PRELEGERE S_11

CAPITOLUL V DINAMICA FLUIDELOR PERFECTE (continuare)

5.3. RELAȚIA LUI BERNOULLI ÎN MIȘCARE PERMANENTĂ

Relația lui Bernoulli reprezintă legea universală a conservării și transformării energiei

pentru orice proces de mișcare a fluidelor.

În curgere permanentă a unui fluid perfect relația lui Bernoulli este:

𝑽𝟐 𝒅𝒑
+𝑼+∫ = 𝑪.
𝟐 𝝆

Constanta C își păstrează valoarea în lungul liniei de curent, sau în lungul liniei de vârtej, sau în toată
masa fluidului dacă mișcarea este elicoidală sau irotațională (potențială).

În cazul fluidelor ideale incompresibile (𝝆 = 𝒄𝒕. ) în mișcare permanentă în câmpul gravitațional de

forma:

𝑼 = 𝒈 ∙ 𝒛 + 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕 .

pe o linie de curent între punctele 1 și 2, Figura 1, relația lui Bernoulli se scrie:

𝑉1 2 𝒑𝟏 𝑽𝟐 𝟐 𝒑𝟐
+ 𝑔𝑧1 + = + 𝒈𝒛𝟐 +
2 𝝆 𝟐 𝝆

Energie CINETICĂ Figura 1. Linie de curent și punctele 1 și 2 între

unitară care se aplică relația lui Bernoulli

Energie POTENȚIALĂ a
forțelor masice unitare

Energie POTENȚIALĂ
DE PRESIUNE unitară

unde:

𝑽𝟏 și 𝑽𝟐 (m/s) sunt vitezele particulei fluide în punctele 1 și 2;

𝒛𝟏 și 𝒛𝟐 (m) reprezintă pozițiile particulei fluide pe linia de curent în punctele 1 și 2 față de un sistem
de referință ales arbitrar;

𝒑𝟏 și 𝒑𝟐 (Pa) reprezintă presiunea.

Relația (15) se aplică pentru fluide grele, incompresibile.

 Demonstrația relației lui Bernoulli pe o linie de curent, este facultativă!

Să ne reamintim că PRELEGERE S_9 (din săptămâna a noua!) s-a încheiat cu ecuația de mișcare Euler
scrisă sub formă vectorială (ecuația de mișcare a unui fluid perfect):

⃗
𝝏𝑽
+ (𝑽 ⃗⃗ = ⃗𝒇 − 𝟏 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑.
⃗⃗ 𝛁)𝑽 (1)
𝝏𝒕 𝝆

⃗
𝝏𝑽 ⃗ 𝟐
Dar, 𝝏𝒕 + (𝑽 ⃗⃗ = 𝝏𝑽 + 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝑽 + 𝒓𝒐𝒕𝑽
⃗⃗ 𝛁)𝑽 ⃗⃗ × ⃗𝑽, vezi PRELEGERE S_7 și ”BREVIAR MATEMATIC” anexat
𝝏𝒕 𝟐
în platforma!

Având în vedere relațiile de mai sus, ecuația lui Euler se poate scrie în forma vectorială:

⃗
𝝏𝑽 𝑽𝟐
+ 𝒈𝒓𝒂𝒅 + 𝒓𝒐𝒕𝑽 ⃗ = ⃗𝒇 − 𝟏 𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑.
⃗ × ⃗𝑽 (2)
𝝏𝒕 𝟐 𝝆

Dacă forțele masice se obțin dintr-un potențial, U, atunci:

⃗𝒇 = −𝒈𝒓𝒂𝒅 𝑼. (3)

Deci, U este potențialul forțelor masice și componentele forței masice pe cele trei direcții ale unui
sistem de axe cartezian sunt:

𝝏𝑼 𝝏𝑼 𝝏𝑼
𝒇𝒙 = − 𝝏𝒙 ; 𝒇𝒚 = − 𝝏𝒚 ; 𝒇𝒛 = − 𝝏𝒛 . (4)

Având în vedere că:

𝟏 𝒅𝒑
𝒈𝒓𝒂𝒅 𝒑 = 𝒈𝒓𝒂𝒅 ∫ . (5)
𝝆 𝝆

Din relațiile (4) și (5) rezultă că:

𝟏 𝝏𝒑 𝝏 𝒅𝒑
= 𝝏𝒙 ∫ (6)
𝝆 𝝏𝒙 𝝆

𝟏 𝝏𝒑 𝝏 𝒅𝒑 𝟏 𝝏𝒑 𝝏 𝒅𝒑
și analog, = 𝝏𝒚 ∫ , respectiv = 𝝏𝒛 ∫ .
𝝆 𝝏𝒚 𝝆 𝝆 𝝏𝒛 𝝆

În relația (2) înlocuim termenii din dreapta cu relația (3) și (5), iar (2) devine:

⃗
𝝏𝑽 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+ 𝒈𝒓𝒂𝒅 ⃗ ×𝑽
+ 𝒓𝒐𝒕𝑽 ⃗ = −𝒈𝒓𝒂𝒅 𝑼 − 𝒈𝒓𝒂𝒅 ∫ . (7)
𝝏𝒕 𝟐 𝝆

Se aduc termenii din dreapta relației (7) în stânga și se grupează astfel încât rezultă:

⃗
𝝏𝑽 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+ 𝒈𝒓𝒂𝒅 ( 𝟐 + 𝑼 + ∫ ⃗⃗ × 𝑽
) + 𝒓𝒐𝒕𝑽 ⃗ = 𝟎. (8)
𝝏𝒕 𝝆

𝑽𝟐 𝒅𝒑
Ecuația de mai sus reprezintă ecuația de mișcare a fluidelor perfecte în care expresia +𝑼+∫
𝟐 𝝆
este notată cu E, și se numește funcția Bernoulli:
 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+𝑼+∫ =𝑬. (9)
𝟐 𝝆

Toți termenii din relația (9) au dimensiunea energiei unitare, astfel:

𝑽𝟐 𝒅𝒑
𝑬= +𝑼+∫
𝟐 𝝆
𝟏
⃗⃗⃗ = 𝒓𝒐𝒕 ⃗𝑽, deci:
⃗⃗⃗ , (vezi PRELEGERE S_8, vârtejul unei particule, pag 3), și 𝝎
Dar vectorul vârtej, 𝝎 𝟐

⃗
⃗⃗⃗ = 𝒓𝒐𝒕 𝑽
𝟐𝝎 ⃗ ×𝑽
și relația 𝒓𝒐𝒕𝑽 ⃗⃗ din (8) devine:

𝒊 𝒋 ⃗
𝒌
𝟐𝝎 ⃗ = |𝟐 ∙ 𝝎
⃗⃗⃗ × 𝑽 𝟐 ∙ 𝝎𝒚 𝟐 ∙ 𝝎𝒛 |
𝒙
𝒖 𝒗 𝒘

⃗.
= 𝟐 ∙ (𝝎𝒚 ∙ 𝒘 − 𝝎𝒛 ∙ 𝒗)𝒊 + 𝟐 ∙ (𝝎𝒛 ∙ 𝒖 − 𝝎𝒙∙ 𝒘)𝒋 + 𝟐 ∙ (𝝎𝒙 ∙ 𝒗 − 𝝎𝒚 ∙ 𝒖)𝒌 (10)

Având în vedere relația (8) și relația (10) forma scalară a ecuațiilor de mișcare (8) se scriu:

𝝏𝒖 𝝏 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+ 𝝏𝒙 ( 𝟐 + 𝑼 + ∫ ) + 𝟐 ∙ (𝝎𝒚 ∙ 𝒘 − 𝝎𝒛 ∙ 𝒗) = 𝟎;
𝝏𝒕 𝝆

𝝏𝒗 𝝏 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+ 𝝏𝒚 ( 𝟐 + 𝑼 + ∫ ) + 𝟐 ∙ (𝝎𝒛 ∙ 𝒖 − 𝝎𝒙∙ 𝒘) = 𝟎; (11)
𝝏𝒕 𝝆

𝝏𝒘 𝝏 𝑽𝟐 𝒅𝒑
+ 𝝏𝒛 ( 𝟐 + 𝑼 + ∫ ) + 𝟐 ∙ (𝝎𝒙 ∙ 𝒗 − 𝝎𝒚 ∙ 𝒖) = 𝟎;
𝝏𝒕 𝝆

Dacă înmulțim scalar relațiile de mai sus (11) cu dx (prima ecuație), dy (a doua ecuație), dz (a treia
ecuație) obținem prin adunarea lor:

𝒅𝒙 𝒅𝒚 𝒅𝒛
𝝏 𝑽𝟐 𝒅𝒑
(𝒖𝒅𝒙 + 𝒗𝒅𝒚 + 𝒘𝒅𝒛) + 𝒅 ( +𝑼+∫ ) + 𝟐 |𝝎 𝒙 𝝎𝒚 𝝎𝒛 | = 𝟎 . (12)
𝝏𝒕 𝟐 𝝆
𝒖 𝒗 𝒘

În relația (12) primul termen reprezintă lucrul mecanic elementar al forțelor locale de inerție, al doilea
termen reprezintă variația elementară a energiei fluide totale, iar al treilea termen reprezintă lucrul
mecanic elementar al forțelor convective de inerție datorate variației vârtejului.

𝝏
Dacă mișcarea este permanentă (𝝏𝒕 = 𝟎) atunci relația (12) devine:
𝒅𝒙 𝒅𝒚 𝒅𝒛
𝑽𝟐 𝒅𝒑
𝒅(𝟐 + 𝑼 + ∫ ) + 𝟐 |𝝎 𝒙 𝝎𝒚 𝝎𝒛 | = 𝟎 . (13)
𝝆
𝒖 𝒗 𝒘
Determinantul relației (13) se anulează dacă:
Mișcarea se face pe o linie de curent,
𝒅𝒙 𝒅𝒚 𝒅𝒛
= = (vezi PRELEGERE S_8, pag 2);
𝒖 𝒗 𝒘
Mișcarea se face pe o linie de vârtej,
 𝒅𝒙 𝒅𝒚 𝒅𝒛
= = (vezi PRELEGERE_S 8, pag 4);
𝝎𝒙 𝝎𝒚 𝝎𝒛

Mișcarea este elicoidală, adică în orice punct al curgerii vectorul viteză este coliniar cu vectorul
vârtej,
𝒖 𝒗 𝒘
= = ,
𝝎𝒙 𝝎𝒚 𝝎𝒛

Mișcarea este irotațională:

𝝎𝒙 = 𝝎𝒚 = 𝝎𝒛 = 𝟎 ;
Mișcarea potențială, când viteza derivă dintr-un potențial:
𝝏𝚽 𝝏𝚽 𝝏𝚽
𝒖= , 𝒗= , 𝒘= .
𝝏𝒙 𝝏𝒚 𝝏𝒛

În aceste condiții:
𝑽𝟐 𝒅𝒑
𝒅(𝟐 + 𝑼 + ∫ )=𝟎,
𝝆

ceea ce înseamnă că, prin integrare:

𝑽𝟐 𝒅𝒑
+𝑼+∫ = 𝑪. (14)
𝟐 𝝆

Constanta C își păstrează valoarea în lungul liniei de curent, sau în lungul liniei de vârtej, sau în toată
masa fluidului dacă mișcarea este elicoidală sau irotațională (potențială).

Relația (14) se numește relația lui Bernoulli în curgere permanentă a unui fluid perfect.

În cazul fluidelor ideale incompresibile (𝝆 = 𝒄𝒕. ) în mișcare permanentă în câmpul gravitațional de

forma:

𝑼 = 𝒈 ∙ 𝒛 + 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕 .

pe o linie de curent între punctele 1 și 2, Figura 1, relația lui Bernoulli se scrie:

𝑽𝟏 𝟐 𝒑𝟏 𝑽𝟐 𝟐 𝒑𝟐
+ 𝒈𝒛𝟏 + = + 𝒈𝒛𝟐 + = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. (15)
𝟐 𝝆 𝟐 𝝆

Pentru fluide incompresibile ușoare, relația lui Bernoulli se scrie:

𝑽𝟏 𝟐 𝒑𝟏 𝑽𝟐 𝟐 𝒑𝟐
+ = + . (16)
𝟐 𝝆 𝟐 𝝆

Relația (16) descrie cazul practic de mișcări de gaze cu viteze mici ți presiuni mici, de exemplu
absorbția gazelor într-un carburator, mișcarea aerului în confuzorul unui ventilator sau mișcarea
aerului în conducte de aerisire sau egalizare de presiune.
5.4. RELAȚIA LUI BERNOULLI GENERALIZATĂ PENTRU UN TUB DE CURENT ÎN LICHIDE

Asimilând domeniul de curgere cu un tub de curent, Figura 2, de exemplu conducte având secțiunea
ortogonală variabilă sau constantă în lungul conductei, relația lui Bernoulli între secțiunile 1 și 2 se
poate scrie ca:

Figura 2. Bernoulli pentru un tub de curent

𝜶𝟏 𝑽𝟏 𝟐 𝒑𝟏 𝜶𝟐 𝑽𝟐 𝟐 𝒑𝟐
+ 𝒈𝒛𝟏 + = + 𝒈𝒛𝟐 + = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. (17)
𝟐 𝝆 𝟐 𝝆

𝜶𝟏 și 𝜶𝟐 (adimensional) se numesc coeficienți de neuniformitatea vitezei în secțiune (numiți și

coeficienți Coriolis) și arată uniformitatea distribuției vitezei în secțiune. Dacă viteza în secțiunea
tubului de curent este constantă atunci 𝜶 = 𝟏. În alte cazuri, 𝜶 > 𝟏.

𝑽𝟏 și 𝑽𝟐 (m/s) sunt vitezele medii ale fluidului în secțiunile 1 și 2;

𝒛𝟏 și 𝒛𝟐 (m) reprezintă pozițiile secțiunilor 1 și 2 față de un sistem de referință ales arbitrar;

𝒑𝟏 și 𝒑𝟐 (Pa) reprezintă presiunea.

5.5. REPREZENTAREA GRAFICĂ A RELAȚIEI LUI BERNOULLI

𝑽𝟏 𝟐 𝒑𝟏 𝑽𝟐 𝟐 𝒑𝟐
Relația lui Bernoulli pe o linie de curent, între punctele 1 și 2, + 𝒈𝒛𝟏 + = + 𝒈𝒛𝟐 + , se poate scrie și sub
𝟐 𝝆 𝟐 𝝆

forma:
𝑽𝟏 𝟐 𝟏 𝒑 𝑽𝟐 𝟐 𝟐 𝒑
+ 𝒛𝟏 + 𝝆∙𝒈 = + 𝒛𝟐 + 𝝆∙𝒈 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕. . (18)
𝟐𝒈 𝟐𝒈

Relația (18) ne arată că din punct de vedere dimensional, fiecare termen este o lungime:
𝟐
𝑽 𝟐
𝒎
( )
[ 𝟏,𝟐 ] = 𝒔𝒎 = 𝒎 ;
𝟐𝒈 𝟐 𝒔

[𝒛𝟏,𝟐 ] = 𝒎;
𝑵 𝒎 𝟏
𝒑𝟏,𝟐 𝑷𝒂 𝒌𝒈∙ 𝟐 𝟐
𝒎𝟐 𝒔 𝒎
[ ]= 𝒌𝒈 𝒎 = 𝒌𝒈 𝒎 = 𝒌𝒈 𝒎 = 𝒎.
𝝆∙𝒈 ∙ ∙ ∙
𝒎𝟑 𝒔𝟐 𝒎𝟑 𝒔𝟐 𝒎𝟑 𝒔𝟐

Astfel, considerând un plan de referință orizontal O-O, ales arbitrar, și linia de curent C-C oarecare din mediul fluid în
mișcare, pe care se află punctele 1 și 2 la cotele z1 și z2 față de planul O-O, particulele fluide care trec prin aceste puncte au
parametrii hidrodinamici (𝑽𝟏 , 𝒑𝟏 ) și (𝑽𝟐 , 𝒑𝟐 ). Conform relației lui Bernoulli (18) termenul din stânga este egal cu termenul
din dreapta, respectiv suma segmentelor formate și trecând prin punctul 1, respectiv 2 este egală, Figura 3.
Locul geometric al punctelor aflate la extremitatea
𝒑𝟏,𝟐
segmentelor 𝒛𝟏,𝟐 + , se numește LINIE
𝝆∙𝒈

PIEZOMETRICĂ, notată P-P.

Linia E-E se numește LINIE ENERGETICĂ sau nivel energetic,
și este paralelă cu O-O.
Distanța dintre liniile O-O și E-E este notată cu H și
reprezintă grafic valoarea constantei din relația (18) și
variază de la o linie de curent la alta.
Figura 3. Reprezentarea grafică a relației lui Bernoulli
pentru o linie de curent, C-C

Relația lui Bernoulli admite o interpretare grafică analoagă pentru un tub elementar de curent, Figura 4.

Figura 4. Reprezentarea grafică a relației lui Bernoulli pentru un tub elementar de curent (J. Florea, V. Panaitescu, Mecanica
Fluidelor, ed. DPB, 1979)

5.6. INTERPRETAREA ENERGETICĂ A RELAȚIEI LUI BERNOULLI

Dacă relația (15) se înmulțește cu m, masa inerțială a particulei fluide care se deplasează pe linia de curent, obținem:
𝒎∙𝑽𝟏 𝟐 𝒎 𝑽𝟐 𝟐 𝒎
+ 𝒎𝒈𝒛𝟏 + 𝒑 = + 𝒈𝒛𝟐 + 𝒑𝟐 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕.
𝟐 𝝆 𝟏 𝟐 𝝆
𝒎
și având în vedere că = V (m3), relația devine:
𝝆

𝒎∙𝑽𝟏 𝟐 𝑽𝟐 𝟐
+ 𝒎𝒈𝒛𝟏 + V𝒑𝟏 = + 𝒈𝒛𝟐 + V𝒑𝟐 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕.
𝟐 𝟐

𝒎∙𝑽𝟏,𝟐 𝟐
Așa cum se observă termenul reprezintă energia cinetică a particulei; termenul 𝒎𝒈𝒛𝟏,𝟐 reprezintă energia
𝟐

potențială de poziție și termenul V𝒑𝟏,𝟐 reprezintă energia potențială de presiune.

Se poate da astfel o interpretare energetică a relației lui Bernoulli:

În mișcarea permanentă a unui fluid ideal la care forțele masice derivă dintr-un potențial, suma energiei
cinetice, energiei potențiale de poziție și energiei de presiune rămâne constantă pentru toate punctele
situate pe aceeași linie de curent.
Interpretarea energetică rămâne valabilă și în cazul unui tub elementar de curent.
5.7. RELAȚIA LUI BERNOULLI ÎN MIȘCARE SEMIPERMANENTĂ
Mișcarea semipermanentă este mișcarea în care vitezele particulelor fluide variază ca mărime nu ca direcție!
Mișcarea semipermanentă este un caz particular de mișcare nepermanentă (de exemplu mișcarea unui fluid în conductă
cu pereți rigizi).
În cazul mișcării semipermanente liniile de curent și traiectoriile coincid.
Relația lui Bernoulli pentru mișcare semipermanentă se scrie sub forma:
𝑽𝟏 𝟐 𝒑 𝑽𝟐 𝟐 𝒑 𝟏 𝑺 𝝏𝑽
+ 𝝆𝒈𝟏 + 𝒛𝟏 = + 𝝆𝒈𝟐 + 𝒛𝟐 + 𝒈 ∙ ∫𝑺 𝟐 𝝏𝒕 𝒅𝑺 , (19)
𝟐𝒈 𝟐𝒈 𝟏

unde semnificația mărimilor fizice rămâne aceeași ca în prezentarea generală a relației lui Bernoulli (pag. 1) și în plus,
integrala este pe o linie de curent între secțiunile S1 și S2 cu lungimea elementară dS. Viteza V, este viteza medie de curgere
a particulei fluide (sau fluidului în tub de curent) între secțiunile 1 și 2 la momentul de timp, t.
Reprezentarea grafică a relației lui Bernoulii în mișcare semipermanentă este asemănătoare cu cea pentru mișcare
𝟏 𝑺 𝝏𝑽
permanentă cu excepția termenului inerțial ∙ ∫𝑺 𝟐 𝝏𝒕 𝒅𝑺, datorită căruia linia energetică E-E nu rămâne paralelă cu linia
𝒈 𝟏

de referință O-O, Figura 5.

Figura 5. Reprezentarea grafică a relației lui Bernoulli pentru mișcarea semipermanentă în lungul unei traiectorii
Interpretarea energetică a relației lui Bernoulli în mișcare semipermanentă este următoarea:
Energia în punctul 1 a liniei de curent este egală cu energia în punctul 2 plus lucrul mecanic necesar
pentru învingerea forțelor de inerție prin accelerarea mișcării de la punctul 1 la punctul 2.
5.8. CÂTEVA APLICAȚII TEHNICE ALE RELAȚIEI LUI BERNOULLI
a) TUBUL VENTURI
b) TUBUL PITOT
c) CURGEREA PRIN ORIFICII MICI ALE REZERVOARELOR

a) TUBUL VENTURI
Tubul Venturi se folosește pentru măsurarea vitezei fluidului (și implicit a debitului) într-o conductă. Metoda de măsurare
se bazează pe îngustarea de secțiune (asemănător diafragmei, vezi laborator). În îngustarea de secțiune viteza crelte și
presiunea scade, conform legii de conservare a energiei exprimată de relația lui Bernoulli. În Figura 6 este reprezentat un
tub Venturi cu secțiunile de măsură marcate și în ale căror prize de presiune se montează tuburi piezometrice dacă în
conductă avem un fluid greu, respectiv un tub U (manpmetru diferențial) dacă în conductă avem un fluid ușor. Se cunosc
ariile în secțiunile de curgere 1 ți 2, respectiv 𝑨𝟏 și 𝑨𝟐 . Ne interesează debitul Q prin conductă, când măsurăm denivelarea
H (sau H´).
Din relația lui Bernoulli în mișcare permanentă a unui fluid ideal, între
secțiunile 1 ți 2 1le unui tub de curent, avem:
𝑽𝟏 𝟐 𝒑 𝑽𝟐 𝟐 𝒑
+ 𝝆𝒈𝟏 + 𝒛𝟏 = + 𝝆𝒈𝟐 + 𝒛𝟐 .
𝟐𝒈 𝟐𝒈

Deorece conducta este în plan orizontal, 𝒛𝟏 = 𝒛𝟐 , și relația lui

Bernoulli devine:
𝑽𝟏 𝟐 𝒑 𝑽𝟐 𝟐 𝒑 𝑽𝟐 𝟐 −𝑽𝟏 𝟐 𝒑𝟏 −𝒑𝟐
+ 𝝆𝒈𝟏 = + 𝝆𝒈𝟐 , respectiv = .
𝟐𝒈 𝟐𝒈 𝟐𝒈 𝝆𝒈

Din ecuația de continuitate, debitul este același în secțiunile

de curgere și 𝑽𝟏 ∙ 𝑨𝟏 = 𝑽𝟐 ∙ 𝑨𝟐 = 𝑸.
𝑨
Se exprimă 𝑽𝟏 = 𝑽𝟐 ∙ 𝑨𝟐 și înlocuind în ecuația de mai sus
𝟏

obținem:
𝑨 𝟐 𝟐𝒈(𝒑𝟏 −𝒑𝟐 )
𝑽𝟐 𝟐 − 𝑽𝟐 𝟐 ∙ (𝑨𝟐 ) = .
𝟏 𝝆𝒈
Figura 6. Tub Venturi
Dar, diferența de presiune statică 𝒑𝟏 − 𝒑𝟐 = 𝝆𝒈𝑯 și atunci:
𝑨 𝟐 𝟐𝒈(𝒑𝟏 −𝒑𝟐 )
𝑽𝟐 𝟐 [𝟏 − (𝑨𝟐 ) ] = = 𝟐𝒈𝑯, deci
𝟏 𝝆𝒈

𝟐𝒈𝑯
𝑽𝟐 = sau
√[𝟏−(𝑨𝟐 )𝟐 ]
𝑨𝟏

𝟏
𝑽𝟐 = ∙ √𝟐𝒈𝑯 .
𝑨 𝟐
√[𝟏−( 𝟐 ) ]
𝑨𝟏

Debitul în conductă va fi:

𝑨𝟐
𝑸 = 𝑨𝟐 ∙ 𝑽𝟐 = ∙ √𝟐𝒈𝑯.
𝑨 𝟐
√[𝟏−( 𝟐 ) ]
𝑨𝟏
b) TUBUL PITOT-PRANDTL
Tubul Pitot-Prandtl este un dispozitiv folosit pentru măsurarea vitezei locale a unui fluid a cărui funcționare se bazează pe
conservarea energiei, conform relației lui Bernoulli. Tubul Pitot-Prandtl este alcătuit din două tuburi concentrice doar pe
porțiunea orizontală, aflată total imersată în fluidul în mișcare, și o porțiune verticală, în care tuburile sunt alăturate,
Figura 7.
Tubul Pitot-Prandtl se instalează cu partea concentrică în curgerea fluidului, astfel încât capătul B al tubului să fie orientat
în sens contrar curgerii, și în lungul liniilor de curent.
În cazul în care tubul Pitot-Prandtl măsoară viteza unui lichid, lichidul intră frontal în tubul interior și urcă până la cota H1.
De asemeni, prin fantele laterale (notate cu C) ale părții orizontale, lichidul urcă în tubul piezometric vertical și ajunge la
cota H2.
Ne interesează viteza de curgere 𝑽𝑨 .
Se aplică relația lui Bernoulli între un punct A și punctul B de
intrare în tubul Pitot-Prandtl:
𝑽𝐴 𝟐 𝒑 𝑽𝐵 𝟐 𝒑
+ 𝝆𝒈𝐴 + 𝒛𝐴 = + 𝝆𝒈𝐵 + 𝒛𝐵 .
𝟐𝒈 𝟐𝒈

Deoarece punctul B este un punct de stagnare pe suprafața

tubului viteza în acest punct este nulă, de asemeni tubul

fiind în plan orizontal cu punctele A și B, , 𝒛𝐴 = 𝒛𝐵 și

ecuația lui Bernoulli devine:
𝑽𝐴 𝟐 𝒑 𝒑
+ 𝝆𝒈𝐴 = 𝝆𝒈𝐵 .
𝟐𝒈 Figura 7. Tub Pitot-Prandtl

𝑽𝐴 𝟐 𝒑𝐵 −𝒑𝑨 𝟐(𝒑𝐵 −𝒑𝑨 )

Deci, = , respectiv 𝑽𝐴 = √ .
𝟐𝒈 𝝆𝒈 𝝆

Dar presiunea statică

𝒑𝐵 − 𝒑𝐴 = 𝝆𝒈𝑯, și deci

𝑽𝐴 = √𝟐𝒈𝑯 .

De obicei, 𝑽𝐴 = 𝑪𝒗 ∙ √𝟐𝒈𝑯 pentru fluide reale, care au

viscozitate, iar 𝑪𝒗 se numește coeficient de viteză.
Denivelarea lichidului în tuburile piezometrice se măsoară,
H. Dacă fluidul a cărui viteză vrem să o măsurăm este un
gaz, atunci de tuburile piezometrice se montează un
manometru diferențial tub U sau tub înclinat.
c) CURGEREA PRIN ORIFICII MICI ALE REZERVOARELOR
Se consideră un rezervor cu nivel constant, H. Nivelul suprafeței libere din rezervor se consideră până în centru geometric
al găurii din peretele vertical, Figura 8.
Ne punem problema care este viteza de ieșire a jetului de apă din rezervor prin orificiul din peretele vertical, orificiul
având aria A.
Pentru rezolvarea unei astfel de probleme se scrie ecuația lui Bernoulli în
curgere permanentă pentru fluid ideal, între un punct A aflat pe suprafața
liberă a rezervorului de arie AA, și un punct B aflat în centrul geometric al
orificiului de arie A.
Aria rezervorului este mult mai mare decât aria orificiului, 𝑨𝑨 ≫ 𝑨, și din
ecuația de continuitate cum debitul din A este același cu debitul din B, viteza
𝑸 𝑸
în A va fi mult mai mică decât viteza în B, = 𝑽𝑨 și = 𝑽𝑩 , cum 𝑨𝑨 ≫ 𝑨,
𝑨𝑨 𝑨

și 𝑽𝑨 ≪ 𝑽𝑩 și 𝑽𝑨 = 𝟎. De asemeni presiunile statice în punctele A și B sunt

egale cu presiunea atmosferică, 𝒑𝑨 = 𝒑𝑩 . Așa cum se observă din Figura 8,
față de un plan de referință O, 𝒛𝑩 = 𝟎 și , 𝒛𝑨 = 𝑯.
În aceste condiții, relația lui Bernoulli între piunctele A și B pe o linie de
curent, pentru fluidul ideal în mișcare permanentă este Figura 8. Rezervor nivel constant
𝟐 𝟐
𝑽𝐴 𝒑 𝑽𝐵 𝒑
+ 𝝆𝒈𝐴 + 𝒛𝐴 = + 𝝆𝒈𝐵 + 𝒛𝐵 .
𝟐𝒈 𝟐𝒈

Și cu observațiile de mai sus, obținem

𝑽𝐵 𝟐
= 𝒛𝐴 .
𝟐𝒈

Adică, 𝑽𝐵 = √𝟐𝒈𝑯 .
Relația se numește relația lui TORRICELLI.
Avînd în vedere că jetul de fluid se contractă la ieșirea din orificiu, aria
contractată va fi 𝑨𝒄 = 𝑪𝒄 ∙ 𝑨 în care 𝑪𝒄 este coeficientul de contracție și
𝑪𝒄 ≈ 𝟎, 𝟔𝟓.
Viteza reală la ieșirea din orificiul B este mai mică decât viteza teoretică
calculată cu formula lui Torricelli, și pentru fluide reale 𝑽 = 𝑪𝒗 ∙ 𝑽𝑩 , unde
𝑪𝒗 ≈ 𝟎, 𝟗𝟓 coeficient de viteză.
Pentru calculul debitului la ieșirea din orificiu,

𝑸 = 𝒂𝒓𝒊𝒆 × 𝒗𝒊𝒕𝒆𝒛ă = 𝑪𝒄 ∙ 𝑨 ∙ 𝑪𝒗 √𝟐𝒈𝑯 = 𝑪𝒄 𝑪𝒗 ∙ 𝑨√𝟐𝒈𝑯 =

𝑪𝑨√𝟐𝒈𝑯,
unde C se numește coeficient de debit și valoarea lui este de aproximativ 0,6
În cazul în care rezervorul nu are nivel constant, Figura 9, ne propunem să vedem în cât timp se golește rezervorul cu un
volum de lichid ce variază între înălțimea H1 și H2.

Plecăm de la viteza teoretică 𝑽 = √𝟐𝒈𝑯 și considerăm debitul

elementar 𝒅𝑸 în timpul 𝒅𝒕 și volumul elementar dV.

Astfel, 𝒅𝑸 = 𝑪𝑨√𝟐𝒈𝑯 și volumul elementar 𝑪𝑨√𝟐𝒈𝑯𝒅𝒕 =

−𝑨𝑨 ∙ 𝒅𝑯, (semnul minus arată descreșterea de volum).

𝑨𝑨
Va rezulta 𝒅𝒕 = − 𝑪𝑨 ∙ 𝒅𝑯, prin integrare obținem:
√𝟐𝒈𝑯

𝒕 𝟐 𝑨𝑨 𝟐 𝑯 𝟏
∫𝒕𝟏 𝒅𝒕 = − 𝑪𝑨√𝟐𝒈 ∙ ∫𝑯𝟏 √𝑯 𝒅𝑯.

Se obține:
𝑨𝑨
𝒕𝟐 − 𝒕𝟏 = 𝑪𝑨 ∙ (√𝑯𝟏 − √𝑯𝟐 ).
√𝟐𝒈

Atenție, AA reprezintă aria rezervorului, vezi problema anterioară.

Figura 9. Rezervor cu orificiu lateral, și H variabil