Sunteți pe pagina 1din 2

FUNDAMENTARE COD DE PROCEDURA ADMINISTRATIVA

c). Principiul transparenţei

Un alt principiu fundamental aplicabil administrației publice îl constituie transparența în luarea


deciziilor, principiu pe care proiectul Codului de procedură administrativă îl asociază accesului liber și
neîngrădit la informațiile de interes public.

De altfel, „una din marile provocări ale Statului de drept în ce priveşte relaţiile dintre administraţie şi
administraţi a reprezentat-o înlocuirea treptată a principiului secretului administrativ cu principiul
contrar, cel al publicităţii şi transparenţei acţiunilor administraţiei”.

Concepţia modernă a transparenţei administrative se susţine în doctrina românească postdecembristă,


determină administraţia publică la motivarea actelor administrative, precum şi la obligarea
funcţionarilor publici de a satisface solicitările de informare ale publicului în limitele legale.

Cu alte cuvinte, este de dorit să se asigure transparenţa gestiunii publice, participarea la luarea
deciziilor, într-un mod adecvat, a persoanelor ale căror drepturi şi interese sunt în joc, comunicarea
către cei interesaţi a criteriilor de luare a deciziilor, obligaţia motivării deciziilor etc.

Prin urmare, ca regulă generală, politica administraţiei publice trebuie să fie una de deschidere şi de
transparenţă. Doar cazuri de natură excepţională trebuie ţinute secret şi considerate confidenţiale, cum
ar fi, spre exemplu, cele legate de securitatea naţională sau alte aspecte similare.

Prin natura organizării şi funcţionării lor, autorităţile administraţiei publice aveau tendinţa să fie discrete
şi doar începând cu anii ’60 ai secolului trecut a început să se dezvolte stilul deschis de guvernare în
unele democraţii, în prezent acesta fiind considerat un standard esenţial pentru administraţia publică.

Deschiderea şi transparenţa în administraţia publică servesc două obiective precise. În primul rând,
respectă interesul public, în măsura în care limitează greşita administrare şi corupţia. În al doilea rând,
ele constituie principii esenţiale pentru respectarea drepturilor individuale, în măsura în care furnizează
motivele necesare deciziilor administrative şi, în consecinţă, ajută părţile interesate să-şi exercite dreptul
de a solicita recurs.

Cu alte cuvinte, accesul la documentele administrative şi, în general, la informaţie, deci, principiul
„transparenţei” care derivă din acesta, constituie unele din fundamentele drepturilor omului. Libertatea
şi democraţia într-un Stat sunt direct proporţionale cu cantitatea şi nivelul de informaţii la care cetăţenii
au acces.

Democraţia se caracterizează prin transparenţă. Transparenţa asigură legitimitatea, eficacitatea, şi


responsabilitatea administraţiei într-un sistem democratic. În doctrină se analizează conceptele de
transparenţă decizională şi administraţie transparentă în contextul analizei conceptelor de bună
guvernare şi implicit, de bună administrare.

Printre principiile generale aplicabile administrației publice, art. 8 din Codul administrativ definește
astfel, principiul transparenței. „ (1) În procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și
instituțiile publice au obligația de a informa și de a supune consultării și dezbaterii publice proiectele de
acte normative și de a permite accesul cetățenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum
și la datele și informațiile de interes public, în limitele legii. (2) Beneficiarii activităților administrației
publice au dreptul de a obține informații de la autoritățile și instituțiile administrației publice, iar acestea
au obligația corelativă acestora de a pune la dispoziția beneficiarilor informații din oficiu sau la cerere, în
limitele legii.”

Unor astfel de cerinţe și-a propus să le răspundă Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în
administraţia publică, o noutate pentru sistemul legislativ românesc, la momentul adoptării sale. În
esenţă, legea îşi propune apropierea societăţii civile de activitatea decizională a administraţiei publice,
stabilind modalităţile concrete prin care acest lucru urmează să se realizeze.

Pornind de la premisa cunoaşterii dinainte chiar de adoptare a măsurilor pe care administraţia


preconizează să le ia, cetăţenii, în mod individual sau constituiţi în asociaţii, se pot implica, direct şi activ,
în procedura de elaborare a actelor administrative normative. O consecinţă firească a aplicării
principiului transparenţei o reprezintă obligaţia autorităţilor publice de a face cunoscute motivele
deciziilor lor.