Sunteți pe pagina 1din 4

Ce cuvânt minunat...COPILĂRIE...

E cea mai frumoăsă perioadă a vietii,


care odată ce trece nu se mai întoarce!! Și
totuși chiar dacă au trecut atâția ani, nu
îmi pot uita nazbâtiile.
Dar dacă nu vă plictisesc aș dori să vă
povestesc cea mai neuitată nazbâtie a mea.

-1-
plecăm. Când am ajuns, bunica cu lacrimi
în ochi de bucurie ne asteaptă la poartă.
Ea ne-a invita la masă si am inceput a

discuta despre una, despre alta.

-2-

Într-o zi, pe neprins de veste, mama Eu, fiind mică, mă plictiseam si,
îmi spune că plecăm la bunei. Eu, fericită văzând o mâță, am început să alerg s-o
îmi adun toate lucrurile de trebuință și prind. Din greseală, am călcat toate roșiile
culese de bunic pregătite pentru a deveni spusem că pisica a făcut-o.
conserve pe iarnă. Întâmplător am auzit Bunica, dar și bunelul știau
cum îi spunea mamei căt de mult s-a de isprava mea, la fel și mama...
chinuit să crească rosiile astea. Dar niște A doua zi, dis-de-dimineață,
roșii !!! Bunica într-adevăr se chinuie cu tata a plecat la Bălți și a
creșterea roșiilor, le pune jos, la tulpină,
cumpărat alte roșii, dându-mi,
mere, spunând că roșiile absorb mirosna
astfel, prin gestul său, o lecție de viață.
merelor și încă multe astfel de șiretlicuri.
Când dădeam cu ochii de mama, intram
Eu tare nu vroiam sa o supăr pe
în pământ de rușine, mai ales că știm, cu
bunica și, pe loc, am decis să arunc toate
toții, că legumele crescute la țară și, încă de
roșiile la găini.
bunici, sunt foarte gustoase și delicioase.
De atunci și acum, când sunt mare și, mai
ales, când mănânc roșii, mă trec furnici pe
mâini, răvășându-mi sufletul.

-3-
-4-
Bunica, peste un timp, văzând roșiile
la găini m-a întrebat:”Ce s-a intamplat,
Andriuța?
Eu, prefăcându-mă că nu știu nimic, îi
O
amint
ire
din
copilă
rie...