Un copil agitat este un copil enervant.

Clar! Uneori chiar rău de tot.

Mai ales atunci când legătura noastră cu el e puternică (de ex, suntem părinţi sau altfel
de îndrumători), cablul acela energetic, despre care v-am mai povestit, transmite
emoţia nu numai de la noi la ei ci şi invers. Energia circulă, nu o putem opri (ştiu, e un
truism), şi nu numai că nu o putem opri dar dacă nu suntem conştienţi de ce anume
facem să circule între noi, o şi creştem – ca pe un bulgăre pe care îl aruncăm de la unul
la altul nu înainte de a adăuga pe el din „materialul” propriu…

Un copil agitat are nevoie de multă atenţie. Pentru că el intuitiv ştie că numai o
atenţie adecvată, o atenţie sănătoasă, îl poate ajuta să se liniştească.

Părintele, însă, devenind la rândul lui agitat, activat de agitaţia copilului, efectiv nu
poate oferi o astfel de atenţie, ci îi oferă o atenţie îmbibată cu teamă, furie, devalorizare
sau respingere. Atâta timp cât nu ştie ce să facă cu emoţiile stârnite şi nu le poate face
faţă, are nevoie să respingă ceea ce îi apasă pe rană, ca să se apere de durere!

Astfel, nevoile emoţionale ale copilului nu numai că rămân neîmplinite ci cresc; aşa că
agitaţia lui interioară devine şi mai greu de suportat şi prin urmare are nevoie de şi mai
multă atenţie.

Cercul se învârte până când tensiunea răbufneşte (din păcate rănindu-i pe toţi implicaţi
– iar dacă mai sunt copii în preajmă, suferă în egală măsură, chiar dacă aparent nu sunt
prinși in tablou!) şi pe moment cercul pare să se oprească. Pare! (Buba s-a spart, dar
necurăţată, se „infectează” din nou…).

Un copil care creşte agitat şi nu-i sunt înţelese şi împlinite nevoile, îşi va găsi până la
urmă singur nişte mecanisme de a face faţă: fumează, stă la ecrane, se comportă
agresiv şi altele.

Ce e de făcut?

În primul rând, e important să ştim că un copil nu e agitat pentru că „aşa e el”. El a

preluat energia mamei sau energia din familie – conştientizată sau nu! – de-a lungul
timpului, încă din momentul conceperii. Fie au avut loc unul sau mai multe evenimente
traumatice, fie atenţia părinţilor nu a fost, pe ansamblu, destul de hrănitoare emoţional
pentru el. Şi prima şi a doua situaţie indică adesea un fond traumatic şi la părinţi: cel
mai adesea propria lor traumă e ceea ce i-a împiedicat să-şi „întâlnească” la un nivel
profund copilul, să se conecteze în mod adecvat cu el și, în dorinţa lor de a fi părinţi
buni, s-au străduit să-i împlinească acele nevoi pe care le-au putut percepe.

 Poate reușești să-ți amintești, mămico, dacă erai bine în pielea ta în timpul
sarcinii – emoțiile trăite de mamă sunt trăite și de făt, el neavând încă resurse
pentru a le face față.
 Cât de relaxați – sau nu – ați fost toți cei din jurul copilului în perioada lui de
bebeluș?
 A fost ținut în brațe suficient sau a fost lăsat să plângă mult?
 Când privea în ochii mamei, ce vedea? Calm, bucurie, duioșie sau neliniște?

Traumele nerezolvate fac omul să semene cu un aparat electric mereu în funcţiune…

Energia generată de traumă îl oboseşte pe cel în cauză şi… „curentează” și în jur. Copilul
mic o captează pe a mamei chiar dacă mama nu zice nimic. E suficient să o vadă. O
simte. Și, pentru că se identifică cu ea – el (încă) se simte ca făcând parte din mamă – îi
trăiește emoțiile ca și când ar fi ale lui. La un moment dat, chiar, copilul poate dezvolta
iluzia că, dacă preia el starea mamei, iși ajută mama să scape de ea – o salvează! Odată
creat, acest rol, de salvator, îl va ”bântui” mult timp și va fi jucat apoi și cu alții…

Doar ocupându-nede fondul nostru traumatic ne putem asigura că nu-l dăm mai

departe. Putem fi noi aceia care își asumă asta, pot fi copiii noștri sau copiii lor…

Conştientizarea rănilor sufletești aduce deja un beneficiu important (înainte de a fi și

vindecate), pentru că ştiind când suntem în energia din rană putem alege să o ducem
către altceva decât către copii şi, nemaiconsiderându-i pe ei vinovați pentru ceea ce ni
se întâmplă, le dăm și lor șansa, în timp, să se despovăreze.

E nevoie să ne întoarcem des atenţia în interior, să ne observăm agitaţia

NOASTRĂ înainte de a o manifesta şi e nevoie să exersăm să stăm cu ea; să
respirăm; să o privim, să o simţim, cu curaj, răbdare şi mai ales cu blândeţe faţă de noi
înşine, până când, prin conţinere se domoleşte…
Poate fi nevoie de ajutor în acest proces (de obicei este), de un înlocuitor al ajutorului
pe care părinţii noştri nu ni l-au putut oferi nici ei nouă, pentru că, la rândul lor, nu-şi
puteau conţine propriile emoţii (nefiind nici ei conţinuţi emoţional în copilărie de
părinţii lor… şi aşa mai departe…)

Un părinte care reuşeşte să preia agitaţia copilului şi, în loc să o amplifice și să i-o
repaseze copilului (cum facem dacă rămânem inconștienți), o transformă în interiorul
lui în linişte şi iubire, îşi poate ajuta şi copilul să se liniştească, să se simtă iubit şi la un
moment dat să fie şi el capabil să-şi conţină propriile emoţii. Astfel se pune capăt
moştenirilor traumatice transmise din generaţie în generaţie. Aşa cum mi-a zis fiica
mea acum câţiva ani: „Mami, îmi dau seama că… ai schimbat cursul istoriei familiei
tale?”

Atenţia la noi înşine e, cred cu tărie, cea mai valoroasă investiţie în favoarea copiilor
noştri (și nu numai).

Simți cum începi să te enervezi? (E important sa surprinzi momentele în care enervarea

începe; cu cât avansează, cu atât îți va fi mai dificil să te oprești). Să știi că deși copilul
pare să fie cauza enervării tale, nu el te enervează ci apasă pe niște răni mai vechi,
poate vechi de tot… (cu cât sunt mai vechi, cu atât dor mai tare!). Oprește-te din ce faci
(când și atât cât iți poți permite), și observă:

 Ce simți în corp?
 Până unde intră aerul în corp când respiri?
 Cum îți simți gâtul? Dar picioarele? Îți simți tălpile bine proptite pe podea? (în
momentul în care le simți așa, creierul tău primește informația că ești în
siguranță și se mai relaxează…)
 Când te-ai mai simțit așa? Poate comportamentul copilului tău iți amintește
de ceva, poate de ceva din propria ta copilărie? Cum te-ai simțit atunci?

Poate de acel copil e nevoie, de fapt, să te ocupi acum… Dacă îl poți vedea cu ochii

minții, poate iți vei dori să-l privești, să-i spui ceva ori să-l iei în brațe, acolo, în acel film
magic al minții tale conștiente… Dacă nu îl poți vedea, există motive importante pentru
care se întâmplă așa; respectă-le și doar respiră…

E un câștig imens pentru un copil și pentru echilibrul lui psihic ulterior ca părinții lui
(sau măcar unul dintre ei), chiar dacă se mai conectează cu el din durere, să fie dintr-o
durere asumată – știe că-i a lui și că se ocupă el însuși de ea – în loc să o pună, într-un
fel sau altul, în cârca celui mic.

Această conștiență însă vine treptat și e foarte important să avem răbdare cu noi –
blândețea cu copilul vine și din blândețea cu noi înșine! Până atunci, vom mai uita, vom
mai răbufni, vom mai da vina pe copil…

Dacă însă conștientizăm, chiar și mai târziu, și îi spunem că nu e vina lui și că ne pare
rău, e ca și cum am pus o greutate pe umerii lui dar apoi realizam și i-o dam jos!

Carti :

Cum să crești un copil energic

2. Sa scazi frecventa comportamentelor negative

I. Tehnicile cele mai

eficiente care te ajuta
sa cresti frecventa
comportamentelor
pozitive:
 

1. Recompensa
In general, cand adultii se gandesc la consecinte/pedepse, iau in calcul
atitudini neplacute precum lovitul, strigatul sau retragerea privilegiilor.

Cercetarile au demonstrat ca intaririle pozitive sau consecintele pozitive

reprezinta o motivatie mult mai puternica pentru copii. Nimic nu
motiveaza mai mult un comportament decat ceva ce iti doresti.

Gandeste-te: daca iti spun ca te pedepsesc daca pana maine nu stii

articolul asta pe de rost cuvant cu cuvant, ce ai sa gandesti prima data?

Dar daca iti spun ca exista un premiu de 1000$ pentru cel care reuseste
sa reproduca cat mai bine tot ce scrie aici? Nu devine mai usor de facut?
Foloseste-te de acest principiu si prima si prima data cand ii ceri unui
copil sa faca ceva ce face greu de obicei gandeste-te la ceva ce ar avea
de castigat daca l-ar face. Asta va face implicarea lui in sarcina mult mai
placuta si benevola.

P.S. Acelasi principiu functioneaza si la adulti. Incearca-l cu partenerul

tau si spune-mi cum functioneaza!
Recompenseaza comportamentul pozitiv: Comportamentul caruia i se
da atentie este comportamentul care se va manifesta cel mai des. Daca
doresti ca un copil sa tipe tot mai putin concentreza-te si fii atent la
momentele cand nu tipa si recompenseaza-l;
Daca vrei sa se joace in liniste cu alti copii sau cu fratele sau, asteapta si
surprinde momentele cand o face si recompenseaza-l.

Daca vrei sa te ajute, recompenseaza-l cand o face. Daca vrei sa isi

tina camera ordonata, recompenseaza-l cand o face. Daca vrei sa nu
loveasca lauda-l de cat de multe ori poti atunci cand nu o face si cand se
comporta calm si linistit cu ceilalti.

Daca vrei sa nu arunce lucrurile pe jos, lauda-l de cat de multe ori ai

ocazia atunci cand pune lucrurile la locul lor, etc.

Imbratiseaza-ti copilul cat mai des! Ia copilul in brate, atingeti-l si

poarta-l aproape de corpul tau cat mai mult timp posibil. Pe copiii mai
mari ii poti tine de mana sau te poti sprijini tu pe umarul lor. Du-l in brate
pana la pat sau pana in masina. Joaca-te cu el, gadila-l si legana-
l! Pentru el toate aceste forme de atentie sunt RECOMPENSE.

Un copil nu isi doreste nimic mai mult decat sa se stie iubit si acceptat
de proprii parinti.

Tipuri de recompense:

1. materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, jucarii, bani, etc.

2. sociale: lauda, incurajarea, aprecierea, etc.
3. activitati preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme, desene animate sau emisiuni
preferate, activitati sportive, excursii, etc.
4. simbolice: jetoane care pot fi schimbate pe bani, activitati, etc.
2. Atentia
Ceea ce nu se asteapta si nu isi dau seama multi adulti este faptul
ca copiii tanjesc dupa atentia adultului. In realitate, chiar si atunci
cand adultul il cearta pe copil pentru un comportament inadecvat, chiar
si atunci atentia pe care o primeste copilul serveste drept recompensa
fapt ce va duce la repetarea comportamentului, contrar asteptarilor
adultului.

Din nefericire adultul trece cu vederea comportamentele adecvate si

raspund doar la comportamentele inadecvate ale copilului. Copiii vor
continua sa manifeste comportamentele inadecvate deoarece
acestea sunt cele care le aduc atentia ta.

Cunoscand acest aspect ne putem adapta propriul nostru comportament

ca si parinti si sa oferim copiilor ATENTIE pentru comportamentele
adecvate si nu pentru cele neadecvate.

3. Recompensati comportament cu
comportament
La fel ca si noi adultii, copiilor le plac unele activitati mai mult decat
altele. Adultii pot folosi activitatile care le plac copiilor pentru a-i
recompensa pe acestia pentru indeplinirea unor activitati mai putin
placute pentru copii. Aceasta tehnica este cunoscuta ca principiul lui
Premack.

De exemplu, majoritatea copiilor le place sa isi ajute profesorii la scoala.

Astfel, ajutatul in clasa cu distribuitul fiselor (o activitate mai placuta )
poate fi folosita ca recompensa pentru cei care au terminat sarcina (o
activitate mai putin placuta).

La fel, parintii, pot folosi activitati precum jucatul cu prietenii, jucatul la

calculator (activitati placute) ca recompensa pentru activitati precum
facutul temelor sau indeplinirea sarcinilor din casa (activitati mai putin
placute).

Exemple:
Poti merge afara sa te joci cu Ionut dupa ce ti-ai terminat temele.
Poti sa te uiti la TV dupa ce ti-ai terminat de aranjat in camera la tine.
Poti sa mergi in week end cu colegii daca faci curat in camera.
Poti manca inghetata dupa ce mananci legumele.
Acordarea de stimulente

Ii putem recompensa pe copii, de asemenea, prin eliminarea unor

activitati neplacute. De exemplu, parintii se pot oferi sa faca ei o
activitate in locul copilului (spal eu vasele in locul tau daca iti termini
temele la ora stabilita; duc eu gunoiul daca tu iai strangi din camera;).

ATENTIE: nu faceti un obicei din a elimina activitatile neplacute! Viata

nu va va ierta copilul. Adevarata dragoste a parintelui il pregateste pe
copil pentru viata, nu alearga in fata lui sa mature frunzele pentru ca
copilul nu cumva sa se impiedice in ele.

Exemple:
Spal vasele in locul tau daca iti termini temele la ora stabilita.
Fac eu cumparaturile azi daca iti faci curat in camera pana ajung eu
acasa.
Te ajut eu cu jumatate din fasolea pe care trebuie sa o cureti.

Cu siguranta, daca parintele este un pic creativ poate gasi o multime de

cai prin care sa recompenseze comportamentele dizirabile ale copilului.

Amintiti-va! Recompensa este mai eficienta decat pedepsirea in

managementul comportamentului copilului. Astfel, adultii trebuie sa
se asigure ca dau copilului atentie suficienta si ca rasplatesc
comportamentele dezirabile ale copilului.

In anumite situatii, desi recompensa este metoda cea mai eficienta, este
nevoie sa se foloseasca consecinte negative pentru comportamentul
inadecvat al copilului. Urmatoarea sectiune se centreaza pe folosirea
consecintelor logice si naturale in managementului comportamentului
copilului.

II. Tehnicile cele mai

eficiente care te ajuta
sa scazi frecventa
comportamentelor
negative:
 

Dupa ce te-ai asigurat ca ai incurajat suficient comportamentele pozitive

si copilul stie la ce sa se astepte, este randul sa incepi sa descurajezi
comportamentele negative.

ATENTIE: oricat de tentanta ti se va parea rezolvarea prin aplicarea

acestor tehnici, acestea vor fi in defavoarea ta pe termen lung daca nu
incurajezi o relatie pozitiva cu copilul si daca nu il incurajezi si
recompensezi pentru comportamentele pozitive!

1. Consecintele logice si naturale

Comportamentele noastre au anumite consecinte. Cu totii ne gasim
in acest punct al vietii noastre pentru ca am luat anumite decizii in
trecutul mai apropiat sau mai indepartat.

Daca mergem la servici primim salariul lunar. Daca depasim viteza

legala admisa platim o amenda si ni se poate ridica chiar si permisul de
conducere. Daca provocam un accident trebuie sa platim reparatiile
masinii. Si exemplele pot continua…..

Ciudat, parintii incearca sa isi educe copiii ferindu-i constant de

consecintele propriilor actiuni sperand ca cumva, printr-un miracol
acestia vor invata sa fie responsabili. Copiii nu invata ca le spui, ei
invata ca vad ce se intampla daca fac ceva. Nu-i feri de cea mai
importanta si folositoare lectie din viata lor!
Consecintele sunt de doua feluri:
1. naturale – sunt direct legate de un anumit comportament fara ca
parintele sa intervina. Exemple: copilului care refuza sa poarte manusi ii
va fi frig, copilul care se joaca cu chibriturile se arde, copilul care nu se
spala pe maini se imbolnaveste, etc.

2. logice – decurg din comportamentele copilului, insa sunt alese de

parinte. Uneori nu putem astepta ca copilul sa suporte consecintele
naturale pentru a invata lectia. De exemplu: nu-l putem lasa sa manance
cu mainile murdare pentru a se imbolnavi…………. insa putem sa
spunem ca va putea manca doar dupa ce se spala pe maini.

Reguli in aplicarea consecintelor:

1. este nevoie sa existe o legatura logica intre consecinte si

comportamentul inadecvat (mananci dupa ce te speli pe maini, insa nu:
nu mananci pentru ca nu ti-ai facut tema! Mancarea nu are nimic de a
face cu tema! Bataia data copilului in situatia in care acesta a spart ceva
nu are nimic de a face cu comportamentul acestuia! Insa solicitarea
copilului de a plati ceea ce a spart, da.)
2. este nevoie ca copilul sa inteleaga legatura dintre comportamentul
sau si consecinta si sa inteleaga ca aceasta nu este o pedeapsa la nervi
a parintelui ci un efect direct a ceea ce el poate
3. este nevoie ca copilul sa inteleaga ca prin modificarea
comportamentului sau poate modifica consecinta
4. consecintele trebuie sa fie prezentate copilului ca si alegere: „este
alegerea ta daca mananci sau nu. Cand alegi sa te speli poti manca. Tu
decizi”. „Este alegerea ta cand mergi afara. Imediat ce ti-ai terminat
temele poti merge la joaca”.
5. Consecintele nu trebuie sa depinda de starea emotionala a parintelui
si sa fie direct proportionale cu gravitatea comportamentului.

Stabileste dinainte ce consecinte vei aplica pentru urmatoarele tipuri

de comportamente. Nu „tranti sentita” asupra lui fara sa stie la ce sa
se astepte. Cu totii stim care sunt amenzile pentru depasirea limitei de
viteza! Este bine ca si copilul sa stie la ce sa se astepte!

 2. Ignorarea
Se foloseste cand dorim sa reducem frecventa, durata sau intensitatea
unui comportament. Daca copilul tipa de obicei pentru a obtine atentia
parintelui, ignorarea inseamna a nu da atentie copilului cand se
comporta in acest fel. Da-i, insa, atentie imediat ce vorbeste frumos. Nu
te supara pe copil si nu-l pedepsi cu tacerea ta. Arata-i ce
comportament accepti si ce nu accepti.

Un alt comportament pentru care poate fi folosita aceasta tehnica este

vorbitul urat – nu i se raspunde copilului decat cand se adreseaza
frumos.

Este de retinut faptul ca la inceputul aplicarii tehnicii comportamentul va

creste initial in intensitate (copilul va tipa mai tare, va arunca si mai
multe obiecte pe jos, va vorbi si mai urat) urmand ca ulterior sa se
reduca.

3. Pauza
Se foloseste in momentele in care copilul este deosebit de agitat si
nervos (ex. crize de furie).Pauza, este cunoscuta de aproape toti
parintii, insa este una dintre metodele de management al
comportamentului folosite cel mai inadecvat. Daca metoda este folosita
corespunzator, aceasta poate deveni una din cele mai minunate
instrumente pe care parintele le poate folosi pentru comportamentele
dificile ale copilului.

Prima data este nevoie sa intelegem ce este pauza. Pauza inseamna „a

nu primi atentie”. De obicei, parintii se enerveaza si il apuca pe copil si il
tarasc in camera lui si ii spun ceva de genul: „ai sa stai acolo toata ziua.
M-am saturat de tine si de toate problemele pe care mi le faci. De cate
ori trebuie sa-ti repet acelasi lucru din nou si din nou? Ma inebunesti. De
ce nu te poti purta si tu ca un copil normal?” si asa mai departe. In
general, copiilor care ajung in aceasta situatie nu li se acorda atentie
pentru comportamentele pozitive pe care le fac. Aminteste-ti ca
comportamentul raspunde cel mai bine la recompensa. 

Inainte de a aplica pauza, intreaba-te daca ai fost suficient de prezent

in viata copilului tau, daca i-ai dat atentie, daca l-ai luat in brate, daca
l-ai asigurat ca il iubesti, daca l-ai recompensat pentru comportamentele
pozitive. Daca nu, incepe de acolo! Comportamentele negative ale
copilului sunt SIMTOMUL practicilor parintilor. Nu copilul are o
problema. Parintele actioneaza gresit si incalca legile comportamentului.

Folosita inadecvat, pauza poate deveni o intarire negativa care duce de

fapt la repetarea comportamentuli nedorit. Pauza are menirea de a plasa
copilul intr-un spatiu in care acesta nu primeste nici un fel de atentie.
Aceasta trebuie sa fie atat de neprofitabila pentru copil incat acesta sa
decida ca este mai bine sa se poarte pozitiv si sa fie recompensat pozitiv
decat sa se poarte inadecvat si sa fie trimis la locul de pauza.
Uneori trimiterea la locul de pauza devine o recompensa pentru copil.
Ganditi-va la un copil care este trimis la locul de pauza si toti membrii
familiei se opresc din lucrurile lor si ii dau atentie acestuia! Ganditi-va la
scoala cand un copil este dus la director pentru comportamentul sau
inadecvat si este scutit de o anumita ora si este in centrul atentiei, nu
este el de fapt recompensat pentru ce a facut?

Cat timp va sta copilul la locul de pauza

In general copilul poate parasi locul de pauza dupa ce a reusit sa stea

linistit si calm 2-3 minute. Aceasta inseamna ca este posibl ca copilul sa
petreaca chiar si 30, 40 sau chiar 50 de minute urland, amenintand,
comentand, plangand, implorand. Indiferent de ce simtiti, nu intrerupeti
plansul copilului. Cand exersati cu copilul procedura atunci cand acesta
este calm, explicati-i ca il veti cronometra si ca va putea iesi de acolo
dupa ce sta linistit 2-3 minute.

Sumar:
– stabileste reguli clare (asigura-te ca copilul intelege, stie si poate sa
faca ce te astepti de la el)

– stabileste recompense pentru comportamentul pozitiv

– sanctioneaza comportamentul negativ

Aplicatie practica:
Cum socializează un copil energic
Autor:

 Roxana Ristache

Distribuiți pe Facebook

Distribuiți pe Twitter

Distribuiti pe Pinterest

  
Marius are patru ani şi este un copil energic. Ori de câte ori ajunge în parc şi vede
un grup de copii dă buzna peste ei. Îşi doreşte să se joace împreună cu ei, dar
ceea ce face, în realitate, este că le strică jocul. Toţi copiii sunt furioşi şi îl resping
pe intrus, în timp ce Marius plânge pentru că nu a fost acceptat în grup. Părinţii
nu prea ştiu cum să îl ajute să relaţioneze mai bine şi să se integreze mai uşor
într-un grup.

Suntem fiinţe sociale şi avem nevoie unii de ceilalţi încă de la cea mai fragedă vârstă.
Abilităţile sociale se învaţă de timpuriu. Îţi mai aminteşti, poate, de felul în care
bebeluşul îţi răspundea la zâmbetul tău cu un alt zâmbet. Este cel mai simplu exemplu
de contact social.

Copilul tău e plin de energie și nu știi cum să ții pasul cu el? Îți recomandăm
cartea  ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este
disponibilă  AICI.

Stadiile de dezvoltare a abilităţilor sociale

Expertul educaţional Mary Sheedy Kurcinka, în lucrarea “Cum să creşti un copil
energic”, prezintă patru stadii prin care copiii trec atunci când îşi formează abilităţile
sociale. Aceste stadii nu ţin neapărat de vârsta biologică a copiilor, fiecare având
propriul lui ritm de formare a abilităţilor sociale.

Care sunt semnele care îți arată că ai un copil energic

“Asta e a mea!” este primul stadiu, caracteristic copiilor în primii doi ani de viaţă. Este
etapa în care copiii sunt extrem de posesivi şi nu împart cu ceilalţi nimic din ceea ce le
aparţine. Și este normal să fie aşa. În al doilea stadiu, copiii se joacă cot la cot, dar
fiecare are jocul lui, piesele lui, şi lucrează separat. În al treilea stadiu, copiii sunt
capabili să îşi aştepte rândul şi pot face ceva împreună, cum ar fi o construcţie din
cuburi, la care fiecare poate adăuga, pe rând, câte o piesă. În ultimul stadiu de formare
a abilităţilor sociale, copiii pot deveni prieteni, colaborează unii cu alţii, lucrează
împreună, negociază, fac schimb de idei.  

Ce nevoi de socializare are un copil energic extrovertit

versus unul introvertit
Copiii energici au şi ei nevoie să se integreze în comunitate şi în grupurile de egali. Fiind
extrem de independenţi şi perseverenţi, dar în acelaşi timp extrem de senzoriali,
copiilor energici le este destul de greu să se facă acceptaţi, să relaţioneze sau îşi facă
prieteni.

Caracteristicile unui copil extrovertit şi cum ne purtăm cu el

Dacă copilul energic este extrovertit, cel mai adesea va fi intruziv la adresa altor copii.
Dacă este introvertit, este de aşteptat să fie extrem de retras. Aceste comportamente
diferite au legătură nu atât cu energia lor, cât cu temperamentul.

Un copil extrovertit îşi ia energia din interacţiunea cu ceilalţi, iar liniştea îl oboseşte. Tot
viaţa socială îl ajută şi să gândească. La polul opus, un copil energic introvertit iubeşte
liniştea şi are un număr restrâns de prieteni. Acest lucru nu înseamnă că nu are abilităţi
sociale, ci doar că le foloseşte în mod selectiv.

Când copilul energic merge la grădiniţă sau la şcoală

Atunci când merge la grădiniţă sau la şcoală, un copil energic se poate simţi copleşit de
stimularea oferită de grup şi poate fi tentat să se retragă. Din acest motiv, are nevoie să
fie învăţat abilităţile de integrare în grup.

Părintele îl poate îndruma cum să se oprească, să aibă contact vizual cu ceilalţi copii, să
îi salute şi să îi asculte. O modalitate este aceea de a exersa alături de copii mai mici. O
serie de cercetări au arătat că interacțiunea cu copii mai mici este o bună modalitate
pentru copii de a învaţa abilităţile sociale. Aşa că nu ezita să inviţi la tine acasă, măcar
din când în când, câţiva copii mai mici decât al tău, pentru a-l ajuta să înveţe să
relaţioneze.

Când îi spunem copilului “Da” și când îi spunem “Nu”

De asemenea, este bine ca micuţul să aibă în permanenţă contact cu alţi copii. Nu este
nevoie să petreacă mult timp alături de ei, dar să se întâlnească în mod constant.
Aceste “exerciţii relaţionale” de acasă cu siguranţă îi vor fi de mare folos la grădiniţă sau
la şcoală.

Când vine vorba de împărţitul lucrurilor cu ceilalţi, nu trebuie uitat că un copil energic,
mai ales dacă este introvertit, este foarte posesiv. Din acest motiv, este bine să fie
învăţat să nu ia la joacă, la grădiniţă sau la şcoală, jucării pe care nu vrea să le împartă
cu ceilalţi. De asemenea, un copil energic are nevoie să fie obişnuit ca atunci când
trăieşte emoţii intense, precum furia sau frustrarea, să ia o scurtă pauză din grup
pentru a se calma şi a se reconecta cu sine.

Şi, pentru fiecare “reuşită socială”, nu uita să sărbătoreşti alături de copilul tău, oricât
de energic ar fi el!

. Viața cu un copil plin de energie

Autor:

 Roxana Ristache

Distribuiți pe Facebook

Distribuiți pe Twitter

Distribuiti pe Pinterest

  
Prin ce se diferențiază un copil energic de ceilalți copii? Câteva carateristici sunt
definitorii pentru micuțul plin de energie: este foarte sensibil la atingere, la
mirosurile puternice, dar şi la zgomote. Reacționează puternic la emoțiile celor
din jur, nu suportă schimbările şi are nevoie de rutină. E reținut când vine vorba
de persoane sau activități noi. Mai simplu spus, un copil energic şi sensibil se
supără şi este deranjat de lucruri care celorlalți le pot părea banale.

Unii specialişti estimează că aproximativ 15-20% din populație este hipersensibilă. O

posibilă explicație a acestei caracteristici este faptul că sistemul nervos al acestor
persoane este extrem de activ şi reacționează rapid la orice stimuli.
Cum să susții un copil energic
Un copil energic are nevoie de susținere pentru a deveni un adult echilibrat şi sănătos.
De multe ori, este foarte dificil să relaționezi cu un astfel de copil care pare
hipersensibil la aproape orice.

Copilul tău e plin de energie și nu știi cum să ții pasul cu el? Îți recomandăm
cartea  ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este
disponibilă  AICI.

Iată câteva sugestii care te vor ajuta să ai o relație mai bună cu micuțul tău şi prin care
vei putea să îl susții în ceea ce are de făcut.

În primul rând, un copil energic are nevoie să se simtă acceptat aşa cum este. Să creşti
un astfel de copil poate părea frustrant. Dacă vei reuşi să treci peste frustrarea
provocată de comportamentul lui, vei găsi mai uşor soluții pentru toate dificultățile
copilului. Apoi, ca orice persoană, şi copilul energic are nevoiesă fie înțeles. Dacă îi
acorzi timp copilului şi îl asculți cu adevărat, vei afla ceea ce îl deranjează, dar şi ceea ce
ar avea nevoie în respectivele momente. Dacă se simte acceptat, înțeles şi susținut, un
copil energic devine mult mai deschis să încerce lucruri noi.

Este de preferat să vezi hipersensibilitatea copilului ca pe un dar, nu ca pe o

povară.

În felul acesta, vei reuşi să îți susții mai bine micuțul. Dacă tu te raportezi la
sensibilitatea lui exagerată ca la o povară, copilul învață că e ceva în neregulă cu el.
Dacă însă faci din această sensibilitate un lucru deosebit, pozitiv, copilul învață să aibă
încredere în el şi să se simtă bine în pielea lui.

Asigură-i acasă un mediu liniştit.

În felul aceasta, copilul va reuşi să se relaxeze şi să îşi revină după ziua suprasolicitantă
de care a avut parte la grădiniță sau la şcoală.
Rutina îl liniștește

Rutina are şi ea rolul de a linişti copilul, aşa că e de preferat ca un astfel de copil să aibă

cel puțin o rutină în privința somnului nocturn, care să includă, de exemplu, aceeaşi oră
de culcare, aceleaşi activități făcute în aceeaşi ordine.

Disciplina blândă

De asemenea, disciplina blândă este recomandată în mod special pentru copiii cu

multă energie. Dacă tratezi cu asprime sau duritate un copil energic, sensibilitatea lui
se poate accentua. Dar are nevoie de limite bine stabilite, ferme, pentru a se putea
dezvolta sănătos.

Cum sa previi ieşirile copilului

Mary Sheedy Kurcinka în cartea “Cum să creşti un copil energic” oferă un model în
patru paşi, care poate fi folosit pentru prevenirea ieşirilor emoționale puternice ale
copilului energic.

Primul pas este să prevezi reacțiile copilului în diferite situații sau contexte. Este de
preferat să porneşti de la trăsăturile temperamentale ale copilului sau de la experiența
anterioară (de exemplu, cum a reacționat copilul în trecut când trebuia să se îmbrace?).
Dacă este mai mare, îl poți lua partener în acest proces. Dacă este prea mic, fă-ți un
obicei din a spune cu voce tare ce gândeşti, pentru ca micuțul să învețe ascultându-te
cum să îşi prevadă singur reacțiile.

Următorul pas este să organizezi cadrul în care se desfăşoară activitatea. Spre

exemplu, dacă copilul urmează să întâlnească persoane necunoscute, alege ca
întâlnirea să aibă loc într-un loc familiar lui pentru ca astfel să îi fie mai uşor să
socializeze.
Lucrați împreună pentru a găsi cele mai bune soluții care să se potrivească cât mai
bine temperamentului lui. Dacă, de exemplu, copilul nu vrea să meargă la înot seara,
încearcă să afli dacă nu cumva preferă să meargă dimineața.

Bucurați-vă de reuşite. Ori de câte ori copilul tău energic reuşeşte să facă ceva ce v-ați
propus, nu te da în lături de la a-l felicita. Spune-i cât eşti de mândră că a reuşit să stea
liniştit la masă la restaurant, de exemplu. Felicită-l prin cuvinte, zâmbete, îmbrățişări.

Să înţelegem sensibilitatea copiilor

energici
Autor:

 Roxana Ristache

Distribuiți pe Facebook

Distribuiți pe Twitter

Distribuiti pe Pinterest

  
Catinca este în parc cu mama ei. Fetiţa de cinci ani devine, treptat, extrem de
entuziasmată de jocul cu ceilalţi copii. Face gesturi din ce în ce mai periculoase şi
începe să îi împingă pe ceilalţi tovarăşi de joacă. Unii copii încep să o evite, în
timp ce alţii răspund la gesturile ei cu agresivitate. Deşi mama îi cere să se
liniştească, ea nu reuşeşte acest lucru. Ba din contră, devine din ce în ce mai
agitată, părând să nu audă cuvintele mamei. De fapt, fetiţa este un copil energic,
suprastimulat de mediul în care se află. Ce e de făcut atunci când cuvintele nu
sunt de ajuns pentru a linişti un astfel de copil?

Această întrebare necesită răspunsul la o alta: cum trăiesc emoţiile copiii energici?
Răspunsul poate fi dat printr-un singur cuvânt: intensitate.
De fapt, copiii energici trăiesc totul extrem de intens
Este o caracteristică a lor! Pe de o parte, senzaţiile sunt percepute cu extrem de mare
acuitate, comparativ cu alţi copii. De exemplu, aceşti copii percep toate emoţiile celor
din jur, iar zgomotele, luminile şi mirosurile pot fi simţite mult mai puternic. În plus, ei
pot simţi, auzi şi vedea lucruri care celorlaţi nu le sunt accesibile.

Copilul tău e plin de energie și nu știi cum să ții pasul cu el? Îți recomandăm
cartea  ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este
disponibilă  AICI.

Şi emoţiile sunt trăite mult mai intens de copiii energici. Pentru ei, zilele sunt fie foarte
bune, fie foarte proaste. Nu există cale de mijloc. Fie că sunt extrovertiţi, fie că sunt
introvertiţi, emoţiile lor sunt extrem de puternice. Extrovertiţii se pot manifesta, de
exemplu, foarte gălăgios: ei nu sunt supăraţi, ei fac un adevărat tantrum. Introvertiţii îşi
manifestă intensitatea trăirilor prin faptul că analizează în detaliu fiecare situaţie şi iau
decizii extrem de greu sau acţionează cu întârziere.

Cum îi învăţăm să îşi controleze emoţiile

Copiii energici sunt suprastimulaţi de mediul încujurător şi se entuziasmează foarte
repede chiar şi de lucruri mărunte. Mai mult, când sunt suprastimulaţi, au tendinţa de a
deveni impulsivi. Iar a-i spune copilului “Liniştește-te!” nu e suficient. Din această cauză,
există riscul de a fi marginalizaţi social, mai precis de a fi respinşi de ceilalţi.

Ca părinţi, este nevoie să îi învăţam să îşi controleze emoţiile. Şi nu e vorba numai

despre emoţii negative, ci şi despre cele pozitive.

Laura Markham, în cartea „Părinţi liniştiţi, copii fericiţi. Cum să înlocuim ţipetele cu

conectarea”, este de părere că primul pas pe care părintele îl are de făcut este să îşi
regleze propriile emoţii şi trăiri. Cum anume se face autoreglarea emoţională? Iată cei
mai simpli paşi: ia o scurtă pauză, respiră adânc şi încearcă să îţi schimbi gândurile
pentru a-ţi schimba emoţiile. Următorul pas, după reglarea propriilor emoţii, este
conectarea cu propriul copil, adică să încerci să vezi lucrurile din perspectiva lui.
Urmează apoi îndrumarea emoţională a copilului: numeşti emoţia pe care copilul o
simte în acel moment şi arăţi înţelegere faţă de trăirile lui.

Pe termen lung, un copil energic poate fi învăţat să recunoască singur semnalele

corporale  care îi arată creşeterea în intensitate a emoţiilor. Iar după recunoaştere,
poate fi învăţat şi cum să se liniştească singur.

Copilul tău e plin de energie și nu știi cum să ții pasul cu el? Îți recomandăm
cartea  ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este
disponibilă  AICI.

Ce activităţi îi liniştesc
În “Cum să crești un copil energic”, Mary Sheedy Kurcinka prezintă o serie de activităţi
care au rolul de a-i linişti pe copiii energici. Iată câteva dintre ele, prezentate pe scurt.

Aceşti copii au nevoie de somn, iar atunci când nu se odihnesc suficient devin extrem
de irascibili. De aceea, e bine peste zi să aibă parte de o oră în care fie să doarmă, fie să
se relaxeze. Apa este un mediu liniştitor pentru copiii energici: pot face baie sau pot fi
lăsaţi să se joace în apă. Fiind foarte senzoriali, un alt tip de activităţi care să-i calmeze
sunt cele care presupun folosirea simţurilor. Propuneţi-le jocuri prin care să atingă, să
miroasă, să guste, să audă sau să vadă lucruri: de exemplu, să asculte muzică, să
picteze cu degetele, să le faceţi masaj, să frământe aluat.

De asemenea, exerciţiile fizice sau mişcarile repetitive contribuie la liniştirea unui copil
energic. Şi respiraţia adâncă are efect calmant. O altă sursă de liniştire este râsul
sănătos, care îi ajută pe copiii energici să înveţe să-și controleze intensitatea emoțiilor.

Pauza are şi ea rolul de a calma. În cazul ei, părintele trebuie să fie atent să nu o

transforme în pedeapsă. Este de preferat ca micuţii să fie învăţaţi că pauza este o
ocazie de a-şi recâştiga controlul şi contactul cu sine însuşi.
Muzica travaliu

Regina Spektor - Don’t Leave Me

Sigur Rós - Festival

Death Cab for Cutie - Transatlanticism

The Lumineers - Ho Hey

Norah Jones - Sunrise

Craft Spells - After the Moment

Xavier Rudd - Follow the Sun

Lucinda Williams - Fruits of My Labor

John Lennon - Beautiful Boy (Darling Boy)