Organizarea Si Administrarea Justitiei

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE DREPT
ANUL UNIVERSITAR 2011-2012
Dr . MANUELA TĂBĂRAŞ
DISCIPLINA:
TEORIA GENERALA A DREPTULUI II

(ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA JUSTIŢIEI)
Ediţia a VI-a
ANUL I. SEMESTRUL 2
COD: D 1.2.5
Suport de curs pentru învăţământul la distanţă

CAPITOLUL I
ORGANIZAREA MAGISTRATURII
Sediul materiei:
- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară –
republicată, modificată şi completată - versiune actualizata
pana la data de: 01/10/2011;
- Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii - Republicată , Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 -versiune actualizata pana la
data de: 27/03/2011;
- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor - republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificată şi
completată - versiune actualizata pana la data de: 03/08/2011;
-Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005-versiune actualizata pana la data de: 01/10/2011.
I. Principiile organizării judiciare
Organizarea judiciară se instituie având ca obiectiv

asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale
ale persoanei prevăzute, în Carta internaţională a drepturilor
omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor
Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor funda-
mentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea
respectării Constituţiei şi a legilor ţării.
În societăţile contemporane, justiţia este o funcţie
5
ORGANIZAREA PROFESIILOR JURIDICE
fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din

atributele esenţiale ale puterii suverane.
Această funcţie implică existenţa unor servicii publice
apte să realizeze activitatea jurisdicţională şi organizate pe baza
unor principii proprii, funcţionale şi autonome.
Doctrina nu este unanimă în ceea ce priveşte determi-
narea principiilor de organizare a sistemului judiciar, unele stau
la baza organizării sistemului judiciar democratic, altele vizează
mai degrabă funcţionarea acestuia, iar altele însăşi democra-
tismul şi umanismul sistemului procesual, sau chiar fizionomia
procesului civil (egalitatea în drepturi, gratuitatea justiţiei etc.)
decât organizarea judecătorească propriu-zisă.
Vom incerca în cele ce urmează să oglindim acele
principii care au tins să cîstige recunoaşterea unanimă.
I.1. Justiţia constituie monopol de stat
I.2. Principiul autonomiei instanţelor judecătoreşti
I.3. Principiul independenţei judecătorilor
I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor
I.5. Principiul legalităţii instanţei
I.6. Principiul caracterului permanent şi a sediului

stabil al instanţelor
I.7. Principiul organizării justiţiei pe sistemul

dublului grad de jurisdicţie
I.8. Principiul colegialităţii
I.9. Principiul conform căruia instanţele judecătoreşti
6
I. ORGANIZAREA MAGISTRATURII
sunt unitare
I.10. Principiul specializării instanţelor judecătoreşti
I.11. Egalitatea în faţa justiţiei
I.12. Principiul dreptul la apărare
I.13. Principiul gratuităţii justiţiei
I.14. Principiul accesul liber la justiţie
II. Chestiuni prealabile referitoare

la procedura judiciară
Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul
să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată,
în condiţiile prezentei legi. În cazul în care una sau mai multe
părţi solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de
judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui
interpret sau traducător autorizat.
În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să
se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asi-
gure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a
justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi
publicităţii.
De reţinut însă că cererile şi actele procedurale se
întocmesc numai în limba română.
Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile
prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă
publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace
tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere.
Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.
7
Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează

toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi,
inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.
La cerere şi contra unei taxe de timbru, părţile pot primi
o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor
grefierului.
Reguli comune desfăşurării activităţii instanţelor
- Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în
mod aleatoriu, în sistem informatizat.
- Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi
trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.
- Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă
a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în
complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor
privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
- Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar
recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede altfel.
- În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia
nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se
pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de
divergenţă, în condiţiile legii.
- Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în
completul de judecată, a preşedintelui sau a
vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a
judecătorului din planificarea de permanenţă.
- Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii
judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi
semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se
consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.1
1
În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de
judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa,
8
III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor
specializate şi a judecătoriilor
 Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege.
 Consiliul Superior al Magistraturii este garantul
independenţei justiţiei.
 Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori
constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
 Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică,
imparţială şi egală pentru toţi.
 Justiţia se realizează prin următoarele instanţe
judecătoreşti:
a)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)Curţi de apel;
c)Tribunale;
d)Tribunale specializate;
e)Instanţe militare;
f)Judecătorii.
 Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară
sunt stabilite de lege.
 În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă
interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
 Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,
conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
 Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi
procesul se judecă din nou în complet de divergenţă
9
administrarea justiţiei ca serviciu public.
III.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
III.2. Curţile de apel
III.3. Tribunalele
III.4. Instanţele militare
IV. Ministerul Public
Potrivit Constituţiei României, în activitatea judiciară,

Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor.
Natura juridică a Ministerului Public a fost obiectul
unor permanente controverse.
Modalităţile prin care ministrul justiţiei îşi exercită
autoritatea asupra Ministerului Public au fost stabilite prin
art.66 din Legea 304/2004 pentru organizarea judecătorească.
Însemnătatea deosebită a asigurării independenţei
politice a procurorului în contextul garantării legalităţii şi
imparţialităţii urmăririi penale a fost evidenţiată şi în cadrul
Congresului ONU din 1995 de la Cairo pentru prevenirea
crimei şi tratamentul delicvenţilor.
Astfel, din conţinutul documentelor cadru prezentate la
acest congres, în condiţiile unei tendinţe generale de
influenţare prin mijloace politice ori administrative a deciziilor
adoptate de procurori în cursul investigaţiilor penale, rezultă
necesitatea de a se proceda la o reconsiderare şi reafirmare a
rolului crucial care îi revine procurorului în administrarea
justiţiei penale şi de a se garanta exercitarea, independent de
orice imixtiune politică, a acestor importante responsabilităţi,
10
în conformitate cu litera şi spiritul principiilor directoare ale

ONU.
Instanţele nu au dreptul să-şi modifice actele de sesizare

şi nici să facă aprecieri orale sau în motivarea hotărârilor
asupra valorii acţiunii procurorilor.
De asemenea, preşedintele completului de judecată nu
are dreptul să refuze cuvântul procurorului şi nici să-l retragă.
Procurorul este titularul acţiunii penale, dar misiunea
de a descoperi infracţiuni şi de a-i identifica pe autorii acestora
revine poliţiei. Conform art.218 din Codul de procedură
penală, procurorul conduce şi controlează activitatea de
cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca
actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea
dispoziţiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate
să încunoştinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de
care au luat cunoştinţă.

IV.1. Organizarea Ministerului Public
IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie.
IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribu-
nale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii.
IV.2. Atribuţiile Ministerului Public
IV.3. Departamentului National Anticoruptie
V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional

al Magistraturii
11
V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii
Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică

cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului
Superior al Magistraturii, care realizează formarea iniţială a
judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor în funcţie, precum şi formarea
formatorilor, în condiţiile legii. Institutul Naţional al
Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti.
Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din
sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus
dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea
instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.
V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-

nală iniţială a magistraţilor
V.3. Magistraţii stagiari
V.4. Asistenţii judiciari
V.5. Consiliul Superior al Magistraturii2
V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii
V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.3.1. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii
V.5.3.2. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii
2
LEGE nr. 317 din 1 iulie 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
- Republicare
12
VI. Ministerul Justiţiei
Atribuţii ale Ministerului Justiţiei.
VII. Statutul magistraţilor
VII.1. Corpul magistraţilor

VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-
nală iniţială a magistraţilor.
VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi

transferul magistraţilor.
VII.3.1. Numirea magistraţilor

VII.3.2. Promovarea magistraţilor.
VII.3.3. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor.
VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.

Incompatibilităţi şi interdicţii
VIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.
VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii
IX. Răspunderea magistraţilor
Potrivit legii privind statutul magistraţilor, aceştia

răspund:
 civil,
 disciplinar,
 administrativ
13
 penal.
IX.1. Răspunderea civilă
IX.2. Răspunderea disciplinară
X. Compartimentele auxiliare de specialitate

din cadrul instanţelor şi al parchetelor
Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în

structură următoarele compartimente auxiliare de specialitate:
a)registratura;
b)grefa;
c)arhiva;
d)biroul de informare şi relaţii publice;
e)biblioteca.
X.2. Personalul de specialitate auxiliar este subordonat

ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde
funcţionează. Repartizarea personalului în cadrul
compartimentelor auxiliare de specialitate se face de
preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz,
de prim-procurorul parchetului.
X.3. Personalul de specialitate informatică
X.4. Grefierii
XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor

şi protecţia magistraţilor
14
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE3
1. Arătati care este sediul materiei organizării

magistraturii ;
2. Enumeraţi principiile organizării judiciare;
3. Arătaţi în ce constă principiul autonomiei instanţelor
judecătoreşti ( sau a altui principiu );
4. Indicaţi modul de organizare al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie ( sau a altei instanţe );
5. Indicaţi competenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
( sau a altei instanţe );
6. Explicaţi natura juridică a Ministerului Public;
7. Indicaţi modul de organizare al Ministerului Public;
8. Arătaţi în ce constau atribuţiile Ministerului Public;
9. Departamentului National Anticoruptie;
10. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii;
11. Admiterea în magistratură;
12. Formarea profesională iniţială a magistraţilor;
13. Magistraţii stagiari;
14. Asistenţii judiciari;
15. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii;
16. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii;
17. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii;
18. Competenţele Ministerul Justiţiei în domeniul
administrarii justiţiei ;
19. Numirea, promovarea magistraţilor;
20. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor;
21. Drepturile magistraţilor;
22. Îndatoririle magistraţilor;
23. Inamovibilitatea judecătorilor ;
24. Incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţia de
3
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi
modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.
15
magistrat ;
25. Răspunderea civilă a magistraţilor;
26. Răspunderea disciplinară a magistraţilor;
27. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul
instanţelor şi al parchetelor.
16
indaco.ro |

LEGISLA LEGISLAŢ JURISPRU ACHIZIŢII MODE AJUTO IEŞIR

ŢIE RO IE EU DENŢĂ PUBLICE LE R E
căutare | publicaţii | noutăţi | repertoriu | tematici | acte urmărite | notificări |
calendar
Iesire
Folosiţi butonul de IEŞIRE din contul dvs când doriţi să părăsiţi

serviciul!
Pentru a căuta un text în fereastra curentă folosiţi CTRL+F

Parlamentul României
Imprimare
Lege nr. 304 (r1) din Adaugă la
Acte
28/06/2004 urmărite
Afişează
Versiune actualizata pana la data ultimele 10
de: 01/10/2011 acte
Afişează
versiuni in
privind organizarea judiciară alte limbi
Tip Data
Publicat 29/06/2004;
Consolidări în 2005 25/07/2005;
Republicare 1 din 13/09/2005;
Consolidări în 2006 30/06/2006; 07/09/2006;
Consolidări în 2008 18/04/2008; 04/11/2008;
Consolidări în 2010 25/11/2010; 16/12/2010;
Consolidări în 2011 22/07/2011; 01/10/2011;
Fişa actului
Afişează informaţii generale
Acţiune Act Data Titlu act
146
acţiun
e
Republica Lege nr. 247 25/07 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
t în baza din 19/07/2005 /2005 justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
Afişează a se vedea
Data
Acţi
Act acţiu Titlu act
une
ne
A se 01/1
Lege nr. 71 din pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
vede 0/20
03/06/2011 privind Codul civil
a 11
A se 25/0 referitoare la respingerea excepţiei de
Decizie nr. 855 din
vede 8/20 neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin.
23/06/2011
a 11 (1) din L...
Decizie nr. 545 din
28/04/2011
a 11 (111...
Decizie nr. 466 din
vede 5/20 neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din
12/04/2011
a 11 Codul civi...
Decizie nr. 126 din
vede 4/20 neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 din
01/02/2011
a 11 Codul de p...
Decizie nr. 16 din
18/01/2011
a 11 (111...
A se 06/1
Regulament din privind organizarea şi desfăşurarea concursului
vede 0/20
21/09/2006 de promovare a judecătorilor şi procurorilor
a 06
A se 19/0
Regulament din privind examenul de capacitate al judecătorilor
vede 9/20
14/09/2006 stagiari şi al procurorilor stagiari
a 06
A se Ordonanţă de 07/0 privind salarizarea şi alte drepturi ale
vede urgenţă nr. 27 din 4/20 judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de
a 29/03/2006 06 personal ...
A se 14/0 privind organizarea şi desfăşurarea concursului
Regulament din
vede 3/20 de admitere în magistratură, precum şi
01/03/2006
a 06 procedura de ...
A se 20/0
Regulament din
vede 9/20 al Institutului Naţional al Magistraturii
24/08/2005
a 05
A se 23/1
Regulament din
vede 1/20 de ordine interioară a parchetelor
25/10/2004
a 04
A se 07/1 privind organizarea şi desfăşurarea concursului
Regulament din
vede 0/20 pentru ocuparea funcţiei de manager economic
27/09/2004
a 04 şi a ce...
A se Hotărâre nr. 159 din 27/0 privind aprobarea Regulamentului de ordine
18
vede 9/20
24/09/2004 interioară a instanţelor judecătoreşti
a 04
Afişează atacat
Data
Acţiu
ne
ne
Atac referitoare la respingerea excepţiei de
Decizie nr. 126 07/04
at neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 din
din 01/02/2011 /2011
prin Codul de p...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 287 din
din 21/10/2010 /2010
prin Legea nr....
at neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 alin. 2
din 14/09/2010 /2010
prin teza a...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin.
din 21/09/2010 /2010
prin (1) din...
at neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (1)
din 14/09/2010 /2010
prin din L...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
din 16/09/2010 /2010
prin urgenţă ...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2)
din 16/09/2010 /2010
prin din ...
din 25/03/2010 /2010
prin Codul civ...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din
din 23/03/2010 /2010
prin Codul de ...
din 09/03/2010 /2010
prin lit. g...
din 14/01/2010 /2010
prin şi (...
din 19/11/2009 /2010
prin din ...
din 10/11/2009 /2010
prin din ...
din 15/09/2009 /2009
prin şi ar...
19
Atac
Decizie nr. 934 15/10 referitoare la respingerea excepţiei de
at
din 23/06/2009 /2009 neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2481 ş...
prin
din 12/05/2009 /2009
prin din ...
din 12/05/2009 /2009
prin Legea nr. 30...
din 19/05/2009 /2009
prin şi (...
din 30/04/2009 /2009
prin şi (...
din 05/05/2009 /2009
prin şi (...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din 14/04/2009 /2009
prin din Le...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1, 2
din 12/05/2009 /2009
prin şi ...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80-88 din
din 30/04/2009 /2009
prin Legea n...
Atac
Decizie nr. 380 21/05 referitoare la respingerea excepţiei de
at
din 19/03/2009 /2009 neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 d...
prin
at neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr.
din 04/12/2008 /2009
prin 508/2004 priv...
at neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
din 09/10/2008 /2008
prin urgenţă ...
Atac
Decizie nr. 741 18/10 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
at
din 13/09/2007 /2007 dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi art. 54 alin. ...
prin
Atac
at
din 31/05/2007 /2007 dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303...
prin
Atac
at
prin
Atac
at
din 28/11/2006 /2007 dispoziţiilor art. 308 alin. 5 din Codul de proce...
prin
Atac Decizie nr. 723 07/12 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
at din 24/10/2006 /2006 dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 304...
20
prin
Atac
at
din 19/09/2006 /2006 dispoziţiilor art. 64 alin. (3) fraza a doua din ...
prin
Atac
at
prin
Atac referitoare la admiterea excepţiei de
din 18/04/2006 /2006
prin din Le...
Atac
at
din 21/02/2006 /2006 dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi ale art...
prin
Atac
at
din 15/12/2005 /2006 dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi art. 13...
prin
Atenţie!
Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte ce au
suferit numeroase modificări de-a lungul timpului dar care nu au fost
republicate în Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face referire în
nici un document oficial ele având numai un caracter informativ. În caz
contrar, Indaco Systems îşi declină răspunderea pentru orice consecinţe
juridice ar putea genera.
___________
Text actualizat la data de 01.10.2011. Actul include modificările
din următoarele acte:
- Legea nr. 17/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 48
din 19/01/2006.
- O.U.G. nr. 50/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 566
din 30/06/2006.
din 07/09/2006.
- O.U.G. nr. 100/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
684 din 08/10/2007.
745 din 04/11/2008.
din 04/06/2009.
919 din 29/12/2009.
- Legea nr. 202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
714 din 26/10/2010.
21

846 din 16/12/2010.
- Legea nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 409
din 10/06/2011.
- Legea nr. 148/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
510 din 19/07/2011.
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea

respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în
principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor
omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor
copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi
pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea
respectării drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către
instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe
extranee.
TITLUL I
Dispoziţii generale
CAPITOLUL I
Principiile organizării judiciare
Art. 1. - (1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(3) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii.
Art. 2. - (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi
egală pentru toţi.
(2) Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:
a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) curţi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
e) instanţe militare;
f) judecătorii.
Art. 3. - Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt
stabilite de lege.
22
Art. 4. - (1) În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele

generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor.
(2) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi
supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în
condiţiile legii.
Art. 5. - Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a
justiţiei ca serviciu public.
CAPITOLUL II
Accesul la justiţie
Art. 6. - (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea

drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului
său la un proces echitabil.
(2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.
Art. 7. - (1) Toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări.
(2) Justiţia se realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie,
apartenenţă politică, avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte
criterii discriminatorii.
Art. 8. - Asistenţa judiciară internaţională se solicită sau se acordă în
condiţiile prevăzute de lege, de tratatele internaţionale la care România este
parte sau, după caz, pe bază de reciprocitate.
Art. 9. - Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca
instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de
judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară.
CAPITOLUL III
Dispoziţii generale privind procedura judiciară
Art. 10. - Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la

soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială
şi independentă, constituită potrivit legii.
Art. 11. - Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor
distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care
judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.
Art. 12. - Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile
prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege.
23
Art. 13. - (1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice

video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau
stenogramele se transcriu de îndată.
(2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile,
întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului
de judecată.
(3) La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor,
stenogramelor sau notelor grefierului.
Art. 14. - (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se
exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile
prezentei legi.
(3) În cazul în care una sau mai multe părţi solicită să se exprime în limba
maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea
unui interpret sau traducător autorizat.
(4) În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să se exprime
în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asigure exercitarea acestui
drept, precum şi buna administrare a justiţiei, cu respectarea principiilor
contradictorialităţii, oralităţii şi publicităţii.
(5) Cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română.
(6) Dezbaterile purtate de părţi în limba maternă se înregistrează,
consemnându-se în limba română. Obiecţiunile formulate de cei interesaţi cu
privire la traduceri şi consemnarea acestora se rezolvă de instanţa de
judecată până la încheierea dezbaterilor din acel dosar, consemnându-se în
încheierea de şedinţă.
(7) Interpretul sau traducătorul va semna pe toate actele întocmite, pentru
conformitate, atunci când acestea au fost redactate sau consemnarea s-a
făcut în baza traducerii sale.
Art. 15. - Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părţile
au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător, ales
sau numit din oficiu, potrivit legii.
Art. 16. - Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire
în condiţiile legii.
Art. 17. - Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în
căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
TITLUL II
Instanţele judecătoreşti
CAPITOLUL I
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
24
SECŢIUNEA 1
organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Art. 18. - (1) În România funcţionează o singură instanţă supremă,

denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu
sediul în capitala ţării.
(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea
unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei
sale.
(3) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de
ordonator principal de credite.
(4) Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de stat.
Art. 19. - (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din:
preşedinte, un vicepreşedinte, 4 preşedinţi de secţii şi judecători.
(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii - Secţia I
civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ
şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
___________
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 1. din Lege nr.
71/2011 începând cu 01.10.2011.
(3) La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie, la propunerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui
acesteia, poate aproba înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura cauzelor,
de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi de specializarea
judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 2. din Lege nr.
71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 20. - (1) În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează

magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii.
(2) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cuprinde în structură Cancelaria,
direcţii, servicii şi birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Art. 21. - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de
contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă
25
recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor

hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
___________
Art. 21. a fost modificat prin punctul 3. din Lege nr. 71/2011
începând cu 01.10.2011.
Art. 22. - Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă:

a) în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de
primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
b) recursurile, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 23. - (1) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu
competenţa fiecăreia, soluţionează:
a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de
procedură;
b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
c) orice alte cereri prevăzute de lege.
(2) Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile
declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de
orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a
fost întrerupt în faţa curţilor de apel.
Art. 24. - Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi cererile în
cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în competenţa lor prin lege,
precum şi ca instanţă disciplinară.
___________
Art. 241. - Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului

în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care constată că
cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă
niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul,
a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune,
prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.
___________
Art. 241. a fost introdus prin punctul 3. din Lege nr. 202/2010
Art. 25. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite

pentru:
a) Abrogată prin punctul 4. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.
b) soluţionarea, în condiţiile prezentei legi, a sesizărilor privind schimbarea
jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
26
c) sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor

înainte de promulgare.
Art. 26. - Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consideră că
este necesar să revină asupra propriei jurisprudenţe, întrerupe judecata şi
sesizează Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă
cu citarea părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce
Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind schimbarea
jurisprudenţei, judecata continuă.
Art. 27. - (1) La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară îmbunătăţirea
legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei.
(2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa ca
judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra aspectelor privind
aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând cunoscută jurisprudenţa Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să constate situaţii care justifică propuneri de
îmbunătăţire a legislaţiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Art. 28. - (1) Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se exercită de

preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.
(2) Preşedintele reprezintă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în relaţiile
interne şi internaţionale.
(3) Preşedintele, vicepreşedintele şi 9 judecători, aleşi pe o perioadă de 3
ani în adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei secţii,
constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Când
se dezbat probleme economico-financiare şi administrative, la şedinţele
colegiului de conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele colegiilor de
conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.
Art. 29. - (1) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
are următoarele atribuţii:
a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă,
precum şi statele de funcţii şi de personal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
b) analizează candidaturile depuse pentru funcţia de judecător la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi prezintă Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii raportul consultativ asupra promovării în funcţia de judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea, promovarea,
transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a magistraţilor-asistenţi;
d) organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în condiţiile legii;
e) propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
27
f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi

funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este
prezidat de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către vicepreşedinte.
(3) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se
întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau la solicitarea a cel puţin 3
dintre membrii săi.
(4) Hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi.
Art. 30. - Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie se întruneşte pentru:
a) aprobarea raportului anual de activitate, care se dă publicităţii;
b) aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul
consultativ al Ministerului Finanţelor Publice;
c) alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al Magistraturii, în
condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 4-a
Completele de judecată
Art. 31. - (1) Completele de judecată se compun din 3 judecători ai

aceleiaşi secţii.
(2) Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată
nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecători de la celelalte secţii,
desemnaţi de către preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
Art. 32. - (1) La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două
complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Secţiei
penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În alte materii decât cea penală se stabilesc la începutul fiecărui an
două complete de 5 judecători.
(3) În compunerea completelor prevăzute la alin. (2) intră, de regulă,
judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.
(4) Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aprobă
compunerea completelor de 5 judecători. Judecătorii care fac parte din
aceste complete sunt desemnaţi de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor
completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite
de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele sau
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa acestora,
completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie desemnat în acest
28
scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie.
(6) Cauzele care intră în competenţa completelor prevăzute la alin. (1) şi
(2) vor fi repartizate aleatoriu în sistem informatizat.
___________
Art. 33. - (1) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în lipsa
acestuia, vicepreşedintele prezidează Secţiile Unite, Completul de 5
judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet, când participă la judecată.
___________
202/2010 începând cu 25.11.2010.
(2) Abrogat prin punctul 7. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.
(3) Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de judecată din cadrul
secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează prin rotaţie.
Art. 34. - În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în Secţii
Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puţin două treimi din numărul
judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi luată numai cu majoritatea voturilor
celor prezenţi.
CAPITOLUL II
Curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile
SECŢIUNEA 1
Organizarea curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a
judecătoriilor
Art. 35. - (1) Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în

circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale
specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte integrantă din prezenta
lege.
(2) În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete
specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie,
cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă
şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă,
concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi
numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale.
___________
29
71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 36. - (1) Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate

la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în
municipiul reşedinţă de judeţ.
(2) În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din
judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.
(3) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete
specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie,
cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă
şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă,
concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi
numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale.
___________
71/2011 începând cu 01.10.2011.
Art. 37. - (1) În domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa
tribunale specializate.
(2) Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care
pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă,
sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.
(3) Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în
domeniile în care se înfiinţează.
Art. 38. - (1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică,
organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr.
1.
(2) Localităţile care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare
judeţ se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului
justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 39. - (1) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul
judecătoriilor se pot înfiinţa secţii sau complete specializate.
(2) În cadrul judecătoriilor se vor organiza secţii sau complete specializate
pentru minori şi familie.
Art. 40. - (1) Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie,
precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judecă atât
infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor.
(2) Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii minori şi alţii
majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa aparţine tribunalului
specializat pentru minori şi familie.
(3) Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod
corespunzător.
30
Art. 41. - (1) Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi ale
instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiilor
de conducere ale fiecărei instanţe, prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de
colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-
se seama de specializarea judecătorului.
(3) În mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei secţii nu se poate
constitui un complet de judecată, colegiul de conducere al instanţei poate
dispune participarea unor judecători de la alte secţii.
Art. 42. - În raport cu volumul de activitate, cu natura şi complexitatea
cauzelor deduse judecăţii, pentru curţile de apel, tribunale şi judecătorii se
pot înfiinţa sedii secundare cu activitate permanentă în alte localităţi din
judeţ sau în municipiul Bucureşti.
SECŢIUNEA a 2-a
Conducerea instanţelor judecătoreşti
Art. 43. - (1) Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un

preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul organizării eficiente
a activităţii acesteia.
(2) Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită, de asemenea,
atribuţii de coordonare şi control ale administrării instanţei unde
funcţionează, precum şi ale instanţelor din circumscripţie.
(3) Preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor specializate exercită şi
atribuţii de administrare a instanţei.
Art. 44. - Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de
credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite.
(2) Pentru instanţele militare, Direcţia instanţelor militare din cadrul
Ministerului Apărării este ordonator terţiar de credite.
___________
Alineatul (2) a fost introdus prin linia din Ordonanţă de urgenţă
nr. 100/2007 începând cu 18.04.2008.
Art. 45. - (1) În funcţie de volumul de activitate şi de complexitatea

cauzelor, la curţile de apel, tribunale şi tribunale specializate, preşedintele
poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi, iar la judecătorii, preşedintele poate fi
ajutat de un vicepreşedinte.
(2) La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul Bucureşti, preşedintele
poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi.
Art. 46. - (1) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau
măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le
conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile acestora, asigură şi
31
verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către

judecători şi personalul auxiliar de specialitate.
(2) Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin
judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei
judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru
judecat.
(3) Atribuţiile date prin lege sau prin regulament în competenţa
preşedinţilor sau a vicepreşedinţilor de instanţe nu pot fi delegate colegiilor
de conducere.
___________
Alineatul (3) a fost introdus prin punctul 1. din Ordonanţă de
urgenţă nr. 50/2006 începând cu 30.06.2006.
Art. 47. - Preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care urmează să

îndeplinească, potrivit legii, şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de
judecată.
Art. 48. - Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte un
preşedinte de secţie.
Art. 49. - (1) În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un
colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de
conducere ale instanţei şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 41.
(2) Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr impar de membri şi
au următoarea componenţă:
a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători, aleşi pe o
perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor;
b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau 4 judecători,
aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor.
(21) În cazul în care la judecătorii şi tribunale specializate numărul
judecătorilor este mai mic de 3, atribuţiile colegiului de conducere se
exercită de preşedinte.
___________
(3) Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii

membrilor săi.
(4) La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de
secţii.
(5) La curţile de apel şi tribunale, când colegiul de conducere dezbate
probleme economico-financiare sau administrative, la şedinţele acestuia
participă şi managerul economic al instanţei, cu vot consultativ.
(6) În funcţie de problemele supuse dezbaterii, la şedinţele colegiilor de
conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor şi tribunalelor specializate pot
fi invitaţi şi judecători de la alte instanţe, care nu au drept de vot.
32
(7) Membrii aleşi ai colegiilor de conducere pot fi revocaţi de adunările

generale în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de
lege.
Art. 50. - (1) La instanţele judecătoreşti se organizează, anual sau ori de
câte ori este necesar, adunări generale ale judecătorilor.
(2) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă după cum urmează:
a) adunarea generală a curţii de apel şi adunarea generală a judecătorilor
din circumscripţia acesteia - de preşedintele curţii de apel;
b) adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a judecătorilor
din circumscripţia acestuia - de preşedintele tribunalului;
c) adunarea generală a tribunalului specializat - de preşedintele acestuia;
d) adunarea generală a judecătorilor - de preşedintele judecătoriei.
(3) Adunările generale ale judecătorilor se convoacă şi la solicitarea unei
treimi din numărul judecătorilor care fac parte din aceasta.
(4) Adunările generale ale judecătorilor se pot convoca şi de către Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii sau colegiul de conducere al instanţei.
Art. 51. - Adunările generale ale judecătorilor, prevăzute la art. 50 alin. (1),
au următoarele atribuţii:
a) dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe;
b) aleg, în condiţiile legii, membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
c) dezbat probleme de drept;
d) analizează proiecte de acte normative, la solicitarea ministrului justiţiei
sau a Consiliului Superior al Magistraturii;
e) formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului Superior al
Magistraturii;
f) aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere;
g) iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 317/2004*) privind
Consiliul Superior al Magistraturii;
h) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente.
___________
*) Legea nr. 317/2004 este republicată la pag. 22-32.
SECŢIUNEA a 3-a
Completele de judecată
Art. 52. - (1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de

judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului.
Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza
criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a
instanţelor judecătoreşti.
(2) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre
membrii acestuia.
33
Art. 53. - (1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în

mod aleatoriu, în sistem informatizat.
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui
complet decât în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 54. - (1) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a
judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un
judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări
sociale.
(2) Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în
complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede
altfel.
(3) În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia nu ajung la
un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa, procesul se judecă din
nou în complet de divergenţă, în condiţiile legii.
(4) Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în completul de
judecată, a preşedintelui sau a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de
secţie ori a judecătorului din planificarea de permanenţă.
Art. 55. - (1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un
judecător şi 2 asistenţi judiciari.
___________
202/2010 începând cu 25.11.2010.
(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează

hotărârile pronunţate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar
opinia separată se motivează.
(3) Abrogat prin punctul 9. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.
CAPITOLUL III
Instanţele militare
Art. 56. - (1) Instanţele militare sunt:

a) tribunalele militare;
b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;
c) Curtea Militară de Apel Bucureşti.
(2) Circumscripţiile instanţelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care
face parte integrantă din prezenta lege.
(3) Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară, cu indicativ
propriu.
Art. 57. - (1) Instanţele militare judecă la sediul acestora. Pentru motive
temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc.
(2) Instanţele militare pot judeca şi pe teritoriul altor state, militari români,
membri ai unei forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei
34
convenţii internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată

jurisdicţia română.
Art. 58. - (1) La şedinţele de judecată, judecătorii şi procurorii militari sunt
obligaţi să poarte uniforma militară.
(2) Când inculpatul este militar activ, preşedintele completului de judecată,
precum şi procurorul care participă la judecarea cauzei trebuie să facă parte
cel puţin din aceeaşi categorie de grade.
(3) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul
învinuitului sau inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad
din categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care
este înregistrată cauza.
Art. 59. - (1) În municipiile Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara
funcţionează tribunale militare.
(2) Tribunalele militare judecă procesele şi cererile date prin lege în
competenţa lor.
(3) Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de un
vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod corespunzător,
colegiile de conducere fiind formate din preşedinte şi doi judecători.
Art. 60. - (1) În municipiul Bucureşti funcţionează Tribunalul Militar
Teritorial Bucureşti.
(2) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti este condus de un preşedinte
ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod
corespunzător, colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi
judecători.
(3) Abrogat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu
18.04.2008.
Art. 61. - (1) Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul Bucureşti,
ca instanţă unică, cu personalitate juridică, fiind condusă de un preşedinte
ajutat de un vicepreşedinte. Dispoziţiile art. 49-51 se aplică în mod
corespunzător, colegiul de conducere fiind format din preşedinte şi doi
judecători.
(2) Abrogat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 100/2007 începând cu
18.04.2008.
TITLUL III
Ministerul Public
CAPITOLUL I
Atribuţiile Ministerului Public
Art. 62. - (1) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este
condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
35
(2) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii,

imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în
condiţiile legii.
(3) Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi
protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.
(4) Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti,
precum şi cu celelalte autorităţi publice.
Art. 63. - Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii:
a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace
alternative;
b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei
judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare
penală;
c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale,
potrivit legii;
d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile
prevăzute de lege;
g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor
puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii;
h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub
coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a
statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea,
elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării
acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu;
j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Art. 64. - (1) Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în
conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
(2) În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute
de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în
cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor,
intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea
urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.
(3) Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către
procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.
___________
Alineatul (3) a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de
(4) Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în

următoarele situaţii:
36
a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii;

b) în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care
împiedică rechemarea sa;
c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.
___________
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 3. din Ordonanţă de
(5) Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în

cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor,
măsura dispusă, potrivit alin. (4), de procurorul ierarhic superior.
___________
Alineatul (5) a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de
Art. 65. - (1) Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului
parchetului respectiv.
(2) Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului
ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie.
(3) Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul general al Parchetului
Naţional Anticorupţie sau de procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau
prin procurori anume desemnaţi.
Art. 66. - (1) Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de
cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea
procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia.
(2) Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea
informaţiilor au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului
competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate,
deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
(3) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) atrage
răspunderea juridică potrivit legii.
Art. 67. - (1) Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii,
şi are rol activ în aflarea adevărului.
(2) Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le
consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în
cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii
intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a
concluziilor.
(3) În procesele penale, la şedinţa de judecată, poate participa procurorul
care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul
parchetului.
37
Art. 68. - Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva

hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră netemeinice şi nelegale.
Art. 69. - (1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie
iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită
controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de
ministrul justiţiei.
(2) Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care
procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară
raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în
lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile
dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
(3) Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii
parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate
pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii.
CAPITOLUL II
Organizarea Ministerului Public
SECŢIUNEA 1
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Art. 70. - (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplineşte atribuţiile
prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul
Ministerului Public.
(2) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct.
(3) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie este ajutat de 3 consilieri.
(4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie este ordonator principal de credite.
Art. 71. - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în relaţiile cu celelalte
autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice, din ţară sau din
străinătate.
Casaţie şi Justiţie exercită, direct sau prin procurori anume desemnaţi,
controlul asupra tuturor parchetelor.
38
Art. 73. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie participă la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în
Secţii Unite, precum şi la orice complet al acesteia, când consideră necesar.
(2) În cazul imposibilităţii de participare, procurorul general deleagă pe
prim-adjunctul sau pe adjunctul său ori pe un alt procuror pentru a participa,
în locul său, la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prevăzute la alin.
(1).
Casaţie şi Justiţie desemnează, dintre procurorii acestui parchet, pe
procurorii care participă la şedinţele Curţii Constituţionale, în cazurile
prevăzute de lege.
Art. 75. - (1) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are
în structură secţii conduse de procurori şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. În
cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse de procurori şefi.
(2) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
funcţionează Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea criminalităţii
organizate şi terorismului.
(3) Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de
funcţii, aprobat potrivit legii.
(4) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii trebuie să aibă o bună
pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel
puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în
urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
(5) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la alin. (4).
(6) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a
lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţei la stres, precum şi altor
calităţi specifice.
(7) La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea
desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de
operare pe calculator.
(8) Comisia prevăzută la alin. (4) este numită prin ordin al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este
formată din 3 procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism. Din comisie pot face parte şi specialişti
în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
(9) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
(10) Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului
39
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu

avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei
sancţiuni disciplinare.
(11) La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorul revine la
parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze
potrivit legii.
(111) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet
unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au activat în
cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea
corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a
promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei
direcţiei.
___________
(12) Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Direcţiei

de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt
stabilite prin lege specială.
(13) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată*), se aplică în mod
corespunzător.
___________
*) Legea nr. 303/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.
Art. 76. - În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu
caracter intern.
Art. 77. - (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie funcţionează colegiul de conducere, care hotărăşte asupra
problemelor generale de conducere ale Ministerului Public.
(2) Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie este constituit din procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul, şi 5 procurori aleşi în
adunarea generală a procurorilor.
(3) Dispoziţiile art. 49 alin. (3)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Art. 78. - (1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se convoacă de către procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anual sau ori de
câte ori este necesar.
40
(2) Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Art. 79. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă
Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de
luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului
concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
SECŢIUNEA a 2-a
Parchetul Naţional Anticorupţie
Art. 80. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie este specializat în

combaterea infracţiunilor de corupţie, potrivit legii, îşi exercită atribuţiile pe
întreg teritoriul României şi funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(2) Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă
în cadrul Ministerului Public şi este coordonat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Parchetul Naţional Anticorupţie are personalitate juridică şi sediul în
municipiul Bucureşti.
Art. 81. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea
potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic.
(2) Parchetul Naţional Anticorupţie este independent în raport cu instanţele
judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu
celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi
pentru asigurarea respectării acesteia.
Art. 82. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie este condus de un procuror
general, asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de 2 adjuncţi, asimilaţi
adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
(2) În activitatea sa, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
este ajutat de 2 consilieri, asimilaţi consilierilor procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie este ordonator
principal de credite.
(4) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Parchetului Naţional
Anticorupţie se asigură de la bugetul de stat.
Art. 83. - (1) În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează
colegiul de conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de
conducere ale acestui parchet.
(2) Colegiul de conducere al Parchetului Naţional Anticorupţie este
constituit din procurorul general, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori
aleşi în adunarea generală a procurorilor.
41

Art. 84. - (1) Adunarea generală a procurorilor Parchetului Naţional
Anticorupţie se convoacă de către procurorul general al acestui parchet,
anual sau ori de câte ori este necesar.
(2) Dispoziţiile art. 51 se aplică în mod corespunzător.
Art. 85. - În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al
Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine cu caracter intern.
Art. 86. - (1) În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se pot înfiinţa
servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte compartimente de activitate, prin
ordin al procurorului general al acestui parchet.
(2) Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia acestora se stabilesc de
procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, de regulă, în
localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în
raport cu circumscripţiile acestora.
Art. 87. - (1) Parchetul Naţional Anticorupţie se încadrează cu procurori
numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie,
cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în
statul de funcţii, aprobat potrivit legii.
(2) Pentru a fi numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, procurorii
trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală
ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau
judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de
comisia constituită în acest scop.
(3) La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la alin. (2).
(4) Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a
lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a rezistenţei la stres, precum şi
altor calităţi specifice.
(5) La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea
desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de
operare pe calculator.
(6) Comisia prevăzută la alin. (2) este numită prin ordin al procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie şi este formată din 3 procurori
de la Parchetul Naţional Anticorupţie. Din comisie pot face parte şi specialişti
în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
(7) Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie evaluează,
anual, rezultatele obţinute de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie.
(8) Procurorii numiţi în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie pot fi
revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului Naţional
Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei
sancţiuni disciplinare.
(9) La data încetării activităţii în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie,
procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are
dreptul să funcţioneze potrivit legii.
42
(91) De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde
au dreptul să funcţioneze, potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de
execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele
dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării
activităţii în cadrul direcţiei.
___________
(10) Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea

Parchetului Naţional Anticorupţie sunt stabilite prin lege specială.
(11) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 303/2004,
republicată, se aplică în mod corespunzător.
Art. 88. - Parchetul Naţional Anticorupţie elaborează anual un raport
privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al
Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului
următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra
raportului de activitate al Parchetului Naţional Anticorupţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi
familie şi judecătorii
Art. 89. - (1) Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru minori
şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet.
(2) Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul instanţele pe
lângă care funcţionează şi au aceeaşi circumscripţie cu acestea.
(3) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă
tribunale au personalitate juridică. Parchetele de pe lângă tribunalele pentru
minori şi familie şi parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate
juridică.
Art. 90. - (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în
structură secţii, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi birouri. Parchetele
de pe lângă curţile de apel au în structură şi câte o secţie pentru minori şi
familie.
(2) În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul parchetelor de pe
lângă judecătorii pot funcţiona secţii maritime şi fluviale.
(3) Birourile, serviciile ori alte compartimente de specialitate din cadrul
parchetelor se stabilesc de către procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul ministrului justiţiei.
Art. 91. - În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale tribunalelor
şi judecătoriilor se înfiinţează sedii secundare ale parchetelor, cu activitate
43
permanentă, având aceeaşi circumscripţie cu sediile secundare ale

instanţelor pe lângă care funcţionează.
Art. 92. - (1) Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de
procurori generali.
(2) Parchetele de pe lângă tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi
judecătorii sunt conduse de prim-procurori.
(3) Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel şi prim-
procurorii parchetelor de pe lângă tribunale exercită şi atribuţii de
coordonare şi control al administrării parchetului unde funcţionează, precum
şi al parchetelor din circumscripţie.
(4) Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele pentru minori şi
prim-procurorii parchetelor de pe lângă judecătorii exercită şi atribuţii de
administrare a parchetului.
(5) Dispoziţiile art. 46 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
___________
Art. 93. - Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au

calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor
de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terţiari de credite.
Art. 94. - (1) În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe lângă
curţile de apel şi tribunale, procurorul general sau, după caz, prim-procurorul
poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la parchetele de pe lângă tribunalele
pentru minori şi familie şi judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un
adjunct.
(2) La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la Parchetul de
pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul general sau, după caz, prim-
procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi.
Art. 95. - (1) Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă instanţe
sunt conduse de procurori şefi.
(2) Conducătorul fiecărui parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii
şi birouri, în funcţie de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora.
(3) Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele procurorilor, ţinând
cont de specializarea acestora.
Art. 96. - (1) În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere, care
avizează problemele generale de conducere ale parchetelor.
(2) Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi de apel,
tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii au în componenţă
procurori care deţin funcţii de nivelul celor prevăzute la art. 49 alin. (2)
pentru colegiile de conducere ale instanţelor.
Art. 97. - Dispoziţiile art. 50 şi 51 se aplică în mod corespunzător şi pentru
organizarea şi desfăşurarea adunărilor generale ale procurorilor.
44
SECŢIUNEA a 4-a
Organizarea parchetelor militare
Art. 98. - (1) Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un parchet

militar. Pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti funcţionează Parchetul
Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe lângă Tribunalul Militar
Teritorial Bucureşti funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul
Militar Teritorial Bucureşti, iar pe lângă tribunalele militare funcţionează
parchetele de pe lângă tribunalele militare.
(2) Circumscripţiile parchetelor militare sunt prevăzute în anexa nr. 2 care
face parte integrantă din prezenta lege.
(3) Parchetele militare prevăzute la alin. (1) au, fiecare, statut de unitate
militară, cu indicativ propriu.
Art. 99. - (1) Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror militar
ajutat de un prim-procuror militar adjunct.
(2) Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este condus de
un procuror general militar, ajutat de un procuror general militar adjunct.
Art. 100. - (1) Parchetele militare exercită prin procurorii militari atribuţiile
prevăzute la art. 63, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Parchetele militare efectuează urmărirea penală în cauzele privind
fapte penale comise de militari români dislocaţi pe teritoriul altor state, în
cadrul unor forţe multinaţionale, în condiţiile în care, potrivit unei convenţii
internaţionale, pe teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia
română. Procurorii militari participă la şedinţele de judecată ce se
desfăşoară potrivit art. 57.
(3) Parchetele militare dispun de organe de cercetare specială puse în
serviciul lor şi faţă de care exercită atribuţiile prevăzute la art. 63 lit. b).
(4) Dispoziţiile art. 96 şi 97 se aplică în mod corespunzător.
Art. 101. - (1) Când inculpatul este militar activ, procurorul militar care
efectuează urmărirea penală trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi
categorie de grade.
(2) Când gradul procurorului nu face parte din aceeaşi categorie cu gradul
învinuitului sau inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad
din categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care
este înregistrată cauza.
Art. 102. - (1) În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie funcţionează secţii sau servicii
de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari care au, fiecare, statut de
unitate militară, cu indicativ propriu.
(2) Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum şi pentru
stabilirea cauzelor care generează sau favorizează criminalitatea în rândul
militarilor, secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie organizează
45
şi desfăşoară activităţi comune ale procurorilor militari cu organele de control

din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi
Internelor, precum şi din cadrul altor structuri militare, pe bază de
protocoale.
TITLUL IV
Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii
Art. 103. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică cu

personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului Superior al
Magistraturii, care realizează formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor,
formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor în funcţie,
precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii.
(2) Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din sistemul naţional de
învăţământ şi educaţie şi nu este supus dispoziţiilor legale în vigoare cu
privire la acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea
diplomelor.
(3) Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în municipiul Bucureşti.
Art. 104. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este condus de un consiliu
ştiinţific format din 13 membri: un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, un judecător al Curţii de Apel Bucureşti, un procuror de la Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi de Consiliul Superior al
Magistraturii, 3 profesori universitari, recomandaţi de Facultatea de Drept a
Universităţii Bucureşti, Facultatea de Drept a Universităţii "Alexandru Ioan
Cuza" din Iaşi şi Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-
Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din cadrul
Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un reprezentant al
asociaţiilor profesionale legal constituite ale judecătorilor şi procurorilor,
precum şi directorul Institutului Naţional al Magistraturii, care face parte de
drept din consiliu şi îl prezidează.
(2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei doi adjuncţi ai
acestuia sunt numiţi şi revocaţi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Numirea directorului Institutului Naţional al Magistraturii şi a celor doi
adjuncţi ai acestuia se face din rândul personalului de instruire de
specialitate juridică al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al
cadrelor didactice din învăţământul superior juridic acreditat potrivit legii.
___________
46
(3) Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de 3 ani şi poate fi

reînnoit, cu excepţia mandatului reprezentantului auditorilor de justiţie, care
este ales pe un an.
(4) Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de membru al unui partid politic.
___________
Art. 105. - Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii propune

proiectul de buget şi hotărăşte asupra problemelor care privesc organizarea
şi funcţionarea Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii.
Art. 106. - (1) Institutul Naţional al Magistraturii este finanţat de la bugetul
de stat, prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.
(2) Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator secundar
de credite.
Art. 107. - (1) Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al
Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
(2) Structura organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale
Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul Superior al
Magistraturii.
Art. 108. - (1) Personalul de instruire al Institutului Naţional al Magistraturii
este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi procurorilor în funcţie,
care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi, cu acordul lor, în cadrul
Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului.
(2) Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi, în condiţiile legii, şi cadre
didactice din învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii, alţi
specialişti români şi străini, precum şi personal de specialitate juridică
prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru
desfăşurarea procesului de formare profesională.
(3) Salarizarea personalului de instruire al Institutului Naţional al
Magistraturii la plata cu ora se face în funcţie de numărul de ore de seminar
sau curs susţinute, de indemnizaţia brută lunară a funcţiei de judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de norma didactică stabilită conform art.
80 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 109. - Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea
Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public, centre regionale de formare
profesională continuă a grefierilor şi a altor categorii de personal de
specialitate.
TITLUL V
Asistenţii judiciari
47
Art. 110. - Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea

Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu
o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de
exerciţiu;
b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică
corespunzătoare;
c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură de o bună
reputaţie;
d) cunosc limba română;
e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea
funcţiei.
Art. 111. - (1) Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata
mandatului şi se supun numai legii.
(2) Dispoziţiile legale privind obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile
judecătorilor şi procurorilor se aplică şi asistenţilor judiciari.
(3) Dispoziţiile referitoare la concediul de odihnă, asistenţă medicală
gratuită şi gratuitatea transportului, prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori, se aplică şi asistenţilor judiciari.
(4) Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile prevăzute de lege
pentru judecători şi procurori.
(5) Numărul total al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor
pe instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin ordin al
ministrului justiţiei.
Art. 112. - Asistenţii judiciari exercită atribuţiile prevăzute la art. 55 alin.
(2), precum şi alte atribuţii prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al
instanţelor judecătoreşti.
Art. 113. - (1) Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind
abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din
funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.
(2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul justiţiei.
(3) Împotriva sancţiunilor aplicate potrivit alin. (2) se poate face
contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia
de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia
funcţionează cel sancţionat. Hotărârea curţii de apel este definitivă.
(4) Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca urmare a reducerii
numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanţei.
(5) Sancţiunile aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea din funcţie a
acestora se comunică Consiliului Economic şi Social de ministrul justiţiei.
Art. 114. - Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Economic
şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc:
48
a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către Consiliul

Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de
către ministrul justiţiei;
b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor judiciari.
Art. 115. - Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în vigoare a
prezentei legi sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi judiciari şi îşi
continuă activitatea în cadrul tribunalelor de muncă şi asigurări sociale sau,
după caz, al secţiilor sau completelor specializate.
TITLUL VI
Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor şi al
parchetelor
Art. 116. - (1) Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în

structură următoarele compartimente auxiliare de specialitate:
a) registratura;
b) grefa;
c) arhiva;
d) biroul de informare şi relaţii publice;
e) biblioteca.
(2) Instanţele judecătoreşti şi parchetele pot avea şi alte compartimente
stabilite prin regulamentele prevăzute la art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (1).
(3) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă aceste curţi, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
Parchetul Naţional Anticorupţie au, de asemenea, în structură un
compartiment de documentare şi un compartiment de informatică juridică.
Compartimentele de informatică juridică se pot organiza şi în structura
tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a parchetelor de pe
lângă aceste instanţe.
(4) Instanţele şi parchetele militare au în structură şi un compartiment de
documente clasificate.
Art. 117. - (1) Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile
instanţei sau ale parchetului cu publicul şi cu mijloacele de comunicare în
masă, în vederea garantării transparenţei activităţii judiciare, în condiţiile
stabilite de lege.
(2) Conducătorul biroului, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt,
poate fi un judecător sau procuror desemnat de preşedintele instanţei sau,
după caz, de conducătorul parchetului ori un absolvent al unei facultăţi de
jurnalistică sau specialist în comunicare, numit prin concurs sau examen.
Art. 118. - (1) Personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic
conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează.
(2) Repartizarea personalului în cadrul compartimentelor auxiliare de
specialitate se face de preşedintele instanţei sau de procurorul general ori,
după caz, de prim-procurorul parchetului.
49
(3) La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi parchetele de pe

lângă acestea, compartimentele în care îşi desfăşoară activitatea personalul
auxiliar de specialitate sunt conduse de prim-grefieri, iar la secţiile
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile
Parchetului Naţional Anticorupţie, la judecătorii şi parchetele de pe lângă
acestea, de grefieri-şefi.
(4) Personalul de specialitate informatică va fi subordonat din punct de
vedere administrativ preşedintelui instanţei din care face parte şi profesional
Direcţiei de exploatare a tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului
Justiţiei.
(5) Personalul auxiliar de la instanţele şi parchetele militare, de la secţiile
sau serviciile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie poate proveni şi din rândul
militarilor activi.
Art. 119. - (1) Grefierii care participă la şedinţele de judecată sau la
efectuarea actelor de urmărire penală sunt obligaţi să efectueze toate
consemnările despre desfăşurarea acestora şi să îndeplinească orice alte
însărcinări din dispoziţia şi sub controlul preşedintelui completului de
judecată sau, după caz, al procurorului.
(2) La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să poarte ţinuta
vestimentară corespunzătoare instanţei unde funcţionează. Ţinuta
vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi se asigură în mod
gratuit.
(3) La şedinţele de judecată, grefierii militari sunt obligaţi să poarte
uniforma militară.
Art. 120. - (1) În vederea informatizării activităţii instanţelor şi parchetelor,
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie iau măsuri
pentru dotarea tehnică corespunzătoare a acestora.
(2) Numărul informaticienilor se stabileşte de către preşedintele instanţei
sau, după caz, de către conducătorul parchetului, cu avizul conform al
direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, respectiv al
compartimentului informatic din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
(3) În cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Parchetului Naţional
Anticorupţie, avizul prevăzut la alin. (2) nu este necesar.
(4) În vederea creării unui sistem informatic unitar şi funcţional, instituţiile
sistemului judiciar au obligaţia de a duce la îndeplinire măsurile prevăzute în
strategia de informatizare a sistemului judiciar, care se aprobă prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei.
(5) Dotarea tehnică necesară informatizării instanţelor militare, a secţiei
sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori, după caz, din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi
a parchetelor militare se asigură de Ministerul Apărării Naţionale.
50
TITLUL VII
Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor şi protecţia magistraţilor
Art. 121. - (1) Paza sediilor instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor, a

bunurilor şi valorilor aparţinând acestora, supravegherea accesului şi
menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a activităţii în
aceste sedii se asigură, în mod gratuit, de către Jandarmeria Română, prin
structurile sale specializate.
(2) Numărul personalului Jandarmeriei Române necesar pentru aplicarea
prevederilor alin. (1) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministrului justiţiei şi ministrului administraţiei şi internelor, precum şi a
preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) Activitatea personalului prevăzut la alin. (2) este coordonată de
preşedintele instanţei sau de conducătorul parchetului.
Art. 122. - (1) Instanţele şi parchetele militare dispun de poliţia militară
pusă în serviciul lor de Ministerul Apărării Naţionale, în mod gratuit.
Necesarul de personal de poliţie militară va fi stabilit prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Apărării
Naţionale.
(2) Poliţia militară pusă în serviciul instanţelor şi parchetelor militare este
subordonată preşedinţilor sau prim-procurorilor acestora.
(3) Paza sediilor instanţelor şi parchetelor militare, a celorlalte spaţii
folosite de acestea, a bunurilor şi valorilor ce le aparţin, supravegherea
accesului şi menţinerea ordinii interioare necesare desfăşurării normale a
activităţii se asigură, în mod gratuit, de către Poliţia Militară.
(4) Numărul personalului necesar pentru fiecare instanţă sau parchet va fi
stabilit de ministrul justiţiei, la propunerea preşedintelui Curţii Militare de
Apel şi a secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. 123. - Poliţia Română şi Jandarmeria Română au obligaţia de a
acorda sprijinul necesar, potrivit atribuţiilor legale, instanţelor şi parchetelor
militare, secţiei sau serviciului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie,
pentru buna desfăşurare a procesului penal, la solicitarea acestora.
Art. 124. - Modul de utilizare a personalului de poliţie pentru asigurarea
protecţiei judecătorilor şi procurorilor, precum şi modul de utilizare a
personalului Jandarmeriei Române pentru asigurarea pazei sediilor
instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, a bunurilor şi valorilor aparţinând
acestora, supravegherea accesului şi menţinerea ordinii interioare se
stabilesc prin protocol încheiat între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional
Anticorupţie sau, după caz, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
51
TITLUL VIII
Gestiunea economico-financiară şi administrativă a instanţelor şi
parchetelor
CAPITOLUL I
Organizarea departamentului economico-financiar şi administrativ
Art. 125. - (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, curţile de
apel, parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunalele şi parchetele de pe
lângă tribunale au în structură câte un departament economico-financiar şi
administrativ, condus de un manager economic.
(2) Managerul economic este subordonat preşedintelui instanţei sau, după
caz, conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează.
(3) Departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul
tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea asigură activitatea
economică, financiară şi administrativă şi pentru tribunalele specializate şi
judecătoriile sau, după caz, pentru parchetele din circumscripţia lor.
(4) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi ordonatorilor de credite pentru
instanţele şi parchetele militare.
___________
Art. 126. - (1) Poate fi numită în funcţia de manager economic persoana

care a fost admisă la concursul organizat în acest scop de către:
a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru managerul economic al
acestei instanţe;
b) curţile de apel, pentru managerii economici ai curţilor de apel şi ai
tribunalelor;
c) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru
managerul economic al acestui parchet şi pentru managerii economici ai
parchetelor de pe lângă curţi de apel şi tribunale;
d) Parchetul Naţional Anticorupţie, pentru managerul economic al acestui
parchet.
(2) La concursul prevăzut la alin. (1) se pot înscrie persoanele care au
studii economice superioare şi o vechime în specialitate de minimum 5 ani.
(3) Numirea în funcţia de manager economic a persoanelor declarate
admise la concursul prevăzut la alin. (1) se face prin ordin al conducătorului
instanţei sau, după caz, al conducătorului parchetului care organizează
concursul.
52
(4) Personalul din cadrul departamentului economico-financiar şi

administrativ este încadrat de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie,
preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul general al parchetului
de pe lângă curtea de apel, pe bază de concurs sau probă practică.
(5) Concursul prevăzut la alin. (1) şi (4) se organizează potrivit unui
regulament aprobat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de
ministrul justiţiei, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul general al
Parchetului Naţional Anticorupţie.
Art. 127. - Managerul economic are următoarele atribuţii principale:
a) conduce departamentul economico-financiar şi administrativ al instanţei
sau parchetului în cadrul căruia funcţionează;
b) răspunde pentru gestiunea economico-financiară a instanţelor sau
parchetelor fără personalitate juridică din circumscripţia instanţei sau a
parchetului în cadrul căruia funcţionează;
c) îndeplineşte, pe baza delegării primite din partea ordonatorilor de
credite, toate atribuţiile acestora prevăzute de lege;
d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la organele
abilitate a proiectelor de buget anuale, la termenele şi în condiţiile prevăzute
de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi
completările ulterioare;
e) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanţelor şi
parchetelor şi ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor materiale în vederea
desfăşurării corespunzătoare a activităţii instanţelor şi parchetelor;
f) ia măsuri pentru elaborarea şi fundamentarea temelor de proiectare
pentru lucrările de reparaţii curente şi capitale ale sediilor şi obiectivelor de
investiţii, urmăreşte şi răspunde de realizarea acestora;
g) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea sau
administrarea instanţelor ori, după caz, a parchetelor, precum şi a celorlalte
bunuri aflate în patrimoniul acestora;
h) urmăreşte şi răspunde de utilizarea cu eficienţă a fondurilor primite de
la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele fondurilor
speciale, precum şi a celor constituite din veniturile proprii, potrivit legii;
i) organizează ţinerea la zi a contabilităţii instanţei şi parchetului din
circumscripţia în cadrul căreia funcţionează şi controlează efectuarea
corectă a tuturor operaţiunilor financiar-contabile în documentele specifice,
precum şi întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite a situaţiilor
financiare asupra patrimoniului aflat în administrare, potrivit prevederilor
Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată;
j) coordonează activitatea de administrare a sediilor instanţelor şi
parchetelor din circumscripţiile în cadrul cărora funcţionează, stabilind
măsuri pentru asigurarea condiţiilor materiale în vederea desfăşurării
corespunzătoare a activităţii acestora. De asemenea, asigură ordinea,
53
curăţenia şi paza bunurilor în sediile instanţelor, inclusiv măsuri pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor.
Art. 128. - Managerii economici, informaticienii şi personalul de
specialitate din activitatea financiar-contabilă şi din birourile locale pentru
expertize judiciare tehnice şi contabile au calitatea de funcţionari publici,
având drepturile şi obligaţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
*) Potrivit art. II din Legea nr. 17/2006, pe data intrării în
vigoare a prezentei legi, în ceea ce îi priveşte pe informaticieni, se
abrogă prevederile art. 128 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005.
Art. 129. - Preşedinţii instanţelor şi conducătorii parchetelor pot delega
calitatea de ordonator de credite managerilor economici.
Art. 130. - (1) Instanţele militare care nu au sediul în municipiul Bucureşti
şi parchetele de pe lângă acestea au în structură un compartiment
economico-administrativ.
(2) Personalul auxiliar din compartimentul economico-administrativ are
următoarele atribuţii principale:
a) întocmeşte documentaţia pentru achiziţiile publice, serviciile şi lucrările
necesare desfăşurării activităţii instanţelor;
b) asigură aprovizionarea cu materiale de întreţinere şi uz gospodăresc,
mijloace fixe şi obiecte de inventar sau alte bunuri necesare desfăşurării
optime a activităţii instanţelor;
c) asigură întreţinerea şi funcţionarea clădirilor, instalaţiilor tehnico-
sanitare de încălzire, a celorlalte mijloace fixe şi obiecte de inventar din
dotare;
d) asigură ordinea, curăţenia şi paza bunurilor în sediile instanţelor;
e) întreprinde măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, precum şi
pentru înlăturarea consecinţelor unor calamităţi.
CAPITOLUL II
Bugetele instanţelor şi parchetelor
Art. 131. - (1) Activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la

bugetul de stat.
(2) Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al
judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având
calitatea de ordonator principal de credite.
(3) Bugetul pentru parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale,
tribunale specializate şi judecătorii este gestionat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
54
(4) Bugetele instanţelor şi parchetelor militare este gestionat de Ministerul

Apărării Naţionale, ministrul apărării naţionale având calitatea de ordonator
principal de credite.
Art. 132. - (1) Curţile de apel şi parchetele de pe lângă curţile de apel
elaborează proiectele de buget anual pentru instanţele sau, după caz,
parchetele din circumscripţiile lor.
(2) Proiectele de buget elaborate potrivit alin. (1) se transmit Ministerului
Justiţiei sau, după caz, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
(3) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul
Naţional Anticorupţie îşi elaborează propriile proiecte de buget anual. În
bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt
cuprinse şi bugetele parchetelor de pe lângă celelalte instanţe judecătoreşti.
(4) Proiectele de bugete elaborate potrivit alin. (1) şi (3) se supun avizului
conform al Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Bugetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aprobă de adunarea
generală a judecătorilor acestei curţi, cu avizul consultativ al Ministerului
Finanţelor Publice.
(6) Proiectele de buget anual ale instanţelor militare se elaborează de
Direcţia instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării, iar cele ale
parchetelor militare - de secţia sau serviciul din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după consultarea instanţelor,
respectiv a parchetelor militare, şi se transmit ordonatorului principal de
credite.
___________
(7) Anual, Guvernul României va include în bugetul Ministerului Apărării

Naţionale fondurile necesare potrivit art. 131 alin. (4).
Art. 133. - (1) Fiecare instanţă şi fiecare parchet se încadrează cu numărul
necesar de judecători sau, după caz, de procurori, precum şi cu numărul
necesar de personal auxiliar de specialitate şi personal al departamentului
economico-financiar şi administrativ.
(2) Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii curţilor de
apel, împreună cu ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorul general al
Parchetului Naţional Anticorupţie analizează anual volumul de activitate al
instanţelor şi parchetelor şi, în funcţie de rezultatele analizei, iau măsuri
pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi, cu acordul
Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 134. - (1) Numărul maxim de posturi pentru instanţe şi parchete se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu
avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
55
(2) Pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul maxim de posturi se

stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei şi a
preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior
al Magistraturii.
(3) Pentru instanţele şi parchetele militare, numărul maxim de posturi se
aprobă, potrivit alin. (1), cu avizul consultativ al ministrului apărării naţionale.
Art. 1341. - (1) În cazul în care buna funcţionare a instanţelor sau a
parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante
temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în
cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma:
a) numirii în funcţii de conducere;
b) numirii ca procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism ori al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
c) detaşării;
d) alegerii în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii;
e) suspendării din funcţie, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
f) vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an.
(2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile
prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanţă sau, după caz,
parchet de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de
credite.
(3) După încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care
judecătorul sau procurorul revine la instanţa sau parchetul unde a funcţionat
anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată
un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) şi (5), în cazul în
care nu mai există posturi vacante la acea instanţă sau parchet.
(4) Pentru asigurarea posturilor necesare de judecător sau procuror la
încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1), se constituie, prin bugetul de stat,
un fond de rezervă de 50 de posturi de judecător şi 50 de posturi de
procuror. Numărul posturilor din fondul de rezervă se poate actualiza anual
prin hotărâre a Guvernului.
(5) Posturile prevăzute la alin. (4) vor fi repartizate instanţelor şi
parchetelor prin ordin al ministrului justiţiei, în situaţia în care la instanţele
sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post
nu există posturi vacante.
(6) În cazul vacantării ulterioare a unor posturi la instanţa sau parchetul
respectivă/respectiv, temporar sau definitiv, posturile de judecător sau
procuror repartizate în condiţiile alin. (4) se reinclud de drept, de la data
vacantării, în fondul de rezervă, iar judecătorul sau procurorul care a ocupat
un astfel de post este considerat încadrat pe postul care se vacantează.
Includerea postului vacantat în fondul de rezervă se constată prin ordin al
ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în
termen de 15 zile de la vacantare.
56
(7) Sumele de bani corespunzătoare finanţării posturilor neocupate

prevăzute la alin. (1) vor fi virate la bugetul de stat, la sfârşitul fiecărui an
calendaristic.
___________
Art. 1341. a fost introdus prin punctul 3. din Ordonanţă de
Art. 135. - (1) Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel,

tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul
conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului
justiţiei.
(2) Statele de funcţii şi de personal pentru fiecare instanţă militară şi
parchet de pe lângă aceasta se aprobă prin ordin comun al ministrului
justiţiei şi al ministrului apărării, cu avizul conform al Consiliului Superior al
Magistraturii.
___________
Art. 136. - Începând cu data de 1 ianuarie 2012, atribuţiile Ministerului

Justiţiei referitoare la gestionarea bugetului curţilor de apel, al tribunalelor, al
tribunalelor specializate şi al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de
___________
Alineatul a fost modificat prin alineatul din Ordonanţă de
TITLUL IX
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 137. - Pe lângă instanţele judecătoreşti funcţionează, în condiţiile legii,

următoarele structuri:
a) serviciile de reintegrare socială şi supraveghere;
b) oficiile registrului comerţului;
c) alte structuri înfiinţate prin lege specială.
Art. 138. - (1) Statul este obligat să asigure sediile şi celelalte mijloace
materiale şi financiare necesare pentru buna funcţionare a activităţii
instanţelor şi parchetelor.
(2) Guvernul, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile
judeţene şi consiliile locale, cu sprijinul prefecturilor, pun la dispoziţia Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Ministerului Justiţiei, a Parchetului de pe lângă
57
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului Naţional Anticorupţie

sediile necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor.
(3) Drepturile materiale şi băneşti ale personalului instanţelor şi
parchetelor militare şi mijloacele materiale, inclusiv cele auto, necesare
funcţionării instanţelor şi parchetelor militare, secţiei sau serviciului din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi secţiei
sau serviciului din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se asigură de
Ministerul Apărării Naţionale.
Art. 139. - (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti se stabilesc:
a) organizarea administrativă a curţilor de apel, a tribunalelor, a
tribunalelor specializate şi a judecătoriilor;
b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în
vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii;
c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor inspectori,
preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale celorlalte categorii de personal;
d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere
ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor generale ale judecătorilor;
e) vacanţa judecătorească;
f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor
auxiliare de specialitate;
g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului
economico-financiar şi administrativ.
(2) Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti se
elaborează de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Ministerul Justiţei şi se
aprobă prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 140. - (1) Prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor se
stabilesc:
a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, a Parchetului Naţional Anticorupţie, a parchetelor de pe
lângă curţile de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi
judecătorii;
b) atribuţiile procurorilor generali, prim-procurorilor şi ale adjuncţilor
acestora, ale procurorilor inspectori, ale procurorilor şefi şi ale procurorilor,
precum şi ale celorlalte categorii de personal;
c) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor de conducere
ale parchetelor şi a adunărilor generale ale procurorilor;
d) ierarhia funcţiilor administrative din cadrul Ministerului Public;
e) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile compartimentelor
auxiliare de specialitate ale parchetelor;
f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile departamentului
economico-financiar şi administrativ din cadrul parchetelor.
(2) Regulamentul de ordine interioară prevăzut la alin. (1) se aprobă prin
ordin al ministrului justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, a procurorului
58
general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al

Magistraturii.
Art. 141. - Referirile la Curtea Supremă de Justiţie cuprinse în actele
normative în vigoare se consideră a fi făcute la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Art. 142. - (1) Datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele
specializate şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc, în
mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al
Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Dispoziţiile prezentei legi privind managerii economici ai instanţelor şi
ai parchetelor se aplică începând cu 1 iulie 2005.
(3) Funcţia de manager economic se echivalează cu funcţia de director
executiv.
(4) Până la începerea funcţionării Tribunalului Ilfov şi a parchetului de pe
lângă această instanţă, cauzele de competenţa acestora se soluţionează de
Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Bucureşti.
Art. 143. - (1) Dispoziţiile art. 53 alin. (1) privind repartizarea cauzelor în
sistem informatizat se aplică treptat, acţiunea încheindu-se până în anul
2007.
(2) Până în anul 2007 repartizarea cauzelor la instanţele care nu dispun de
sistem informatizat se face în mod aleatoriu, în condiţiile stabilite prin
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Art. 144. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
a) dispoziţiile art. 1-5, art. 7-11, art. 17-26, art. 27-35, art. 44-54, art. 56 şi
57 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. 1, 3 şi 4, art. 4-9, art. 10-16, art. 17 alin. 1 1
-13 şi alin. 3-5, art. 18-25, art. 26-41, art. 691-695, art. 70-85, art. 132, art. 133
alin. 1 şi 3, art. 134 şi art. 136-160 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, referitoare la directorii economici se abrogă de la
data de 1 iulie 2005.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II-IV, VII şi VIII din titlul XVI al Legii
nr. 247/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr.
304/2004 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale titlului XVI
al Legii nr. 247/2005.
"Art. II. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, funcţiile de
judecător inspector şi procuror inspector se desfiinţează, iar posturile se
transformă în posturi de judecător, respectiv procuror.
59
(2) Activităţile aflate în curs de desfăşurare ale judecătorilor inspectori şi

procurorilor inspectori vor fi continuate de judecători sau procurori desemnaţi
de conducătorii instanţelor judecătoreşti sau parchetelor.
Art. III. - Dispoziţiile prezentei legi privind înregistrarea şedinţelor de
judecată, precum şi cele privind numirea la birourile de informare şi relaţii
publice a absolvenţilor unei facultăţi de jurnalistică sau a specialiştilor în
comunicare se aplică de la 1 iulie 2006.
Art. IV. - (1) Circumscripţiile teritoriale ale parchetelor militare din
municipiile Bacău, Braşov, Constanţa, Craiova, Oradea, Ploieşti şi Târgu
Mureş care se desfiinţează prin intrarea în vigoare a prezentei legi se
redistribuie în concordanţă cu circumscripţiile teritoriale ale instanţelor
militare în aceste localităţi, potrivit anexei nr. 2 la prezenta lege.
(2) Funcţiile reduse ca urmare a reorganizării instanţelor şi parchetelor
militare, potrivit prezentei legi, trec în statele de funcţii ale Ministerului
Justiţiei şi ale Ministerului Public, cu luarea măsurilor de finanţare prin
transferul la aceste instituţii a fondurilor corespunzătoare din bugetul
Ministerului Apărării Naţionale.
(3) Spaţiile şi dotările materiale ale parchetelor militare desfiinţate vor fi
preluate de parchetele militare cărora, prin redistribuire, le revin
circumscripţiile teritoriale ale unităţilor desfiinţate.
(4) Personalul auxiliar civil şi militar din cadrul instanţelor şi parchetelor
militare care optează pentru transfer la instanţele şi parchetele civile sau ale
căror funcţii au fost reduse va fi transferat, ţinându-se seama de opţiunea
exprimată, la instanţele şi parchetele civile din raza de domiciliu sau din alte
localităţi.
(5) La transferul personalului auxiliar civil şi militar de la instanţele şi
parchetele militare la instanţele sau parchetele civile, se ţine seama, potrivit
legii, de vechimea în muncă şi de activitatea profesională. În acest caz,
trecerea în rezervă sau direct în retragere a personalului auxiliar militar este
obligatorie.

............................................................................................
Art. VII. - Regulamentele prevăzute de prezenta lege se actualizează şi se
adoptă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. VIII. - (1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, vor fi organizate alegeri pentru colegiile de conducere ale instanţelor şi
parchetelor.
(2) Atribuţiile membrilor actualelor colegii de conducere încetează la
expirarea termenului prevăzut la alin. (1)."
60
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI

DE AVOCAT
Avocatura este o instituţie cu o îndelungată tradiţie

4
istorică . Referindu-se la vechimea şi rolul instituţiei,
d'Aguesseau spunea că este: „Un ordre aussi ancien que la
magistrature, aussi noble que la vertu, aussi necesaire que la
justice" (un ordin la fel de vechi ca cel al magistraţilor, la fel de
nobil ca virtutea şi la fel de necesar ca justiţia)5.
Deşi apărarea justiţiabililor s-a realizat în forme mult
diferite de cele din epoca modernă putem afirma că avocatura a
evoluat paralel cu justiţia şi a fost influenţată de organizarea
politică şi statală.
Originea avocaturii este plasată în unanimitate la Roma,
unde, aşa cum afirma proceduristul român E. Herovanu, la
finele Republicii „a cunoscut cea mai frumoasă epocă a
istoriei sale".
Instituţia avocaturii este atribuită lui Romulus, în a cărui
epocă funcţionau aşa-numiţii „patroni"; ei aveau misiunea de a
asista, în formă gratuită, pe justiţiabili în epoca legis-acţiunilor,
4
A se vedea L. Dănilă - Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
5
I. Leş - Organizarea sistemului judiciar românesc, Ed All Beck,
Bucureşti, p. 224.
61
„patronii" au fost utilizaţi numai de către patricieni, oamnei cu

stare şi dare de mână. În perioada procedurii formulare,
avocatura a dobândit valenţele unei adevărate profesiuni şi a
încetat să fie un serviciu gratuit. Ea a început să fie exercitată
de adevăraţi jurisconsulţi, numiţi „advocaţi". De aici provine şi
denumirea actuală a persoanelor ce exercită funcţia de apărare
în faţa organelor judiciare.
În perioada împăratului Justinian avocatura era
organizată în colegii şi corporaţii cu caracter profesional.
Activitatea avocaţială era retribuită prin plata de onorarii.
Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început
să fie o caracteristică a societăţilor moderne când avocatura a
devenit o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită de condiţii
profesionale şi de orice control public.
Istoria avocaturii a ilustrat, prin nume de o celebritate şi
recunoaştere mondială, onorabilitatea şi prestigiul profesiei de
avocat. Un Cicero în Roma, un Demostene în Grecia, un
Raymond Poincare sau un Alexandre Millerand la francezi
(foşti preşedinţi ai Republicii) au făcut parte din elita
avocaturii.
Şi în Romania profesia a fost onorată în mod strălucit
de Take Ionescu, Barbu. S. Delavrancea, Mircea I. Manolescu,
Ionel Teodoreanu, Alexandru Djuvara şi de Istrate Micescu.
Dar nu au lipsit nici critici la adresa corpului avocaţilor,
cum ar fi acelea aduse de de Montesquieu, La Fontaine şi de
Racine pe motiv că avocaţii apără pe oricine şi chiar pe
criminali. Apărarea este întotdeauna utilă şi ea trebuie făcută cu
onestitate, demnitate şi echilibru. Ideea este foarte sugestiv
exprimată de E. Herovanu, care remarcă: „Ceea ce însă orice
om de bun simţ trebuie să vadă şi să înţeleagă e că, într-o
societate liberă, oficiul de avocat, exercitat de cetăţeni luminaţi,
oneşti şi independenţi, e tot atât de indispensabil ideii de
justiţie, ca şi acel de magistrat destinat, la rândul său, celor ce
62
reprezintă cumpătarea, demnitatea şi imparţialitatea".6
Profesia de avocat apare în România, în mod necesar,
ca urmare a organizării judecătoreşti, fiind cunoscută ca
profesie chiar prin Regulamentele Organice când necesitatea
dreptului de reprezentare creează necesitatea dreptului de
apărare.
Epoca de legiferare fanariotă constituie punctul de
plecare în organizarea propriu-zisă a profesiei.
Astfel, vechiletul reprezenta, până la Regulamentul
Organic, o instituţie coexistenta cu cea a avocatului. Legiuirile
lui Caragea-Vodă şi ale lui Andronache-Donici, constată fără a
crea, existenţa avocaturii şi rolul acesteia.
Prin Regulamentul Organic din iulie 1831 şi ianuarie
1832 se înfiinţează Avocatura şi ştiinţele de obşte.
Ofisul domnesc din 4 iulie 1836 completează
reglementarea prin noi articole din Organicul Regulament
împlinitor dezvoltând principii cu privire la avocaţi.
În această perioadă reglementări privind profesia de
avocat întâlnim în Circularele Departamentului Dreptăţii din 1
Noiembrie 1837 şi 13 August 1843, Ofisul Domnului Ţării
Româneşti, George-Dimitrie Bibescu, către Departamentul
Dreptăţii din 3 Februarie 1847.
O nouă etapă începe cu Legea pentru constituirea
Corpului de avocaţi din 6 decembrie 1864, ce se completează
cu Legea din 8 iunie 1884.
O dată cu aceasta au debutat şi dezbaterile moderne, ce
se continuă pânâ în prezent privind sistemul deschis sau inchis
al profesiei de avocat, cu alte cuvinte dacă avocatura trebuie să
fie constituită ca o castă sau pe temeiul principiului libertăţii
absolute în practica avocaturii.
În mod majoritar s-a susţinut ideea alcătuirii unui corp
de profesionişti, idee care nu însemnă un monopol, ci
reglementarea pe ciretrii profesionale şi obiective a activităţii.
6
Pentru mai multe detalii I. Leş, op. cit., p. 28-229.
146
În perioada respectivă, legile de organizare reglementau
condiţiile moderne, ce se regăsesc intr-o oarecare măsură şi în
prezent, cu privire la admiterea în profesie şi funcţionarea
avocaţilor în Corp, la constituirea Barourilor şi a Consiliilor de
disciplină, la statornicirea regulilor pentru apărare a intereselor
şi onoarei Corpului prin reglementarea răspunderii disciplinare
etc.
O dată cu Legea din 12 martie 1907, Baroul Român
intră în epoca de organizare socială ce durează până la 1919,
când începe unificarea naţională a Barourilor, proces finalizat
în 19317.
Regele Carol al II-lea, la 4 septembrie 1940, promulgă
Decretul-Lege nr. 3012 pentru organizarea corpului de
avocaţi din România, avocatul fiind asimilat funcţionarului
public, iar profesia subordonată organelor puteri excutive
Astfel Baroul de avocaţi şi Uniunea Avocaţilor din
România din vechile reglementări îşi pierd calitatea de
persoane juridice de drept privat, devenind persoane juridice de
drept public.
Ministerului Justiţiei capătă competenţa de a confirma
sau refuza alegerile decanilor şi consilierilor baroului pe motive
de ordin general şi naţional; de a putea convoca adunarea
generală a barourilor direct, de a dizolva consiliul baroului etc.
Decretul nr. 39/1950 privitor la profesia de avocat
introduce noţiunea de „avocat jurisconsult" privitor la avocaţii
din serviciile juridice ale statului şi instituţiilor de stat, din
organizaţiile economice sau întreprinderile statului şi din
cooperative şi întreprinderi particulare, act normativ modificat
prin Decretul nr. 143/1955 ce a reglementat o nouă organizare
şi funcţionare a oficiilor juridice.
7
Legea pentru organizarea şi unificarea Corpului de Avocaţi, promulgată de
Regele Ferdinand la 19 februarie 1923 modificată prin Legea pentru
organizarea Corpului de Avocaţi, promulgată de Regele Carol al II-lea
la 22 decembrie 1931 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 28
decembrie 1931.
146
Prin Decretul nr. 281 din 15 iulie 1954, profesia de
avocat intră în epoca subordonării faţă de regimul comunist,
Ministerul Justiţiei fiind învestit cu conducerea generală a
activităţii avocaturii. Au fost înlocuite unele denumiri ca;
baroul în colegiu de avocaţi; avocaţii sunt incluşi în birouri
colective de asistenţă juridică, iar la nivel central se instituie
Consiliul Central al Colegiului de Avocaţi.
Se instituie totodată obligaţia pentru avocaţi de a
comunica organelor de stat competente informaţii şi acte
provenind de la client dacă privesc fapte care aduc atingere
securităţii statului şi păcii, formulă menită să încurajeze şi să
legalizeze abuzul.
Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 eliberează
instituţia avocaturii de sub conducerea Ministerului de Justiţie,
restabilind organizarea şi funcţionarea acesteia în baza princi-
piului autonomiei profesiei. Avocatul se supune numai legii şi
conştiinţei sale dispune acest decret.
Uniunea Avocaţilor din România şi Barourile îşi
redobândesc personalitatea juridică, se revine la denumirile
anterioare perioadei comuniste şi sunt abrogate o seamă de
prevederi şi articole ale Decretului nr. 281/1954.
Cu toate acestea nu putem vorbi decât de un inceptu şi
nu de o reală reformă pe calea independenţei exercitării acestei
profesii şi astfel abil în anul 1995 putem vorbi de o lege nouă,
modernăm a profesiei de avocat, specifică unei societăţi
democratice, respectiv Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat .
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr,
51/1995: „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu
organizare şi funcţionare autonomă, .... Consiliul Uniunii
Avocaţilor din România, dezbate, adoptă şi modifică statutul
profesiei."
146
Sediul materiei:
- Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial
al României, modificat
- Statut din 25 septembrie 2004 al profesiei de avocat adoptat
în şedinţa Consiliului U.N.B.R. din 25 septembrie 2004
modificat
I. Principii şi reguli fundamentale de organizare

şi exercitare a profesiei
Art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi

exercitarea profesiei de avocat, republicata, prevede că profesia
de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi
funcţionare autonome, în condiţiile legii şi ale statutului
profesiei.
Exercitarea profesiei de avocat este supusă
următoarelor principii fundamentale:
a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independentei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;
e) principiul păstrării secretului profesional;
f) principiul pregătirii profesionale continue.
II. Activitatea avocaţială

Activitatea avocatului se realizează prin:
II.1. Consultaţii în scris sau verbal şi cereri cu

caracter juridic
II.2. Asistenţă şi reprezentare
II.3. Redactarea de acte juridice (notificări, memorii,
146
petiţii etc.), atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a
datei actelor prezentate spre autentificare
II.4. Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau
juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea
atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
încheiate.
II.5. Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice

specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice,
cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină.
II.6. Activităţi de mediere
II.7. Activităţi fiduciare
II.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi

comerciale
II.9. Orice mijloace şi căi proprii exercitării dreptului
de apărare, în condiţiile legii.
III. Dobândirea calităţii de avocat
III.1. Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii

înscrişi în Tabloul avocaţilor întocmit de baroul din care fac
parte.
Poate fi membru al Barourilor din România cel care
îndeplineşte anumite condiţii.
Exista limite si nedemnitati ale profesiei de avocat.
146
Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
a)activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea
de avocat;
b)ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa
profesiei de avocat sau bunele moravuri;
c)exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.8
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:
a)calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale
sau judeţene;
b)activitatea didactică universitară ;
c)ocuparea de funcţii didactice în învăţământul juridic superior;
d)activitatea literară şi publicistică;
e)funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, consilier fiscal,
consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate
industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în
cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, în
condiţiile legii.
f) avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile
comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni.
g) avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de
administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau cu
răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la
cunoştinţa decanului baroului în care îşi exercită profesia.
8
Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale
nu prevăd altfel:
a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;
b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de
comanditar într-o societate comercială în comandită simplă sau în
comandită pe acţiuni
c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe
acţiuni;
d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie, administrator unic,
sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni
sau cu răspundere limitată.
146
III.2. Avocatul străin
III.3. Primirea în profesie
III.3.1. Regula primirii în profesie
III.3.2. Procedura primirii în profesie
III.3.3. Primirea în profesie a persoanelor provenind

dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului
Economic European care sunt autorizate să-şi desfăşoare
activităţile profesionale sub titlul profesional corespunzător
obţinut într-un stat membru.
III.3.4. Stagiu de pregătire profesională
IV. Definitivarea în profesia de avocat
V. Transferul avocaţilor
Avocatul poate, din motive justificate, să solicite
transferul într-un alt barou şi va adresa în acest sens, în scris, o
cerere decanului baroului de la care doreşte să se transfere.
VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

VI.1. Calitatea de avocat încetează:
a)prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei.
b)prin deces.
c)dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din

146
profesie ca sancţiune disciplinară;
d)dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă

prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat,
conform legii.
VI.2. Calitatea de avocat este suspendată:

a)în caz de incompatibilitate;
b)pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară;
c)în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale
timp de 3 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor
integrală;
d)la cerere.
VII. Drepturile avocaţilor

Exercitarea profesiei de avocat presupune asigurarea
unor drepturi şi obligaţii pentru avocaţi. Drepturile avocaţilor
sunt prevazute în art. 28-37 din Legea de organizare şi
funcţionare nr. 51/1995.
VIII. Îndatoririle avocaţilor

Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa, indepen-
denţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea, delicateţea,
moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate sunt principii
esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie îndatoriri ale acesteia.
Avocatul este obligat să respecte aceste principii în
activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.
Îndatoririle avocatului pot fi structurate după cum se
raportează la relaţia sa cu clientul, cu organele profesiei sau
cu instanţa de judecată.
146
IX. Reguli de deontologie profesională
IX.1. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre

avocat şi client
IX.2. Principiile şi regulile de baza ale relatiei dintre
avocaţi
IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc

IX.2.2. Concurenţa profesională
X. Contractul de asistenţă juridică
X.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă

juridică
X.2. Efectele contractului de asistenţă juridică
XI. Organizarea profesiei de avocat
XI.1. Formele de exercitare a profesiei de avocat

Potrivit art. 5 din lege profesia de avocat se exercită, la
alegere, în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi
civile profesionale. La acestea se adauga societăţi civile
profesionale cu răspundere limitată.
1. Cabinetul individual.
12. Cabinete asociate
13. Cabinete grupate
4. Societatea civilă profesională
146
5. Societatea civilă profesională cu răspundere limitată
Colaborarea este o modalitate de exercitare a profesiei de

avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme de
exerciţiu a profesiei de avocat. Avocatul colaborator nu are
Salarizarea în interiorul profesiei este o modalitate de
exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat consacră
activitatea sa unei forme de exercitare a profesiei căreia îi este
subordonat în legătură cu determinarea condiţiilor concrete de
muncă. Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul
la clientelă proprie.9
XI.2. Principiile organizării şi funcţionarii formelor

de exercitare a profesiei de avocat
XI.3. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei
XI.4. Organizarea profesiei de avocat
XI.4.1. Baroul.
Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau
din municipiul Bucureşti, iar sediul baroului este în oraşul de
resedinta al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget
propriu.
Organele de conducere ale baroului sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) decanul.
9
Contractul de salarizare în interiorul profesiei se încheie în formă scrisă
între avocatul salarizat şi titularul cabinetului individual, sau coordonatorul
celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.
146
XI.4.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România -
U.N.B.R.
Uniunea Naţionala a Barourilor din România
(U.N.B.R.) este formată din toate barourile din România şi are
sediul în municipiul Bucureşti.
U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu
patrimoniu şi buget proprii, acestea formându-se din
contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor.
Patrimoniul U.N.B.R. şi poate fi folosit şi în activităţi
producătoare de venituri, în condiţiile legii.
Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în
cadrul U.N.B.R., potrivit legii şi statutului profesiei.
Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

a) Congresul avocaţilor;
b) Consiliul U.N.B.R.;
c) Comisia permanenta a U.N.B.R.;
d) Preşedintele U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează şi:
a) Comisia centrala de cenzori;
b) Comisia centrala de disciplina;
c) Aparatul tehnic-administrativ.
1
XII. Răspunderea disciplinară
Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea

legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale orga-
nelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit
146
dispoziţiilor legii.
Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea
prevederilor legii de organizare şi functionare a profesiei sau
ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii
adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii,
precum şi pentru orice fapte săvârşite în legatura cu profesia
sau în afară acesteia, de natura sa prejudicieze onoarea şi
prestigiul profesiei sau ale instituţiei.
Abaterea disciplinară, în sensul Legii 51/1995, este
reprezentata de fapta săvârşită de un avocat, prin care se
incalca dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile
obligatorii ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în
care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi
care este de natura sa prejudicieze onoarea sau prestigiul
profesiei.
Abaterea disciplinară grava este reprezentata
încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 şi din statut ce
prevăd expres o astfel de calificare.
Savarsirea de abateri disciplinare atrage raspunderea
disciplinara a avocatului.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă,
penală sau administrativă.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de
cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o
circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la
aplicarea sancţiunii.
Consiliile barourilor sunt obligate să ţină evidenţa
sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat şi să comunice
situaţia disciplinară a avocatului la cererea organelor profesiei,
constituite potrivit legii.
XII.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disci-

plinare
146
Instanţele disciplinare sunt:
a)Comisia de disciplină a baroului;
b)Comisia centrală de disciplină;
c)Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit conform art. 72
alin. (3) din Lege.
XII.1.1. Comisia de disciplină a baroului
XII.1.2. În cadrul U.N.B.R. este organizată şi

funcţionează Comisia centrală de disciplină.
XII.1.3. Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă
disciplinară, în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă
recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de
Comisia centrală de disciplină, ca instanţă de fond, şi a
încheierilor prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.
Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia
Permanentă, îndeplineşte funcţia de grefier al Consiliului
U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în condiţiile
alineatului precedent.
Executarea deciziilor disciplinare se face de către
consiliul baroului în care avocatul este înscris.
XII.2. Reguli de procedură
XII.3. Sancţiunile disciplinare

În cazul savarsirii de abateri disciplinare, avocatului i se
pot aplica urmatoarele sancţiuni disciplinare:
a) mustrarea;
b) avertismentul;
c) amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, care se face venit
la bugetul baroului.
146
d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioada de la o luna la
un an;
e) excluderea din profesie.
1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de

organizare şi exercitare a profesiei.
2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează
activitatea avocatului.
3. Arătaţi în ce constă activitatea avocatului de a da
consultaţii în scris sau verbal, (sau de asistenţă şi
reprezentare juridică, sau de atestarea identităţii
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate
spre autentificare sau de activităţi de mediere etc).
4. Condiţiile dobândirii calităţii de avocat.
5. Limite de exercitare a profesiei de avocat.
6. Cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei de
avocat.
7. Avocatul străin.
8. Primirea în profesia de avocat .
9. Stagiul de pregătire profesională a avocaţilor.
10. Drepturile avocaţilor.
11. Îndatoririle avocaţilor.
12. Reguli de deontologie profesională.
13. Confraternitatea profesiei de avocat.
14. Contractul de asistenţă juridică.
15. Formele de exercitare a profesiei de avocat.
16. Avocatul titular.
17. Avocatul asociat.
10
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii
şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
146
18. Avocatul colaborator.
19. Avocatul salarizat.
20. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei.
21. Baroul.
22. Răspunderea disciplinară
146
indaco.ro |

LEGISLA LEGISLAŢ JURISPRU ACHIZIŢII MODE AJUTO IEŞIR

ŢIE RO IE EU DENŢĂ PUBLICE LE R E
căutare | publicaţii | noutăţi | repertoriu | tematici | acte urmărite | notificări |
calendar
Iesire
Folosiţi butonul de IEŞIRE din contul dvs când doriţi să părăsiţi

serviciul!
Pentru a căuta un text în fereastra curentă folosiţi CTRL+F

Parlamentul României
Imprimare
Lege nr. 51 din Adaugă la
Acte
08/03/2006 urmărite
Afişează
Versiune actualizata pana la data tematicile
de: 12/11/2009 actului
Salubrizare
a serviciilor comunitare de utilităţi Lista de acte
similare ...
publice
Afişează
ultimele 10
acte
Afişează
versiuni in
alte limbi
Tip Data
Publicat 21/03/2006;
Fişa actului
Afişează informaţii generale
Data
Acţiune Act Titlu act
acţiune
Promulga Decret nr. 306 din 21/03/ pentru promulgarea Legii serviciilor
t prin 07/03/2006 2006 comunitare de utilităţi publice
236
Afişează a se vedea
Data
Acţi
une
ne
Decizie nr. 626 din
12/05/2011
a 11 (1) lit. ...
A se 25/0 pentru aprobarea indicatorilor specifici de
Ordin nr. 222 din
vede 9/20 fundamentare a fondului de salarii în domeniul
15/09/2009
a 09 serviciil...
A se Ordonanţă de 26/0 pentru modificarea şi completarea Legii
vede urgenţă nr. 13 din 2/20 serviciilor comunitare de utilităţi publice nr.
a 20/02/2008 08 51/2006 şi a...
Decizie nr. 626 din
12/05/2011
a 08 (1) lit. ...
A se 06/0 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
Lege nr. 265 din
vede 8/20 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi
19/07/2007
a 07 în regim...
A se 05/0 de organizare şi funcţionare a Autorităţii
Regulament din
vede 7/20 Naţionale de Reglementare pentru Serviciile
28/06/2007
a 07 Comunitare de...
A se 08/0
Lege nr. 101 din
vede 5/20 serviciului de salubrizare a localităţilor
25/04/2006
a 07
A se 26/0
Normă metodologică de stabilire, ajustare sau modificare a valorii
vede 3/20
din 14/03/2007 activităţilor serviciului de iluminat public
a 07
A se 21/0
Lege nr. 230 din
vede 3/20 a serviciului de iluminat public
07/06/2006
a 07
Afişează atacat
Data
Acţiu
Act acţiun Titlu act
ne
e
referitoare la respingerea excepţiei de
Ataca Decizie nr. 256 19/03
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1)
t prin din 24/02/2009 /2009
din ...
Ataca Decizie nr. 1077 10/11 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
t prin din 14/10/2008 /2008 dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea servici...
t prin din 10/06/2008 /2008
din ...
t prin din 15/01/2008 /2008
lit....
Ataca Decizie nr. 370 18/05 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
79
t prin din 17/04/2007 /2007 dispoziţiilor art. 23 şi art. 29 din Legea servic...
Atenţie!
Textele actelor actualizate sunt reproduceri neoficiale ale unor acte ce au
suferit numeroase modificări de-a lungul timpului dar care nu au fost
republicate în Monitorul Oficial. La astfel de texte nu se va face referire în
nici un document oficial ele având numai un caracter informativ. În caz
contrar, Indaco Systems îşi declină răspunderea pentru orice consecinţe
juridice ar putea genera.
___________
Text actualizat la data de 12/11/2009. Actul include
modificările din următoarele acte:
- O.U.G. nr. 13/2008 publicată în MOF nr. 145 din 26/02/2008
- Legea nr. 329/2009 publicată în MOF nr. 761 din 09/11/2009.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar,

obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice necesare
înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi
controlului furnizării/prestării reglementate a serviciilor comunitare de utilităţi
publice.
(2) În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice,
denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea
acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea
nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu
privire la:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în
sistem centralizat;
e) salubrizarea localităţilor;
f) iluminatul public;
g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-
teritoriale, precum şi altele asemenea;
80
h) transportul public local.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică serviciilor comunitare de utilităţi
publice definite la alin. (2), înfiinţate, organizate şi furnizate/prestate la
nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor, municipiului Bucureşti şi,
după caz, în condiţiile legii, la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale
ale municipiilor, sub conducerea, coordonarea, controlul şi responsabilitatea
autorităţilor administraţiei publice locale.
(4) Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de
interes general şi au următoarele particularităţi:
a) au caracter economico-social;
b) răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică;
c) au caracter tehnico-edilitar;
d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu;
e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol;
f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;
g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti,
municipale sau judeţene;
h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei
publice locale;
i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă;
j) pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi
funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza
reglementărilor de drept privat;
k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului «beneficiarul plăteşte»;
l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţie se face prin preţuri
şi tarife reglementate sau taxe speciale.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile de mai jos se

definesc după cum urmează:
a) asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile
de utilităţi publice - asociaţia de dezvoltare intercomunitară definită potrivit
prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată,
având ca obiectiv înfiinţarea, organizarea, reglementarea, finanţarea,
exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a serviciilor de utilităţi
publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre,
precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes
zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după
caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente acestor servicii;
b) autorităţi de reglementare competente - Autoritatea Naţională de
Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, denumită în
continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
81
Energiei, denumită în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutieră Română,
denumită în continuare A.R.R., sau autorităţile administraţiei publice locale,
după caz;
c) autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare
competentă, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a
monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de
repartizare a costurilor;
d) avizare preţuri şi tarife - activitatea de analiză şi verificare a preţurilor şi
tarifelor, desfăşurată de autorităţile de reglementare competente, cu
respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor şi
tarifelor, concretizată prin emiterea unui aviz de specialitate;
e) delegarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice - acţiunea prin care o
unitate administrativ-teritorială atribuie unuia sau mai multor operatori titulari
de licenţă, în condiţiile prezentei legi, atât gestiunea propriu-zisă a unui
serviciu ori a unei activităţi din sfera serviciilor de utilităţi publice a cărui/cărei
răspundere o are, cât şi concesiunea infrastructurii tehnico-edilitare aferente
acestuia/acesteia; delegarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice implică
dreptul şi obligaţia operatorului de a administra şi exploata sistemul de
utilităţi publice aferent serviciului/activităţii delegate. Delegarea gestiunii
poate fi efectuată şi de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de
activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor
administrativ-teritoriale membre, în baza unui mandat special acordat de
acestea;
f) licenţă - actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare
competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilităţi
publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul de a
furniza/presta un serviciu de utilităţi publice;
g) operator - persoană juridică de drept public sau de drept privat
înregistrată într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat sau, după
caz, structură fără personalitate juridică în subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale, care are competenţa şi capacitatea,
recunoscute prin licenţă emisă de o autoritate naţională de reglementare
competentă ori un organism echivalent dintr-un stat membru al Uniunii
Europene, de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un
serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilităţi publice şi care asigură
nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciului/activităţii, precum şi
administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice
aferent acestuia/acesteia;
g1) operator regional - societate comercială cu capital social integral al
unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, înfiinţată
în baza hotărârilor autorităţilor deliberative ale acestora; operatorul regional
asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului/activităţii de utilităţi publice
pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, inclusiv
administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice
aferente acestora, cât şi implementarea programelor de investiţii publice de
82
interes zonal sau regional realizate în comun în cadrul asociaţiei, destinate
înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-
edilitare aferente acestor servicii/activităţi; operatorul regional se înfiinţează
în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza
hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-
teritoriale asociate, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale
operatorilor existenţi, subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale;
operatorul regional este asimilat organismelor prestatoare de servicii publice
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 29/2007 privind modul de alocare a
instrumentelor structurale, a prefinanţării şi a cofinanţării alocate de la
bugetul de stat, inclusiv din Fondul naţional de dezvoltare în bugetul
instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea
acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 249/2007.
h) utilizatori - persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori
indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile
legii;
i) sistem de utilităţi publice - ansamblul bunurilor mobile şi imobile,
dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii
tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale, specific unui serviciu de
utilităţi publice, prin ale cărui exploatare şi funcţionare se asigură
furnizarea/prestarea serviciului;
j) infrastructură tehnico-edilitară - ansamblul sistemelor de utilităţi publice
destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice; infrastructura
tehnico-edilitară aparţine domeniului public ori privat al unităţilor
administrativ-teritoriale şi este supusă regimului juridic al proprietăţii publice
sau private, potrivit legii;
k) domeniu public - totalitatea bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit
legii, aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care,
potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosinţă sau interes public local ori
judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor
judeţene şi care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes
public naţional;
l) domeniu privat - totalitatea bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele
prevăzute la lit. k), intrate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale
prin modalităţile prevăzute de lege;
m) monopol în domeniul serviciilor de utilităţi publice - situaţie de piaţă
caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială
delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator;
n) stabilirea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a calculaţiei
preţurilor şi tarifelor, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare
competente, prin care se stabilesc structura şi nivelurile preţurilor şi tarifelor,
după caz, pentru serviciile de utilităţi publice;
o) ajustarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a nivelului
preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de
83
reglementare competente, prin care se asigură corelarea nivelului preţurilor
şi tarifelor stabilite anterior cu evoluţia generală a preţurilor şi tarifelor din
economie;
p) modificarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a structurii şi
nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile
de reglementare competente, aplicabilă în situaţiile când intervin schimbări
în structura costurilor care conduc la recalcularea preţurilor şi tarifelor.
__________
Literele a), e) şi g) au fost modificate prin art. I pct. 3 din
O.U.G. nr. 13/2008.
- Litera g1) a fost introdusă prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 3. - (1) Serviciile de utilităţi publice sunt în responsabilitatea

autorităţilor administraţiei publice locale şi se înfiinţează, se organizează şi
se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale
unităţilor administrativ-teritoriale, în funcţie de gradul de urbanizare, de
importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi de gradul de
dezvoltare ale acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitară
existentă.
(2) În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice
interesul general al comunităţilor locale este prioritar. Prevederile prezentei
legi vizează satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor,
protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la
nivelul comunităţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilă a unităţilor
administrativ-teritoriale.
(3) Abrogat.
(4) Detalierea înfiinţării, organizării, dezvoltării, finanţării, funcţionării şi
gestionării fiecărui serviciu de utilităţi publice se face prin legi speciale, prin
norme şi reglementări sectoriale adoptate prin hotărâri ale Guvernului şi prin
ordine ale autorităţilor de reglementare competente.
(5) Serviciile de utilităţi publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor
operatori sau al unor operatori regionali definiţi potrivit art. 2 lit. g), respectiv
lit. g1). Operatorii pot avea următorul statut:
a) compartimente funcţionale organizate în structura aparatului de
specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene;
b) servicii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică,
înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor
administrativ-teritoriale;
c) servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică,
d) societăţi comerciale cu capital social integral al unităţilor administrativ-
teritoriale;
84
e) societăţi comerciale cu capital social privat;
f) societăţi comerciale cu capital social mixt.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr.
13/2008.
- Alineatul (3) a fost abrogat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr.
13/2008.
- Alineatul (5) a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 4. - (1) Sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a

infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri
de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii,
domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse
regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz.
(2) Dacă amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilităţi
publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a
unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparţinând
domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi
trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale prin
procedurile prevăzute de lege.
(3) Pentru asigurarea protecţiei şi funcţionării normale a sistemelor de
utilităţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor,
bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a
acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autorităţile
competente.
(4) Lucrările de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a
sistemelor de utilităţi publice, precum şi lucrările de revizii, reparaţii şi
remediere a avariilor sunt lucrări de utilitate publică.
Art. 5. - (1) În vederea identificării, înregistrării, descrierii şi reprezentării
pe hărţi şi planuri cadastrale, cât şi în documentaţiile de urbanism şi
amenajarea teritoriului, sistemele de utilităţi publice se evidenţiază şi se
inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale, conform legii.
(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de
modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de
origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice
destinate realizării serviciilor.
Art. 6. - Serviciile de utilităţi publice se organizează şi se administrează cu
respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică
locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională,
finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor:
a) autonomiei locale;
b) descentralizării serviciilor publice;
85
c) subsidiarităţii şi proporţionalităţii;
d) responsabilităţii şi legalităţii;
e) asocierii intercomunitare;
f) dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele;
g) protecţiei şi conservării mediului natural şi construit;
h) asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei;
i) administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a
unităţilor administrativ-teritoriale;
j) participării şi consultării cetăţenilor;
k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice.
Art. 7. - (1) Serviciile de utilităţi publice sunt supuse regimului juridic al
serviciilor publice de interes general, fiindu-le aplicabile obligaţiile de serviciu
public definite potrivit următoarelor exigenţe/cerinţe fundamentale, şi anume:
a) universalitate;
b) continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii
contractuale reglementate;
c) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung;
d) accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii
contractuale reglementate;
e) transparenţă decizională şi protecţia utilizatorilor.
(2) Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice
trebuie să asigure:
a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor,
corespunzător prevederilor contractuale;
b) sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii;
c) protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor;
d) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a
serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcţiilor, instalaţiilor,
echipamentelor şi dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi
şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu
regulamentele serviciilor;
e) introducerea unor metode moderne de management;
f) introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a
strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de
utilităţi publice;
g) dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi
privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea
mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare;
h) informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor
servicii;
i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu
concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol.
__________
13/2008.
86
- Litera g) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 9 din
O.U.G. nr. 13/2008.
CAPITOLUL II
Autorităţi şi competenţe
SECŢIUNEA 1
Autorităţile administraţiei publice locale
Art. 8. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă

exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea,
coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi
publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea,
administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a
unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice.
(2) În exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor
de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în
legătură cu:
a) elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor,
a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi
publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme,
inclusiv cu consultarea operatorilor;
b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul
realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de
dezvoltare economico-socială a localităţilor, de amenajare a teritoriului,
urbanism şi mediu;
c) asocierea intercomunitară în scopul înfiinţării, organizării, gestionării şi
exploatării în interes comun a unor servicii de utilităţi publice, inclusiv pentru
finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice sistemelor de
utilităţi publice;
d) alegerea modalităţii de gestiune a serviciilor de utilităţi publice şi darea
în administrare sau, după caz, concesionarea bunurilor proprietate publică
şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor
de utilităţi publice;
d1) urmărirea, monitorizarea şi raportarea indicatorilor de performanţă şi
aplicarea metodologiei de comparare a acestor indicatori, prin raportare la
operatorul cu cele mai bune performanţe din domeniul serviciilor comunitare
e) participarea unităţilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului
social al unor societăţi comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea
serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean,
după caz;
87
f) contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea
programelor de investiţii în vederea dezvoltării, reabilitării şi modernizării
sistemelor existente;
g) garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii
serviciilor de utilităţi publice în vederea înfiinţării sau dezvoltării infrastructurii
tehnico-edilitare aferente serviciilor;
h) elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor de
sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor şi a altor acte
normative locale referitoare la serviciile de utilităţi publice, pe baza
regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru şi a contractelor-cadru de
furnizare/prestare ori a altor reglementări-cadru elaborate şi aprobate de
autorităţile de reglementare competente;
i) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi
taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi
aprobate de autorităţile de reglementare competente;
j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru
serviciile de utilităţi publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis
de autorităţile de reglementare competente;
k) restrângerea ariilor în care se manifestă condiţiile de monopol;
l) protecţia şi conservarea mediului natural şi construit.
(3) Împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate
în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot
adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.
__________
Literele c), d) şi h) de la alin. (2) au fost modificate prin art. I
pct. 10 din O.U.G. nr. 13/2008.
- Litera d1) de la alin. (2) a fost introdusă prin art. I pct. 11 din
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 9. - (1) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice

locale şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi
juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public.
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de
utilizatorii serviciilor de utilităţi publice:
a) să asigure gestionarea şi administrarea serviciilor de utilităţi publice pe
criterii de competitivitate şi eficienţă economică şi managerială, având ca
obiectiv atingerea şi respectarea indicatorilor de performanţă a serviciului,
stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de
dare în administrare, în cazul gestiunii directe;
b) să elaboreze şi să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătăţirii şi
dezvoltării serviciilor de utilităţi publice, utilizând principiul planificării
strategice multianuale;
88
c) să promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-
edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităţi publice şi programe de
protecţie a mediului pentru activităţile şi serviciile poluante;
d) să adopte măsuri în vederea asigurării finanţării infrastructurii tehnico-
edilitare aferente serviciilor;
e) să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi
strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor;
f) să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice
şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora;
g) să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la
cererea uneia dintre părţi;
h) să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor şi
responsabilităţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a
gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă şi a nivelurilor
serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare
negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea
Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă şi în condiţii
de siguranţă a sistemelor de utilităţi publice sau a altor bunuri aparţinând
patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, afectate
serviciilor, asigurarea protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurarea
protecţiei utilizatorilor.
(2) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi
operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor
juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune
adoptată. În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) autorităţile
administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilităţi
publice, următoarele drepturi:
a) să stabilească cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a
operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor
de delegare a gestiunii;
b) să solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului
furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi
administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor
administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului;
c) să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor
apărute în relaţia cu utilizatorii serviciilor;
d) să aprobe stabilirea, ajustarea sau, după caz, modificarea preţurilor şi
tarifelor serviciilor de utilităţi publice propuse de operatori, în baza
metodologiilor elaborate de autorităţile de reglementare potrivit
competenţelor acordate acestora prin legea specială;
e) să monitorizeze şi să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestarea
serviciilor de utilităţi publice şi să ia măsurile necesare în cazul în care
operatorul nu asigură indicatorii de performanţă şi continuitatea serviciilor
pentru care s-a obligat;
89
f) să sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul
indicatorilor de performanţă şi eficienţă la care s-a obligat şi nu asigură
continuitatea serviciilor;
g) să refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau
modificării preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care
funcţionează în condiţii de monopol, să solicite avizul autorităţilor de
reglementare competente.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să rezilieze unilateral
contractele de delegare a gestiunii serviciilor şi să organizeze o nouă
procedură pentru delegarea gestiunii acestora, dacă constată şi dovedesc
nerespectarea repetată de către operatori a obligaţiilor contractuale şi dacă
operatorii nu adoptă programe de măsuri care să respecte condiţiile
contractuale şi să asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a
parametrilor de calitate asumaţi.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de
operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice:
a) să asigure un tratament egal pentru toţi operatorii, indiferent de forma
de proprietate, de ţara de origine, de organizarea acestora şi de modul de
gestiune adoptat;
b) să asigure un mediu de afaceri concurenţial, transparent şi loial;
c) să respecte angajamentele asumate faţă de operator prin hotărârea de
dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale
stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului;
d) să asigure resursele necesare finanţării infrastructurii tehnico-edilitare
aferente serviciilor, corespunzător clauzelor contractuale;
e) să păstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea datelor şi informaţiilor
economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de
interes public.
__________
Litera d) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 12 din
O.U.G. nr. 13/2008.
SECŢIUNEA a 2-a
Asociaţiile de dezvoltare comunitară
Art. 10. - (1) Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, în limitele
competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, pot să coopereze şi
să se asocieze, în condiţiile legii, în scopul constituirii unor asociaţii de
dezvoltare intercomunitară având ca obiect furnizarea/prestarea în comun a
serviciilor comunitare de utilităţi publice şi înfiinţarea, modernizarea şi/sau
dezvoltarea, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente.
(2) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice sunt structuri de cooperare cu personalitate
juridică de drept privat şi statut de utilitate publică recunoscut prin efectul
90
legii, destinate exercitării şi realizării în comun a competenţelor autorităţilor
administraţiei publice locale referitoare la furnizarea/prestarea serviciilor de
utilităţi publice, stabilite în sarcina acestora potrivit dispoziţiilor prezentei legi,
ale Legii nr. 215/2001, republicată, şi ale Legii-cadru a descentralizării nr.
195/2006.
(3) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice se constituie, funcţionează şi dobândesc
personalitate juridică potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000
cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 246/2005. Prin derogare de la prevederile art. 13 din Legea nr.
215/2001, republicată, organele asociaţiei sunt adunarea generală, consiliul
director şi comisia de cenzori. Adunarea generală adoptă hotărâri în
conformitate cu statutul asociaţiei.
(4) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata, în condiţiile legii,
asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de
utilităţi publice, prin hotărâri ale autorităţilor lor deliberative, să exercite, pe
seama şi în numele lor, dreptul de a delega gestiunea serviciilor de utilităţi
publice transferate în responsabilitatea asociaţiilor, inclusiv dreptul de a
concesiona bunurile aparţinând domeniului public şi/sau privat al unităţilor
administrativ-teritoriale membre care constituie infrastructura tehnico-
edilitară aferentă serviciilor de utilităţi publice. În acest scop, hotărârile
autorităţilor administraţiei publice locale privind mandatarea şi actele juridice
de constituire a asociaţilor trebuie să conţină prevederi detaliate şi complete
privind condiţiile de exercitare de către asociaţii a mandatului special
încredinţat.
(5) Unităţile administrativ-teritoriale pot mandata asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în
condiţiile stabilite prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, să exercite, în
numele şi pe seama lor, atribuţiile, drepturile şi obligaţiile prevăzute la art. 8
alin. (2), la art. 9 şi la art. 32, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit.
c), d) e), f) şi g), la art. 9 alin. (1) lit. d), respectiv alin. (4) lit. d) şi la art. 32
alin. (4). Exercitarea atribuţiilor, drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la art. 8
alin. (2) lit. a), h), i) şi j), la art. 9 alin. (1) lit. b), la art. 9 alin. (2) lit. a), d) şi g),
la art. 9 alin. (3) şi la art. 32 alin. (2) şi (3) este condiţionată de primirea în
prealabil a unui mandat special din partea autorităţilor deliberative ale
unităţilor administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei.
(6) Sistemele de utilităţi publice sau părţile componente ale acestora,
realizate în comun prin programe de investiţii noi realizate în cadrul
asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de
utilităţi publice, aparţin proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale
membre şi se înregistrează în patrimoniul acestora conform prevederilor
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,
cu modificările şi completările ulterioare, pe baza următoarelor criterii:
a) bunurile situate pe raza unei singure unităţi administrativ-teritoriale, pe
care o şi deservesc, vor aparţine domeniului public al acesteia;
91
b) bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau
care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale vor aparţine
domeniului public al judeţului, dacă toate unităţile administrativ-teritoriale
implicate sunt situate în acelaşi judeţ şi judeţul este membru al asociaţiei;
c) bunurile situate pe raza mai multor unităţi administrativ-teritoriale şi/sau
care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale vor aparţine
domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale stabilite prin contractul de
delegare a gestiunii, dacă aceste unităţi administrativ-teritoriale sunt situate
în judeţe diferite sau dacă judeţul nu este membru.
(7) Statutul şi actul constitutiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară
cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri ale
autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre şi se
semnează, în numele şi pe seama acestora, de primarii unităţilor
administrativ-teritoriale asociate şi/sau, după caz, de preşedinţii consiliilor
judeţene.
(8) Modul de organizare şi de funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice se
stabileşte prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei, pe baza actului
constitutiv-cadru şi a statutului-cadru. Monitorizarea, centralizarea şi
evaluarea modului de organizare şi funcţionare a asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice intră în
responsabilitatea structurilor specializate din cadrul Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative.
__________
13/2008.
SECŢIUNEA a 3-a
Autorităţile administraţiei publice centrale
Art. 11. - (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în

domeniul serviciilor de utilităţi publice, în concordanţă cu Programul de
guvernare şi cu obiectivele Planului naţional de dezvoltare economico-
socială a ţării, prin:
a) aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile
comunitare de utilităţi publice;
b) îndrumarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea
înfiinţării, organizării, exploatării şi gestionării eficiente a serviciilor de utilităţi
publice, respectiv pentru reabilitatea, modernizarea şi dezvoltarea
infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor;
c) acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne
şi externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local
sau judeţean;
92
d) acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea
infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean,
cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
(2) Guvernul examinează periodic starea serviciilor de utilităţi publice şi
stabileşte măsuri pentru dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii acestora,
corespunzător cerinţelor utilizatorilor şi nevoilor localităţilor, pe baza unor
strategii sectoriale specifice.
(3) Guvernul sprijină autorităţile administraţiei publice locale prin măsuri
administrative, legislative şi economico-financiare, în scopul dezvoltării şi
îmbunătăţirii cantitative şi calitative a serviciilor de utilităţi publice şi al
asigurării funcţionării şi exploatării în condiţii de siguranţă şi eficienţă
economică a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.
(4) În exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor menţionate la alin. (1), (2) şi
(3) Guvernul urmăreşte:
a) armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul serviciilor de utilităţi
publice de interes local, intercomunitar sau judeţean cu cele privind
dezvoltarea socio-economică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia
şi conservarea mediului;
b) descentralizarea serviciilor de utilităţi publice şi consolidarea autonomiei
locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi controlul
funcţionării acestora;
c) elaborarea strategiilor şi politicilor locale cu privire la serviciile de utilităţi
publice şi la implementarea acestora, cu respectarea principiului
subsidiarităţii şi proporţionalităţii;
d) implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţă în sfera
serviciilor de utilităţi publice, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea
participării capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegată;
e) întărirea capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor
administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind
înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice;
f) promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiinţarea şi exploatarea
unor sisteme de utilităţi publice;
g) promovarea colaborării, sub diferite forme, dintre autorităţile
administraţiei publice locale şi sectorul privat pentru finanţarea înfiinţării,
dezvoltării, modernizării şi exploatării unor servicii de utilităţi publice,
respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente
acestora;
h) restrângerea şi reglementarea ariilor unde prevalează condiţiile de
monopol caracteristice unor servicii de utilităţi publice.
Art. 12. - Exercitarea funcţiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare,
monitorizare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor
comunitare de utilităţi publice este încredinţată Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, în calitate de autoritate a administraţiei publice
centrale de specialitate, având următoarele atribuţii:
a) elaborează şi promovează Strategia naţională a serviciilor comunitare
93
b) elaborează şi promovează strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung
cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii
tehnico-edilitare aferente;
c) iniţiază, elaborează şi promovează proiecte de legi, hotărâri ale
Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul său de activitate;
d) fundamentează, avizează şi coordonează, la nivel central, stabilirea
priorităţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru
domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţională a serviciilor
comunitare de utilităţi publice;
d1) monitorizează, centralizează şi evaluează realizarea indicatorilor de
performanţă pentru serviciile comunitare de utilităţi publice;
e) coordonează şi monitorizează implementarea programelor
guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilităţi publice, inclusiv
a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externă din fonduri ale
Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare
internaţionale;
f) elaborează politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a
operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice
locale, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale;
g) avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra
activităţilor specifice serviciilor de utilităţi publice;
h) iniţiază şi propune măsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi
instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a
autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea,
coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi
în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-
edilitare aferente;
i) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă
Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilităţi publice;
j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care
au atribuţii şi responsabilităţi în domeniul serviciilor de utilităţi publice sau în
legătură cu acestea;
k) solicită informaţii ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la
activităţile specifice utilităţilor publice;
l) furnizează informaţii cu privire la activităţile specifice serviciilor de utilităţi
publice altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.
__________
Partea introductivă a fost modificată prin art. I pct. 14 din
O.U.G. nr. 13/2008.
- Litera d1) a fost introdusă prin art. I pct. 15 din O.U.G. nr.
13/2008.
94
SECŢIUNEA a 4-a
Autorităţi de reglementare
Art. 13. - (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi A.R.R. au calitatea de autoritate de

reglementare, în sensul prezentei legi.
(2) A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentă pentru
următoarele servicii de utilităţi publice:
a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
d) producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în
sistem centralizat, cu excepţia activităţii de producere a energiei termice în
cogenerare;
e) salubrizarea localităţilor;
f) iluminatul public;
g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-
teritoriale;
g1) transport public local, conform competenţelor acordate prin legea
specială.
(3) A.N.R.S.C., potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege,
eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru
domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru
piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare
a legislaţiei aplicabile acestor servicii.
(4) Producerea energiei termice în cogenerare este supusă licenţierii,
reglementării şi controlului A.N.R.E.
(5) A.R.R. este autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul de
transport public local şi, potrivit competenţelor acordate de prezenta lege şi
de legea specială, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru
transportul public de persoane, acordă licenţe de transport şi monitorizează
şi controlează respectarea de către operatori a legislaţiei în vigoare privind
transporturile rutiere, respectiv a condiţiilor impuse prin licenţele de
transport.
__________
Litera g1) de la alin. (2) a fost introdusă prin art. I pct. 16 din
O.U.G. nr. 13/2008.
- Alineatele (4) şi (5) au fost modificate prin art. I pct. 17 din
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 14. - (1) A.N.R.S.C. este instituţie publică, cu personalitate juridică,

care funcţionează pe baza regulamentului propriu de organizare şi
funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(2) A.N.R.S.C. îşi desfăşoară activitatea în temeiul următoarelor principii:
95
a) protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţionează
în sfera serviciilor de utilităţi publice;
b) promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul
serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol;
c) promovarea principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului
nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor;
d) promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat;
e) asigurarea egalităţii de tratament şi de şanse în relaţia autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale cu operatorii serviciilor de utilităţi
publice;
f) conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.
(3) A.N.R.S.C. îşi exercită prerogativele de autoritate publică în condiţii de
echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori, cât şi faţă de
autorităţile administraţiei publice locale. A.N.R.S.C. îşi exercită competenţele
şi atribuţiile conferite prin prezenta lege faţă de toţi operatorii, indiferent de
forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara
de origine şi de modalitatea în care este organizată şi se desfăşoară, la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităţi
publice, precum şi faţă de agenţii economici sau instituţiile publice care
desfăşoară în condiţii de monopol unele activităţi specifice serviciilor de
utilităţi publice din sfera sa de reglementare.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. colaborează cu Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile, Ministerul Transporturilor, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Consiliul
Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu
ministerele, cu primăriile şi consiliile judeţene, cu alte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice cu atribuţii în domeniul
serviciilor de utilităţi publice ori în legătură cu acestea, cu asociaţiile
utilizatorilor, cu operatorii economici specializaţi care prestează servicii de
sector, cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cu asociaţiile patronale şi
sindicale.
__________
Alineatele (1) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 18 din
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 15. - (1) Activitatea A.N.R.S.C. este finanţată integral de la bugetul de

stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. A.N.R.S.C. poate
beneficia de programe cu finanţare internaţională. Tarifele percepute pentru
acordarea licenţelor, tarifele percepute pentru eliberarea autorizaţiilor,
tarifele pentru consultanţă şi prestări de servicii acordate la cerere,
contribuţii ale operatorilor de servicii de utilităţi publice aflaţi în sfera sa de
reglementare şi orice alte sume încasate în condiţiile legii se fac venit la
bugetul de stat.
96
(2) Modalitatea de stabilire şi aprobare a nivelului tarifelor şi al contribuţiilor
menţionate la alin. (1) se prevede în regulamentul de organizare şi
funcţionare al A.N.R.S.C.
(3) Abrogat.
(4) Abrogat.
__________
Alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 19 din O.U.G. nr.
13/2008.
- Alin. (1) a fost modificat prin art. 62, pct. 1 din Legea nr.
329/2009.
- Alin. (3) şi (4) au fost abrogate prin art. 62, pct. 2 din Legea
nr. 329/2009.
Art. 16. - (1) A.N.R.S.C. este condusă de un preşedinte cu rang de

secretar de stat, ajutat de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat,
numiţi şi revocaţi de primul-ministru la propunerea ministrului internelor şi
reformei administrative.
(2) Calităţii de preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al A.N.R.S.C. le
sunt aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiilor de secretar de stat şi,
respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calităţi sunt, de asemenea,
incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a
activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau la
conducerea unor operatori.
(3) Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui încetează în următoarele
situaţii:
a) la expirarea duratei;
b) prin demisie;
c) prin deces;
d) prin imposibilitatea exercitării mandatului pentru o perioadă mai lungă
de 60 de zile consecutive;
e) la apariţia unei incompatibilităţi prevăzute de lege;
f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.
(4) Preşedintele şi vicepreşedintele se revocă de către autoritatea care i-a
numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor
prezentei legi sau pentru condamnare penală prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă.
(5) În cazul în care preşedintele A.N.R.S.C., din diferite motive, nu îşi
poate exercita atribuţiile curente, vicepreşedintele preia atribuţiile acestuia,
în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare.
(6) Preşedintele reprezintă A.N.R.S.C. în relaţiile cu terţii, persoane fizice
şi juridice din ţară şi din străinătate.
(7) În exercitarea prerogativelor sale, preşedintele A.N.R.S.C. emite avize,
ordine şi decizii.
97
(8) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale
pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare.
(9) Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
__________
Alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 20 din O.U.G. nr.
13/2008.
- Alin. (9) a fost introdus prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr.
13/2008.
- Alin. (7) a fost modificat prin art. 62, pct. 3 din Legea nr.
329/2009.
Art. 17. - (1) Preşedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu

consultativ ale cărui lucrări le coordonează.
(2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiţi prin ordin al
preşedintelui A.N.R.S.C. Componenţa consiliului consultativ este
următoarea:
- un membru propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor;
- un membru propus de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;
- un membru propus de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;
- un membru propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor;
- un membru propus de Federaţia Autorităţilor Locale din România;
- un membru propus de organizaţiile sindicale cu reprezentativitate la nivel
naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;
- un membru propus de asociaţiile patronale cu reprezentativitate la nivel
naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;
- un membru propus de asociaţiile cu reprezentativitate la nivel naţional ale
utilizatorilor serviciilor de utilităţi publice;
- un membru propus de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la
nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.
(3) Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de către o persoană
desemnată prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C.
(4) Consiliul consultativ armonizează interesele operatorilor din domeniul
serviciilor de utilităţi publice cu cele ale utilizatorilor şi cu cele ale autorităţilor
administraţiei publice locale, evaluează impactul reglementărilor A.N.R.S.C.
şi face propuneri de îmbunătăţire a acestora, potrivit Regulamentului de
organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.
(5) Consiliul consultativ se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru sau la
cererea preşedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce
urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui sau pentru dezbaterea
problemelor privind domeniul de activitate al instituţiei.
98
(6) Sarcinile şi atribuţiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în
Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.
Art. 18. - (1) În cadrul A.N.R.S.C. funcţionează direcţii, servicii sau
compartimente. Structura organizatorică a A.N.R.S.C. se stabileşte prin
regulamentul de organizare şi funcţionare.
(2) În structura A.N.R.S.C. se organizează şi funcţionează agenţii
teritoriale fără personalitate juridică, conform zonelor de dezvoltare
regională.
(3) Sediile, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi modul de
coordonare a agenţiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de
organizare şi funcţionare.
(4) Repartizarea numărului de posturi pentru aparatul central şi agenţiile
teritoriale se face prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
(5) Prefecţii, împreună cu consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C.
pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii agenţiilor sale
teritoriale.
Art. 19. - (1) Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariaţi angajaţi pe
bază de contract individual de muncă. Calitatea de salariat al A.N.R.S.C.
este incompatibilă cu exercitarea oricăror activităţi cu caracter comercial din
domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi cu participarea
la administrarea sau la conducerea unor operatori din acest domeniu.
(2) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului
A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare şi
funcţionare, prin fişa postului.
(3) Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileşte în conformitate cu
reglementările legale în vigoare.
(4) Angajarea, promovarea, precum şi modificarea sau încetarea
raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se
fac în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu prevederile
regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale contractului colectiv de
muncă şi se aprobă prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii.
__________
13/2008.
Art. 20. - (1) A.N.R.S.C. are următoarele competenţe şi atribuţii privind

serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare;
a) elaborează şi stabileşte reglementări sectoriale de nivel secundar şi
terţiar cu caracter obligatoriu;
b) acordă, modifică, suspendă sau retrage licenţele ori autorizaţiile, după
caz;
c) solicită autorităţilor administraţiei publice locale programe pentru
reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a
infrastructurii tehnico-edilitare aferente, după caz;
99
d) elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi
modificarea preţurilor şi tarifelor;
e) eliberează, potrivit competenţelor acordate prin legi speciale specifice
fiecărui serviciu de utilităţi publice, avizul de specialitate cu privire la
stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de
utilităţi publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile
speciale;
f) avizează proiectele de acte normative elaborate şi promovate de alte
autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu impact asupra domeniului
său de activitate;
g) organizează sistemul informaţional de culegere, prelucrare şi sinteză a
datelor cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare,
la infrastructura tehnico-edilitară aferentă acestora, precum şi la activitatea
operatorilor;
h) întocmeşte şi gestionează baza de date necesară desfăşurării activităţii
proprii şi pentru furnizarea de informaţii Guvernului, ministerelor sau altor
autorităţi centrale şi locale interesate;
i) organizează sistemul de monitorizare, evaluare şi control în teritoriu
privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei
sectoriale specifice fiecărui serviciu;
j) monitorizează aplicarea şi respectarea de către operatori şi autorităţile
administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a
reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife
în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora;
k) monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor
şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori
autorizaţiei;
l) elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi
contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de
reglementare şi le aprobă prin ordin al preşedintelui;
m) elaborează şi adoptă criterii şi indicatori de performanţă care să
permită monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de
furnizare/prestare a serviciilor;
n) sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la
încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă ori de câte ori
constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi
transparenţă;
o) propune autorităţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort
şi Consiliului Concurenţei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se
manifestă condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de
poziţie dominantă pe piaţă, în vederea limitării efectelor caracterului de
monopol al serviciilor;
p) iniţiază şi organizează programe de instruire şi pregătire profesională în
domeniile de activitate reglementate;
100
q) prezintă anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilităţi
publice din sfera sa de reglementare şi la activitatea proprie. Raportul se dă
publicităţii;
r) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări în domeniul
său de activitate;
s) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) Raportul anual al A.N.R.S.C., împreună cu baza de date gestionată de
A.N.R.S.C., constituie elemente de fundamentare şi actualizare a Strategiei
naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a
strategiilor proprii adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi autorităţile administraţiei
publice locale sunt raporturi de cooperare şi îndrumare metodologică, iar
raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi operatorii serviciilor de utilităţi publice
sunt raporturi de monitorizare, evaluare şi control privind respectarea
condiţiilor de acordare a licenţelor şi autorizaţiilor, a procedurilor de stabilire,
ajustare şi modificare a preţurilor şi tarifelor.
(4) În vederea exercitării atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces
la informaţiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul său
de activitate, inclusiv la cele din evidenţele contabile ale acestora.
A.N.R.S.C. are dreptul să facă publice orice date sau informaţii care sunt de
interes public.
__________
Litera e) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 23 din
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 21. - (1) Abrogat.

(2) A.N.R.S.C. este abilitată să adopte în termen de un an de la publicarea
prezentei legi, prin ordin al preşedintelui acesteia, următoarele reglementări:
a) normele metodologice privind stabilirea, ajustarea şi modificarea
preţurilor şi tarifelor aplicabile serviciilor de utilităţi publice;
b) regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la
reglementările emise în domeniul său de activitate, în conformitate cu
prevederile legale;
c) regulamentul pentru autorizarea agenţilor economici care montează
şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor;
d) normele privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de
repartizare a costurilor pentru apă rece, agent termic pentru încălzire, apă
caldă de consum;
e) normele metodologice de facturare şi repartizare pe proprietari
individuali a consumului total înregistrat la nivelul branşamentului
condominiului.
(3) A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licenţelor,
aplicabil operatorilor care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice din
sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, şi îl
supune spre aprobare Guvernului.
101
(4) Acordarea licenţelor se face de către comisiile de acordare a licenţelor
stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licenţelor, prevăzut la alin.
(3).
(5) Din comisiile de acordare a licenţelor fac parte, cu rol consultativ, şi
specialişti desemnaţi de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel
naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.
__________
Alineatul (1) a fost abrogat prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 22. - Abrogat.

__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 25 din O.U.G. nr.
13/2008.
CAPITOLUL III
Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice
SECŢIUNEA 1
Gestiunea serviciilor de utilităţi publice
Art. 23. - (1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea

de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în
scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile
administraţiei publice locale.
(2) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează
în următoarele modalităţi:
a) gestiune directă;
b) gestiune delegată.
(3) Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin
hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale, în
funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun
raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor
de utilităţi publice.
(4) Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice,
indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui
regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de
autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu regulamentul-
cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. În cazul asociaţiilor de
dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi
102
publice, regulamentul serviciului şi caietul de sarcini se elaborează în cadrul
asociaţiei, se supun avizării autorităţilor administraţiei publice locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la
art. 10 alin. (5), şi se aprobă de adunarea generală a asociaţiei.
(5) Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici
concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de
proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la
accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la
restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor
de utilităţi publice.
__________
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 24. - (1) Raporturile juridice dintre unităţile administrativ-teritoriale sau,

după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de
activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori sunt reglementate prin:
a) hotărâri de dare în administrare, adoptate de autorităţile deliberative ale
unităţilor administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii directe;
b) hotărâri de atribuire şi contracte de delegare a gestiunii, adoptate,
respectiv aprobate, după caz, de autorităţile deliberative ale unităţilor
administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii delegate.
(2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităţi publice şi
utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfăşurate în baza
contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice,
elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de
sarcini specifice acestora.
__________
13/2008.
Art. 25. - (1) Bunurile proprietate publică şi/sau privată a unităţilor

administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice,
utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor, pot fi:
a) date în administrare şi exploatare operatorilor, în baza hotărârii de dare
în administrare - în cazul gestiunii directe;
b) concesionate operatorilor în condiţiile legii, în baza hotărârii de atribuire
şi a contractului de delegare a gestiunii serviciului - în cazul gestiunii
delegate.
(2) În cazul gestiunii delegate, concesionarea bunurilor proprietate publică
şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor
de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor şi/sau
103
activităţilor care fac obiectul delegării gestiunii, este parte intrinsecă a
contractelor de delegare a gestiunii; aceste bunuri se transmit
operatorilor/operatorilor regionali spre administrare şi exploatare pe perioada
delegării gestiunii, prin una dintre modalităţile prevăzute la art. 30 din
prezenta lege, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor şi/sau a
activităţilor delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii.
__________
13/2008.
Art. 26. - (1) Bunurile proprietate publică din componenţa sistemelor de

utilităţi publice sunt supuse inventarierii anuale şi se evidenţiază distinct,
extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de
gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura
capitalului ori ţara de origine a operatorilor.
(2) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente
sistemelor de utilităţi publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al
societăţilor comerciale înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale
sau ca participare la constituirea unor societăţi comerciale cu capital mixt şi
nu pot constitui garanţii pentru creditele bancare contractate de autorităţile
administraţiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile,
imprescriptibile şi insesizabile.
(3) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate
pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în
administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu
prevederile legale.
(4) Bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate
pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în
administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu
respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(5) În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în
conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a
gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea
contractului, gratuit şi libere de orice sarcini, unităţilor administrativ-teritoriale
şi sunt integrate domeniului public al acestora.
Art. 27. - (1) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de
servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea
Activelor Statului - A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi
transferate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. În acelaşi
termen, bunurile aparţinând domeniului public a căror valoare a fost inclusă
în aceste acţiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unităţilor
(2) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de
utilităţi publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea şi compensarea
104
creanţelor în acţiuni, precum şi creanţele deţinute de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală - A.N.A.F. nu pot fi înstrăinate/valorificate decât cu
acordul autorităţilor administraţiei publice locale în coordonarea cărora se
află societăţile comerciale şi care au drept de preempţiune la cumpărarea
acţiunilor, respectiv a creanţelor. Noul patronat rezultat este obligat să
menţină furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publică timp de 5 ani de la
preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului
respectiv se face numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.
Art. 28. - (1) Conducerea executivă a operatorilor furnizori/prestatori,
înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale sau la care unităţile
administrativ-teritoriale sunt acţionari majoritari, este angajată pe baza unui
contract individual de muncă, la care se anexează un contract de
performanţă; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui
contract de muncă individual, cu respectarea contractului colectiv de muncă
şi a Codului muncii. Persoanele cu funcţii de conducere, precum şi
personalul cu funcţii de execuţie au calitatea de personal contractual.
(2) Contractul de performanţă are ca obiect stabilirea şi îndeplinirea
obiectivelor şi a criteriilor de performanţă, aprobate prin bugetul de venituri şi
cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual
de muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
Gestiunea directă
Art. 29. - (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care

autorităţile deliberative şi executive, în numele unităţilor administrativ-
teritoriale pe care le reprezintă, îşi asumă şi exercită nemijlocit toate
competenţele şi responsabilităţile ce le revin potrivit legii cu privire la
furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv la administrarea,
funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora.
(2) Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept
public înfiinţaţi la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în baza hotărârilor
de dare în administrare adoptate de autorităţile deliberative ale acestora;
aceşti operatori pot fi:
a) compartimente funcţionale organizate în structura aparatului de
specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor judeţene;
b) servicii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică,
c) servicii publice de interes local sau judeţean, cu personalitate juridică,
(3) Operatorii organizaţi ca servicii publice de interes local sau judeţean,
cu personalitate juridică, au patrimoniu propriu, funcţionează pe bază de
105
gestiune economică şi se bucură de autonomie financiară şi funcţională;
aceşti operatori sunt subiecte juridice de drept fiscal, sunt titulari ai codului
unic de înregistrare fiscală şi ai conturilor deschise la unităţile teritoriale ale
trezoreriei sau la unităţile bancare şi întocmesc, în condiţiile legii, buget de
venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.
(4) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea de gestiune
directă furnizează/prestează servicii de utilităţi publice prin exploatarea şi
administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, pe baza
hotărârii de dare în administrare a serviciului, şi a sistemului de utilităţi
publice aferent serviciului, adoptată de autorităţile deliberative ale unităţilor
administrativ-teritoriale, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea
de reglementare competentă. Prin hotărârea de dare în administrare se
clarifică drepturile şi obligaţiile părţilor cu privire la furnizarea/prestarea
serviciului, inclusiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului
de utilităţi publice aferente acestuia.
(5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă
se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de
organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile deliberative ale unităţilor
(6) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice
de interes local sau judeţean cu personalitate juridică, care gestionează
servicii de utilităţi publice, se reportează în anul următor cu aceeaşi
destinaţie. Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau
din împrumuturi destinate cofinanţării acestora se administrează şi se
utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate.
(7) Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice în regim
de gestiune directă au obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării
amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin
preţ.
__________
Alineatele (1) - (6) au fost modificate prin art. I pct. 29 din
O.U.G. nr. 13/2008.
SECŢIUNEA a 3-a
Gestiunea delegată
Art. 30. - (1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care

autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul unităţilor administrativ-
teritoriale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect
de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor
administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori
toate ori numai o parte din competenţele şi responsabilităţile proprii privind
furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi concesiunea
106
sistemelor de utilităţi publice aferente serviciilor, respectiv dreptul şi obligaţia
de administrare şi de exploatare a acestora, pe baza unui contract, denumit
în continuare contract de delegare a gestiunii.
(2) Delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice, respectiv operarea,
administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente, se poate
face pentru toate sau numai pentru o parte dintre activităţile componente ale
serviciilor, pe baza unor analize tehnico-economice şi de eficienţă a
costurilor de operare, concretizate într-un studiu de oportunitate.
(3) Contractele de delegare a gestiunii se aprobă prin hotărâri de atribuire
adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale şi se
semnează de primari, de preşedinţii consiliilor judeţene sau, după caz, de
preşedinţii asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-
teritoriale membre, în baza mandatului acestora.
(4) Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori sau
operatori regionali de drept privat, care pot fi:
a) societăţi comerciale cu capital social integral al unităţilor administrativ-
teritoriale, înfiinţate de autorităţile deliberative ale acestora;
b) societăţi comerciale rezultate ca urmare a reorganizării regiilor
autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de interes
local sau judeţean, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, al
căror capital social este deţinut în totalitate de unităţile administrativ-
teritoriale, în calitate de asociat sau de acţionar unic;
c) societăţi comerciale cu capital social privat;
d) societăţi comerciale cu capital social mixt.
(5) Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii
delegate furnizează/prestează serviciile de utilităţi publice prin exploatarea şi
administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora, în baza
contractului de delegare a gestiunii serviciului, precum şi în baza licenţei
eliberate de autoritatea de reglementare competentă. Operatorii cu statut de
societăţi comerciale al căror capital social este deţinut în totalitate de unităţi
administrativ-teritoriale se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza
unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de autorităţile
deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, de adunarea
generală a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice.
(6) Contractul de delegare a gestiunii este un contract încheiat în formă
scrisă, prin care una sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, individual
sau în asociere, în calitate de delegatar, atribuie, pe o perioadă determinată,
unui operator licenţiat, în calitate de delegat, care acţionează pe riscul şi
răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a furniza/presta un serviciu de utilităţi
publice sau, după caz, activităţi din componenţa acelui serviciu, inclusiv
dreptul şi obligaţia de a administra şi de a exploata infrastructura tehnico-
edilitară aferentă serviciului/activităţilor furnizate/prestate, în schimbul unei
redevenţe, după caz. Contractul de delegare a gestiunii poate fi încheiat de
asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de
107
utilităţi publice în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale
membre care au calitatea de delegatar. Contractul de delegare a gestiunii
este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
(7) Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice poate fi
atribuit prin una dintre procedurile prevăzute la alin. (8) ori poate fi atribuit
direct, conform dispoziţiilor art. 311.
(8) Procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor
de utilităţi publice sunt:
a) licitaţia publică deschisă - procedura la care orice operator licenţiat
interesat are dreptul de a depune ofertă;
b) negocierea directă - procedura prin care unităţile administrativ-teritoriale
sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de
activitate serviciile de utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor
administrativ-teritoriale membre, negociază clauzele contractuale, inclusiv
redevenţa, cu unul sau mai mulţi operatori licenţiaţi interesaţi.
(9) Delegatarul are obligaţia de a atribui contractul de delegare a gestiunii
prin aplicarea procedurii de licitaţie publică deschisă. Procedura de licitaţie
se poate finaliza numai dacă în urma publicării anunţului de participare la
licitaţie au fost depuse cel puţin 3 oferte şi cel puţin 3 ofertanţi îndeplinesc
criteriile de eligibilitate. În cazul în care, în urma publicării anunţului, nu au
fost depuse cel puţin 3 oferte, sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite
de cel puţin 3 ofertanţi, delegatarul este obligat să anuleze procedura şi să
organizeze o nouă licitaţie.
(10) Delegatarul are dreptul de a aplica procedura de negociere directă
numai dacă, după repetarea procedurii de licitaţie conform prevederilor alin.
(9), nu a fost desemnat un câştigător.
(11) Prevederile alin. (8)-(10) nu se aplică pentru delegarea gestiunii
serviciilor de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e), f), g) şi h).
(12) În cazul serviciilor de utilităţi publice prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e),
f) şi g), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se
stabileşte în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările
şi completările ulterioare. În cazul serviciului de transport public local
prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. h), atribuirea contractelor de delegare a
gestiunii se face în baza Normelor-cadru elaborate de A.N.R.S.C. potrivit
prevederilor legii speciale privind transportul public local.
(13) Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit în mod obligatoriu de
următoarele anexe:
a) caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului;
b) regulamentul serviciului;
c) inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a
unităţilor administrativ-teritoriale aferente serviciului;
108
d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c).
(14) Contractul de delegare a gestiunii cuprinde în mod obligatoriu clauze
referitoare la:
a) denumirea părţilor contractante;
b) obiectul contractului;
c) durata contractului;
d) drepturile şi obligaţiile părţilor contractante;
e) programul lucrărilor de investiţii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări
de capacităţi, obiective noi şi al lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente,
reparaţii planificate, renovări, atât fizic, cât şi valoric;
f) sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la programele de investiţii,
la programele de reabilitări, reparaţii şi renovări, precum şi la condiţiile de
finanţare a acestora;
g) indicatorii de performanţă privind calitatea şi cantitatea serviciului,
stabiliţi prin caietul de sarcini şi regulamentul serviciului, şi modul de
evaluare şi cuantificare a acestora, condiţii şi garanţii;
h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a
acestora;
i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate;
j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz;
k) răspunderea contractuală;
l) forţa majoră;
m) condiţiile de redefinire a clauzelor contractuale;
n) condiţiile de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, la încetarea
din orice cauză a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investiţiilor
realizate;
o) menţinerea echilibrului contractual;
p) condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii;
q) administrarea patrimoniului public şi privat preluat;
r) structura forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia;
s) alte clauze convenite de părţi, după caz.
__________
13/2008.
Art. 31. - (1) Organizarea şi desfăşurarea procedurilor de atribuire a

contractului de delegare a gestiunii pentru servicii de utilităţi publice
prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b), c) şi d) se fac în baza unei documentaţii
de atribuire întocmite de delegatar în conformitate cu procedura-cadru
privind organizarea, desfăşurarea şi atribuirea contractelor de delegare a
gestiunii serviciilor de utilităţi publice.
(2) Alegerea procedurii şi aprobarea documentaţiei de atribuire a
contractelor de delegare a gestiunii se fac prin hotărâri ale autorităţilor
deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, prin hotărâri
109
ale adunării generale a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect
de activitate serviciile de utilităţi publice, în baza mandatului primit.
(3) Existenţa garanţiilor profesionale şi financiare ale operatorilor, precum
şi indicatorii de performanţă şi nivelul tarifelor aplicate privind
furnizarea/prestarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate
corespunzătoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor
de delegare a gestiunii.
(4) Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi într-o procedură de atribuire a unui
contract de delegare a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi societăţile existente.
(5) Documentaţia de atribuire cuprinde toate informaţiile necesare pentru a
asigura ofertantului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la
modul de organizare, desfăşurare şi aplicare a procedurii de atribuire a
contractului de delegare a gestiunii şi include în mod obligatoriu
următoarele: regulamentul serviciului, caietul de sarcini al serviciului şi
criteriile de selecţie specifice serviciului delegat. Regulamentul serviciului,
caietul de sarcini al serviciului şi criteriile de selecţie specifice serviciului
delegat se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice
locale pe baza regulamentului-cadru, a caietului de sarcini-cadru şi a
criteriilor de selecţie-cadru corespunzătoare serviciului delegat. În cazul
asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de
utilităţi publice, documentaţia de atribuire se elaborează în cadrul asociaţiei,
se supune avizării autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-
teritoriale membre, în condiţiile mandatului prevăzut la art. 10 alin. (5), şi se
aprobă de adunarea generală a asociaţiei, în calitatea acesteia de organ
deliberativ, în baza mandatului primit.
__________
13/2008.
Art. 311. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 30 alin. (8), contractul de
delegare a gestiunii serviciilor, definit potrivit prevederilor art. 30 alin. (6) din
prezenta lege, se atribuie direct:
a) operatorilor regionali înfiinţaţi de unităţile administrativ-teritoriale,
membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de
activitate serviciile de utilităţi publice;
b) operatorilor cu statut de societăţi comerciale înfiinţaţi, după intrarea în
vigoare a prezentei legi, prin reorganizarea pe cale administrativă, în
condiţiile legii, a fostelor regii autonome de interes local sau judeţean ori a
serviciilor publice de interes local sau judeţean existente la data intrării în
vigoare a prezentei legi şi care au avut în administrare şi exploatare bunuri,
activităţi sau servicii de utilităţi publice.
(2) Atribuirea directă a contractelor de delegare a gestiunii se face cu
respectarea următoarelor condiţii cumulative:
a) unităţile administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în calitate
110
de acţionari/asociaţi ai operatorului regional, prin intermediul asociaţiei sau,
după caz, unitatea administrativ-teritorială, în calitate de acţionar/asociat
unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acţionarilor şi al
consiliului de administraţie, exercită un control direct şi o influenţă dominantă
asupra deciziilor strategice şi/sau semnificative ale operatorului
regional/operatorului în legătură cu serviciul furnizat/prestat, similar celui pe
care îl exercită asupra structurilor proprii în cazul gestiunii directe;
b) operatorul regional, respectiv operatorul, în calitate de delegat,
desfăşoară exclusiv activităţi din sfera furnizării/prestării serviciilor de utilităţi
publice destinate satisfacerii nevoilor de interes public general ale
utilizatorilor de pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale
membre ale asociaţiei, respectiv a unităţii administrativ-teritoriale care i-a
delegat gestiunea serviciului;
c) capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului, este
deţinut în totalitate de unităţile administrativ-teritoriale membre ale asociaţiei,
respectiv de unitatea administrativ-teritorială; participarea capitalului privat la
capitalul social al operatorului regional/operatorului este exclusă.
(3) În cazul încetării din orice cauză a contractelor de delegare a gestiunii
serviciilor de utilităţi publice atribuite în baza prevederilor alin. (1) şi (2),
delegarea ulterioară a gestiunii acestor servicii se poate face numai cu
respectarea prevederilor art. 30 alin. (8).
(4) În situaţia contractelor de delegare a gestiunii atribuite direct
operatorului regional, respectiv operatorului, asociaţia de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, respectiv
unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de delegatar, vor evalua, în baza
condiţiilor caietului de sarcini anexat la contractul de delegare a gestiunii,
performanţele operatorului regional, respectiv ale operatorului, precum şi
modul de respectare a indicatorilor de performanţă. În cazul în care se
constată nerespectarea gravă, repetată sau prelungită a indicatorilor de
performanţă în furnizarea/prestarea serviciilor, contractul de delegare a
gestiunii serviciului poate fi reziliat.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 32 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 32. - (1) În cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice

locale păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin, potrivit legii,
prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de
dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor
de utilităţi publice, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a
supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităţi publice,
respectiv:
a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate
de operatori, inclusiv în relaţia cu utilizatorii;
b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;
111
c) indicatorii de performanţă ai serviciilor furnizate/prestate;
d) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în
funcţiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilităţi publice;
e) modul de formare, stabilire, modificare şi ajustare a preţurilor şi tarifelor
pentru serviciile de utilităţi publice.
(2) În vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii, autorităţile
administraţiei publice locale sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice vor
asigura elaborarea şi vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei
privind delegarea gestiunii serviciilor ori de la primirea unei propuneri
formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru
fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii
serviciilor, precum şi documentaţia de atribuire a contractului de delegare a
gestiunii.
(3) Durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare de 49
de ani, la stabilirea acesteia luându-se în calcul durata necesară amortizării
investiţiilor în sarcina operatorului/operatorului regional. Această durată
poate fi prelungită doar o singură dată, pentru o perioadă care nu poate
depăşi jumătate din durata iniţială, cu condiţia ca durata totală să nu
depăşească 49 de ani.
(4) Prelungirea va fi aprobată, în condiţiile alin. (3), de autorităţile
deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale. Contractul de delegare va fi
prelungit, în condiţiile legii, printr-un act adiţional încheiat între operator,
respectiv operatorul regional, şi unităţile administrativ-teritoriale, respectiv
asociaţia de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de
utilităţi publice, în baza mandatului primit.
__________
O.U.G. nr. 13/2008.
CAPITOLUL IV
Operatori şi utilizatori
SECŢIUNEA 1
Operatorii serviciilor de utilităţi publice
Art. 33. - (1) Au calitatea de operator furnizorii/prestatorii de servicii de

utilităţi publice care îşi desfăşoară activitatea pe baza licenţei eliberate în
condiţiile art. 38 de autorităţile de reglementare competente.
(2) Operatorii de servicii de utilităţi publice au, în temeiul prezentei legi,
aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice
locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau
112
de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate
ori ţara de origine din Uniunea Europeană.
(3) În funcţie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptată, operatorii
îşi pot desfăşura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de
utilităţi publice numai după emiterea hotărârii de dare în administrare - în
cazul gestiunii directe, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de
delegare a gestiunii - în cazul gestiunii delegate.
(4) Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilităţi publice existenţi la data intrării
în vigoare a prezentei legi, care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea
gestiunii directe, precum şi furnizorii/prestatorii care îşi desfăşoară
activitatea pe baza unor contracte de concesiune/delegare a gestiunii valabil
încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor continua
activitatea până la expirarea acestor contracte.
(5) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice fără licenţă atrage
răspunderea administrativă sau contravenţională, după caz, a celor vinovaţi
şi constituie motiv de revocare a hotărârii de dare în administrare, respectiv
a hotărârii de atribuire, precum şi de reziliere a contractului de delegare a
gestiunii, după caz.
(6) Operatorii prevăzuţi la art. 29 alin. (2) lit. c) au obligaţia aplicării
prevederilor legislaţiei în vigoare atunci când atribuie contracte de achiziţii
publice, contracte de concesiune de lucrări publice sau contracte de
concesiune de servicii destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi
publice.
(7) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice au obligaţia
de a se supune controlului şi de a se conforma măsurilor stabilite cu ocazia
activităţii de control, precum şi de a pune la dispoziţia împuterniciţilor
autorităţilor administraţiei publice locale, ai asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice sau, după
caz, ai autorităţilor de reglementare competente toate datele şi informaţiile
solicitate.
__________
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 34. - (1) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice

subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de
societăţi comerciale cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, pot fi
privatizaţi, în condiţiile legii, cu condiţia păstrării obiectului de activitate
minimum 5 ani de la data privatizării.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorii regionali care au
beneficiat sau beneficiază de fonduri europene pentru implementarea unor
proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional pentru înfiinţarea,
modernizarea sau dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente
serviciilor de utilităţi publice pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu acordul
113
asociaţiei, în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale
unităţilor administrativ-teritoriale asociate care sunt acţionari/asociaţi ai
operatorului regional. Privatizarea se va realiza prin aport de capital privat,
conform procedurilor concurenţiale prevăzute de legislaţia privind
privatizarea. Cu ocazia privatizării, delegatarul poate propune modificări ale
contractului de delegare a gestiunii.
(2) Hotărârea privind privatizarea şi alegerea metodei de privatizare
aparţin consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în
funcţie de subordonarea operatorului.
(3) Privatizarea se organizează şi se derulează în conformitate cu
procedurile legale în vigoare, pe baza unui caiet de sarcini. Concomitent cu
privatizarea operatorilor din subordine, autorităţile administraţiei publice
locale vor proceda şi la renegocierea contractului de delegare a gestiunii pe
baza căruia noul operator va furniza/presta serviciul.
__________
Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 35 din O.U.G. nr.
13/2008.
Art. 35. - (1) Societăţile comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de

utilităţi publice, deţinătoare de licenţe corespunzătoare, pot participa, în
condiţiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurenţiale
organizate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale pentru atribuirea
contractelor de delegare a gestiunii serviciilor.
(2) În cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii în aceeaşi
localitate sau a aceluiaşi serviciu în mai multe localităţi, operatorul va ţine o
evidenţă separată a activităţilor desfăşurate, cu contabilitate distinctă pentru
fiecare tip de serviciu şi localitate de operare în parte, după caz, astfel încât
activităţile sale din diferite sectoare şi localităţi să fie uşor de evaluat,
monitorizat şi controlat.
Art. 36. - (1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de
utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse
normelor de drept privat.
(2) Operatorii serviciilor de utilităţi publice au faţă de utilizatori următoarele
obligaţii principale:
a) să asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice la limita de
proprietate, conform prevederilor contractuale şi cu respectarea
prescripţiilor, normelor şi normativelor tehnice în vigoare;
b) să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defecţiuni, deranjamente
sau avarii apărute în funcţionarea sistemelor de utilităţi publice şi să limiteze
durata intervenţiilor;
c) să asigure montarea, funcţionarea şi verificarea metrologică a
echipamentelor de măsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în
conformitate cu normele tehnice în vigoare;
114
d) să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru
prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricţiile impuse
deţinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform
prevederilor legale;
e) să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a
furnizării/prestării serviciilor şi să acorde bonificaţii utilizatorilor în cazul
furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate şi cantitate prevăzuţi
în contractele de furnizare/prestare;
f) să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor şi să aducă
terenurile şi obiectivele afectate de lucrările de intervenţie sau de investiţii în
starea anterioară începerii acestor lucrări;
g) să servească utilizatorii din aria de acoperire, în condiţiile programelor
de reabilitare, extindere şi modernizare aprobate;
h) să respecte indicatorii de performanţă şi calitate stabiliţi prin contractul
de delegare a gestiunii sau prin hotărârea autorităţii administraţiei publice
locale de dare în administrare;
i) să furnizeze cu regularitate autorităţilor administraţiei publice locale,
respectiv autorităţilor de reglementare competente, informaţii privind modul
de realizare a indicatorilor de performanţă, să aplice metodologia de
comparare a acestor indicatori prin raportare la operatorul cu cele mai bune
performanţe şi să asigure accesul la documentaţiile şi la actele individuale
pe baza cărora furnizează/prestează serviciul de utilităţi publice, în condiţiile
legii;
__________
Literele a) şi i) de la alin. (2) au fost introduse prin art. I pct.
36 din O.U.G. nr. 13/2008.
j) să încheie contracte de asigurare pentru infrastructura
necesară desfăşurării activităţilor în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
(3) Operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt în drept să
suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către
utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în
următoarele cazuri:
a) depăşirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite
potrivit prevederilor art. 42 alin. (11);
b) neachitarea notelor de plată pentru recuperarea daunelor,
stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, provocate de
distrugerea sau deteriorarea unor construcţii ori instalaţii aferente
infrastructurii edilitar-urbane a localităţilor, aflate în administrarea
lor;
c) utilizarea neautorizată, fără aviz de racordare, acord de
furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi
publice;
115
d) împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a
controla instalaţiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau
citi aparatele de măsurare-înregistrare sau de a remedia
defecţiunile la instalaţiile administrate de furnizor, când acestea se
află pe proprietatea utilizatorului;
e) branşarea ori racordarea fără acordul operatorului la reţele
publice sau la instalaţiile altui utilizator ori schimbarea, fără
acordul operatorului, în cadrul unor lucrări de reparaţii capitale,
reconstruiri, modificări, modernizări sau extinderi, a
caracteristicilor tehnice şi/sau a parametrilor instalaţiilor de
utilizare.
(4) În cazuri de forţă majoră, astfel cum acestea sunt definite în
contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilităţi publice,
prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5
zile.
Art. 37. - (1) Intervenţiile pentru efectuarea lucrărilor de
retehnologizare, întreţinere şi reparaţii la construcţiile sau
instalaţiile aferente sistemelor de utilităţi publice, stabilite prin
programele anuale convenite cu autorităţile administraţiei publice
locale sau, după caz, cu asociaţiile de dezvoltare intercomunitară
cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care impun
întreruperea furnizării/prestării serviciilor se aduc la cunoştinţa
utilizatorilor cu cel puţin 10 zile înainte de data programată.
(2) Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de
servicii de utilităţi publice sunt în drept să întrerupă
furnizarea/prestarea serviciilor, fără plata vreunei penalizări şi fără
preaviz, dar nu mai mult de 24 de ore.
(3) În cazul intervenţiilor necesare pentru prevenirea producerii
unor avarii sau pentru remedierea unor avarii care depăşesc 24 de
ore, acestea se efectuează în maximum 72 de ore şi se aduc la
cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz,
a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice, a utilizatorilor, a deţinătorilor de
terenuri sau a proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada
intervenţiilor respective, operatorii sunt în drept să întrerupă
furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizărilor prevăzute în
contracte.
(4) Ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de
intervenţie, înfiinţare, extindere, retehnologizare, reparaţii şi revizii
planificate la sistemele de utilităţi publice, care se execută într-o
perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului
prealabil al deţinătorilor de terenuri şi cu plata despăgubirilor
cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă
116
cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din
vecinătatea sistemelor de utilităţi publice, operatorii au obligaţia să
plătească despăgubiri acestora, în condiţiile legii.
(5) Operatorii serviciilor de utilităţi publice nu răspund faţă de
utilizatori pentru întreruperea furnizării/prestării serviciilor sau
pentru calitatea acestora, în cazuri de forţă majoră.
__________
O.U.G. nr. 13/2008.
SECŢIUNEA a 2-a
Acordarea licenţelor
Art. 38. - (1) Acordarea licenţelor pentru furnizarea/prestarea serviciilor de

utilităţi publice intră în sfera de competenţă a autorităţilor de reglementare
competente, după cum urmează:
a) A.N.R.S.C. - pentru serviciile menţionate la art. 13 alin. (2) lit. a)-f);
b) A.N.R.E. - pentru activitatea prevăzută la art. 13 alin. (4);
c) A.R.R. - pentru serviciul prevăzut la art. 13 alin. (5).
(2) Acordarea licenţelor de traseu, în cazul serviciului de transport public
local, se face de către comisiile constituite în acest scop, la nivelul
autorităţilor administraţiei publice.
(3) Deţinerea licenţei este obligatorie, indiferent de modalitatea de
gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autorităţilor administraţiei publice
locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului,
tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană ale
operatorilor.
(4) Licenţa poate fi suspendată sau retrasă astfel:
a) de către autoritatea de reglementare română emitentă, în cazul
licenţelor acordate operatorilor români;
b) de către autoritatea de reglementare română competentă, în cazul
suspendării licenţelor operatorilor străini licenţiaţi în ţara de origine.
(5) Operatorii din ţările Uniunii Europene care deţin licenţe în ţara de
origine, recunoscute de autorităţile de reglementare române corespondente,
au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca operatorii români, pe toată durata de
valabilitate a licenţelor.
(6) Licenţa emisă de autorităţile de reglementare competente este valabilă
maximum 5 ani de la data emiterii şi îndreptăţeşte operatorul, pe perioada
sa de valabilitate, la un număr nelimitat de participări la procedurile de
atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate şi
derulate în condiţiile prezentei legi.
(7) Regulamentele privind acordarea licenţelor pentru operatorii de utilităţi
publice se elaborează de autoritatea de reglementare în a cărei sferă de
117
competenţă se află aceste servicii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului
sau prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, după
caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 39. - (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice este
permisă numai pe baza licenţei emise sau recunoscute, după caz, de
autorităţile de reglementare competente şi a contractului de delegare a
gestiunii, respectiv a hotărârii de dare în administrare.
(2) Calitatea de operator este recunoscută numai pe baza licenţei emise
sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare competente. Fac
excepţie furnizorii/prestatorii aflaţi în activitate la data intrării în vigoare a
prezentei legi, care sunt asimilaţi operatorilor şi care au obligaţia obţinerii
licenţei în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Participarea operatorilor la procedurile pentru delegarea gestiunii
serviciilor de utilităţi publice organizate de autorităţile administraţiei publice
locale sau, după caz, de asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect
de activitate serviciile de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei
emise sau recunoscute, după caz, de autorităţile de reglementare
competente.
(4) Retragerea sau încetarea valabilităţii licenţei atrage revocarea hotărârii
de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de
delegare a gestiunii, după caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri
de selectare a unui operator, în condiţiile prezentei legi. Retragerea licenţei
se notifică operatorului cu cel puţin 90 de zile înainte, perioadă în care
operatorul în cauză este obligat să furnizeze/presteze serviciul respectiv în
condiţiile contractului.
__________
Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 38
din O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 40. - (1) La acordarea licenţelor în domeniul serviciilor de utilităţi

publice se va urmări, cu precădere, îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a) cunoaşterea şi însuşirea actelor normative care reglementează
domeniul serviciilor de utilităţi publice;
b) capabilitatea managerială şi organizatorică;
c) capabilitatea economico-financiară;
d) dotarea şi capacitatea tehnică.
(2) Abrogat.
__________
Alineatul (2) a fost abrogat prin art. I pct. 39 din O.U.G. nr.
13/2008.
118
SECŢIUNEA a 3-a
Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice
Art. 41. - (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi,

direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilităţi publice:
a) utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari;
b) agenţii economici;
c) instituţiile publice.
(2) Utilizatorii au, în principal, următoarele drepturi:
a) să utilizeze, liber şi nediscriminatoriu, serviciile de utilităţi publice, în
condiţiile contractului de furnizare/prestare;
b) să solicite şi să primească, în condiţiile legii şi ale contractelor de
furnizare/prestare, despăgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate
lor de către operatori prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate ori
prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ şi cantitativ,
parametrilor tehnici stabiliţi prin contract sau prin normele tehnice în vigoare;
c) să sesizeze autorităţilor administraţiei publice locale competente sau,
după caz, asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice orice deficienţe constatate în sfera serviciilor de
utilităţi publice şi să facă propuneri vizând înlăturarea acestora,
îmbunătăţirea activităţii şi creşterea calităţii serviciilor;
d) să renunţe, în condiţiile legii, la serviciile contractate;
e) să se asocieze în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea,
promovarea şi susţinerea intereselor proprii;
f) să primească şi să utilizeze informaţii privind serviciile de utilităţi publice
care îl vizează;
g) să fie consultaţi, direct sau prin intermediul unor organizaţii
neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a
deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul
serviciilor de utilităţi publice;
h) să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii
reprezentative, autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale,
utilităţi publice ori instanţelor judecătoreşti, după caz, în vederea prevenirii
sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.
(3) Pentru plata serviciilor de utilităţi publice, anumite categorii de
utilizatori, persoane fizice, beneficiază, în condiţiile legii, de ajutoare sociale
de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz.
(4) Membrii comunităţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au,
în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităţi publice, în principal,
următoarele obligaţii:
a) să respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de utilităţi
publice;
b) să accepte limitarea cantitativă sau întreruperea temporară a
furnizării/prestării serviciilor pentru execuţia unor lucrări prevăzute în
119
programele de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii tehnico-
edilitare;
c) să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor
furnizate/prestate;
d) să asigure accesul utilajelor de colectare a deşeurilor la punctele de
colectare, al utilajelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, precum şi al
utilajelor operatorilor, necesare desfăşurării activităţii specifice serviciilor de
utilităţi publice în spaţiile ori pe suprafeţele de teren deţinute cu orice titlu, pe
trotuarele şi aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de
proprietate sau de administrare;
e) să respecte normele de igienă şi sănătate publică stabilite prin actele
normative în vigoare.
(41) Prevederile alin. (2) şi (4) au caracter minimal şi se dezvoltă în
regulamentele-cadru şi în contractele-cadru de furnizare/prestare a
serviciilor, în baza prevederilor legilor speciale ale fiecărui serviciu de utilităţi
publice.
__________
Literele c) şi h) de la alin. (2) au fost modificate prin art. I pct.
40 din O.U.G. nr. 13/2008.
- Alineatul (41) a fost introdus prin art. I pct. 41 din O.U.G. nr.
13/2008.
SECŢIUNEA a 4-a
Furnizarea/prestarea, contractarea şi facturarea
serviciilor de utilităţi publice
Art. 42. - (1) Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităţi publice se

realizează în una dintre următoarele modalităţi:
a) în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat
între operator şi utilizatorul direct;
b) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, după caz;
c) prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea
contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi
utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi comercial
sau în situaţia în care, în hotărârea de delegare a gestiunii, este prevăzută
această modalitate, precum şi cuantumul contravalorii serviciului public
furnizat/prestat.
(2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul
juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu
privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de
utilităţi publice.
(3) În cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul
reţelelor de conducte - alimentarea cu apă rece, canalizarea şi epurarea
120
apelor uzate, colectarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă
caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire -,
contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între
operator şi utilizator pe termen nedeterminat.
(4) Contravaloarea serviciilor de utilităţi publice se stabileşte în
conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de
reglementare competentă, pe baza preţurilor/tarifelor şi a
consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice furnizate/prestate, şi se plăteşte
pe baza facturii emise de operator.
(5) Determinarea consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice în vederea
facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-
înregistrare a consumurilor/cantităţilor de utilităţi furnizate/prestate;
sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branşamentul care
deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a
instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.
(6) În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea
consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se
realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie:
a) prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau
spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale;
b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor
de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în
cazul distribuţiei verticale.
(7) La proiectarea şi realizarea imobilelor condominiale, indiferent de
destinaţie, racordate la reţelele publice de distribuţie, este obligatorie
dotarea acestora cu sisteme de măsurare-înregistrare a consumurilor atât
pentru întregul imobil, cât şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă
destinaţie din imobil, în vederea asigurării condiţiilor pentru individualizarea
consumurilor şi încheierea unor contracte-abonament individuale.
(8) În cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-
înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica, determinarea
consumurilor/cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal
sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având la bază
prescripţiile tehnice în vigoare.
(9) Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până
la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată.
Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt
obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor
furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data
primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă
privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
(10) Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la
data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform
reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:
a) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;
121
b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la
termen a obligaţiilor bugetare;
c) valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se
constituie în venit al operatorului.
(11) Dacă sumele datorate, inclusiv penalităţile, nu au fost achitate după
45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe
furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare şi are
dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanţă.
(12) Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum
3 zile de la data efectuării plăţii; cheltuielile aferente suspendării, respectiv
reluării furnizării/prestării serviciului, se suportă de utilizator.
CAPITOLUL V
Finanţarea serviciilor de utilităţi publice
Art. 43. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea

serviciilor de utilităţi publice, precum şi pentru întreţinerea, exploatarea şi
funcţionarea sistemelor aferente se realizează pe criterii economice şi
comerciale; mijloacele materiale şi financiare necesare desfăşurării
activităţilor specifice fiecărui serviciu se asigură prin bugetele de venituri şi
cheltuieli ale operatorilor.
(2) Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub
formă de preţuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor
furnizate/prestate şi, după caz, din alocaţii de la bugetele locale, cu
respectarea următoarelor principii:
a) asigurarea autonomiei financiare a operatorului;
b) asigurarea rentabilităţii şi eficienţei economice;
c) asigurarea egalităţii de tratament a serviciilor de utilităţi publice în raport
cu alte servicii publice de interes general;
d) recuperarea în totalitate de către operatori a costurilor furnizării/prestării
serviciilor.
(3) Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilităţi publice se
fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de
autorităţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi
exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor
aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor
pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor
contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi
includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a
sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit.
(4) Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de
utilităţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de
autorităţile de reglementare competente.
122
(5) Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilităţi publice se propun
de operatori şi se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale
autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz,
ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile
de utilităţi publice, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de
reglementare competentă. Hotărârile autorităţilor deliberative ale unităţilor
administrativ-teritoriale sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, în numele
şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, vor ţine seama, după
caz, de avizele de specialitate ale autorităţilor de reglementare competente.
(6) În cazul gestiunii delegate, litigiile cu privire la stabilirea, ajustarea sau

modificarea preţurilor şi/sau tarifelor intervenite între autorităţile
administraţiei publice locale şi operatori sau între asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi
operatori, după caz, se soluţionează de instanţele de judecată competente
potrivit legii.
(7) Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încălcarea
dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit
şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie
utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz.
(8) Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilităţi publice, cum
sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor tehnico-
economice, expertizele tehnice, service-ul instalaţiilor de utilizare şi altele
asemenea, tarifele şi taxele se fundamentează pe tipuri de lucrări sau
servicii prestate de operatori şi se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor
deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale ori, după caz, ale
utilităţi publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale
membre; aceste servicii se facturează şi se încasează separat de către
operatori sau de către asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, după caz.
(9) Operatorii au dreptul de a propune autorităţii administraţiei publice
locale tarife compuse, care cuprind o componentă fixă, proporţională cu
cheltuielile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare şi pentru
exploatarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemelor de utilităţi
publice, şi una variabilă, în funcţie de consumul efectiv înregistrat de
dispozitivele de măsurare-înregistrare montate pe branşamentele
utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalaţiilor. Tarifele compuse se
fundamentează luându-se în considerare ponderea costurilor fixe şi a celor
variabile în cheltuielile anuale şi se stabilesc în conformitate cu metodologia
elaborată de autoritatea de reglementare competentă.
__________
Alineatele (5), (6) şi (8) au fost modificate prin art. I pct. 42
din O.U.G. nr. 13/2008.
123
Art. 44. - (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor de
utilităţi publice se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea,
fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul
următoarelor principii:
a) promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice;
b) păstrarea veniturilor realizate din aceste activităţi la nivelul comunităţilor
locale şi utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii tehnico-
edilitare aferente;
c) întărirea autonomiei fiscale a unităţilor administrativ-teritoriale pentru
crearea mijloacelor financiare necesare în vederea funcţionării serviciilor;
d) întărirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unor
împrumuturi interne sau externe necesare pentru finanţarea infrastructurii
tehnico-edilitare aferente serviciilor, în condiţiile legii;
e) respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice;
f) respectarea dispoziţiilor legale referitoare la calitatea şi disciplina în
construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului.
(2) Finanţarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de
investiţii publice ale unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de
utilităţi publice, se asigură din următoarele surse:
a) fonduri proprii ale operatorilor şi/sau fonduri de la bugetul local, în
conformitate cu obligaţiile asumate prin actele juridice pe baza cărora este
organizată şi se desfăşoară gestiunea serviciilor;
b) credite bancare, ce pot fi garantate de unităţile administrativ-teritoriale,
de statul român sau de alte entităţi specializate în acordarea de garanţii
bancare;
c) fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau
multilaterale;
d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la
nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit legii;
e) fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinanţarea
unor programe de investiţii realizate cu finanţare externă, precum şi din
bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;
f) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat
public-privat de tipul "construieşte-operează-transferă" şi variante ale
acestuia, în condiţiile legii;
g) fonduri puse la dispoziţie de utilizatori;
h) alte surse, constituite potrivit legii.
(21) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, operatorii/operatorii
regionali care beneficiază de asistenţă financiară nerambursabilă din partea
Uniunii Europene ori de împrumuturi de la organisme financiare
internaţionale pentru realizarea unor programe de investiţii publice de interes
zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării
infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice au
obligaţia constituirii, alimentării şi utilizării unui fond de rezervă necesar
124
pentru întreţinerea, înlocuirea şi dezvoltarea sistemelor de utilităţi publice,
precum şi pentru asigurarea fondurilor necesare pentru plata serviciului
datoriei publice aferente cofinanţării acestor proiecte.
(3) Bunurile realizate în cadrul programelor de investiţii ale unităţilor
administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-
teritoriale, dacă sunt finanţate din fonduri publice, sau revin în proprietatea
publică a acestora, ca bunuri de retur, dacă au fost realizate cu finanţare
privată în cadrul unor programe de investiţii asumate de operator prin
contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia.
(4) Obiectivele de investiţii publice specifice infrastructurii tehnico-edilitare
aferente serviciilor de utilităţi publice, ce implică fonduri de la bugetele
locale, transferuri de la bugetul de stat sau fonduri comunitare, promovate
de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de asociaţiile de
dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi
publice, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, se
nominalizează în listele anuale de investiţii anexate la bugetele locale,
respectiv ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice, după caz, şi se aprobă odată cu acestea prin
hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale sau,
după caz, ale adunărilor generale ale asociaţiilor.
(5) Obiectivele de investiţii menţionate la alin. (4) se realizează cu
respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea şi
aprobarea documentaţiilor de execuţie, a prevederilor legale în vigoare
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a
documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform
legii.
(6) Administrarea bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al
unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se
face cu diligenţa unui bun proprietar.
__________
Litera b) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 43 din
O.U.G. nr. 13/2008.
13/2008.
- Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 45 din O.U.G. nr.
13/2008.
CAPITOLUL VI
Răspunderi şi sancţiuni
Art. 45. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea

disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor
vinovate.
125
Art. 46. - Fapta săvârşită cu intenţie contra unei colectivităţi locale prin
otrăvirea în masă, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apă,
deteriorarea gravă sau distrugerea totală ori parţială a instalaţiilor, utilajelor,
echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice este
considerată act de terorism şi se pedepseşte potrivit legislaţiei în vigoare.
Art. 47. - (1) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi
publice şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele
fapte:
a) refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de
măsurare-înregistrare, în scopul efectuării controlului, înregistrării
consumurilor ori pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;
b) racordarea la sistemele de utilităţi publice fără acord de
furnizare/preluare, respectiv aviz de branşare/racordare eliberat de operator;
c) utilizarea fără contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi
publice;
d) modificarea neautorizată de către utilizatori a instalaţiilor, utilajelor,
echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice.
(2) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se
sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte:
a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de
măsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în
instalaţia aflată în administrarea sa;
b) întârzierea nejustificată a operatorilor de a branşa/racorda noi utilizatori,
precum şi impunerea unor soluţii de branşare/racordare inadecvate din
punct de vedere tehnico-economic şi neconforme actelor normative în
vigoare şi reglementărilor stabilite de autorităţile naţionale de reglementare
competente;
c) sistarea nejustificată a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii
după achitarea la zi a debitelor restante.
a) încălcarea de către operatori a prevederilor reglementărilor tehnice
şi/sau comerciale, inclusiv a reglementărilor-cadru ale serviciilor de utilităţi
publice stabilite de autorităţile de reglementare competente, precum şi
nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor;
b) refuzul operatorilor de a pune la dispoziţia autorităţilor de reglementare
competente datele şi/sau informaţiile solicitate ori furnizarea incorectă şi
incompletă de date şi/sau informaţii necesare desfăşurării activităţii
acestora;
c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice în afara parametrilor
tehnici şi/sau calitativi adoptaţi prin contractul de furnizare/prestare ori a
celor stabiliţi prin normele tehnice şi/sau comerciale adoptate de autoritatea
de reglementare competentă;
d) nerespectarea de către operatori a termenelor-limită stabilite pentru
încheierea acţiunii de contorizare la branşamentele utilizatorilor;
126
e) nerespectarea de către unităţile administrativ-teritoriale sau de către
utilităţi publice a dispoziţiilor prezentei legi şi a celorlalte reglementări
specifice serviciilor de utilităţi publice ori neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a măsurilor dispuse de autorităţile de reglementare
competente.
a) refuzul operatorilor de a se supune controlului şi de a permite verificările
şi inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea de
reglementare competentă, precum şi obstrucţionarea acesteia în
îndeplinirea atribuţiilor sale;
b) neaplicarea măsurilor stabilite cu ocazia activităţilor de control;
c) furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice ori a uneia sau mai
multor activităţi aferente acestora fără licenţă eliberată potrivit prevederilor
prezentei legi sau cu licenţă a cărei valabilitate a expirat ori fără hotărâre de
dare în administrare sau contract de delegare a gestiunii;
d) practicarea unor preţuri şi/sau tarife neaprobate sau mai mari decât cele
aprobate de autorităţile administraţiei publice locale ori, după caz, de
utilităţi publice, în baza metodologiilor stabilite de autorităţile de
reglementare competente;
e) delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice sau a uneia ori a mai
multor activităţi aferente acestora, fără respectarea prevederilor prezentei
legi, a legislaţiei specifice fiecărui serviciu sau a procedurii de delegare;
f) aprobarea obiectivelor de investiţii publice aferente infrastructurii
tehnico-edilitare a serviciilor de utilităţi publice fără respectarea
documentaţiilor de urbanism, amenajarea teritoriului şi de protecţia mediului,
adoptate potrivit legii;
g) nerespectarea de către operatori a normelor privind protecţia igienei
publice şi a sănătăţii populaţiei, a mediului de viaţă al populaţiei şi a
mediului.
(5) Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale pot stabili,
potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi alte fapte decât cele
prevăzute la alin. (1)-(4), care constituie contravenţii în domeniul serviciilor
comunitare de utilităţi publice.
(6) Prevederile alin. (3) lit. a), b) şi c) şi ale alin. (4) lit. a), b) şi c) se aplică
corespunzător şi operatorilor economici care montează şi/sau exploatează
sisteme de repartizare a costurilor, conform legilor speciale aferente fiecărui
serviciu de utilităţi publice.
__________
13/2008.
127
Art. 48. - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 47 şi aplicarea
sancţiunilor se fac, conform competenţelor stabilite în prezenta lege, de
reprezentanţi împuterniciţi ai ministrului internelor şi reformei administrative,
ai ministrului transporturilor, ai preşedinţilor A.N.R.S.C., A.N.R.E., A.R.R., ai
Gărzii Naţionale de Mediu din subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării
Durabile, ai preşedinţilor consiliilor judeţene, ai primarilor sau, după caz, ai
preşedinţilor asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice, în temeiul mandatului ce le-a fost acordat de
unităţile administrativ-teritoriale membre.
(2) În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 47, reprezentanţii
împuterniciţi prevăzuţi la alin. (1) au acces, dacă acest lucru se impune, în
condiţiile legii, în clădiri, încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, unde au
dreptul să verifice instalaţiile de utilizare, precum şi să execute măsurători şi
determinări. Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi să pună la
dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de
utilităţi publice furnizat/prestat.
(3) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin
reprezentanţilor împuterniciţi.
(4) Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 47 şi la alin. (1)-
(3) ale prezentului articol, se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor
art. 28.
__________
13/2008.
CAPITOLUL VII
Art. 49. - (1) Furnizorii/prestatorii care la data intrării în vigoare a prezentei

legi nu deţin licenţă, dar care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice,
fie în gestiune directă, fie în gestiune delegată, au obligaţia de a solicita şi
de a obţine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data
intrării în vigoare a prezentei legi. În caz contrar, aceştia pierd dreptul de a
furniza/presta serviciile respective, iar contractele îşi încetează valabilitatea.
(11) Pentru obţinerea licenţei, furnizorii/prestatorii prevăzuţi la alin. (1) sunt

obligaţi să facă dovadă că deţin toate avizele, acordurile şi autorizaţiile
necesare derulării serviciului, prevăzute de legislaţia în vigoare pentru
activităţile specifice acestuia.
128
(12) În cazul atribuirii directe a contractului de delegare a gestiunii
serviciilor de utilităţi publice, obţinerea licenţei este condiţie suspensivă
pentru executarea contractului de delegare a gestiunii. Operatorul are
obligaţia de a solicita şi obţine eliberarea licenţei în termen de 3 luni de la
data semnării contractului de delegare a gestiunii. În caz contrar, contractul
de delegare a gestiunii este nul de drept, iar delegarea ulterioară a gestiunii
acestor servicii se poate face numai cu respectarea prevederilor art. 30 alin.
(8) din prezenta lege.
(2) Licenţele eliberate de autorităţile de reglementare competente până la
data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea.
__________
13/2008.
- Alineatele (11) şi (12) au fost introduse prin art. I pct. 49 din
O.U.G. nr. 13/2008.
Art. 50. - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C.,

prevăzut la art. 14 alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen
de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) Regulamentele-cadru şi caietele de sarcini-cadru specifice fiecărui
serviciu de utilităţi publice, prevăzute la art. 23 alin. (4), precum şi
contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, prevăzute la art. 24 alin.
(2), se elaborează de autorităţile naţionale de reglementare competente,
după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului acestora, în termen de
un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(3) Consiliile locale vor introduce în conţinutul regulamentelor, caietelor de
sarcini şi contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care
privesc organizarea, funcţionarea, gestionarea şi finanţarea serviciilor de
utilităţi publice, respectiv administrarea, exploatarea şi finanţarea
obiectivelor de investiţii din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor, în
funcţie de particularităţile acestora şi de interesele actuale şi de perspectivă
ale comunităţilor respective.
(4) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi,
autorităţile administraţiei publice locale vor proceda la reorganizarea
serviciilor de utilităţi publice, în conformitate cu modalităţile de gestiune
prevăzute la art. 23.
__________
13/2008.
129
Art. 51. - (1) Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii
serviciilor de utilităţi publice va fi aplicat de toţi operatorii furnizori/prestatori
de servicii de utilităţi publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată
sau de forma de proprietate, modul de organizare ori ţara de origine a
operatorului.
(2) Dreptul la grevă în sfera serviciilor de utilităţi publice vitale -
alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, salubrizarea,
alimentarea cu energie termică, iluminatul public şi transportul public - este
supus restricţiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate
declara grevă cu întreruperea totală a activităţii. În timpul conflictelor de
muncă deschise şi pe perioada soluţionării acestora se asigură respectarea
principiului continuităţii serviciului şi al serviciului minim şi se iau măsuri
pentru asigurarea exploatării şi funcţionării în siguranţă a sistemelor şi
pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sănătăţii
populaţiei.
(3) Soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a
celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se
realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură
de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror
competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului.
(31) Soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după
caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate
serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea,
executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii,
precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit
prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a
cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului.
(4) Soluţionarea litigiilor civile şi de muncă izvorâte din aplicarea
prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecată competente, în
condiţiile legii.
__________
13/2008.
13/2008.
Art. 52. - Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege

vor fi notificate, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de
stat, republicată, şi se vor acorda numai după autorizarea acestora de către
Consiliul Concurenţei, în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în legislaţia
secundară privind ajutorul de stat.
Art. 53. - Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare a imobilelor
sau a societăţilor comerciale fără dovada achitării la zi a datoriilor pentru
130
serviciile de utilităţi publice de care sunt grevate acestea, eliberată de
furnizorii/prestatorii acestor servicii. În cazul în care bunul ce urmează a fi
înstrăinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominială,
este necesară şi dovada achitării la zi a datoriilor, eliberată de asociaţia de
proprietari.
Art. 54. - Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 42 alin.
(7).
Art. 55. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea
serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 373/2002
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare
pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea

prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României,
republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
PREŞEDINTELE SENATULUI
DAN RADU RUŞANU
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 8 martie 2006.

Nr. 51.
loaded in 00:00:00.437
referire la:
a)numele clienţilor formei de exercitare a profesiei. Prin
excepţie, broşura poate indica doar numele clienţilor care şi-
au dat acordul în acest sens;
b)activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
(4)Formele de exercitare a profesiei pot difuza broşuri de
prezentare generală către toate categoriile de public.
Difuzarea poate fi realizată numai de către forma de
exercitare a profesiei, fără posibilitatea de a le depune în
locurile publice sau de a le transmite terţilor în vederea
difuzării, cu excepţia serviciilor poştale.
131
Art. 235
(1)Corespondenţa formei de exercitare a profesiei

poate cuprinde:
a)numărul de telefon, telefax, adresa de Internet şi adresa
electronică (e-mail);
b)indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului
secundar şi/sau a biroului de lucru;
c)sigla formei respective de exercitare a profesiei, avizată,
în prealabil, de consiliul baroului;
(2)Cărţile de vizită profesionale ale avocatului ce îşi
desfăşoară activitatea în cadrul formei respective de
exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise
corespondenţei, precum şi titlul de asociat, colaborator sau
salarizat şi, dacă este cazul, titlurile ştiinţifice şi/sau
profesionale dobândite în ţară sau în străinătate.
Art. 236
(1)Formele de exercitare a profesiei pot avea adresă
proprie de Internet, care poate cuprinde menţiuni
referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi cele
permise corespondenţei.
(2)Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de Internet
se avizează, în prealabil, de consiliul baroului şi trebuie să
respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul
profesional.
(3)Adresa de Internet nu poate cuprinde nici o intercalare
cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară pentru un
produs sau serviciu diferit de activităţile prevăzute de art. 3
alin. (1) din Lege.
(4)Adresa de Internet nu poate conţine legături către alte
adrese de Internet (link-uri) al căror conţinut ar fi contrar
principiilor esenţiale ale profesiei de avocat.
(5)Pentru realizarea obiectivelor menţionate la alineatul
(4), forma de exercitare a profesiei deţinătoare a adresei de
Internet trebuie să asigure în mod regulat vizitarea şi
evaluarea paginilor proprii şi a paginilor la care este permis
accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei
132
proprii şi trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor,
dacă conţinutul şi forma acestora sunt contrare principiilor
esenţiale privind exercitarea profesiei de avocat.
Art. 237
Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Lege şi prezentul
statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei
de avocat constituie abatere disciplinară gravă.
SECŢIUNEA 2: Arbitrajul
SUBSECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 238
(1)Litigiile dintre avocaţi cu privire la relaţiile profesionale,
precum cele care se nasc din contracte de colaborare sau de
salarizare, cele dintre asociaţi sau care privesc conlucrarea
între diferitele forme de exerciţiu a profesiei, vor fi supuse
dispoziţiilor din prezenta secţiune.
(2)Petentul va sesiza decanul baroului printr-o cerere în
care va expune obiectul litigiului, situaţia de fapt, şi temeiul
de drept.
(3)Cererea va fi comunicată părţii reclamate, care va fi
invitată să-şi precizeze, în scris, punctul de vedere.
SUBSECŢIUNEA 2: Medierea
Art. 239
(1)Decanul baroului poate propune părţilor o procedură de
mediere şi le comunică numele mediatorului pe care l-a
propus.
(2)Dacă una din părţi refuză medierea, litigiul nu va putea
fi soluţionat decât prin procedura arbitrajului prevăzută de
art. 242 şi următoarele din prezentul statut.
Art. 240
(1)După ce părţile au acceptat propunerea de mediere,
decanul baroului va fixa durata procedurii de mediere, care
133
nu poate fi mai mare de 3 luni. În cazul litigiilor ce decurg
din contracte de colaborare sau de salarizare, termenul nu
poate fi mai mare de 1 lună.
(2)Activitatea mediatorului este gratuită.
Art. 241
(1)Mediatorul poate proceda la consultarea părţilor fie
împreună, fie separat pentru a constata punctele asupra
cărora există divergenţă şi modalităţile în care interesele
părţilor pot fi conciliate.
(2)La sfârşitul medierii, mediatorul va redacta un proces -
verbal semnat şi de părţi în care va consemna concilierea
acestora. În caz de eşec parţial sau total al medierii,
procesul verbal va cuprinde pretenţiile asupra cărora părţile
au convenit sau, după caz, punctele asupra cărora părţile au
opinii diferite şi vor fi comunicate decanului pentru a da curs
procedurii arbitrajului.
(3)Procesul-verbal va fi comunicat decanului, care, în cazul
consemnării eşecului medierii, îl va comunica părţilor în
vederea parcurgerii procedurii arbitrajului.
SUBSECŢIUNEA 3: Arbitrajul
Art. 242
Când litigiul nu a putut fi soluţionat integral prin mediere,
partea interesată poate declanşa procedura arbitrajului,
care va fi supusă dispoziţiilor art. 343 - 368 din Codul de
procedură civilă şi dispoziţiilor de mai jos.
Art. 243
(1)Partea interesată formulează cerere de arbitrare pe care
o înaintează decanului baroului.
(2)Cererea de arbitrare va cuprinde numele sau denumirea
pârâtului, obiectul litigiului, situaţia de fapt, probele,
temeiurile de drept şi numele arbitrului propus.
(3)Cererea precum şi înscrisurile care o însoţesc vor fi
depuse în atâtea exemplare câte părţi sunt şi unul pentru
decan.
134
Art. 244
(1)Primind cererea de arbitrare, decanul baroului o va
comunica de îndată pârâţilor.
(2)În cazul în care pârâtul este o formă asociativă de
exercitare a profesiei, comunicarea se face către
reprezentantul acesteia.
(3)Pârâtul, în termen de 15 zile de la primirea cererii, va
depune întâmpinare în care va arăta punctul său asupra
faptelor expuse în cererea de arbitrare. În acelaşi termen
poate formula cerere reconvenţională care va îndeplini
aceleaşi condiţii de forma ca şi cererea de arbitrare.
Art. 245
(1)În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra persoanei
arbitrului, decanul va desemna un avocat din barou.
(2)Funcţia de arbitru poate fi îndeplinită numai de un
avocat cu cel puţin 10 ani vechime neîntreruptă în profesie
şi care se bucură de o bună reputaţie.
(3)Activitatea arbitrului este remunerată potrivit regulilor
stabilite de decan.
(4)Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza această
însărcinare fără o justificare întemeiată.
Art. 246
(1)În procedura arbitrală, părţile pot fi asistate de un
avocat.
(2)În toate cazurile arbitrajul va respecta principiul
contradictorialităţii. În acest sens o copie a tuturor actelor
depuse de una din părţi va fi comunicată celeilalte părţi.
(3)Şedinţele de judecată nu sunt publice.
Art. 247
Termenul de arbitraj este de 5 luni şi poate fi prelungit
numai în condiţiile prevăzute de codul de procedură civilă.
Art. 248
135
Dacă părţile nu convin altfel, litigiul se va soluţiona exclusiv
în drept. În toate cazurile se vor avea în vedere uzanţele
profesionale şi regulile deontologice.
Art. 249
(1)Prin grija decanului, se va comunica fiecărei părţi o copie
a hotărârii arbitrale.
(2)Executarea hotărârii arbitrale se realizează în condiţiile
art. 367 - 368 din Codul de procedură civilă.
Art. 250
(1)În situaţia în care decanul baroului este implicat într-un
litigiu arbitrai de natura celui prevăzut la articolele din
prezentul paragraf, atribuţiile prevăzute la art. 244, 245 şi
249 din prezentul statut vor fi exercitate de către
preşedintele U.N.B.R., iar arbitrul va fi desemnat dintre
membrii Comisiei Permanente a U.N.B.R.
(2)În litigiile arbitrale în care hotărârile sunt susceptibile a
fi executate pe teritoriul unui stat străin, avocatul străin
implicat în arbitraj va semna o declaraţie potrivit căreia
recunoaşte caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii
arbitrale ce se va pronunţa.
Art. 251
Dosarul arbitrai va fi arhivat de barou şi va fi păstrat timp
de 5 ani.
SECŢIUNEA 3: Răspunderea disciplinară
Art. 252
(1)Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea
legii, a statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale
organelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite
potrivit dispoziţiilor legii.
(2)Fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcă
dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii
136
ale organelor profesiei, ale consiliului baroului în care
avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi
care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul
profesiei sau al corpului de avocaţi, constituie abatere
disciplinară şi se sancţionează potrivit art. 73 din Lege.
(3)Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea
dispoziţiilor din Lege şi din prezentul statut ce prevăd
expres o astfel de calificare.
Art. 253
(1)Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude
răspunderea civilă, penală sau administrativă.
(2)Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel
mult un an de la data săvârşirii abaterii.
(3)Repetarea unei abateri disciplinare constituie o
circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la
aplicarea sancţiunii.
Art. 254
Consiliile barourilor sunt obligate să ţină evidenţa
sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat şi să
comunice situaţia disciplinară a avocatului la cererea
organelor profesiei, constituite potrivit legii.
Art. 255
Instanţele disciplinare sunt:
a)comisia de disciplină a baroului;
b)Comisia centrală de disciplină;
c)Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit conform art.
72 alin. (3) din Lege.
SUBSECŢIUNEA 2: Organizarea şi
funcţionarea instanţelor disciplinare
Art. 256
(1)În fiecare barou se organizează şi funcţionează o comisie
de disciplină, independentă de organele de conducere ale
baroului prevăzute la art. 49 din Lege, alcătuită din 5 până
137
la 11 membri, aleşi de adunarea generală a baroului pe o
perioadă de 4 ani.
(2)Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre avocaţii cu
o vechime de minimum 10 ani în profesie.
Art. 257
(1)Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un
preşedinte ales de către membrii acesteia.
(2)Consiliul baroului va desemna un secretar care nu face
parte dintre membrii comisiei de disciplină şi care
îndeplineşte funcţia de grefier, calitate în care păstrează,
ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare în vederea
desfăşurării activităţii comisiei, sub îndrumarea
preşedintelui.
(3)Cheltuielile necesare activităţilor comisiei de disciplină se
suportă de către barou.
(4)Alcătuirea completelor de judecată, programarea
şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu
caracter administrativ ale comisiei de disciplină sunt în
sarcina preşedintelui.
Art. 258
Comisia de disciplină a baroului judecă, în primă instanţă, în
complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de
avocaţii înscrişi în cadrul acestuia, cu excepţia abaterilor
săvârşite de decan şi de membrii Consiliului U.N.B.R.
Art. 259
(1)În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează
Comisia centrală de disciplină.
(2)Comisia centrală de disciplină este alcătuită din
reprezentanţii barourilor desemnaţi de adunările generale
ale acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un
reprezentant ales de Congresul avocaţilor dintre candidaţii
desemnaţi de adunările generale ale barourilor.
(3)Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre
avocaţii cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie.
(4)Din completele de judecată alcătuite potrivit art. 72 alin.
(2), lit. a) şi b) din Lege nu pot face parte soţul sau rudele
138
până la gradul patru inclusiv ale membrilor consiliului
baroului din care face parte avocatul trimis în judecată, ale
membrilor Consiliului U.N.B.R., în cazul prevăzut la art. 71
alin. (2) din Lege, precum şi soţul sau rudele până la gradul
patru inclusiv ale părţii care a declanşat prin plângere
procedura disciplinară.
(5)Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul
dintre membrii acesteia în calitate de preşedinte, desemnat
de Congresul avocaţilor, în ordinea voturilor obţinute.
Art. 260
Comisia centrală de disciplină judecă:
a)ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile
membrilor Consiliului U.N.B.R. şi ale decanilor;
b)în contestaţie, în complet de 5 membri, contestaţiile
declarate de avocatul interesat, decanul baroului şi de
preşedintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de
comisiile de disciplină ale barourilor şi a încheierilor
prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.
Art. 261
Comisia centrală de disciplină îşi organizează, îşi ţine
evidenţele şi îşi desfăşoară lucrările cu sprijinul comisiei
permanente a U.N.B.R. Unul dintre secretarii U.N.B.R.,
desemnat de către comisia permanentă, îndeplineşte funcţia
de grefier al Comisiei centrale de disciplină.
Art. 262
(1)Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară, în
plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile
declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia
centrală de disciplină, ca instanţă de fond, şi a încheierilor
prevăzute la art. 74 alin. (1) şi (2) din Lege.
(2)Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia
Permanentă, îndeplineşte funcţia de grefier al Consiliului
U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în condiţiile
alineatului precedent.
Art. 263
139
Executarea deciziilor disciplinare se face de către consiliul
baroului în care avocatul este înscris.
SUBSECŢIUNEA 3: Reguli de procedură
Art. 264
(1)Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează
consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul figurează cu
drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este
pensionar care îşi continuă activitatea în profesie, este
incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se
adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în
tablou.
(2)Consiliul baroului poate fi sesizat şi prin modalităţile
prevăzute la art. 70 alin. (2) şi (3) din Lege sau se poate
sesiza din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-
verbal de şedinţă.
(3)Consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii
indicate în plângere sau în sesizare. În situaţiile prevăzute la
art. 71 alin. (2) din Lege, plângerea sau sesizarea va fi
înaintată de îndată Consiliului U.N.B.R.
Art. 265
(1)Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de
consiliul baroului. În acest scop, consiliul va desemna un
consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
(2)Daca abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt
barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de
cercetări, prin comisie rogatorie, de consiliul baroului pe
raza căruia s-a săvârşit fapta.
(3)Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al
Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către
Consiliului U.N.B.R. în acest scop, consiliul va desemna pe
unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare
prealabile.
(4)Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării
prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul
cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se
140
judecă de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul
U.N.B.R., în absenţa consilierului recuzat.
Art. 266
(1)Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
(2)Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a
avocatului cercetat, trimisă la sediul său profesional.
Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un
mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a
datei la care s-a făcut înştiinţarea, ori prin luarea la
cunoştinţă prin semnătură.
(3)Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea
avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin
luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării.
Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.
(4)Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a
îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea
anchetei disciplinare.
(5)În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul sau
consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana
care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale
căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de
înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele prevăzute
de lege.
(6)După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat
întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele,
probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea
privind soluţionarea plângerii sau sesizării.
(7)Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul
decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de
zile de la primirea însărcinării.
Art. 267
(1)În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a
fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul
baroului procedează la anchetarea abaterii pe baza
referatului şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii
acestuia.
141
(2)Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate
convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.
Art. 268
(1)După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul
U.N.B.R., respectiv consiliul baroului, vor decide, după caz,
exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau
completarea cercetărilor.
(2)Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie,
avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi
preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la
luarea deciziei prevăzută la alin. 1.
(3)În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide
exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R, respectiv
consiliul baroului vor desemna consilierul însărcinat cu
susţinerea acesteia la instanţa disciplinară.
(4)Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în
fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi
citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către
decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.
(5)În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat,
întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau,
după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau
decanul poate solicita comisiei de disciplină competente
suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în condiţiile
art. 581 din Codul de procedură civilă.
Art. 269
(1)Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care
constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se
suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.
(2)Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi
judecată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul
termenului prevăzut la art. 71 alin. (4) din Lege este oprit
Cursul termenului se reia după soluţionarea definitivă a
cauzei.
Art. 270
142
(1)Preşedintele comisiei de disciplină va fixa, de îndată,
termen de judecată cu citarea avocatului, a organului
profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane
indicate în acţiune.
(2)Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se
face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Art. 271
(1)În faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa
personal. În cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un
alt avocat.
(2)Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar
lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.
(3)Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata,
instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi
a dovezilor administrate în cauză.
(4)Instanţa disciplinară hotărăşte, cu majoritate de voturi,
şi pronunţă o decizie disciplinară.
Art. 272
(1)Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de
lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.
(2)Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se
va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul
este înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
(3)Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare
prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare se
comunică, de asemenea, în condiţiile alin. (2).
(4)Recursul declarat împotriva măsurilor luate prin
încheiere în condiţiile art. 74 alin. (2) din Lege şi împotriva
deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la
secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R.
După expirarea termenelor de declarare a recursului,
recursul se înregistrează la comisia de disciplină care a
pronunţat hotărârea, care, îl va înainta, de îndată, împreună
cu dosarul cauzei, instanţei disciplinare competente.
Art. 273
143
Recursul prevăzut la art. 72 alin. (3) din Lege este distinct
de recursul prevăzut la art. 72 alin. (4) din Lege.
Art. 274
(1)Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor
disciplinare prevăzute în prezentul statut se completează cu
prevederile Codului de procedură civilă.
(2)Căile de atac exercitate împotriva hotărârilor instanţelor
disciplinare de fond se judecă şi au regimul căii de atac a
recursului prevăzut de Codul de procedură civilă în cazurile
în care hotărârile nu se atacă cu apel.
CAPITOLUL V: Pregătirea şi
perfecţionarea profesională a avocaţilor
SECŢIUNEA 1: Stagiul profesional
Art. 275
(1)Stagiul profesional, denumit în continuare "stagiu",
reprezintă perioada parcursă la începutul exercitării profesiei
şi are ca scop pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de avocat
definitiv.
(2)Stagiul este obligatoriu şi efectiv, cu excepţia situaţiilor
prevăzute de lege.
(3)În perioada stagiului, avocatul îşi desfăşoară activitatea
cu titlul profesional de avocat stagiar sub care este înscris în
Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Art. 276
(1)Pregătirea şi formarea profesională iniţială a

avocaţilor stagiari se realizează prin:
a)îndrumare şi formare profesională continuă în cadrul
formei de exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se
144
află în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de
salarizat în interiorul profesiei;
b)conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului;
c)formele de învăţământ organizate de Institutul Naţional
pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor denumit în
continuare I.N.P.P.A.;
(2)În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 63, lit.

f), g), h) din Lege, Consiliul U.N.B.R., la propunerea
Consiliului I.N.P.P.A. şi a barourilor, întocmeşte şi aprobă:
a)cadrul unitar al programelor de învăţământ pentru
pregătirea profesională a avocaţilor stagiari, în cadrul
conferinţelor de stagiu organizate de barouri;
b)programele şi planul de învăţământ propus de I.N.P.P.A.
Art. 277
(1)Cererea de înscriere la examenul pentru primire în
profesie ca avocat stagiar, însoţită de documentaţia
prevăzută de prezentul statut, se depune la baroul în
circumscripţia căruia solicitantul se va înscrie şi îşi va
exercita profesia.
(2)În cererea de înscriere, solicitantul se va angaja că va
urma formele de pregătire profesională prevăzute de
prezentul statut şi hotărâte de organele profesiei.
Art. 278
(1)Cererea de înscriere la examenul pentru primirea în
profesie cu titlul de avocat stagiar se aprobă de consiliul
baroului prin hotărâre, după îndeplinirea procedurii
prevăzute de prezentul statut.
(2)Solicitantul care a promovat examenul de primire în
profesie obţine dreptul de a fi înscris în profesie. La cerere,
acesta va fi înscris în Tabloul avocaţilor, în conformitate cu
procedura prevăzută de statut, prin hotărârea consiliului
baroului. Hotărârea va fi comunicată solicitantului şi
preşedintelui U.N.B.R. Hotărârea prin care se respinge
cererea de înscriere, va fi motivată şi va fi comunicată
solicitantului.
145
(3)Hotărârile consiliului baroului pot fi contestate la
Consiliul U.N.B.R. în termen de 15 zile de la comunicare.
Art. 279
(1)Avocatul stagiar este supus tuturor dispoziţiilor legale,
statutare şi deontologice.
(2)Avocatul stagiar are următoarele îndatoriri

suplimentare:
a)să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi
să-şi însuşească tehnica de practică avocaţială;
b)să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de
consiliul baroului, să pregătească în scris subiectele
conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de
coordonatorul conferinţelor de stagiu;
c)să efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul
îndrumător şi de serviciul de asistenţă judiciară al baroului;
d)să participe la toate manifestările profesionale la care
este convocat de către organele de conducere ale profesiei;
e)să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe
în scris orice motiv de suspendare a stagiului.
(3)Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi
perfecţionare profesională organizate de I.N.P.P.A. este
obligat să îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din această
calitate şi să respecte contractul de formare profesională
încheiat cu I.N.P.P.A..
(4)Nerespectarea îndatoririlor prevăzute mai sus reprezintă
abatere disciplinară.
Art. 280
(1)Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data
înscrierii în Tabloul avocaţilor.
(2)Perioada în care avocatul stagiar urmează cursurile
I.N.P.P.A. se include în durata stagiului.
Art. 281
(1)Persoana care anterior primirii în profesie a fost
definitivata în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte
de primirea în profesia de avocat sau a promovat examen
146
de definitivare în aceasta funcţie, dobândeşte, potrivit art.
19 alin. (2) şi (3) din Lege, calitatea de avocat definitiv.
(2)Prin funcţii juridice, în sensul art. 19 din Lege, se înţeleg
funcţiile îndeplinite efectiv după absolvirea facultăţii şi după
susţinerea examenului de licenţă.
(3)Consilierii juridici care nu au susţinut examen de
definitivare în profesia de consilier juridic (jurisconsult), dar
aveau o vechime de 5 ani la data intrării în vigoare a Legii
nr. 514/2003 privind profesia de consilier juridic, dobândesc
calitatea de avocat definitiv.
(4)Constatarea acestei calităţi va fi menţionată în decizia de
înscriere în barou.
SUBSECŢIUNEA 2: Contractul de formare

profesională iniţială
Art. 282
Pentru a fi înscris în tabloul avocaţilor stagiari cu drept de
exercitare a profesiei, avocatul stagiar va înregistra la barou
un contract de colaborare profesională sau un contract de
salarizare în interiorul profesiei care va cuprinde clauze
obligatorii privind formarea profesională iniţială, încheiat cu
o formă de exercitare a profesiei sub îndrumarea unui
avocat care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 18 din
Lege.
Art. 283
(1)Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura
avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia
naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului
stagiar asigurate din asistenţa judiciara pentru care a fost
desemnat de serviciul de asistenţă judiciară al baroului.
(2)Forma de exercitare a profesiei se angajează faţă de
consiliul baroului cu privire la asigurarea executării
contractului de formare profesională iniţială şi este obligat
să îl informeze pe decan, în scris, asupra oricărei cauze de
încetare a îndrumării. Forma de exercitare a profesiei se
angajează faţă de consiliul baroului pentru asigurarea
contribuţiei la fondul de formare profesională necesar
147
pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 53 alin. (2)
lit. j) şi art. 63 lit. f) din Lege, conform hotărârilor adoptate
de Congresul avocaţilor, în temeiul art. 61 alin. (1) lit. e)
din Lege.
(3)Avocatul îndrumător trebuie să aibă reputaţie
profesională neştirbită, vechimea prevăzută de art. 18 din
lege şi să declare expres situaţiile în care se află dacă sunt
incidente cazurile prevăzute la art. 19 alin. (4) şi la art. 20
din Lege care vor fi consemnate în contractele prevăzute la
art. 282 din statut.
(4)Consiliul baroului poate stabili numărul de contracte de
colaborare profesională sau de salarizare în interiorul
profesiei pentru formarea profesională iniţială ce pot fi
încheiate de un avocat care îndeplineşte condiţiile art. 18
din Lege.
(5)Pot semna contractele de colaborare sau de salarizare în
interiorul profesiei numai avocaţii titulari ai cabinetelor
individuale şi avocaţii asociaţi.
(6)Dacă, din orice motive obiective, încetează îndrumarea
avocatului titular, toate obligaţiile impuse de lege, statut şi
hotărârile consiliului privind îndrumarea avocatului stagiar
vor fi preluate de către un alt avocat iar consiliul baroului va
sprijini avocatul stagiar în a-şi găsi un îndrumător. Până la
găsirea altui îndrumător, stagiu se suspendă. Contractul de
formare profesională iniţială va cuprinde în mod expres
clauze corespunzătoare.
(7)Dacă, din orice motive, pe perioada stagiului, avocatul
definitiv care încheie contractul de formare profesională
iniţială nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, consiliul
baroului ii va solicita sa depună un raport motivat asupra
situaţiei intervenite. În cazul în care se constată că
avocatul, cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit obligaţiile
asumate prin contractul încheiat cu avocatul stagiar,
consiliul baroului va iniţia procedura disciplinară.
(8)Fiecare barou poate aprecia asupra contractelor de
formare profesională iniţială propuse de avocaţii străini
înscrişi pe Tabloul special al fiecărui barou.
SUBSECŢIUNEA 3: Suspendarea stagiului
148
Art. 284
(1)Stagiul se suspendă în condiţiile art. 17 alin. (3) din
Lege.
(2)Stagiul nu se suspendă în perioada în care avocatul
stagiar urmează o formă de pregătire şi perfecţionare
profesională la o instituţie de învăţământ superior (cursuri
cu frecvenţă) dacă forma de exercitare a profesiei cu care
stagiarul se află în raporturi contractuale profesionale atestă
baroului acordul pentru frecventarea cursurilor şi se obligă
să garanteze plata contribuţiilor şi taxelor prevăzute de lege
în contul şi pentru avocatul stagiar pe perioada cursurilor.
(3)Stagiul se suspendă în cazul în care avocatul stagiar
ocupă o funcţie incompatibilă cu exerciţiul profesiei sau nu
îşi exercită efectiv stagiul timp de un an.
(4)În situaţia în care un avocat stagiar devine incompatibil,
acesta nu poate fi înscris în Tabloul avocaţilor incompatibili
şi nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât dacă
avocatul care s-a obligat să asigure formarea profesională
iniţială este de acord cu întreruperea stagiului şi cu
executarea contractului iniţial după ridicarea
incompatibilităţii;
(5)Suspendarea stagiului se constată de către consiliul
baroului, care apreciază asupra împrejurărilor ce justifică
lipsa din profesie, durata suspendării şi întinderea perioadei
de stagiu efectuat anterior suspendării.
(6)În caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil va
trebui sa prezinte un nou contract de colaborare pentru
formare profesională iniţială cu un avocat care îndeplineşte
condiţiile legale de competenţă profesională aptă a asigura
prin îndrumare formarea profesională iniţială.
Art. 285
(1)Suspendarea se dispune de consiliul baroului, care
apreciază asupra împrejurărilor ce justifică lipsa din
profesie, durata suspendării şi întinderea perioadei de stagiu
efectuat anterior suspendării.
149
(2)Stagiul se suspendă în cazul în care avocatul stagiar
ocupă o funcţie incompatibilă cu exerciţiul profesiei sau nu
îşi exercită efectiv stagiul timp de un an.
(3)Stagiul efectuat anterior întreruperii nu intră în calculul
termenului stabilit de art. 17 alin. (1) din lege.
SUBSECŢIUNEA 4: Condiţiile şi efectele

organizării stagiului de către consiliul baroului
Art. 286
(1)În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 53, lit. j) din
Lege, consiliul baroului organizează pregătirea profesională
a avocaţilor stagiari prin organizarea conferinţelor lunare de
stagiu.
(2)Conferinţa de stagiu cuprinde: expuneri asupra
problemelor juridice, studiul doctrinei juridice şi al practicii
judiciare, lucrări avocaţiale scrise, dezbateri de speţe.
(3)Conferinţele de stagiu se desfăşoară pe baza unui
program aprobat anual de consiliul baroului, pregătit de
către consilierul coordonator al stagiului, cu consultarea
avocaţilor îndrumători.
(4)Consilierul coordonator al stagiului va desemna, din
rândul avocaţilor stagiari care s-au remarcat în primul an de
stagiu, pe secretarii conferinţelor de stagiu, care vor ţine
evidenţa prezenţei şi a lucrărilor avocaţilor stagiari.
(5)Prezenţa la conferinţa de stagiu va fi constatată prin
apel nominal. Consilierul coordonator va informa trimestrial
consiliul baroului cu privire la îndeplinirea de către avocaţii
stagiari a obligaţiilor ce le revin.
Art. 287
(1)La sfârşitul fiecărui an de stagiu activitatea avocatului
stagiar va fi notată cu note între 1 şi 10 de către consilierul
coordonator al stagiului, avându-se în vedere lucrările
efectuate, participarea la dezbaterea temelor, precum şi
prezenţa la conferinţele de stagiu şi la manifestările baroului
la care a fost convocat.
(2)Se va avea în vedere raportul întocmit de avocatul
îndrumător şi de coordonatorul serviciului de asistenţă
150
judiciară al baroului cu privire la activitatea depusă pentru
îndeplinirea sarcinilor profesionale.
(3)Notările vor fi avute în vedere la avizarea înscrierii la
examenul de definitivare în profesie.
(4)Consiliul baroului, evaluând notarea acordata de
consilierul coordonator al stagiului precum şi raportul
avocatului îndrumător şi raportul coordonatorului serviciului
de asistenta judiciara, poate dispune motivat prelungirea
stagiului cu 1 an.
Art. 288
(1)Îndrumarea profesională a avocatului stagiar este
asigurată de avocatul îndrumător care a consimţit în acest
sens prin contractul încheiat.
(2)Pot asigura îndrumarea profesională a avocatului stagiar
doar avocaţii care îndeplinesc cerinţele impuse de art. 18
din Lege, precum şi condiţiile stabilite prin hotărâre a
consiliului baroului şi sunt titulari de cabinete individuale
sau avocaţi asociaţi.
(3)Încetarea îndrumării din orice motive se aduce la
cunoştinţa consiliului baroului, care hotărăşte schimbarea
îndrumătorului.
Art. 289
(1)Avocatul îndrumător şi coordonatorul serviciului de
asistenţă judiciară se vor preocupa de realizarea de către
avocatul stagiar a unui venit echitabil, corespunzător muncii
depuse şi potrivit art. 283 alin. (1) din prezentul statut.
(2)Fapta avocatului care asigură îndrumarea profesională,
de a nu îşi îndeplini obligaţiile de îndrumare şi de a nu
asigura venitul minim lunar garantat al avocatului stagiar,
constituie abatere disciplinară gravă.
(3)Distinct de răspunderea disciplinară, consiliul baroului
poate decide şi interzicerea de a mai încheia contracte de
formare profesională pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
Art. 290
(1)Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la
judecătorii.
151
(2)Avocatul stagiar poate efectua activităţile prevăzute la
art. 3 alin. (1) lit. a) şi b) din Lege.
SUBSECŢIUNEA 5: Finalizarea stagiului.

Înscrierea la examenul de definitivare în profesie
Art. 291
(1)După terminarea stagiului, consiliul baroului, prin decizie
motivată, va constata, de la caz la caz, îndeplinirea efectivă
a stagiului. Constatarea se face pe baza raportului
avocatului îndrumător şi a celui al serviciului de asistenţă
judiciară, precum şi a notărilor consilierului coordonator al
stagiului profesional.
(2)I.N.P.P.A. va comunica fiecărui barou situaţia privind
frecventarea cursurilor, înscrierea la examenul de absolvire
şi rezultatele examenului susţinut de avocaţii stagiari.
Art. 292
În baza deciziei de constatare a îndeplinirii efective a
stagiului, avocatul stagiar va solicita consiliului baroului
avizul pentru înscrierea la examenul de definitivare în
profesie.
Art. 293
(1)Consiliul baroului va hotărî prin decizie înscrierea
avocatului stagiar pentru susţinerea examenului de
definitivat în baza evaluării activităţii sale de pregătire
profesională.
(2)Evaluarea prevăzută la alineatul precedent se va

realiza în baza:
a)calificativelor şi notelor acordate de consilierul
coordonator al conferinţelor de stagiu;
b)raportul avocatului îndrumător;
c)referatul consilierului coordonator al serviciului de
asistenţă judiciară a baroului;
d)raportul final.
152
Art. 294
(1)La sfârşitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să
susţină examenul de definitivare.
(2)Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a
prezentat la examenul de definitivat, precum şi cel care nu
a promovat examenul de absolvire al I.N.P.P.A., este înscris
din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat.
(3)Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3
sesiuni ale examenului de definitivat va fi exclus din
profesie.
SUBSECŢIUNEA 6: Examenul de definitivare

în profesia de avocat
Art. 295
(1)Examenul de definitivare în profesia de avocat se
organizează de către fiecare barou. Consiliul U.N.B.R. va
asigura caracterul unitar al examenului prin Regulamentul
de desfăşurare a examenului. Regulamentul va prevede în
mod obligatoriu materiile din care urmează a se face
examinarea, programa analitică iar la propunerea Baroului
Bucureşti, data unica de susţinere a acestuia. Regulamentul
va prevede examinarea preponderent practică a candidaţilor
şi respectarea opţiunii acestora, în măsura posibilităţilor,
spre a fi examinat în raport de specializările în care s-au
iniţiat, separat de examinarea privind pregătirea
profesională generală.
(2)Comisia de examen a fiecărui barou este formată din
avocaţi definitivi cu competenta profesionala deplină şi cu
reputaţie profesională neştirbită. Procedura de desemnare
va fi prevăzută în Regulamentul de examen.
(3)Regulamentul de examen va fi comunicat barourilor
inclusiv prin afişare pe internet cu minimum 60 de zile
anterior datei examenului şi va fi adus la cunoştinţă
candidaţilor prin grija consiliilor barourilor.
Art. 296
153
(1)Rezultatele examenului vor fi validate de consiliul
baroului şi vor fi comunicate U.N.B.R ..I.N.P.P.A. va
comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de
absolvire.
(2)După promovarea examenului, candidatul dobândeşte
titlul profesional de avocat definitiv şi va fi înscris în Tabloul
avocaţilor definitivi.
(3)Avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire
a I.N.P.P.A. dobândeşte titlul profesional de avocat definitiv.
Pe baza diplomei de absolvire a I.N.P.P.A., Consiliul Baroului
va emite decizia de constatare a calităţii de avocat definitiv
şi va efectua înscrierea pe Tabloul avocaţilor definitivi.
(4)De la data dobândirii titlului profesional de avocat
definitiv, curge termenul prevăzut la art. 22 alin. (2) din
Lege.
SECŢIUNEA 2: Organizarea şi
funcţionarea Institutului Naţional pentru
Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor
Art. 297
(1)I.N.P.P.A. este persoană juridică de drept privat,
nonprofit, aflată sub autoritatea Consiliului U.N.B.R., care
nu face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este
supus procedurilor de autorizare şi acreditare.
(2)I.N.P.P.A. are personalitate juridică şi buget propriu,
care se aprobă anual de către Consiliul U.N.B.R.
(3)Consiliul U.N.B.R. adoptă şi modifică Statutul I.N.P.P.A.,
prin care se stabileşte organizarea şi funcţionarea acestuia.
(4)Conducerea I.N.P.P.A. este asigurată de Consiliul de
conducere al I.N.P.P.A., denumit în continuare Consiliul
Institutului.
(5)Consiliul Institutului este format din cinci membri,
desemnaţi pentru o perioada de patru ani, conform
statutului I.N.P.P.A..
(6)Preşedintele Consiliului este Directorul Institutului.
(7)Conducerea executivă a Institutului este asigurată de un
director executiv numit de Consiliul Institutului.
154
(8)Veniturile I.N.P.P.A. provin din:
a)resurse provenite de la bugetul U.N.B.R. şi bugetele
barourilor;
b)donaţii, sponsorizări sau legate;
c)venituri realizate din activităţi economice directe;
d)alte venituri prevăzute de Statutul I.N.P.P.A..
Art. 298
(1)În temeiul Legii, al prezentului statut şi al Statutului

său de organizare şi funcţionare, I.N.P.P.A. are următoarele
atribuţii:
a)organizează pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocaţilor stagiari la standarde de competenţă profesională
stabilite de organele profesiei;
b)elaborează programele de studiu ale avocaţilor stagiari şi
propune Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din
România adoptarea programei anuale de studiu;
c)elaborează în conlucrare cu barourile proiectul
programului anual de realizare a pregătirii continue şi
propune Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din
România adoptarea acestuia;
d)asigură cursanţilor stagiile de practică la cabinete
individuale de avocat, cabinete asociate, societăţi civile
profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere
limitată;
e)organizează examenul de absolvire, în conformitate cu
regulamentul de organizare şi desfăşurare aprobat de
Consiliul U.N.B.R.
(2)Cursurile organizate de I.N.P.P.A. se desfăşoară sub
forma de prelegeri şi ateliere încadrate în module de
pregătire, în urma cărora cursanţii obţin calificative.
(3)Dispoziţiile referitoare la formarea profesională iniţială
sunt aplicabile şi formelor de exercitare a profesiei care
asigură stagiile de practică ale cursanţilor.
Art. 299
155
(1)La finalizarea cursurilor şi a stagiului de practică
organizate de I.N.P.P.A., avocatul stagiar este obligat să
susţină examenul de absolvire.
(2)Certificatul eliberat absolvenţilor care au promovat
examenul de absolvire atestă formarea profesională iniţială
în profesia de avocat şi are regimul prevăzut de lege în
materia formării profesionale iniţiale şi în materia
recunoaşterii calificărilor profesionale reciproce a profesiilor
legal reglementate.
SECŢIUNEA 3: Pregătirea profesională

continuă
Art. 300
(1)Avocaţii sunt obligaţi să-şi actualizeze permanent
pregătirea lor profesională, prin menţinerea şi diversificarea
cunoştinţelor în domeniile în care îşi exercită profesia.
(2)Pregătirea profesională continuă presupune lărgirea
cunoştinţelor şi competenţelor în noi domenii ale dreptului,
lărgirea cunoştinţelor în domeniul procedurilor şi al legilor
aplicate în Uniunea Europeană, precum şi dobândirea
certificării pregătirii profesionale continue la standarde
compatibile cu pregătirea profesională a avocaţilor din
celelalte state membre ale Uniunii Europene.
(3)Pregătirea profesională continuă se realizează şi prin
specializarea impusă de diversificarea şi extinderea aplicării
dreptului în raport de evoluţia relaţiilor social - economice
contemporane.
Art. 301
(1)Toate organele profesiei şi instituţiile ce îşi desfăşoară
activitatea sub autoritatea acestora sunt obligate să asigure
condiţiile necesare pregătirii profesionale continue a
avocaţilor, în raport cu domeniile profesionale de
specialitate pentru care avocaţii optează. Obligaţia priveşte
în mod special şi domeniul dreptului comunitar european,
însuşirea şi aplicarea deontologiei şi standardelor
profesionale în materie.
156
(2)Pregătirea profesională continuă se realizează în cadrul
barourilor, al Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi
al formelor de exercitare a profesiei şi are drept scop
îndeplinirea de către avocaţi a obligaţiei profesionale de
pregătire continuă bazată pe o cultură juridică de calitate şi
o pregătire temeinică pentru îndeplinirea corespunzătoare a
activităţilor de interes public pe care le implică folosirea
titlului profesional de avocat.
Art. 302
Reprezintă modalităţi de pregătire profesională continuă, în
cadru organizat:
a)activităţile coordonate şi îndrumate de Departamentul de
pregătire profesională continuă al I.N.P.P.A.;
b)asistenţa la cursuri, seminarii, reuniuni, conferinţe,
congrese şi orice altă formă organizată pentru realizarea
actualizării cunoştinţelor şi tehnicilor de exercitare a
profesiei;
c)pregătirea on-line;
d)redactarea şi publicarea de note, articole, eseuri, studii
pe probleme juridice;
e)activităţi specifice în cercurile de studii organizate de
barouri;
f)activităţi organizate în cooperare cu instituţii de
învăţământ sau instituţii de realizare a pregătirii
profesionale în domenii conexe activităţii specifice profesiei
de avocat.
g)orice altă activitate recunoscută de organele profesiei.
Art. 303
(1)Pregătirea continuă realizată de către avocaţi va fi
evaluată în mod regulat.
(2)Controlul respectării obligaţiilor de pregătire continuă
(inclusiv consecinţele nerespectării acestor obligaţii) se va
reflecta într-un sistem declarativ realizat de către avocaţi,
apt a fi verificat. Controlul pregătirii profesionale continue
este de competenţa Baroului şi se va realiza în cadrul
normativ corespunzător exercitării profesiei la nivel naţional
157
conform hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de
Consiliul U.N.B.R.
(3)Pe baza hotărârilor Congresului avocaţilor Consiliul
U.N.B.R. va elabora un program anual privitor la evaluarea
şi controlul pregătirii profesionale continue a avocaţilor care
va ţine cont de conlucrarea dintre barouri pentru realizarea
pregătirii profesionale continue în mod coerent şi unitar la
nivel naţional. Organele profesiei de avocat vor certifica
periodic pregătirea profesională continuă a fiecărui avocat.
CAPITOLUL VI: Asigurările sociale
Art. 304
(1)Avocaţii înscrişi în barouri, care figurează în Tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, avocaţii
pensionari şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi
ajutoare sociale fac parte de drept din sistemul propriu de
asigurări sociale al avocaţilor şi sunt membri de drept ai
Casei de Asigurări a Avocaţilor denumită în continuare
C.A.A..
(2)Avocaţii înscrişi în barou care nu figurează în Tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la
prestaţiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în
care si-au exercitat profesia, în condiţiile prevăzute de legea
şi Statutul C.A.A..
(3)Perioada în care un avocat este deputat sau senator este
luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură, în
condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A..
Indemnizaţia de parlamentar şi celelalte drepturi băneşti
încasate, cumulate cu eventualele venituri din activitatea de
avocat desfăşurată în perioada mandatului de parlamentar,
se consideră venituri din profesie şi se iau în calcul atât la
stabilirea cotelor de contribuţie, cât şi la stabilirea pensiei
de către C.A.A..
Art. 305
(1)C.A.A. este organizată şi funcţionează în cadrul Uniunii
Naţionale a Barourilor din România. C.A.A. este instituţie
158
autonoma de interes public, are personalitate juridică,
patrimoniu şi buget propriu.
(2)C.A.A. va înfiinţa filiale organizate pe lângă barouri, cu
avizul Consiliului U.N.B.R.
(3)Filialele C.A.A., constituite în condiţiile prevăzute de
lege, au personalitate juridica de interes public, buget şi
patrimoniu propriu.
Art. 306
C.A.A. stabileşte şi acordă membrilor săi, în condiţiile legii
sale de organizare şi ale Statutului C.A.A., pensii şi ajutoare
sociale.
Art. 307
(1)Fondurile C.A.A. se constituie în condiţiile statutului
acesteia.
(2)Pensiile şi ajutoarele sociale vor avea ca bază de calcul
exclusiv stagiile de cotizare şi cuantumul contribuţiilor
achitate de avocatul asigurat, fiind interzisă aplicarea altor
criterii de calcul.
Art. 308
(1)Plata contribuţiei lunare pentru constituirea fondurilor
C.A.A. se va efectua prin transfer în contul bancar al filialei
în care avocatul este înscris sau la casieria acesteia până la
data de 15 ale lunii următoare celei pentru care se face
plata.
(2)În cazul achitării contribuţiei prin ordin de plată, plata se
consideră făcută la data debitării contului bancar al
plătitorului. În cazul în care data de 15 a lunii este o zi
nelucrătoare, plata contribuţiei se socoteşte făcută în
termen dacă este făcută în ziua lucrătoare imediat
următoare datei de 15.
(3)Depăşirea cu cel mult 5 zile a termenului de plată
prevăzut la alineatul precedent atrage obligaţia de plată a
majorărilor de întârziere în favoarea C.A.A..La achitarea
contribuţiei avocatul este obligat să ateste, în scris şi sub
semnătură veniturile realizate din onorarii în luna pentru
care se efectuează plata şi pentru care plăteşte cota de
159
contribuţie în condiţiile prevăzute de Statutul C.A.A..
Statutul C.A.A. va prevedea forma şi modalitatea în care se
face şi se înregistrează declaraţia.
(4)Avocatul care plăteşte cota maximă de contribuţie nu
are obligaţia de a declara valoarea veniturilor suplimentare
cotei plătite.
Art. 309
(1)Neplata contribuţiilor lunare în cuantumul şi la termenele
stabilite atrage aplicarea măsurii prevăzute la art. 27 lit. c)
din Lege.
(2)Filiala va notifica în prealabil avocatul debitor şi va
sesiza baroul în cazurile în care întârzierea plăţii este mai
mare de 3 luni. La sesizare se va ataşa dovada notificării.
(3)Respectarea procedurii prealabile de notificare prevăzute
la alineatul precedent nu este necesară dacă avocatul nu a
dat declaraţia privind veniturile realizate pe o perioadă mai
mare de 6 luni şi nici nu a plătit cotele de contribuţie la
C.A.A..
(4)Încălcarea repetata a obligaţiilor prevăzute la art. 76
alin.(2) din Lege constituie abatere disciplinară gravă.
Art. 310
La cererea filialei avocatul este obligat să informeze în scris
asupra îndeplinirii obligaţiei de a contribui la constituirea
fondurilor sistemului asigurărilor sociale privind avocaţii, să
indice criteriile în raport cu care a achitat contribuţia şi să
prezinte dovezile de plată a acesteia, în cazurile în care din
evidenţele filialei nu rezultă datele prevăzute în prezentul
articol.
Art. 311
(1)Consiliul de administraţie al C.A.A. şi consiliile barourilor
vor coordona activitatea filialelor în vederea aplicării unitare
a legii.
(2)Între filială, C.A.A. şi barouri se stabileşte prin Statutul
C.A.A. modul de comunicare a informaţiilor şi de coordonare
a activităţii filialelor.
160
(3)Adunarea generală a filialei se întruneşte anual, la
aceeaşi data cu adunarea generala ordinara a baroului sau
ori de cate ori este nevoie.
(4)Proiectul de buget al filialei va fi adoptat de adunarea
generala după obţinerea avizului consiliului baroului şi va fi
comunicat C.A.A. spre aprobare.
(5)Hotărârile consiliului de administraţie al filialei se
comunica C.A.A. şi consiliului baroului.
(6)Consiliul baroului poate convoca în şedinţă comuna
consiliul de administraţie al filialei.
Art. 312
(1)Consiliul de administraţie al filialei va face propuneri
Consiliului de administraţie al C.A.A. pentru aprobarea
statului de funcţiuni, după obţinerea avizului consiliului
baroului.
(2)După obţinerea avizului baroului şi cu aprobarea
Consiliului de administraţie al C.A.A., poate fi angajat un
director executiv al filialei.
(3)Consiliul de administraţie al filialei îndeplineşte atribuţiile
stabilite prin lege, statutul şi regulamentul de organizare şi
funcţionare al C.A.A. şi pune în aplicare hotărârile Consiliului
de administraţie al C.A.A., Congresului avocaţilor, Consiliului
U.N.B.R. şi ale consiliului baroului.
(4)În caz de abatere gravă şi evidentă ori de nereguli
financiare, Consiliul de administraţie al C.A.A., din oficiu sau
la cererea consiliului baroului, poate suspenda consiliul de
administraţie al filialei. În acest caz Consiliul de
administraţie al C.A.A. va numi o conducere interimară cu
avizul consultativ al consiliului baroului, până la organizarea
unor noi alegeri, respectiv până la data primei adunări
generale ordinare sau extraordinare a filialei.
Art. 313
(1)Consiliul U.N.B.R. va coordona activitatea Consiliului de
administraţie al C.A.A. în vederea aplicării legii şi a
Statutului C.A.A..
(2)Pentru cheltuielile cu caracter de investiţii din
disponibilităţile băneşti ale fondului centralizat al sistemului
161
C.A.A. sau ale filialelor, se va întocmi programul anual de
investiţii, care va fi aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a
Barourilor din România în ultima şedinţă a fiecărui an pentru
anul următor. La întocmirea programului anual de investiţii
înscris în bugetul anului următor, Consiliul de administraţie
al C.A.A. va avea în vedere evoluţiile preliminate ale
bugetului sistemului C.A.A., centralizate la nivelul primelor
trei trimestre ale anului în curs.
(3)În intervalul dintre Congresele avocaţilor, în caz de
abatere grava şi evidentă ori de nereguli financiare,
Consiliul U.N.B.R., din oficiu sau la cererea a o treime dintre
membrii Consiliului U.N.B.R., va putea suspenda Consiliul de
administraţie al C.A.A. în acest caz, Consiliul U.N.B.R. va
numi o conducere interimara, pana la proximul Congres.
Art. 314
(1)Toate hotărârile şi deciziile Consiliului de administraţie al
C.A.A. intră în vigoare şi vor fi puse în aplicare în trei zile de
la comunicarea acestora făcută către membrii C.A.A.,
inclusiv prin internet.
(2)În mod corespunzător dispoziţiile alineatului de mai sus
se aplică cu privire la hotărârile şi deciziile consiliilor de
administraţie ale filialelor.
CAPITOLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi

finale
Art. 315
(1)În aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Lege, consiliul

baroului are dreptul de a şi încasa taxe pentru:
a)înscrierea în barou a avocaţilor primiţi în profesie, cu
examen sau scutire de examen;
b)înscrierea la examenul de intrare în profesie;
c)înscrierea la examenul de definitivat;
d)reînscrierea în Tabloul avocaţilor a avocatului exclus
pentru neplata contribuţiilor profesionale;
162
e)reînscrierea în Tabloul avocaţilor a avocatului
incompatibil;
f)transferul avocatului dintr-un barou în altul, taxă ce va fi
percepută de baroul la care avocatul se transferă,
g)înfiinţarea pe raza baroului a unui sediu secundar sau a
unui birou;
h)înscrierea în Tabloul special a avocatului străin;
i)activităţi de secretariat şi jurisdicţie profesională.
(2)Limitele maxime şi scutirile de la taxele prevăzute la
alin. (1) se stabilesc prin decizie a Consiliului U.N.B.R.
Art. 316
Comisia Permanentă a U.N.B.R. are dreptul de a stabili şi
încasa taxe pentru:
a)înscrierea candidaţilor la examenul de primire în profesie;
b)înscrierea candidaţilor la examenul de definitivare în
profesie;
c)înscrierea la examenul de verificare a cunoştinţelor de
drept românesc şi de limba română a avocaţilor străini;
d)acordarea de avize conforme, în condiţiile legii;
e)activităţi de secretariat şi de jurisdicţie profesională.
Art. 317
Formele noi de asociere pentru exercitarea profesiei de
avocat (societăţile civile profesionale cu răspundere
limitată), reglementate prin Legea nr. 255/2004 privind
modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, se pot
organiza şi funcţiona numai după intrarea în vigoare a
prezentului statut.
Art. 318
Organele de conducere ale U.A.R. legal alese la data
adoptării Legii nr.255/2004 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, îşi vor îndeplini în
continuare atribuţiile potrivit Legii şi statutului, ca organe de
conducere ale U.N.B.R., pe întreaga durată a mandatului
pentru care au fost alese.
163
Art. 319
Avocaţii care se află în perioada de stagiu la data intrării în
vigoare a prezentului statut şi pentru care s-au acordat
reduceri ale duratei de stagiu pentru înscrierea la examenul
de definitivare în profesie, până la publicarea Legii nr.
255/23.06.2004 pentru modificarea şi completarea Legii
nr.51/1995, beneficiază de drepturile acordate. Avocaţii
care urmează cursurile I.N.P.P.A. vor respecta contractele
de formare profesională încheiate cu I.N.P.P.A., iar după
promovarea examenului de absolvire dobândesc calitatea de
avocat definitiv.
Art. 320
(1)Denumirile formelor de exercitare a profesiei în vigoare
la data adoptării Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat se păstrează. În caz de
schimbare a formei de exercitare a profesiei de avocat,
dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Lege, precum şi cele
corespunzătoare din prezentul statut devin aplicabile.
(2)Dispoziţiile alineatului 1 se aplică în mod corespunzător
şi în cazul folosirii firmei, ştampilei, parafei, antetului şi a
oricăror elemente de identificare a formelor de exercitare a
profesiei.
Art. 321
Anexele nr. I - XXX fac parte integrantă din prezentul
statut.
Art. 322
Prezentul statut a fost adoptat în şedinţa Consiliului
U.N.B.R. din 25 septembrie 2004 şi intră în vigoare la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 323
La data publicării prezentului statut în Monitorul Oficial al
României, Partea I, îşi încetează aplicabilitatea Statutul
164
profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 284 din 31 mai 2001, cu modificările şi
completările ulterioare.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI DE

CONSILIER JURIDIC
Sediul materiei:
- Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea şi

exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Statutul din 29 iulie 2004 al profesiei de consilier juridic
adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor
Juridici din României din data de 6 martie 2004.
Scurt istoric al profesiei
Cadrul juridic al reprezentării persoanelor juridice a

fost statornicit, timp de aproape cinci decenii, în Decretul nr.
143/1955.
Consilierii juridici îşi desfăşurau activitatea în cadrul
oficiilor juridice, organizate la nivelul ministerelor, organelor
centrale ale administraţiei publice, autorităţilor locale ale
165
administraţiei, întreprinderilor şi organizaţiilor economice cu
mai mult de 300 de angajaţi, la nivelul organizaţiilor centrale şi
locale ale cooperaţiei. La celelalte unităţi, organizarea oficiilor
juridice era facultativă fiind determinată de volumul mare de
litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti .
În cadrul oficiilor juridice existau următoarele grade
profesionale: jurisconsult, jurisconsult principal, consilier
juridic, consilier juridic principal şi consilier juridic şef.
Consilierii juridici din cadrul oficiilor juridice nu au
beneficiat în trecut de un statut similar cu cel al avocaţilor,
judecătorilor, procurorilor sau notarilor. Accesul la carieră era
totuşi supus unor criterii minimale de ordin profesional şi de
stagiu.
Odată cu trecerea la economia de piaţa, noile relaţii
economico-sociale constituite în jurul acestor valori au
derminat şi modificari ale vechii reglementări a profesiei,
Acest act normativ a constituit o reglementare care, în perioada
ulterioară Revoluţiei din decembrie 1989, nu a mai corespuns
realităţilor social-economice din ţara noastră şi astfel recent, a
fost adoptată o nouă reglementare privitoare la exercitarea
profesiei de consilier juridic: Legea nr. 514/2003 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
Trebuie precizat că şi alte ţări europene au cunoscut
instituţii similare cum ar fi Italia, unde funcţionează instituţia
”Wocatura dello Stato", cu misiunea de a apăra interesele
patrimoniale ale statului sau Spania, unde apărarea intereselor
statului şi a organismelor autonome, precum şi a celorlalte
organe constituţionale, pentru care nu există un regim special
propriu, se realizează prin intermediul avocaţilor statului, care
sunt integraţi în Serviciul Juridic al Statului. În Venezuela un
asemenea organ, denumit Procuradoria General de la
Republica, asistă, apără şi reprezintă judiciar şi extrajudiciar
interesele patrimoniale ale Republicii, iar în Franţa, ţară cu care
avem multiple similitudini juridice, este reglementată distinct
166
profesia consilierilor juridici
Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic

Profesia de consilier juridic face parte din categoria
profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional şi se
exercită conform prevederilor Legii privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor
statutului.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intere-
selor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi
locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor
juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformi-
tate cu Constituţia şi legile ţării.
Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau
privat, care încadrează consilieri juridici debutanţi, benefici-
ază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege.
I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic

a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independentei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;
e) principiul păstrării secretului profesional.
II. Dobândirea calităţii de consilier juridic
II.1. Condiţii privind dobândirea calităţii de consilier

juridic
II.2. Dobândirea calităţii de consilier juridic
II.3. Dovedirea calităţii de consilier juridic
167
II.4. Stagiul profesional
II.5. Definitivarea în profesie
III. Încetarea calităţii de consilier juridic

Încetarea exercitării profesiei de consilier juridic are loc
în următoarele situaţii:
a)prin renunţare scrisă la exercitarea profesiei;
b)prin deces;
c)dacă împotriva consilierului juridic s-a luat măsura
excluderii din profesie.
În toate situaţiile de încetare a exercitării profesiei de
consilier juridic, acesta nu va mai putea folosi legitimaţia de
consilier juridic, insigna, ştampilele şi roba.
IV. Suspendarea exercitării profesiei

de consilier juridic
Exercitarea profesiei de consilier juridic se suspendă în
următoarele situaţii:
a)în caz de incompatibilitate;
b)pe perioada de interdicţie de a exercita activităţile
profesionale, dispusă prin hotărâre judecătorească sau
disciplinară;
c)în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale
timp de 3 luni de la scadenţa acestora până la lichidarea lor
integrală;
d)în condiţiile în care consilierul juridic îndeplineşte alte
funcţii juridice "sau profesii salarizate.
V. Transferul consilierului juridic
VI. Activitatea consilierilor juridici

168
VII. Drepturile consilierilor juridici
VIII. Îndatoririle consilierului juridic
IX. Protecţia profesiei de consilier juridic
X. Forme de execitare a profesiei
În scopul asigurării, garantării şi protejării dreptului

neîngrădit la muncă, consilierul juridic îşi poate exercita
profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege
şi de statutul profesiei, cu respectarea prevederilor privind
compatibilitatea şi incompatibilitatea în exercitarea acesteia
Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau
angajat în muncă, în condiţiile legii.
Consilierul juridic numit în funcţie are statutul
funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.
Consilierul juridic angajat în muncă are statut de
salariat.
Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale
în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în
condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor
juridice.
Consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene,
pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor
profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii
privind asociaţiile şi fundaţiile.
Situaţii speciale cumulative. Societatea profesională
Tabloul anual
Evidenţele activităţii consilierului juridic
169
XI. Răspundere consilierilor juridici
XII. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei

profesionale a consilierilor juridici
XII.1. Colegiului Consilierilor Juridici
XII.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din

România
Organele de conducere ale U.C.C.J.R. sunt:

a)Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România;
b)Consiliul U.C.C.J.R.;
c)biroul executiv;
d)preşedintele;
e)prim-vicepreşedintele;
f)vicepreşedinţii.
În structura centrală a U.C.C.J.R. funcţionează:
a)secretarul general;
b)Comisia centrală de cenzori;
c)Comisia centrală de disciplină;
d)Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei
de consilier juridic;
e)aparatul tehnic administrativ.
1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de

organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic;
11
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs. .
170
2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează
activitatea consilierului juridic;
3. Condiţiile dobândirii calităţii de consilier juridic;
4. Incompatibilităţi, limite, interdictii ale profesiei de
consilier juridic;
5. Drepturile consilierilor juridici;
6. Îndatoririle consilierilor juridici;
7. Stagiul profesional al consilierilor juridici;
8. Definitivara în profesia de consilier juridic;
9. Încetarea şi suspendarea exercitării profesiei de
consilier juridic;
10. Protecţia profesiei de consilier juridic;
11. Formele de exercitare a profesiei de consilier juridic;
12. Evidenţele activităţii consilierului juridic.
Lege nr. 514 din 28/11/2003

privind organizarea şi exercitarea profesiei de
consilier juridic
CAPITOLUL I
Art. 1. - Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor

legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor
publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public,
precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi
în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Art. 2. - Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în
muncă, în condiţiile legii.
Art. 3. - (1) Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului,
potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.
(2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
Art. 4. - Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi
reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a
persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi
interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice,
instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică,
171
română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii,
avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.
Art. 5. - Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul
apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind
asocierea şi constituirea persoanelor juridice.
Art. 6. - Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana
juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.
Art. 7. - Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă
juridică în funcţiile de magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice,
potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii.
CAPITOLUL II
Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic
Art. 8. - Poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte următoarele

condiţii:
a) este cetăţean român şi are domiciliul în România;
b) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
c) este licenţiat al unei facultăţi de drept;
d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
această condiţie se dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii;
e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de
prezenta lege.
Art. 81. - (1) Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European poate exercita profesia de consilier juridic în
România, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea
prevăzută la art. 8 lit. a).
(2) Persoana prevăzută la alin. (1), care a dobândit calificarea de consilier
juridic în statul membru de origine sau de provenienţă, poate solicita oricând
recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de consilier juridic
şi a practicării acesteia în România.
(3) În vederea recunoaşterii diplomelor în România, solicitantul va trebui
să susţină, la alegere, un examen de verificare a cunoştinţelor sau să
efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc.
(4) Ministerul Justiţiei va stabili conţinutul şi modul de desfăşurare a
examenului sau a stagiului prevăzut la alin. (3).
(5) Persoana prevăzută la alin. (1), care exercită profesia de consilier
juridic în România, poate desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi
consilierul juridic român.
(6) Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr.
200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
profesiile reglementate din România, cu modificările ulterioare.
__________
172
Articolul a fost introdus prin art. unic din Legea nr. 246/2006.
Art. 9. - Este nedemn de a fi consilier juridic:

a) cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de
natură a aduce atingere profesiei de consilier juridic;
b) cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârşit abuzuri
prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului,
stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă;
c) cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege.
Art. 10. - Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:
a) calitatea de avocat;
b) activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de
consilier juridic sau bunele moravuri;
c) orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate;
d) funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul
procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară;
e) activitatea publicistică salarizată;
f) alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de
interese, în condiţiile legii.
Art. 11. - Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
a) activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea
literară, culturală şi publicistică nesalarizată;
b) funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu
respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;
c) participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de
reglementări juridice.
Art. 12. - (1) La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează
obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă
în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
(2) Condiţiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător,
definitivarea şi celelalte condiţii din perioada stagiului sunt cele prevăzute în
legea pentru exercitarea profesiei de avocat şi statutul profesional al
acesteia, care se aplică în mod corespunzător.
(3) De asemenea, în ceea ce priveşte definitivarea în funcţia de consilier
juridic, pe baza vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod
corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat.
(4) Drepturile şi obligaţiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevăzute în
actul de numire sau în contractul de muncă, inclusiv toate celelalte drepturi
ale funcţiei, pe perioada stagiului.
Art. 13. - (1) Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie
şi la tribunale ca instanţă de fond, la organele de urmărire penală, precum şi
la celelalte organe administrative cu atribuţii jurisdicţionale.
(2) Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele
judecătoreşti de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum şi la
toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii jurisdicţionale.
173
Art. 14. - Consilierul juridic este obligat ca, în concluziile orale sau scrise,
să susţină cu demnitate şi competenţă drepturile şi interesele legitime ale
autorităţii sau persoanei juridice pe care o reprezintă şi să respecte normele
de deontologie profesională prevăzute în legea pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat şi statutul acestei profesii.
Art. 15. - Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele
sunt ţinute de acesta, potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei
juridice în slujba căreia se află.
Art. 16. - Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale
privitoare la interesele contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la
conflictul de interese pe care persoana juridică ce o reprezintă le poate
avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi confidenţialitatea
activităţii sale, în condiţiile legii.
Art. 17. - Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor
profesionale, potrivit legii şi reglementărilor specifice ale domeniului activităţii
persoanei juridice în slujba căreia se află.
Art. 18. - Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care
încadrează consilieri juridici debutanţi, beneficiază de reglementările
financiare favorabile prevăzute de lege.
Art. 19. - Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi
locale sunt obligaţi să acorde consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere,
consiliilor comunale şi primăriilor, iar reprezentarea acestora se poate face
pe baza delegaţiei emise de primar.
CAPITOLUL III
Organizarea şi protecţia profesiei de consilier juridic
Art. 20. - (1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia
în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor
profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind
asociaţiile şi fundaţiile.
(2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional
sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege.
(3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile
constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind
asocierea şi constituirea de persoane juridice.
Art. 21. - Asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa
acestora în condiţii similare evidenţei barourilor de avocaţi.
Art. 22. - (1) Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea
prevederilor prezentei legi şi ale reglementării legale privind activitatea
persoanei juridice în slujba căreia se află.
(2) Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de
judecată şi sancţiunile disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea
specifică persoanei juridice în slujba căreia se află consilierul juridic.
174
(3) Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau,
după caz, de asociaţia profesională.
Art. 23. - În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de
protecţia legii, în condiţiile prevăzute de legea pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat.
CAPITOLUL IV
Art. 24. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
autorităţile publice, instituţiile şi toate celelalte persoane juridice de drept
public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în
încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor
juridici pe care îi au numiţi sau angajaţi în slujba lor.
Art. 25. - (1) Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se
vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, asociaţiile profesionale
existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea.
Art. 26. - Evidenţele consilierilor juridici şi actualizarea permanentă a
acestora se vor realiza de către asociaţiile profesionale la sfârşitul fiecărui
an şi se vor comunica prefecturii, consiliului judeţean, instanţelor
judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi baroului din judeţul respectiv.
Art. 27. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr.
143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, publicat în
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 aprilie 1955, cu modificările ulterioare,
precum şi orice alte dispoziţii contrare.
175
CAPITOLUL IV
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE
Ca şi profesia de avocat, instituţia notariatului în forma

sa primară de desfăşurare este cunoscută încă din perioada
sclavagismului, când patricienii îi folosau pe sclavii stiutori de
carte să consemnezen elementele esenţiale ale tranzacţilor pe
care le încheiau, actul scris de sclav şi aprobat de părţi
constituind o dovada in eventualitatea neexecutării obligaţiilor.
De la notele scrise de sclavi, care cu timpul s-a
specializat se pare că provine si denumirea folosită astăzi de
notar.
În epoca feudală notariatul se dezvoltă in cadrul
bisericii pentru a deveni mai târziu un organ la statului.
În Principatele Române legalizarea înscrisurilor se
realiza de Cancelaria domnească pentru ca abia in anul 1886 să
se creeze cadrul normativ al autentificării actelor. Astfel
instanţele judecătoreşti au fost acelea investite cu autentificarea
actelor, în timp ce avocaţii asigurau redactarea lor.
Prin decretul nr. 79/1950 a fost înfiinţat Notariatul de
176
stat care a reglementat apropae jumătate de secol activitatea
notarială din România.
În prezent noile dispoziţii asigură persoanelor fizice şi
juridice prin activitatea notarială constatarea raporturilor
juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul
drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin
acte notariale şi consultaţii juridice notariale.
Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu
de interes public şi are statutul unei funcţii autonome. Actul
îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura
acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă
prevăzută de lege.
Sediul materiei îl constituie:
- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale
cu modificările şi completările ulterioare;
-Ordonanţa nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor
consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora Părţi
din acest act au fost abrogate prin Legea nr. 3/1997. ordonaţa a
suferit nenumărate completări şi modificări cele mai rcente
fiind aduse prin Legea nr. 267/2003, Legea nr. 370/2005 şi
Ordonanţa nr. 61/2006;
- Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
- Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor
publici şi a activităţii notariale, cu modificările şi completările
ulterioare
I. Competenţa emiterii actelor notariale
I.1. Competenţa materială de emiterii actelor cu

valoare notatarială aparţine:
 notarilor publici;
 misiunilor diplomatice;
 oficiilor consulare ale României;
177
 altor instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute
de lege ( secretari consilii locale etc)..
I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici
Competenţa teritorială a notarului public se întinde în

întreaga circumscripţie a judecătoriei în care îşi are sediul
biroul său, cu excepţia municipiului Bucureşti unde toţi notarii
care au sediul profesional în municipiul Bucureşti au
plenitudine de competenţă.
Numărul notarilor publici şi al birourilor notariale din
localităţile aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din
municipiul Bucureşti se stabilesc prin ordin al Ministrului
justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici, în funcţie de cerinţele locale rezultate din
întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul
solicitărilor publicului. Ministrul justiţiei va proceda la
actualizarea numărului notarilor publici şi al birourilor
notariale în fiecare an, de regulă în primul trimestru al anului în
curs.
II. Organizarea activităţii notarilor publici
II.1. Dobândirea calităţii de notar public

Notar public poate fi orice persoană care îndeplineşte
anumite condiţii.
Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la
propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici,
în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii
cerinţelor legale.
Exercitarea profesiei de notar public este
incompatibilă cu:
178
a)desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
- activităţii didactice universitare;
- activităţii literare şi publicistice;
- calităţii de deputat sau senator, ori a celei de consilier în
consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;
b)desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin
persoane interpuse;
c)calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de
asociat comanditat în societăţile în comandită simplă sau pe
acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată,
preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al
consiliului de conducere, director general sau director al unei
societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.
II.2. Notarul stagiar

II.3. Examenul de notar public
Uniunea Naţională a Notarilor Publici organizează

anual examenul de notar public pentru notarii stagiari care au
împlinit efectiv 2 ani de activitate.
II.4. Încetarea calităţii de notar public
II.5. Suspendarea calităţii de notar public
II.6. Organizarea profesiei notarilor publici
II.6.1. Organizarea profesiei .

II.6.2. Camera Notarilor Publici
II.6.3. Uniunea Naţională a Notarilor Publici
III. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
179
III.1. Drepturile notarilor publici
III.2. Îndatoririle notarilor publici
IV. Răspunderile notarilor publici

IV.1. Răspunderea civilă
IV.2. Alte forme de răspundere
IV.3. Controlul activităţii notariale
IV.3.1. Actele notariale sunt supuse controlului
judecătoresc
IV.3.2. Activitatea notarilor publici este supusă
controlului profesional administrativ
IV.4. Arhiva şi evidenţa activităţii
1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale.

2. Competenţa teritorială a notarilor publici.
3. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare.
4. Dobândirea calităţii de notar public.
5. Încetarea calităţii de notar public .
12
180
6. Activitatea notarului public.
7. Drepturile notarilor publici.
8. Îndatoririle notarilor publici.
9. Răspunderea juridică a notarului public.
Lege nr. 36 (r1) din 12/05/1995

Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 732 din
a notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995
CAPITOLUL I
Art. 1. - Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice
constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi
exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Art. 2. - Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte
notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi.
Art. 3. - Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes
public şi are statutul unei funcţii autonome.
Art. 4. - Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura
acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.
Art. 5. - Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi
limitele prevăzute de lege.
Art. 6. - (1) Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5, care
desfăşoară activitate notarială, au obligaţia să verifice ca actele pe care le
instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să
ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se
convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul
prevenirii litigiilor.
181
(2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri,
notarul public va refuza întocmirea lui.
(3) Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu
poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra
consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act.
(4) Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza
întocmirea actului.
Art. 7. - Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate
persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de
origine socială.
CAPITOLUL II
Competenţa notarilor publici
Art. 8. - Notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal
sau de avocat;
c) procedura succesorală notarială;
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură,
precum şi a sigiliilor;
f) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
g) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit;
l) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
Art. 9. - Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele
decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă,
în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor
acte juridice cu caracter notarial.
Art. 10. - În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are
competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din
biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care
defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa
oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei
în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din
urmă;
182
c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de
notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a
se face plata;
d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de
notarul public în al cărui birou se află originalul acestora.
Art. 11. - (1) Conflictele de competenţă între birourile notarilor publici
situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea
judecătorie, la sesizarea părţii interesate. Hotărârea judecătoriei este
definitivă.
(2) Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii
diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află
biroul de notar public cel din urmă sesizat.
Art. 12. - (1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu
funcţionează birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor,
următoarele acte notariale:
a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi;
b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub
semnătură privată.
(2) Actele prevăzute la alin. (1), în cazul în care depunerea lor este
necesară la unele instituţii sau operatori economici, vor fi îndeplinite de
acestea.
Art. 13. - (1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor
internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor
internaţionale.
(2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a
persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale
României îndeplinesc următoarele acte notariale:
a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării
semnăturii;
b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare
încheiate prin acte juridice între vii;
c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
e) certificarea unor fapte;
f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare.
(3) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în
România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare
ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura
în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale
nu se opun.
183
(4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau
oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion
românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe,
precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este
prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă
sunt părţi sau legea locală nu se opune.
CAPITOLUL III
Organizarea activităţii notarilor publici
SECŢIUNEA 1
Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici
Art. 14. - (1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou,
în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul
auxiliar corespunzător.
(2) Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul la birou notarial
individual.
(3) Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot
angaja notari stagiari, traducători, alt personal de specialitate, precum şi
personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii notariale.
(4) Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi
încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate
notarială din Ministerul Justiţiei.
Art. 15. - (1) În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai
multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici şi al birourilor în care
aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la
propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
(2) Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul
justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în
raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar
public.
(3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai
multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe
tot cuprinsul acelei circumscripţii.
Art. 16. - Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România şi are capacitatea de
exerciţiu al drepturilor civile;
b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept;
c) nu are antecedente penale;
d) se bucură de o bună reputaţie;
e) cunoaşte limba română;
f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
184
g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat
examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar,
judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi
dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea
unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi,
de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Art. 17. - Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat
şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arătate la art. 16.
Art. 18. - (1) Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de
la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de
apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru
înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de
semnătură.
(2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească
acest termen.
(3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage revocarea numirii
notarului public.
Art. 19. - (1) După îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 18, notarul
public va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Jurământul are următorul conţinut:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi
credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să
păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit
credinţei religioase a notarului public.
(4) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă
religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
Art. 20. - Poate fi notar stagiar cel care:
a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 lit. a)-f);
b) este angajat într-un birou de notar public;
c) se află în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar
public.
Art. 21. - (1) Notarul public poate delega pe notarul stagiar să
îndeplinească următoarele atribuţii:
a) efectuarea lucrărilor de secretariat;
b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
c) legalizarea semnăturii traducătorului;
d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părţi;
e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic.
(2) Condiţiile de încheiere a contractului de muncă şi formarea
profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi
se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Art. 22. - Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate
din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici,
185
reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din
învăţământul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregătire şi cu
prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulamentul de
aplicare a prezentei legi.
Art. 23. - (1) Calitatea de notar public încetează:
a) la cerere;
b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în
condiţiile legii;
c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără
justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt
birou de notar public, în termen de 6 luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în
condiţiile prezentei legi;
e) în cazul văditei sale incapacităţi profesionale, constatată în urma unor
inspecţii repetate;
f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute
de art. 16 lit. a), d) şi f).
(2) Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz,
de ministrul justiţiei.
Art. 24. - Exerciţiul funcţiei de notar public se suspendă:
a) în caz de incompatibilitate;
b) în situaţiile prevăzute la art. 42 lit. c) şi art. 43 din prezenta lege;
c) în caz de neachitare a obligaţiilor băneşti profesionale, după 6 luni de la
scadenţa acestora, până la achitarea debitului;
d) în caz de incapacitate temporară de muncă.
Art. 25. - (1) Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
(2) Încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea condiţiei
prevăzute în alineatul precedent.
SECŢIUNEA a 2-a
Camera Notarilor Publici
Art. 26. - (1) În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează câte o

Cameră a Notarilor Publici, cu personalitate juridică.
(2) Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în
circumscripţia Curţii de apel.
(3) Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format
dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-5 membri. Colegiul director este
ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3
ani, dintre notarii publici.
186
(4) Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al cărei
cuantum se va stabili de adunarea generală.
(5) Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în
numărul şi în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din
judeţele ce compun circumscripţia Camerei.
(6) Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuţii:
a) rezolvă plângerile părţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor
stagiari, luând măsurile corespunzătoare şi aducându-le la cunoştinţa
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici;
b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată, un
notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, care să asigure
funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportă din
veniturile biroului notarului public la care este delegat;
c) informează Uniunea Naţională a Notarilor Publici în legătură cu
activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi
notari stagiari şi face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie
propuse de uniune pentru numirea lor în funcţia de notar public de către
ministrul justiţiei;
d) reprezintă, camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de
apel;
e) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea
curentă a notarilor publici;
f) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei
membrilor săi;
g) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi
asigură difuzarea acestuia;
h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.
SECŢIUNEA a 3-a
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Art. 27. - Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţională a

Notarilor Publici, organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi
alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu.
Art. 28. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit
din câte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se
aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul
uniunii.
(2) Consiliul uniunii are următoarele atribuţii:
a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori
încetarea calităţii de notar public;
b) propune ministrului justiţiei numărul necesar al birourilor de notari
publici şi condiţiile de desfăşurare a examenelor de notari publici;
187
c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru
serviciile prestate de notarii publici;
d) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră,
precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţională a Notarilor Publici,
potrivit statutului acesteia;
e) reprezintă Uniunea Naţională a Notarilor Publici în raporturile cu terţii,
pe plan intern şi internaţional;
f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament.
Art. 29. - În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi
va funcţiona o casă de asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a
notarilor publici, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statut
propriu, aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
Art. 30. - (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se
înfiinţează, se organizează şi funcţionează Institutul Notarial Român, entitate
cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
(2) Institutul Notarial Român asigură perfecţionarea activităţii notariale,
pregătirea notarilor stagiari, precum şi pregătirea profesională continuă a
notarilor publici şi a altor specialişti licenţiaţi în drept, având dreptul de a
elibera diplome recunoscute de instituţiile abilitate.
(3) Institutul Notarial Român are ştampilă şi siglă proprii şi se înfiinţează,
se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.
(4) Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare şi
funcţionare, precum şi modalităţile de formare profesională continuă a
notarilor publici şi a notarilor stagiari se vor aproba prin hotărâre a Consiliului
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
Art. 31. - La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se înfiinţează
Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale. Organizarea şi
funcţionarea acestui registru, precum şi procedura de înscriere şi consultare
se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
CAPITOLUL IV
Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
SECŢIUNEA 1
Drepturile notarilor publici
Art. 32. - Notarii publici îşi exercită personal profesiunea şi se bucură de

stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor.
Art. 33. - Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu
prestat, în conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c).
Art. 34. - Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile
stabilite prin statut.
188
Art. 35. - Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe
baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii.
Art. 36. - Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate sau de executor judecătoresc,
avocat ori consilier juridic, cu excepţia:
- activităţii didactice universitare;
- activităţii literare şi publicistice;
- calităţii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile
judeţene sau locale, pe durata mandatului;
- calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte
organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea Naţională a Notarilor
Publici şi Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaborează;
b) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane
interpuse;
c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat
comanditat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al
unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de
administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau
director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici
Art. 37. - Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să

păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au
luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu
excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de
această obligaţie.
Art. 38. - (1) Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile
consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea biroului său, în condiţiile legii.
(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), camera Notarilor Publici
poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor
notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii.
Art. 39. - (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în
condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci
când acesta a cauzat un prejudiciu.
(2) Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează
prin casa de asigurări, constituită în acest scop.
Art. 40. - Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru
următoarele abateri:
a) întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor;
b) lipsă nejustificată de la birou;
c) nerespectarea secretului profesional;
189
d) comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale.
Art. 41. - (1) Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se
judecă de Consiliul de disciplină.
(2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este
obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul
director.
(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia
cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
(4) Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată,
care se comunică acestora.
(5) Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în
termen de 10 zile de la comunicare.
(6) Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească
competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.
(7) Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
(8) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin
regulament.
Art. 42. - Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor
şi constau în:
a) observaţie scrisă;
b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei
Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la
achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;
d) excluderea din profesie.
Art. 43. - (1) În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura
arestării preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din funcţie până la
soluţionarea cauzei penale, potrivit legii.
(2) Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi ea se referă la
infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. f) din lege, cu acea dată
ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public
condamnat.
(3) Sigiliul, registrele şi lucrările notarului public suspendat sau exclus vor
fi depuse la, Camera Notarilor Publici, sub luare de dovadă.
CAPITOLUL V
Procedura actelor notariale
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
190
Art. 44. - (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
(2) Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali
sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond
şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările
corespunzătoare, cu acordul părţilor.
(3) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei
părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
(4) Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile în
cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere
de linii.
(5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public
stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în
care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau
acordarea de consultaţii juridice notariale.
Art. 45. - (1) Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi
redactate numai de notari publici, de avocatul părţilor interesate sau de
consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele
care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care
figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor.
(2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt
scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau
pe bază de contract cu durată determinată.
Art. 46. - (1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale
dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul
pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările
necesare asupra efectelor lui juridice.
(2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul,
documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului
sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară.
(3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii
mobiliare sau imobiliare se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine
această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în
numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de
publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să
îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus.
(4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul
public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară.
(5) Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat
decât în condiţiile arătate la art. 6.
Art. 47. - Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în
cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea,
autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor
să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor
notariale.
Art. 48. - (1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială
se întocmesc în limba română.
191
(2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu
vorbesc sau nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua
cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret poate
fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului
notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducătorii
autorizaţi.
(3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor
notariale vor fi în limba română.
(4) La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în
legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română,
numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite
actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz
în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat
traducerea va fi ataşat la dosar.
(5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie
pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în
cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în
limba română, continuându-se cu textul în limba străină.
Art. 49. - (1) Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului
public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod
corespunzător.
(2) Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului
public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este
interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicită este
împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
(3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din
motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de
lucru, la cererea părţii interesate.
Art. 50. - Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor
şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va
cuprinde:
a) sediul biroului notarial;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara
sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică
întocmirea înscrisului în acel loc;
f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi
menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate,
precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor
prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe
înscrisuri;
g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial
întocmit în raport cu natura acelui act;
h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
192
i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul
acestora;
j) semnătura notarului public;
k) sigiliul biroului notarului public.
Art. 51. - (1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de
notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de
acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să se
convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:
a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură,
ştampilă şi fotografia posesorului;
b) atestarea avocatului care asistă partea;
c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau
legitimaţi conform lit. a).
(2) Nu poate fi martor de identitate cel care:
a) nu a împlinit 18 ani;
b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea
identităţii.
Art. 52. - (1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial,
încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere, după
ce li s-a atras atenţia că actul solicitat este contrar legii sau bunelor
moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la
judecătorie şi termenul de exercitare.
(2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele
motive:
a) solicitarea lucrărilor în afara orelor de lucru, cu excepţiile prevăzute la
art. 49 alin. (3);
b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompletă;
c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit;
d) imposibilitatea identificării părţilor sau lipsa lor de discernământ.
Art. 53. - Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 50 lit. c), f), j) şi k) se
sancţionează cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afară de
cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului.
Art. 54. - Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite
pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la
cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac
posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor
se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre
îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate
exemplarele actului.
Art. 55. - (1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar
original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor
sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul
notarului la care s-a întocmit actul.
193
(2) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de
judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a
întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
(3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu
activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia
căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se află domiciliul
ori sediul uneia dintre părţi, după caz.
Art. 56. - (1) La cererea părţii de a i se da un duplicat al actului original,
biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinţa eliberarea
duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau, după caz, pe
succesorii acestora.
(2) În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul
înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului
original. În locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi
prenumele fiecărui semnatar.
(3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
Art. 57. - Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea
nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii
şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la
procedura notarială.
Art. 58. - (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului
notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului
public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de
către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale
acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public
care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul
public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
(2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la
autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt
supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al
României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al
României.
(3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte
se prevede altfel, se aplică acele convenţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Autentificarea actelor
Art. 59. - (1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi
stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.
(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură
specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în
194
Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul
revocării va respinge cererea de autentificare.
(3) În vederea aplicării alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea şi
modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al
revocărilor procurilor autentice.
Art. 60. - Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea
facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, procedează la autentificare
numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-şi exprime
în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului.
Art. 61. - (1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului,
notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele
cuprinse în act exprimă voinţa lor.
(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în
aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În acest caz, în
încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării
consimţământului fiecărei părţi.
Art. 62. - (1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului,
ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de
către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe
care l-am citit".
(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în
imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
(3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba
dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă
voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.
Art. 63. - În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice
alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune
despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea
astfel făcută ţinând loc de semnătură.
Art. 64. - Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art.
51 să fie prezenţi şi la semnarea actului.
Art. 65. - (1) Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute
de părţi, precum şi cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună
cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa
notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei
chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martoriiasistenţi,
atunci când este cerută prezenţa lor, şi - dacă este cazul - de cel care a
redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
(2) Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului
autentic.
Art. 66. - Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde,
sub sancţiunea nulităţii, pe lângă datele prevăzute la art. 50, şi următoarele
menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi
să-l semneze.
195
Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de
semnătură pentru aceasta;
c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;
d) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin
cuvintele: "Se declară autentic prezentul înscris".
Art. 67. - Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă
şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa
actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia
legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
Art. 68. - (1) În cazul în care notarul public respinge cererea de
autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 52 alin. (1).
(2) Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria
o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform
hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, şi va menţiona că
actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.
SECŢIUNEA a 3-a
Procedura succesorală
Art. 69. - (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea

oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al
localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii
moştenirii.
(2) Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa
teritorială, iar dacă constată că succesiunea este în competenţa altui birou
notarial, se desesizează, fără să mai citeze părţile, trimiţând cauza notarului
public competent.
(3) În cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de
notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine
primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală
nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie,
cercetând, în acest scop, registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit
regulamentului.
Art. 70. - (1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi
menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi
domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea
valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
(2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.
Art. 71. - (1) În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi,
notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor
succesorale. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii
succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a
acestei proceduri.
196
(2) Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în
posesia căreia se află bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un
proces-verbal, semnat de cei prezenţi.
Art. 72. - (1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public
înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar
dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar
instituit.
(2) Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă
elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă
succesibilul nu-şi exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art.
1103 din Codul civil, va fi prezumat că renunţă la moştenire.
(3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se
citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă
testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În
ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat
prin testament.
(4) În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public
citează autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile.
(5) În cazul moştenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal şi
autoritatea tutelară.
Art. 73. - (1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte
calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum
şi compunerea masei succesorale.
(2) În cazul existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat de
partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă
testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui materială şi se
întocmeşte un proces-verbal.
(3) Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili
dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
(4) Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub
beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.
Art. 74. - (1) Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin
acte de stare civilă şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală
se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege.
(2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii
şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea
bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor.
Art. 75. - (1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele
cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi,
succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără
a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin
unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire
la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
197
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au
adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.
(2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au
rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea
celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei
succesorale.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin
încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care
se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii,
îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale
judecătorească.
(4) În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin.
(1) lit. a) şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat
instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul
public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica
organelor financiare.
(5) La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul
succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat
suspendarea lui.
Art. 76. - În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul
public întocmeşte o încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile
referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenţa martorilor
şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei.
Art. 77. - Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există
bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasează
cauza ca fără obiect.
Art. 78. - (1) În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între
moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public
întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.
(2) Încheierea finală va cuprinde, pe lângă menţiunile comune încheierilor
notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data
decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi
legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul,
precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei.
(3) Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bună-învoială, în încheiere
se va arăta modul de împărţeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia.
Actul de împărţeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea
întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.
Art. 79. - (1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de
expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că
nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.
(2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în
temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă,
nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor
moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii,
198
notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra
bunurilor determinate prin testament.
(3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda
la reducerea liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege.
Art. 80. - (1) Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se
redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde
constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul
şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
(2) Un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia
dintre moştenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale
şi a onorariilor.
(3) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în
condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calităţi.
(4) După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1)
lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii
judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.
Art. 81. - În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în
patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de
durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate
emite certificat de calitate de moştenitor.
Art. 82. - În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea
reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este
vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea
termenului legal de acceptare a succesiunii.
Art. 83. - (1) După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate
întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege.
(2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura
succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din
masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
Art. 84. - Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi
eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza
unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală şi
pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.
Art. 85. - (1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea
certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia
şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre
judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa
calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui
moştenitor în parte.
(2) În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un
nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest
scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul
notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea
rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost
cerut în timpul judecăţii.
199
SECŢIUNEA a 4-a
Alte proceduri notariale
A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor

Art. 86. - (1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe
înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de
valabilitate a actului.
(2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele
înscrisului nesemnate.
(3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc
conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate
exemplarele înscrisului.
(4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale
legalizării de semnătură, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor
înscrisului.
(5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de
semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului
notarial şi care va semna în faţa notarului public.
(6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care,
după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.
B. Dare de dată certă înscrisurilor
Art. 87. - (1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte
în numărul de exemplare cerut de parte.
(2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru
dare de dată certă, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) starea în care se află înscrisul.
C. Certificarea unor fapte
Art. 88. - (1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le
constată personal:
a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere
certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a
prezentat sau nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului
notarial şi declaraţia acesteia.
(2) În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se
certifică.
200
Art. 89. - (1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale şi
hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societăţilor
comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunării,
faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către preşedintele
adunării generale sau de către toţi participanţii.
(2) La cererea preşedintelui sau a unei părţi dintre participanţii la adunarea
generală, notarul public poate stabili identitatea participanţilor.
D. Legalizarea copiilor după înscrisuri
Art. 90. - (1) Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile
originale prezentate de părţi, după confruntarea copiei cu originalul.
(2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale
legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
b) starea în care se află înscrisul;
c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea.
(3) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva
biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
(4) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o
pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării
efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale.
În acest caz încheierea este semnată şi de expert.
(5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se
eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum
şi celor ce justifică un drept sau un interes legitim.
E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor
Art. 91. - (1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de
notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a
întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul
va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului
se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului
public.
(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau
dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi
legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în
limba străină în care se face traducerea.
F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente
Art. 92. - La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul
public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale
primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) identificarea înscrisurilor predate, arătându-se toate datele necesare în
acest scop;
c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze
înscrisurile;
d) termenul de păstrare.
G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
201
Art. 93. - Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor
titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale.
H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
Art. 94. - (1) La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al
unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate
părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.
(2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul
înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea
înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de
familie şi prenumele fiecărui semnatar.
(3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
(4) Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de
stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a
preluat arhiva acestora.
I. Reconstituirea actelor originale
Art. 95. - (1) În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai există niciun
exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul părţilor, la
reconstituirea acelui act.
(2) Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit
actul, cu citarea tuturor părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
(3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu
activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a
avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevăzute la
alineatele precedente.
CAPITOLUL VI
Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenţa activităţii
SECŢIUNEA 1
Controlul activităţii notariale
Art. 96. - (1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în

condiţiile art. 97.
(2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional
administrativ, în condiţiile prezentei legi.
Art. 97. - (1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană
interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate
cu prevederile Codului de procedură civilă.
(2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva
încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen
de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia
căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
202
(3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea,
iar acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
(4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în
cauză. În cazul admiterii plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care
trebuie întocmit actul.
(5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti
rămase definitivă şi irevocabilă.
Art. 98. - (1) Controlul profesional administrativ se exercită de către
Uniunea Naţională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere şi va
avea în vedere:
a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici.
(2) Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor
Publici exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b), în circumscripţia sa.
(3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin
inspectori generali de specialitate.
SECŢIUNEA a 2-a
Arhiva şi evidenţa activităţii
Art. 99. - Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se

păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii.
Art. 100. - (1) Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii.
(2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi
expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea
registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei
desfăşurări a activităţii notariale.
(3) Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.
CAPITOLUL VII
Art. 101. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile

Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă.
Art. 102. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi
a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici*).
___________
Art. 103. - Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi
adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a acesteia**).
___________
203
**) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995
pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii
notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995,
cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 104. - (1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 102 de la intrarea în

vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, toate lucrările,
evidenţele, registrele de transcripţiuni-inscripţiuni, mapele de amanet,
precum şi cărţile funciare vor trece în competenţa judecătoriilor în
circumscripţia cărora se află notariatele de stat.
(2) Pe aceeaşi dată denumirile de "notariat de stat" "notar de stat"
"secretariat" sau "secretar", prevăzute în reglementările în vigoare privind
atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr.
378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecătorie", "judecător", "grefă" sau
"grefier", după caz.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. (1), judecătoriile vor prelua
numărul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii
de publicitate, existent la notariatele de stat.
Art. 105. - Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea
în vigoare a prezentei legi.
Art. 106. - Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul
Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea
acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionării
corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin închiriere,
fără licitaţie.
Art. 107. - (1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi,
personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat.
(2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către
Ministerul Justiţiei, în sistemul său, în condiţiile legii.
Art. 108. - (1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat
vor fi finalizate până la data preluării activităţii de către notarii publici, în
conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.
(2) Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda
judecătoriilor în a căror circumscripţie teritorială se află.
(3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere,
după încetarea activităţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici
ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia
defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul
director al Camerei Notarilor Publici.
Art. 109. - Competenţa teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în
municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.
Art. 110. - (1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi
pot organiza sedii secundare în localităţile din aceeaşi circumscripţie
teritorială în care nu au luat fiinţă birouri de notari publici.
204
(2) Sediile secundare îşi vor înceta activitatea odată cu constituirea în
acea localitate a unui birou de notar public.
(3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii
prevăzute la art. 18 alin. (1).
Art. 111. - Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia
"notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi,
după caz, "notar public".
Art. 112. - La expirarea termenului prevăzut la art. 105, Decretul nr.
387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr.
40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960
pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul
privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi
funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960,
precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
NOTĂ: Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea art. 16 lit. a) din Legea
notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 care nu se regăsesc în
forma republicată a Legii nr. 36/1995 şi care se aplică, în continuare, ca
dispoziţii proprii ale actului modificator:
"Art. II. - Concursul de admitere în profesia de notar aflat în curs de
derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămâne
supus dispoziţiilor în vigoare la data anunţării acestuia."
205
CAPITOLUL V
ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR

JUDECĂTOREŞTI
Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din

titlurile executorii se efectuează de către executorii judecăto-
reşti, care, însă îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în
competenţa lor.
Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească
un serviciu de interes public. Executorii judecătoreşti nu pot
refuza îndeplinirea unui act dat în competenţa lor decât în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele
competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia,
precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate
publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.
Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în
condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime
206
ale părţilor şi ale altor persoane interesate, fără deosebire de
rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de
sex, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Coordonarea şi controlul activităţii executorilor
judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei.
Sediul materiei:
- Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000 privind executorii
judecătoreşti cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulament din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti modificat şi
completat.
I. Competenţa executorilor judecătoreşti
I.1. Atribuţiile executorul judecătoresc
Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

a)punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din
titlurile executorii;
b)notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
c)comunicarea actelor de procedură;
d)recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
e)aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa
judecătorească;
f)constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de
Codul de procedură civilă;
g)întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei
reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă;
h)întocmirea protestului de neplată a cambiilor, a biletelor la
ordin şi a cecurilor, după caz;
i)orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
207
I.2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti
I.3. Recuzarea executorilor judecătoreşti
I.4. Conflictele de competenţă
II.2. Executorii judecătoreşti stagiari
II.3. Concursul sau examenul de admitere în profesia

de executor judecătoresc
II.4. Organizarea şi desfăşurarea examenului de

capacitate
II.5. Organizarea şi desfăşurarea examenului de

admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoa-
nele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate
juridică
II.6. Numirea executorului judecătoresc
II.7. Înregistrarea executorilor judecătoreşti
II.8. Încetarea calităţii de executor judecătoresc
II.9. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc
III. Organizarea executorilor judecătoreşti
III.1. Executorii judecătoreşti îşi exercită activitatea în

cadrul unor birouri, individual sau prin asociere în baza unui
contract de societate civilă.
III.2. Organele reprezentative

208
III.2.1. Camera executorilor judecătoreşti
III.2.2. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti sunt:
 Congresul
 Consiliul
 Preşedintele.
IV. Drepturile şi îndatoririle

executorului judecătoresc
IV.1. Drepturile executorilor judecătoreşti
IV.2. Îndatoririle executorilor judecătoreşti
V. Răspunderea executorului judecătoresc

Răspunderea civilă a executorului judecătoresc
Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc
Controlul profesional
13
209
1. Atribuţiile executorul judecătoresc;
2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti;
3. Recuzarea executorilor judecătoreşti;
4. Condiţiile cerute de lege pentru dobândirea calităţii de
executor judecătoresc;
5. Executorii judecătoreşti stagiari;
6. Admiterea în profesia de executor judecătoresc ;
7. Examenul de capacitate a executorilor judecătoreşti;
8. Numirea executorului judecătoresc;
9. Înregistrarea executorilor judecătoreşti;
10. Încetarea calităţii de executor judecătoresc;
11. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc;
12. Drepturile executorilor judecătoreşti;
13. Îndatoririle executorilor judecătoreşti;
14. Răspunderea executorului judecătoresc.
Lege nr. 188 (r1) din

01/11/2000
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
738 din 20/10/2011
privind executorii judecătoreşti

Tip
CAPITOLUL I
Art. 1. - (1) Executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile

executorii se efectuează de către executorii judecătoreşti, dacă legea nu
prevede altfel.
(2) Executorii judecătoreşti îndeplinesc şi alte atribuţii date prin lege în
competenţa lor.
Art. 2. - (1) Executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un
serviciu de interes public.
210
(2) Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor
legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de
înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă
prevăzută de lege.
Art. 3. - (1) La cererea executorului judecătoresc cei care datorează sume
de bani debitorului urmărit ori deţin alte bunuri ale acestuia, supuse urmăririi
potrivit legii, au obligaţia să dea informaţiile necesare pentru efectuarea
executării silite.
(2) Executorul judecătoresc este obligat să păstreze secretul informaţiilor
primite, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 4. - Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se
exercită de către Ministerul Justiţiei.
Art. 5. - Activitatea executorilor judecătoreşti se înfăptuieşte în condiţiile
legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor
persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine
etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenenţă politică, de avere sau de
origine socială.
Art. 6. - Executorii judecătoreşti nu pot refuza îndeplinirea unui act dat în
competenţa lor decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
CAPITOLUL II
Competenţa executorilor judecătoreşti
Art. 7. - Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii:

a) punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile
executorii;
b) notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare;
c) comunicarea actelor de procedură;
d) recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe;
e) aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa judecătorească;
f) constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură civilă;
g) întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale
urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului
de procedură civilă;
h) întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la
ordin şi a cecurilor, după caz;
i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui.
Art. 8. - Executorii judecătoreşti îşi îndeplinesc atribuţiile în circumscripţia
curţii de apel în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcţionează,
dacă prin lege nu se dispune altfel.
Art. 9. - (1) În cazul prevăzut la art. 7 lit. a) este competent executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială
urmează să se facă executarea.
211
(2) În cazul urmăririi silite a bunurilor este competent executorul
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială sunt
situate sau se află acestea. Dacă bunurile urmăribile se află în
circumscripţiile mai multor curţi de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre
executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
(3) În cazul prevăzut la art. 7 lit. e) este competent executorul judecătoresc
din circumscripţia curţii de apel unde sunt situate sau se află bunurile în
privinţa cărora s-a dispus aplicarea acestei măsuri.
(4) În cazul prevăzut la art. 7 lit. f) este competent executorul judecătoresc
din circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială se va face
constatarea.
(5) În celelalte cazuri prevăzute la art. 7 este competent orice executor
judecătoresc învestit de partea interesată.
Art. 10. - (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul
de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate
declara că se abţine.
(3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea
executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile
prevăzute la alin. (1), dar numai până la încheierea executării silite.
Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea,
precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi
de atac.
(4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în
termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele
îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Art. 11. - (1) Conflictele de competenţă între birourile executorilor
judecătoreşti situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se
soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate.
(2) Când conflictul intervine între birouri de executori judecătoreşti situate
în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei
circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc cel dintâi sesizat.
(3) Conflictele de competenţă se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
(4) Instanţa se pronunţă în toate cazurile, motivat, prin încheiere
irevocabilă.
CAPITOLUL III
Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti
SECŢIUNEA 1
Organizarea şi funcţionarea birourilor executorilor judecătoreşti
212
Art. 12. - (1) Activitatea executorilor judecătoreşti se desfăşoară în cadrul
unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi executori judecătoreşti
asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.
(2) Prin asocierea în cadrul unei societăţi profesionale executorul
judecătoresc nu îşi pierde dreptul la biroul individual.
(3) Executorul judecătoresc sau executorii judecătoreşti asociaţi, titulari ai
unui birou, pot angaja executori judecătoreşti stagiari, alt personal de
specialitate, precum şi personal auxiliar corespunzător, necesar pentru
desfăşurarea activităţii biroului.
Art. 13. - (1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, întocmeşte
evidenţa birourilor de executori judecătoreşti şi lucrările privind numirea şi
încetarea funcţiei de executor judecătoresc.
(2) Numărul executorilor judecătoreşti se stabileşte şi se actualizează
anual de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti, în funcţie de cerinţele locale determinate de
întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul locuitorilor, în
aşa fel încât la 15.000 de locuitori să revină cel puţin un executor
judecătoresc. Numărul executorilor judecătoreşti din circumscripţia unei
instanţe nu va fi mai mic de 3. De asemenea, la stabilirea numărului
executorilor judecătoreşti se va avea în vedere şi numărul executorilor
judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat.
Art. 14. - În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai
multe birouri de executori judecătoreşti, a căror competenţă se întinde pe tot
cuprinsul curţii de apel în a cărei rază teritorială se află judecătoria.
Art. 15. - Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplineşte
următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) are capacitatea deplină de exerciţiu;
c) este licenţiată în drept;
d) nu are antecedente penale şi se bucură de o bună reputaţie;
e) cunoaşte limba română;
f) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de executor judecătoresc stagiar şi a
promovat examenul de definitivat sau, după caz, a exercitat timp de 3 ani o
funcţie de specialitate juridică şi a promovat concursul sau examenul de
admitere în profesie. Sunt scutite de examen persoanele care au exercitat
timp de 5 ani funcţia de judecător, procuror sau avocat, cu condiţia să fi
promovat examenul de definitivat în profesia din care provin.
Art. 16. - (1) Executorul judecătoresc este numit de ministrul justiţiei, în
circumscripţia unei judecătorii, în baza cererii celui interesat şi după
verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 15.
(2) Tabloul executorilor judecătoreşti se întocmeşte şi se actualizează
anual de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Tabloul
213
executorilor judecătoreşti se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I, şi se transmite instanţelor judecătoreşti.
Art. 17. - (1) În termen de 90 de zile de la numirea în funcţie, fiecare
executor judecătoresc este obligat să îşi înregistreze numirea la curtea de
apel în a cărei circumscripţie îşi are biroul individual sau constituit în
asociere. Pentru această înregistrare, executorul judecătoresc va prezenta
ştampila şi specimenul de semnătură personale.
(2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească
acest termen.
(3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage de drept
revocarea din funcţie a executorului judecătoresc.
Art. 18. - (1) După numirea în funcţie executorul judecătoresc va depune
jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Jurământul are următorul conţinut:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi
probitate, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez
secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit
credinţei religioase a executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc
fără confesiune va depune jurământul fără formula religioasă, pe conştiinţă
şi onoare.
(4) La depunerea jurământului se încheie un proces-verbal în două
exemplare, semnate de persoanele menţionate la alin. (1) şi de cel interesat.
Un exemplar al procesului-verbal se păstrează la grefa curţii de apel şi
celălalt exemplar se înmânează executorului judecătoresc respectiv.
(5) Executorii judecătoreşti intră în exerciţiul funcţiunii numai după
depunerea jurământului.
Art. 19. - Poate fi executor judecătoresc stagiar cel care:
a) îndeplineşte condiţiile cerute la art. 15 lit. a)-f);
b) a promovat concursul sau examenul de admitere în profesia de
executor judecătoresc, organizat de Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei;
c) se află în perioada de stagiu, până la promovarea examenului de
capacitate;
d) este angajat într-un birou de executor judecătoresc.
Art. 20. - (1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor
judecătoresc se organizează anual sau ori de câte ori este necesar, de
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, sub coordonarea şi controlul
Ministerului Justiţiei.
(2) Data şi locul de desfăşurare a concursului sau examenului se stabilesc
prin ordin al ministrului justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti.
Art. 21. - (1) Concursul sau examenul de admitere în profesia de executor
judecătoresc şi examenul de definitivat se vor desfăşura în faţa unei comisii
din care fac parte, în mod obligatoriu, reprezentanţi ai Uniunii Naţionale a
214
Executorilor Judecătoreşti, ai Ministerului Justiţiei şi cadre didactice din
învăţământul superior de specialitate.
(2) Condiţiile de desfăşurare a acestor concursuri sau examene se
stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi*), aprobat prin ordin
al ministrului justiţiei.
___________
*) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru
aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, cu
Art. 22. - (1) Executorul judecătoresc este obligat să încheie contract

individual de muncă cu executorul judecătoresc stagiar şi să asigure
formarea profesională a acestuia.
(2) Executorul judecătoresc poate delega executorul judecătoresc stagiar
să îndeplinească atribuţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-e).
(3) Verificarea formării profesionale şi a condiţiilor de încheiere a
contractului individual de muncă al executorului judecătoresc stagiar este în
sarcina Camerei executorilor judecătoreşti şi se stabileşte prin Statutul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti*).
___________
*) A se vedea Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti nr. 19/2010 pentru aprobarea Statutului Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor
judecătoresc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările ulterioare.
Art. 23. - (1) Calitatea de executor judecătoresc încetează:

a) la cerere;
b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în
condiţiile legii;
c) prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de
neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în
condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în
condiţiile prezentei legi;
e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei;
f) în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale, exprimată şi
prin anularea sau desfiinţarea irevocabilă de către instanţa de judecată a
unui număr de executări silite reprezentând 10% din dosarele de executare
215
instrumentate sau a unor acte de executare întocmite în cel mult 20% din
dosarele de executare instrumentate într-un an calendaristic;
g) în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f);
h) prin deces.
(2) Încetarea calităţii de executor judecătoresc se constată sau se dispune,
după caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti sau din oficiu.
Art. 24. - Exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă:
a) în situaţiile prevăzute la art. 49 lit. d) şi la art. 50 alin. (1);
b) în cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 42, precum şi în cazul
interdicţiilor prevăzute de lege;
c) în caz de neplată a contribuţiilor băneşti profesionale, timp de 3 luni de
la scadenţa acestora, până la achitarea lor integrală;
d) în caz de incapacitate temporară de muncă;
e) la cererea executorului judecătoresc, pentru motive întemeiate.
Art. 25. - (1) În cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) şi c) suspendarea se
dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2) În cazul prevăzut la art. 24 lit. d) executorul judecătoresc are obligaţia
de a informa de îndată Camera executorilor judecătoreşti din care face
parte, care va solicita ministrului justiţiei să ia act de această împrejurare.
(3) În cazul prevăzut la art. 24 lit. e) suspendarea se aprobă de ministrul
justiţiei, cu avizul Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(4) Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au
determinat-o, dispoziţiile privind luarea măsurii fiind aplicabile în mod
corespunzător.
SECŢIUNEA a 2-a
Camera executorilor judecătoreşti
Art. 26. - (1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o

Cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică.
(2) Din Camera executorilor judecătoreşti fac parte toţi executorii
judecătoreşti din circumscripţia curţii de apel respective.
Art. 27. - (1) Camera executorilor judecătoreşti este condusă de un
colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-7 membri.
(2) Colegiul director este ales, potrivit statutului, de adunarea generală a
executorilor judecătoreşti, pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei
Camere a executorilor judecătoreşti.
(3) Preşedintele colegiului director reprezintă Camera executorilor
judecătoreşti în raporturile acesteia cu terţii. El primeşte pentru activitatea
depusă o indemnizaţie al cărei cuantum este stabilit de adunarea generală.
216
(4) Colegiul director are un secretar salarizat şi personal auxiliar, în
numărul şi structura stabilite de adunarea generală.
Art. 28. - Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti are
următoarele atribuţii principale:
a) rezolvă plângerile părţilor împotriva executorilor judecătoreşti şi
executorilor judecătoreşti stagiari, luând măsurile corespunzătoare, pe care
le aduce la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti;
b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată de cel
mult 6 luni, un executor judecătoresc pentru a asigura funcţionarea unui alt
birou de executor judecătoresc, cu încunoştinţarea preşedintelui Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi a preşedintelui curţii de apel în a
cărei circumscripţie urmează să îşi exercite atribuţiile; delegarea nu poate fi
repetată decât după un an, în afara cazului în care executorul judecătoresc
delegat îşi dă acordul;
c) informează Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti în legătură
cu activitatea birourilor executorilor judecătoreşti şi asupra necesarului de
executori judecătoreşti şi executori judecătoreşti stagiari;
d) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea
curentă a executorilor judecătoreşti;
e) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei executorilor
judecătoreşti şi a contribuţiei membrilor săi;
f) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul executorilor
judecătoreşti şi asigură difuzarea acestuia;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul
de aplicare a acesteia şi de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
SECŢIUNEA a 3-a
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
Art. 29. - (1) Executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea

Naţională a Executorilor Judecătoreşti, organizaţie profesională cu
personalitate juridică, formată din toţi executorii judecătoreşti numiţi potrivit
art. 16.
(2) Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti sunt: congresul, consiliul şi preşedintele.
(3) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este constituit
din delegaţi ai fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti, potrivit normei de
reprezentare stabilite prin statut, preşedinţii Camerelor executorilor
judecătoreşti şi ceilalţi membri ai Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
(4) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se întruneşte
anual la convocarea consiliului acesteia.
217
Art. 30. - (1) Convocarea Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti se face în termen de 7 zile de la data hotărârii Consiliului
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi se va ţine în termen de cel
puţin o lună şi de cel mult două luni de la data convocării. Camerele
executorilor judecătoreşti vor fi înştiinţate în scris şi prin publicarea într-un
ziar central. Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să afişeze
data convocării şi ordinea de zi la sediul lor şi la instanţele judecătoreşti din
circumscripţia în care funcţionează.
(2) Camerele executorilor judecătoreşti sunt obligate să îşi aleagă delegaţii
cu cel puţin 10 zile înainte de Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
(3) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este legal
constituit în prezenţa a două treimi din numărul membrilor şi adoptă hotărâri
cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
(4) În cazul în care nu se realizează cvorumul cerut la alin. (3) se face o
nouă convocare a Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti în aceleaşi condiţii, peste cel mult o lună. La această
convocare Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este
legal constituit prin prezenţa majorităţii delegaţilor. Dacă nici atunci nu se
realizează cvorumul legal, Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti se amână din nou şi va fi reconvocat de fiecare dată până la
realizarea cvorumului prevăzut în prezentul alineat.
Art. 31. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va
convoca un congres extraordinar la cererea unei treimi din numărul
membrilor Camerelor executorilor judecătoreşti sau la cererea majorităţii
colegiilor directoare ale Camerelor executorilor judecătoreşti.
(2) Convocarea congresului extraordinar se face în termen de 7 zile de la
data îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 30 alin. (4).
(3) Congresul extraordinar se va ţine în cel mult 30 de zile de la data
convocării.
Art. 32. - (1) Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti are
următoarele atribuţii:
a) adoptă Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi pe cel
al Casei de asigurări;
b) alege preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti, precum şi alte organe stabilite prin statut;
c) alege Comisia de cenzori şi Consiliul de conducere ale Casei de
asigurări;
d) alege şi revocă membrii Comisiei superioare de disciplină, fiecare
Cameră a executorilor judecătoreşti având dreptul la câte un reprezentant;
e) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti;
f) aprobă bugetul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al Casei
de asigurări;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de
regulamentul de aplicare a acesteia sau de statut.
218
(2) Hotărârile Congresului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti
sunt obligatorii pentru toţi membrii acesteia.
Art. 33. - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti este
constituit din reprezentanţi ai fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti,
potrivit normei de reprezentare stabilite prin statut, dintre care sunt aleşi de
către Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti preşedintele
şi 2 vicepreşedinţi.
(2) Preşedintele reprezintă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti
în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional.
Art. 34. - Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti
îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) solicită ministrului justiţiei suspendarea, revocarea ori încetarea funcţiei
de executor judecătoresc;
b) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor executorilor judecătoreşti la
Camera executorilor judecătoreşti, precum şi pe cele ale Camerelor
executorilor judecătoreşti la Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti,
potrivit statutului acesteia;
c) propune ministrului justiţiei condiţiile de desfăşurare a concursului sau
examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc şi a
examenului de definitivat;
d) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege, de regulamentul
de aplicare a acesteia sau de statut.
Art. 35. - (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti se va
organiza şi va funcţiona o casă de asigurări pentru asigurarea de
răspundere civilă a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică, în
condiţiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti va înfiinţa şi va
administra, în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei
legi*), Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse
executării silite, ce va funcţiona ca un sistem informatic prin intermediul
căruia toţi executorii judecătoreşti vor efectua publicitatea la nivel naţional a
vânzării bunurilor mobile cu valoare mai mare de 2.000 de lei şi a bunurilor
imobile aflate în procedura de executare silită. Prin hotărâre a Consiliului
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti va fi stabilită procedura de
implementare a sistemului şi de raportare a datelor.
___________
*) Alineatul (2) a fost introdus prin Legea nr. 154/2011 pentru
completarea Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
CAPITOLUL IV
Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc
219
SECŢIUNEA 1
Drepturile executorilor judecătoreşti
Art. 36. - Executorii judecătoreşti îşi exercită personal atribuţiile şi se

bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi transferaţi în altă localitate, fără
acordul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Art. 37. - Activitatea executorului judecătoresc, care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 15 lit. c), este considerată vechime în funcţie juridică de
specialitate.
Art. 38. - (1) În exercitarea profesiei executorii judecătoreşti sunt ocrotiţi
de lege.
(2) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite împotriva executorului
judecătoresc în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 39. - (1) Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la
onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea
Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării
silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile
maxime sunt următoarele:
a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul
maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face
obiectul executării silite;
b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei
inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din
suma care depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul
executării silite;
c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei
inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din
suma care depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul
executării silite;
d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este
de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte
100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.
(2) Ministrul justiţiei va stabili onorarii minimale şi maximale pentru
persoanele cu venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în
plată, precum şi posibilitatea achitării acestora în mai multe tranşe.
(3) Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a
hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.
(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina
debitorului urmărit, cu excepţia cazului în care creditorul a renunţat la
executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se
prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de
executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de
executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar
dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care
220
debitorul, somat să îşi îndeplinească obligaţia, a executat-o de îndată sau în
termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru
actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului
judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu
activitatea depusă de aceştia.
(5) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului, în faza de executare silită;
4. onorariul expertului şi al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită
şi cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuielile de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării
silite.
Art. 40. - Executorul judecătoresc are dreptul la concediu de odihnă, în
condiţiile stabilite prin statut.
Art. 41. - Executorii judecătoreşti beneficiază de drepturi de asigurări
sociale, pe baza contribuţiilor la sistemele de asigurări sociale, în condiţiile
legii.
Art. 42. - Exercitarea funcţiei de executor judecătoresc este incompatibilă
cu:
a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, exceptând activitatea
didactică universitară, activitatea artistică, literară şi publicistică;
b) calitatea de deputat sau de senator ori de consilier în consiliile judeţene
sau locale, pe durata mandatului;
c) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane
interpuse;
d) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, asociat
comandidat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator
al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de
administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau
director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi
profesionale.
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle şi răspunderea executorilor judecătoreşti
Art. 43. - Executorii judecătoreşti şi personalul birourilor de executori

judecătoreşti au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele
şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după
încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi
eliberează de această obligaţie.
221
Art. 44. - (1) Executorii judecătoreşti au obligaţia să participe, cel puţin o
dată la 3 ani, la programe de formare profesională continuă organizate de
Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, de camerele executorilor
judecătoreşti de pe lângă curţile de apel, de instituţii de învăţământ superior
din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională.
(2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti aprobă anual, la
propunerea camerelor executorilor judecătoreşti de pe lângă curţile de apel,
programul de formare profesională continuă a executorilor judecătoreşti.
(3) Modul de organizare a activităţilor de formare profesională continuă,
precum şi modalităţile de evaluare a îndeplinirii acestei obligaţii sunt
prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi şi de statutul
profesiei.
Art. 45. - (1) Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi
angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin
încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
(2) Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se
realizează prin Casa de asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35
alin. (1).
Art. 46. - Este interzis executorilor judecătoreşti să dobândească direct
sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alţii, bunurile ce au făcut
obiectul activităţii de executare silită.
Art. 47. - Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine
pentru următoarele abateri:
a) nerespectarea secretului profesional;
b) încălcarea incompatibilităţilor şi interdicţiilor prevăzute de lege;
c) săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale
ori bunelor moravuri;
d) neîndeplinirea obligaţiilor privind formarea profesională a executorilor
judecătoreşti stagiari, angajaţi pe bază de contract;
e) întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f) absenţa nejustificată de la birou;
g) omisiunea de a efectua publicitatea vânzării prin Registrul electronic de
publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, conform prevederilor
art. 35 alin. (2).
Art. 48. - (1) Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei sau de
Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de
Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea
generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani.
(2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este
obligatorie cercetarea prealabilă, care se efectuează de inspectori generali
din cadrul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei sau de Colegiul
director al Camerei executorilor judecătoreşti.
(3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia
cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
(4) Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti citează
părţile şi pronunţă o hotărâre motivată care se comunică acestora.
222
(5) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor
judecătoreşti părţile pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la
comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti, care judecă în complet de 5 membri. Hotărârea
Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu recurs
la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional.
(6) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Art. 49. - Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor
şi constau în:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei
executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul
executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de
zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancţiunea
disciplinară atrage suspendarea de drept din funcţie a executorului
judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu
executoriu;
d) suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni;
e) excluderea din profesie.
Art. 50. - (1) În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat
măsura arestării preventive sau în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre
judecătorească de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în primă
instanţă, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie
a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
(2) Ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a executorului
judecătoresc condamnat în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. e),
începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de
condamnare.
Art. 51. - În caz de suspendare sau excludere din profesie ştampila,
legitimaţia, registrele şi lucrările executorului judecătoresc suspendat sau
exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la Camera
executorilor judecătoreşti în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia.
Camera executorilor judecătoreşti are obligaţia de a asigura continuarea
lucrărilor neexecutate.
CAPITOLUL V
Desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti
Art. 52. - (1) Executarea silită şi celelalte acte care sunt de competenţa
executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune
altfel.
223
(2) Toate actele efectuate de executorul judecătoresc se redactează în
limba română.
(3) Persoanele interesate care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română au
dreptul să ia cunoştinţă de cuprinsul actului prin intermediul unui interpret
sau traducător.
Art. 53. - (1) În îndeplinirea atribuţiilor lor executorii judecătoreşti
întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar
celelalte exemplare se comunică instanţei de executare şi celor interesaţi,
după caz.
(3) La cerere, în termen de cel mult 5 zile, executorul va elibera copii de pe
actele întocmite în îndeplinirea atribuţiilor sale oricărei persoane care
justifică un interes.
Art. 54. - Executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea
dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de
aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de procedură civilă şi ale
altor legi aplicabile în materie.
Art. 55. - (1) Actele privind executarea silită se îndeplinesc la sediul
biroului executorului judecătoresc, în timpul programului de lucru afişat în
mod corespunzător sau la locul efectuării executării.
(2) În cazul în care întocmirea unui act nu suferă amânare din motive
obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru.
Art. 56. - (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau
de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea
de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată
poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat
cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are
sediul biroul executorului judecătoresc.
(3) Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor. În cazul admiterii
plângerii instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
(4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului.
(5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii
judecătoreşti rămase irevocabile.
(6) Nerespectarea, cu rea-credinţă, de către executorul judecătoresc a
obligaţiei stabilite în alin. (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită din culpă, cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 57. - Actele îndeplinite de executorii judecătoreşti, care prezintă erori
materiale sau omisiuni vădite, vor fi îndreptate sau completate de către
aceştia, la cerere sau din oficiu, cu citarea părţilor, dacă lucrările cuprind
date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor.
Cererea de îndreptare a erorii materiale sau de completare se va soluţiona
de urgenţă. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune
pe toate exemplarele actului.
224
Art. 58. - (1) La cererea părţii de a i se elibera un duplicat al actului
original biroul executorului judecătoresc care a întocmit acel act va elibera
duplicatul în termen de cel mult 5 zile.
(2) În textul duplicatului se reproduce, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul actului.
În locul semnăturilor originale se menţionează numele şi prenumele fiecărui
semnatar.
(3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
Art. 59. - În cazul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 7 lit. d) raporturile
dintre executorul judecătoresc şi client sunt supuse, prin asemănare,
regulilor mandatului. Remiterea de către client a înscrisului original
constatator al creanţei constituie mandat de încasare a acesteia.
Art. 60. - (1) Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile
legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente.
(2) Activitatea executorilor judecătoreşti este supusă controlului
profesional, în condiţiile prezentei legi.
Art. 61. - Cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula
contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă.
Art. 62. - (1) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiţiei, prin
inspectori generali de specialitate, şi de Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti, prin consiliul său de conducere, şi va avea în vedere:
a) organizarea şi funcţionarea camerelor executorilor judecătoreşti şi a
birourilor executorilor judecătoreşti;
b) calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti;
c) comportarea executorilor judecătoreşti în raporturile de serviciu, cu
autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice.
(2) Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti poate delega
Colegiului director al Camerei executorilor judecătoreşti exercitarea
controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) şi c) în circumscripţia sa.
Art. 63. - (1) Biroul executorului judecătoresc va avea arhivă şi registratură
proprii.
(2) Arhiva activităţii executorilor judecătoreşti este proprietatea statului, se
păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii.
(3) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi
expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea
registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar necesare pentru buna
desfăşurare a activităţii executorului judecătoresc.
Art. 64. - Activitatea de arhivă şi de secretariat a birourilor executorilor
judecătoreşti se reglementează prin regulamentul de aplicare a prezentei
legi.
Art. 65. - Birourile de executori judecătoreşti trebuie să ţină evidenţa
financiar-contabilă, potrivit legii.
CAPITOLUL VI
225
Art. 66. - (1) La cerere, executorii judecătoreşti în funcţie, care la data
începerii activităţii potrivit art. 69 alin. (4) au o vechime în această activitate
de cel puţin 2 ani, precum şi cei care au o vechime de peste 2 ani în funcţii
de specialitate juridică indiferent de vechimea în activitatea de executor
judecătoresc, vor fi numiţi executori judecătoreşti, cu respectarea
dispoziţiilor art. 15 lit. a), b), d), e) şi f).
(2) Executorii judecătoreşti în funcţie, care nu optează în termen de 120 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*) pentru continuarea
activităţii ca executor judecătoresc, pot fi transferaţi în interesul serviciului în
alte funcţii din sistemul justiţiei, pentru care îndeplinesc condiţiile cerute de
lege.
___________
*) Alineatul (2) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 64/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 540/2001.
(3) Executorii judecătoreşti în funcţie, care la data începerii activităţii

potrivit dispoziţiilor prezentei legi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.
(1), vor fi angajaţi, prin grija camerelor executorilor judecătoreşti, ca
executori judecătoreşti stagiari în cadrul unui birou din circumscripţia
teritorială a acestora.
Art. 67. - Sumele provenind din impozitele încasate din onorariile
executorilor judecătoreşti constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind
distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, în condiţiile
şi cu destinaţia prevăzute de lege, pentru taxele judiciare de timbru.
Art. 68. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 90 de zile de la
această dată.
(2) Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi**) va fi adoptat de
Ministerul Justiţiei în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
___________
**) A se vedea asteriscul corespunzător art. 21 alin. (2).
Art. 69. - (1) În termen de 150 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei legi***) executorii judecătoreşti vor proceda la constituirea
camerelor executorilor judecătoreşti şi a Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
___________
226
***) Alineatul (1) a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 18/2001 pentru modificarea Legii nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, aprobată prin Legea nr. 360/2001.
(2) În termen de 30 de zile de la constituirea camerelor executorilor

judecătoreşti şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti Congresul
Uniunii va adopta Statutul profesiei de executor judecătoresc.
(3) Statutul prevăzut la alin. (2) se va publica în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(4) Executorii judecătoreşti îşi vor începe activitatea în birouri, conform
prezentei legi, după 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.
Art. 70. - (1) La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti
potrivit art. 69 alin. (4) birourile de executori judecătoreşti de pe lângă
judecătorii şi tribunale îşi încetează activitatea.
(2) Dosarele de executare silită aflate în curs de soluţionare la data
începerii activităţii executorilor judecătoreşti potrivit dispoziţiilor prezentei legi
vor fi repartizate între birourile constituite, de către un judecător delegat de
la fiecare instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 8 şi 9. O copie de pe
dosar se păstrează sau, după caz, se trimite de către judecătorul delegat la
instanţa de executare competentă.
(3) În cazul în care două sau mai multe birouri de executori judecătoreşti
sunt deopotrivă competente să preia dosarele prevăzute la alin. (2),
judecătorul delegat va proceda după cum urmează:
a) repartizarea se face biroului executorului judecătoresc care a îndeplinit
acte de executare în acel dosar, cu excepţia cazului în care creditorul
manifestă altă opţiune;
b) când repartizarea nu este posibilă potrivit lit. a), aceasta se face în mod
echitabil între birourile competente.
(4) Actele de executare îndeplinite înainte de repartizarea dosarelor potrivit
alin. (2) şi (3), cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării
lor, rămân valabile.
Art. 71. - Refuzul executorului judecătoresc de a prelua dosarele
repartizate de către judecătorul delegat şi de a îndeplini actele de procedură
privind executarea silită în condiţiile şi la termenele stabilite de lege
constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit dispoziţiilor art. 49
lit. d), dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale,
să constituie infracţiune.
Art. 72. - Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului de
procedură civilă.
Art. 73. - La data începerii activităţii birourilor de executori judecătoreşti
potrivit art. 69 alin. (4) se abrogă prevederile art. 138 şi 139 din Legea nr.
92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare, dispoziţiile referitoare la salarizarea executorilor
judecătoreşti din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale
227
personalului din organele autorităţii judecătoreşti****), republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
___________
****) Abrogată ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor
judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din
cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2007, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările şi
completările ulterioare.
CU P R I N S
CAPITOLUL I. ORGANIZAREA MAGISTRATURII....................

Sediul materiei.......................................................................................
I. Principiile organizării judiciare.......................................................
I.1. Justiţia- monopol de stat...................................................................
I.2. Autonomia instanţelor judecătoreşti.................................................
I.3. Principiul independenţei judecătorilor..............................................
I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor............................................
I.5. Principiul legalităţii instanţei............................................................
I.6. Pricipiul caracterul permanent şi sediul stabil al instanţelor............
I.7. Pricipiul organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de
jurisdicţie.................................................................................................
228
I.8. Principiul colegialităţii......................................................................
I.9. Principiul unităţii instanţelor judecătoreşti ......................................
I.10. Pricipiul specializării instanţelor judecătoreşti...............................
I.11. Principiul egalităţii în faţa justiţiei..................................................
I.12. Principiul dreptul la apărare............................................................
I.13. Principiul gratuităţii justiţiei...........................................................
I.14. Principiul accesul liber la justiţie....................................................
II. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară..............
III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţilor...........
de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor
III.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie...................................................
III.2. Curţile de apel................................................................................
III.3. Tribunalele.....................................................................................
III.4. Instanţele militare ..........................................................................
III.5. Judecătoriile...................................................................................
IV. Ministerul Public.............................................................................
IV.1. Organizarea Ministerului Public....................................................
IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie........
IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, ..................
tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii.
IV.2. Atribuţiile Ministerului Public.......................................................
IV.3. Departamentul Naţional Anticorupţie............................................
V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional .......................
al Magistraturii
V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii..........................
V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională ........................
iniţială a magistraţilor
V.3. Magistraţii stagiari...........................................................................
V.4. Asistenţii judiciari...........................................................................
V.5. Consiliul Superior al Magistraturii..................................................
V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii..................
V.5.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.................
V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii.....................
V.5.3.1. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii.............................................................................
V.5.3.2. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior
al Magistraturii.............................................................................
VI. Ministerul Justiţiei..........................................................................
VII. Statutul magistraţilor....................................................................
VII.1. Corpul magistraţilor .....................................................................
VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională .....................
229
iniţială a magistraţilor.
VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul ............59
magistraţilor
VII.3.1. Numirea magistraţilor...........................................................
VII.3.2. Promovarea magistraţilor......................................................
VII.3.3. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor....................
VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. ....................................
Incompatibilităţi şi interdicţii
VIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.........................................
VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii......................................................
IX. Răspunderea magistraţilor............................................................
IX.1. Răspunderea civilă.........................................................................
IX.2. Răspunderea disciplinară...............................................................
X. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul..................
instanţelor şi al parchetelor
X.1. Biroul de informare şi relaţii publice..............................................
X.2. Personalul de specialitate auxiliar...................................................
X.3. Personalul de specialitate informatică.............................................
X.4. Grefierii...........................................................................................
XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor............................
şi protecţia magistraţilor
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................
CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA.................

PROFESIEI DE AVOCAT
Sediul materiei.......................................................................................
I. Principii şi reguli fundamentale de organizare...............................
şi exercitare a profesiei
II. Activitatea avocaţială.......................................................................
II.1. Consultaţii cu caracter juridic..........................................................
II.2. Asistenţă şi reprezentare juridică.....................................................
II.3. Redactarea de acte juridice .............................................................
II.4. Asistarea şi reprezentarea................................................................
II.5. Apărarea şi reprezentarea................................................................
II.6. Activităţi de mediere.......................................................................
II.7. Activităţi fiduciare...........................................................................
II.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale............
III. Dobândirea calităţii de avocat.......................................................
III.1. Cerinţe generale..............................................................................
III.2.Situaţia avocatului străin.................................................................
III.3. Primirea în profesie........................................................................
230
III.3.1. Regula primirii în profesie.....................................................
III.3.2. Procedura primirii în profesie................................................
III.3.3. Primirea în profesie a persoanelor provenind dintr-un stat ...
membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
III.3.4. Stagiu de pregătire profesională.............................................
IV. Definitivarea în profesia de avocat................................................
V. Transferul avocaţilor.......................................................................
VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat.................................
VII. Drepturile avocaţilor.....................................................................
VIII. Îndatoririle avocaţilor.................................................................
IX. Reguli de deontologie profesională................................................
IX.1. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocat şi client....
IX.2. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocaţi................
IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc....................................
IX.2.2. Concurenţa profesională........................................................
X. Contractul de asistenţă juridică......................................................
X.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă juridică.....................
X.2. Efectele contractului de asistenţă juridică.......................................
XI. Organizarea profesiei de avocat....................................................
XI.1. Formele de exercitare a profesiei de avocat...................................
XI.2. Principiile organizării şi funcţionarii formelor de exercitare ........
a profesiei de avocat
XI.3. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei..............................
XI.4. Organizarea profesiei de avocat.....................................................
XI.4.1. Baroul.....................................................................................
XI.4.1.1 Adunarea generală....................................................
XI.4.1.2 Consiliul baroului.......................................................
XI.4.1.3 Decanul baroului........................................................
XI.4.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R. .....
2 XI.4.2.1 Congresul avocaţilor................................................
3 XI.4.2.2 Consiliul U.N.B.R.....................................................
4 XI.4.2.3 Comisia permanentă a U.N.B.R...............................
5 XI.4.2.4 Preşedintele U.N.B.R................................................
XII. Răspunderea disciplinară.............................................................
XII.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare.....................
XII.1.1. Comisia de disciplină a baroului...........................................
XII.1.2. Comisia centrală de disciplină..............................................
XII.1.3. Consiliul U.N.B.R.................................................................
XII.2. Reguli de procedură......................................................................
XII.3. Sancţiunile disciplinare.................................................................
231
CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA................
PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC
Sediul materiei.......................................................................................
Scurt istoric al profesiei........................................................................
Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic...........................
I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic........................
II. Dobândirea calităţii de consilier juridic.........................................
II.1. Condiţii privind dobândirea calităţii de consilier juridic.................
II.2. Dobândirea calităţii de consilier juridic...........................................
II.3. Dovedirea calităţii de consilier juridic.............................................
II.4. Stagiul profesional...........................................................................
II.5. Definitivare......................................................................................
III. Încetarea calităţii de consilier juridic..........................................
IV. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic.................
V. Transferul consilierului juridic.......................................................
VI. Activitatea consilierilor juridici.....................................................
VII. Drepturile consilierilor juridici....................................................
VIII. Îndatoririle consilierului juridic.................................................
IX. Protecţia profesiei de consilier juridic..........................................
X. Forme de exercitare a profesiei.......................................................
XI. Răspunderea consilierilor juridici.................................................
XII. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei ...................................
profesionale a consilierilor juridici
XII.1. Colegiului Consilierilor Juridici...................................................
XII.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România................
XII.3. Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România.............
XII.4. Consiliul U.C.C.J.R......................................................................
XII.5. Biroul Executiv al U.C.C.J.R........................................................
XII.6. Preşedintele U.C.C.J.R.................................................................
CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE.....

Sediul materiei.......................................................................................
I. Competenţa emiterii actelor notariale.............................................
I.1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale..........................
I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici.........................................
I.3. Competenţa notarilor publici............................................................
I.4. Competenţa secretarilor consiliilor...................................................
I.5. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare................
II. Organizarea activităţii notarilor publici........................................
232
II.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici..................
II.2. Dobândirea calităţii de notar public.................................................
II.3. Notarul stagiar.................................................................................
II.4. Examenul de notar public................................................................
II.5. Încetarea calităţii de notar public.....................................................
II.6. Suspendarea calităţii de notar public...............................................
II.7. Organizarea profesiei notarilor publici............................................
II.7.1. Organizarea profesiei....................................................................
II.7.2. Camera Notarilor Publici..............................................................
II.7.3. Uniunea Naţională a Notarilor Publici.........................................
III. Activitatea notarului public...........................................................
IV. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici...................................
IV.1. Drepturile notarilor publici............................................................
IV.2. Îndatoririle notarilor publici...........................................................
V. Răspunderile notarilor publici........................................................
V.1. Răspunderea civilă .........................................................................
V.2. Răspunderea disciplinară.................................................................
V.3. Controlul activităţii notariale...........................................................
V.3.1. Controlul judecătoresc.............................................................
V.3.2. Controlul profesional administrativ........................................
V.4. Arhiva şi evidenţa activităţii............................................................
CAPITOLUL V. ORGANIZAREA PROFESIEI..............................

EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Sediul materiei.......................................................................................
I. Competenţa executorilor judecătoreşti............................................
I.1. Atribuţiile executorul judecătoresc..................................................
I.2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti..........................
I.3. Recuzarea executorilor judecătoreşti................................................
I.4. Conflictele de competenţă.................................................................
II. Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti........................
II.1. Condiţiile cerute de lege pentru dobândirea calităţii ......................
II.2. Executorii judecătoreşti stagiari......................................................
II.3. Concursul sau examenul de admitere în profesia ...........................
II.4. Organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate....................
II.5. Organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere .....................
în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele
care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică
233
II.6. Numirea executorului judecătoresc.................................................
II.7. Înregistrarea executorilor judecătoreşti...........................................
II.8. Încetarea calităţii de executor judecătoresc.....................................
II.9. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc..............................
III. Organizarea executorilor judecătoreşti........................................
III.1. Forme de exercitare a profesiei......................................................
III.2. Organe reprezentative....................................................................
III.2.1. Camera executorilor judecătoreşti..........................................
III.2.2. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti....................
IV. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc...................
IV.1. Drepturile executorilor judecătoreşti.............................................
IV.2. Îndatoririle executorilor judecătoreşti............................................
V. Răspunderea executorului judecătoresc........................................
234

Organizarea Si Administrarea Justitiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organizarea Si Administrarea Justitiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

TEORIA GENERALA A DREPTULUI II

Suport de curs pentru învăţământul la distanţă

I. Principiile organizării judiciare

Organizarea judiciară se instituie având ca obiectiv

fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din

I.1. Justiţia constituie monopol de stat

I.2. Principiul autonomiei instanţelor judecătoreşti

I.3. Principiul independenţei judecătorilor

I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor

I.5. Principiul legalităţii instanţei

I.6. Principiul caracterului permanent şi a sediului

I.7. Principiul organizării justiţiei pe sistemul

I.9. Principiul conform căruia instanţele judecătoreşti

I.12. Principiul dreptul la apărare

I.13. Principiul gratuităţii justiţiei

I.14. Principiul accesul liber la justiţie

II. Chestiuni prealabile referitoare

Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează

III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

 Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de

procesul se judecă din nou în complet de divergenţă

administrarea justiţiei ca serviciu public.

III.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

III.2. Curţile de apel

III.4. Instanţele militare

IV. Ministerul Public

Potrivit Constituţiei României, în activitatea judiciară,

în conformitate cu litera şi spiritul principiilor directoare ale

Instanţele nu au dreptul să-şi modifice actele de sesizare

IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie

IV.3. Departamentului National Anticoruptie

V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional

V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii

Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică

V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-

V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii

V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii

VI. Ministerul Justiţiei

Atribuţii ale Ministerului Justiţiei.

VII. Statutul magistraţilor

VII.1. Corpul magistraţilor

VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi

VII.3.1. Numirea magistraţilor

VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.

VIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.

VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii

IX. Răspunderea magistraţilor

Potrivit legii privind statutul magistraţilor, aceştia

IX.1. Răspunderea civilă

IX.2. Răspunderea disciplinară

X. Compartimentele auxiliare de specialitate

Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în

X.2. Personalul de specialitate auxiliar este subordonat

XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE3

1. Arătati care este sediul materiei organizării

Folosiţi butonul de IEŞIRE din contul dvs când doriţi să părăsiţi

Pentru a căuta un text în fereastra curentă folosiţi CTRL+F

- O.U.G. nr. 109/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.

Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea

Art. 1. - (1) Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie