PSIHOLOGIE MEDICALA

Suport de Curs
SEMESTRUL 2

Asis univ.dr. Cristina-Laura Antemir

* Nota. Acest suport de curs a fost redactat cu scopul de a prezenta repere teoretice
pentru fixarea cunostintelor diseminate in cadrul cursurilor si pentru a ajuta studentul
sa se orienteze in studiul individual. Materialul prezentat în continuare este o
prezentare schematică a conţinutului şi tematicilor abordate la cursuri si seminarii.
Parcurgerea acestui suport de curs este necesara, dar nu suficienta pentru
cunoasterea tematicii, metodologiei si interventiilor specifice psihologiei medicale si,
implicit, nu este suficient pentru promovarea examenelor de verificare. Studentul este
incurajat sa frecventeze cursurile si seminariile si sa consulte bibliografia
recomandata pentru o perspectiva comprehensiva si rezultate optime.

1
 TEMATICA CURSULUI

1. Psihologia să nă tă ţii.Personalitatea şi să nă tatea……………………………………….............5

1.1. Definiţia să nă tă ţii…………………………………………………………………………………5

1.2. Promovarea să nă tă ţii……………………………………………………………………………6

1.3. Personalitatea şi ciclurile vieţii……………………………………………………………..7

2. Stres-să nă tate-boală …………………………………………………………………………………….…8

2.1. Definiţia stresului…………………………………………………………………………………8

2.2. Manifestă rile stresului………………………………………………………………………….9

2.3. Modele de stres-coping………………………………………………………………………10

3. Psihologia durerii şi psihooncologie………………………………………………………………12

3.1. Definiţia durerii…………………………………………………………………………………12

3.2. Factori de risc ai durerii……………………………………………………………………..13

3.3. Intervenţii psihologice……………………………………………………………………......14

4. Tanatopsihologia………………………………………………………………………………………….16

4.1. Definiţia morţii…………………………………………………………………………………..16

4.2. Atitudini în faţa morţii………………………………………………………………………..17

4.3. Intervenţii în doliu……………………………………………………………………………..19

5. Fenomenul suicidar……………………………………………………………………………………...21

5.1. Definiţie………………………………………………………………………………………….…21

5.2. Instanţe ale fenomenului suicidar………………………………………………………21

5.3. Factori de risc……………………………………………………………………………………22

5.4. Suicidul în bolile psihice…………………………………………………………………….22

2
6. Psihologia medicală a vârstelor şi sexelor………………………………………………………23

6.1. Consideraţii generale………………………………………………………………………...23

6.2. Etape ale dezvoltă rii………………………………………………………………………….25

7. Tulbură rile alimentare………………………………………………………………………………...31

7.1. Anorexia nervoasă …………………………………………………………………………....31

7.2. Bulimia…………………………………………………………………………………………….34

7.3. Malnutriţia……………………………………………………………………………………….36

8. Tulbură rile delirante…………………………………………………………………………………...38

8.1. Scurtă prezentare clinică …………………………………………………………………...39

8.2. Intervenţii psihologice specifice…………………………………………………………40

9. Tulbură rile anxioase…………………………………………………………………………………….41

9.1. Scurtă prezentare clinică ……………………………………………………………………42

9.2. Intervenţii psihologice specifice………………………………………………………….45

10. Tulbură rile afective………………………………………………………………………………………47

10.1. Prezentare clinică ………………………………………………………………………………47

10.2. Intervenţie psihologică specifică …………………………………………………………48

11. Tulbură ri de personalitate……………………………………………………………………………49

11.1. Delimită ri conceptuale……………………………………………………………………….49

11.2. Evaluare şi intervenţii psihologice specifice………………………………………...50

12. Tulbură ri legate de consumul de substanţă : toxicomaniile şi alcoolismul………51

12.1. Prezentare clinică ……………………………………………………………………………..51

12.2. Evaluare şi intervenţie psihologică …………………………………………………….51

3
Surse bibliografice:

1. Cosman D. (2010) – Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

2. Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie,

Trei, Bucuresti, 2009.

3. Tudose F., Tudose C., Dobranici L. – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;

4. DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

4
 REZUMATUL CURSULUI
CURS 1. Psihologia sanatatii. Personalitatea si sanatatea.

Domeniu interdisciplinar axat pe intelegerea factorilor care influenteaza sanatatea,

boala si tratamentele.

Definitie. Studiul factorilor sociali, psihologici si fiziologici implicati in

comportamentele, cognitiile si emotiile legate de boala.

Sanatatea = stare de bine din punct de vedere fizic, psihologic, social, economic,
cultural, spiritual si nu neaparat in absenta maladiei sau a durerii.

Principalii determinanti ai sanatatii:

1. conditiile socioeconomice generale, culturale si de mediu

2. influentele sistemelor sociale ( familie, comunitate, conditie de mediu,

societate)

3. conditiile de viata psihosociale si materiale individuale asociate unor posibile

reactii la stres

4. factorii individuali ( emotie, cognitie, motivatie, personalitate) si sistemele

fiziologic si genetic ( varsta, sex, constitutie fizica)

Cele 4 categorii de factori sunt influentati de structura sociala si economica a unei

societati.

P r o m o v a r
Principala cauza de mortalitate in tarile dezvoltate este reprezentata
: de maladiile cronice ( afectiunile cardiace, cancerele, AVC si ale
sistemului respirator) si nu de maladiile infectioase. 2/3 dintre
1. decese sunt legate de anumiti factori de risc influentati semnificativ
de comportamentele asociate contextelor de viata.

Abordarea sociocognitiva a schimbarii de comportament.

5
 Obiectiv  schimbarea comportamentului bazata pe modificarea cognitiilor
individuale.

Modelul credintelor referitoare la sanatate – HBM, Rosenstock, 1974.

Teoria sociala cognitiva a lui Bandura, 1977, 1986, 1997.

Teoria actiunii rationale (TRA, Fsihbein si Ajzen, 1975)

Teoria comportamentului planificat (TPB, Theory of Planned Behaviour, Ajzen,

1985, 2002).

2. Modelele de self-empowerment

Obiectiv  dezvoltarea capacitatii de a face alegeri pentru propria sanatate.

Empowerment = capacitatea de a intelege si de a controla fortele personale,

sociale, economice si politice care determina calitatea vietii, in scopul ameliorarii
acesteia. (Fischer si Tarquinio, 2006).

“Sa stii sa spui nu!”

3. Abordarea actiunii colective

Obiectiv  modificarea cauzelor socioeconomice si de mediu ale sanatatii prin

intermediul organizarii colective a membrilor unei comunitati (Morin si
Apostolidis, 2002).

Personalitatea si ciclurile vietii:

Problemele dezvoltarii psihice ale omului sunt foarte numeroase si dificil de

abordat mai ales in perioadele in care societatea capata o serie de caracteristici
variabile- care creeaza un cadru de conditionare social, familial, material,
continental si planetar special.

Trei mari cicluri ale vietii:

1-ciclul de crestere si dezvoltare din primii 20 ani (copilaria cu substadiile ei,

pubertatea, adolescenta).

2-ciclul adult, ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului( se extinde pana la

65 ani- varsta a doua: tineretea cu substadiile ei, etapa adulta timpurie sau precoce,
adulta medie, adulta prelungita sau tardiva).

6
 3-ciclul al treilea sau etapele varstelor de regresie, ale batranetii-postadulte ( de
la 65 pana la moarte: perioada de adaptare, aceea a batranetii timpurii, a batranetii
propriu-zise si perioada marii batraneti si a regresiei finale sau ciclul terminal).

Tulburari de personalitate:

Primele constituie un capitol aparte de patologie şi va fi tratat ca atare :

TULBURARILE DE PERSONALITATE= PSIHOPATII

Tulburari tranzitorii: Tulburările tranzitorii de personalitate sunt depersonalizarea şi

derealizarea.

Depersonalizarea constă în impresia subiectivă de schimbare, redată de fiecare dată,

de fiecare individ, în mod diferit.

Subiecţii descriu stări ca de vis, sunt bradipsihici, detaşaţi, indecişi, trăiesc o stare ca
de dedublare în care îşi contemplă propria existenţă.

Se asociază ameţeli, hipoestezie sau anestezie senzorială, dispoziţie depresivă, acuze

somatoforme, teama de a nu înnebuni, percepţia subiectivă a distorsiunii curgerii
timpului.

Depersonalizarea se regaseste: în afecţiuni psihiatrice diverse (schizofrenie la debut,

în stările prodromale sau stările acute, mai ales dacă asociază sindromul de
automatism mintal Kandinski-Clérambault, tulburarea de panică, tulburarea anxioasă
generalizată, fobii, tulburarea de stres post-traumatic, tulburări disociative, depresie)
sau

în tulburări organice (epilepsia temporală, tumori cerebrale, migrenă, hipotiroidism,

encefalite, debutul bolii Alzheimer, hipoglicemie).

Derealizarea: însoţeşte depersonalizarea şi constă în trăiri de inautenticitate a

percepţiei ambianţei, care pare ca s-a schimbat, este percepută ca prin ceaţă, sau ca
ceva cu totul străin, insolit.

Personalitatea si sanatatea

Diferiti autori au descris profiluri complexe de personalitate cu risc pentru diferite

maladii, in special cardiovasculare si cancer (tip A, tip C). In prezent, aceste
profile sunt discutabile. Studiile recente se axeaza pe anumite trasaturi specifice

7
 ale personalitatii (anxietate, depresie, ostilitate, etc) cu rol in aparitia si
dezvoltarea anumitor boli.

Factorii de vulnerabilitate si sanatatea

1. ostilitatea

2. anxietatea

3. afectele depresive

Exprimarea emotiilor si sanatatea

Profilul de personalitate tip C - reprimarea emotiilor, resemnare/disperare cu

comportament supra-adaptat, cooperare, evitarea conflictelor.

Cousson – Gelie (2001)  blocajul exprimarii afectelor apare asociat cu debutul

cancerului, inclusiv in anumite studii longitudinale.

2. Exprimarea emotiilor in maladiile cronice

Panagopoulou, Kersbergen, Maes ( 2002)  detresa psihologica se mareste o data cu

nonexprimarea emotiilor.

Exprimarea puternica a emotiilor nu produce un efect pozitiv. Nonexprimarea poate

duce la un efect negativ.

3. Alexitimia (Sifneos, 1973)

Alexitimia = functionarea pacientilor cu afectiuni organice si

o componenta psihosomatica semnificativa.

Aspecte complementare alexitimiei (Pedinielli, 1992):

 incapacitatea persoanei de a-si recunoaste, identifica si exprima propriile

emotii;

 limitarea capacitatii de a visa, mai ales a aptitudinii spre reveria nocturna

 tendinta de a actiona pentru evitarea si rezolvarea conflictelor;

 descrierea detaliata a faptelor, evenimentelor sau simptomelor fizice.

Instrumente psihodiagnostice: Beth Israel Questionnaire, Toronto Alexithymic Scale

(TAS).

8
Factorii personali si sanatatea

1. Eficacitatea personala

2. Optimismul

3. Sensul coerentei

4. Rezilienta

C2. Stres – sanatate – boala. Stresul – definitie, manifestari, mecanisme, modele,

tipuri. Teste clinice de evaluare a stresului

Stres (lat. Stringere = a constrange)  raspuns specific al organismului la solicitarile

nespecifice, atat externe cat si interioare, prin expectatii, credinte, aspiratii, temeri,
generatoare de stari placute sau neplacute.

Definitiile stresului sunt amprentate de diferitele perspective ale abordarilor specifice



1. Definitii fiziologice, fundamentate pe cercetarile clinice si de laborator.

2. Definitii bazate pe criterii psihologice

3. Definitii pe criterii sociologice.

Hans Selye (1936) dezvolta si popularizeaza in mediile stiintifice si medicale

conceptul de stress. El descrie “sindromul general de adaptare” (SGA) ca efortul
organismului de a raspunde la solicitarile mediului. SGA consta in 3 stadii: reactia de
alarma, stadiul de rezistenta si stadiul de epuizare.

Richard Lazarus (1966) initiaza in cadrul teoriei tranzactionale o alta teorie despre
stres bazata pe 4 concepte:

- interactiunea ( tranzactia)

- sistemul cognitiv

- evaluarea

- copingul cognitiv.

Stresul reprezinta o tranzactie dinamica specifica intre

persoana si mediu, care este evaluata de catre persoana ca
depasindu-i resursele, punandu-i in pericol starea de bine.
(Lazarus si Folkman, 1984)
9
Manifestarile stresului

Nivel de actiune Manifestarile stresului

Sist. Cardiovascular Tahicardie, aritmii, HTA

Sist. Gastrointestinal Sialoree, intensificarea tranzitului

intestinal

Sist. Muscular Bruxism, dispee, hiperventilatie,

tensiune musculara, ticuri, fasciculatii

Sist. Neuroendocrin Nivel scazut de CA si CO in sange si

urina, testosteron, prolactina, colesterol,
betaendorfine, STH, acizi grasi liberi

Sist. Imun Moficari la nivelul imunoglobulinei IgA,

IgE, IgG, IgM, cresterea limfocitelor

Derma Transpiratie excesiva, modificari in

conductanta electrica a pielii

Emotional – afectiv Anxietate, frustrare, ostilitate, depresie,

labilitate, culpabilitate, neputinta.

Cognitiv Afectari ale MSD si MLD, capacitate de

concentrare scazuta, toleranta la
frustrare redusa, ideatie obsesiva si
irationala, etc.

Comportamental Pasivitate, agresivitate, instabilitate,

evitare, fuga, demisie, afectarea relatiilor
interpersonale, accidente, comportament
de tipul “totul sau nimic”, cresterea sau
pierderea apetitului, insomnii, abuz de
alcool, tutun, cafea, medicamente,

10
 suicid.

Modele de stres-coping

1. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si Folkman

Lazarus a descris stresul ca un proces care include stimuli/stresori si raspunsurile

provocate, dar si relatia dintre persoana si mediu, relatie aflata intr-o continua
dinamica bidirectionala intre cei 2 poli, persoana si mediul, fiecare actionand asupra
celuilalt. Aceasta relatie este modulata de 2 grupe de procese, respectiv cele de
evalaure cognitiva si procesele de coping.

a. Procesele de evaluare cognitiva. Exista 2 forme majora de evaluare: 1. prin

intermediul careia persoana evaluaeza impactul evenimentului stresant pentru
mentinerea starii sale de bine( stres perceput, Cohen, Kamarch si Mermelstein,
1983) si 2. Evaluarea de catre persoana a capacitatilor proprii de control si de
a face fata situatiei (control perceput).

b. Procesul de a-face-fata (coping), strategii de adaptare.

Conceptul de coping  modul in care persoana se adapteaza la

situatiile stresante si elaboreaza un raspuns pentru a face fata.

Strategii de coping  ansamblul proceselor dezvoltate de o

2. persoana intr-o situatie perceputa ca stresanta cu scopul
diminuarii, eliminarii sau tolerarii impactului asupra starii sale
de bine.

Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer

Moss si Schaefer (1993) introduc diferite grupe de factori care moduleaza tranzactia
intre persoana si mediu, completand notiunile fundamentale ale teoriei lui Lazarus si
Folkman  evaluarile cognitive ale situatiei si strategiile de coping sunt influentate
de resursele si obstacolele specifice contextului situational ( evenimente de viata,
sustinere sociala, presiune normativa, etc.), precum si de caracteristicile biologice
( sex, varsta, bagaj genetic), fiziologice ( constitutie fizica), dar si de anumiti factori
socio-psihologici ( stil de viata si profil de personalitate).

11
3. Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De Ridder

Evaluarea unui eveniment este determinata atat de caracteristicile acestuia, precum si

de scopurile personale. Astfel, acest model considera ca alte evenimente semnificative
de viata, independente de boala, pot sa influenteze modul de a reactiona in gestionarea
bolii, pe langa factorii personali si contextuali, a caracteristicilor specifice bolii si
tratamentului.

Teste clinice de evaluare a stresului: Scala stresului perceput (PSS), Scala stresului
zilnic (DHS), Chestionarul evenimentelor recente (RLCQ), Scala de evaluare a
readaptarii sociale (SRRS)

12
C3. Psihologia durerii. Aspecte generale. Factori de risc. Teorii ale durerii.

Psihooncologie. Interventii psihologice medicale.

Durerea este o experienta senzoriala asociata cu leziuni tisulare actuale sau

potentiale sau descrisa in termenii unei astfel de leziuni. Durerea este intotdeauna
subiectiva. (Asociatia Internationala pentru Studiul Durerii)

Durerea implica una sau mai multe persoane si poate afecta atat familiile, prietenii,
cunostintele, dar si profesionistii implicati in ingrijirea persoanelor care se confrunta
cu durerea si boala.

Factori care influenteaza perceptia durerii: exista 2 categorii de factori psihologici:

• Factori ce tin de situatie – informatiile legate de durere, locul si modul de

aparitie a durerii.

• Factori individuali – experienta cu durerea, credintele personale despre

sanatate si boala, aptitudinile cognitive, stilul de gandire.

Factori generali :

1. Durerea severa sau progresiva, care provoaca o limitare semnificativa a

activitatii sau tratarea anterioara ineficienta/insuficienta vor agrava perceptia durerii;
situatiile opuse o pot usura.

2. Alte simptome fizice: insomnie, extenuare sau fatigabilitate secundare durerii

netratate vor resimti mai acut durerea. Tusea persistenta, voma repetata sau sughitul
pot agrava durerea, in special durerea osoasa. Dispneea, diareea, incontinenta sau
hemoragia agraveaza perceptia durerii.

3. Probleme psihologice – cei mai comuni factori de agravare a perceptiei

durerii. Ex. Teama de moarte, de pierdere a controlului, depresia.

4. Dificultatile sociale - lipsa sprijinului familial, social, dificultati economice,

financiare, relatii interpersonale conflictuale, etc. – pot conduce la durere netratata.

5. Factori culturali – variaza semnificativ in atitudinea asupra bolii, durerii si

mortii, osciland intre acceptare si anxietate severa si depresie.

6. Spiritualitatea.

13
Clasificarea durerii:

- Se face dupa mai multe criterii: caracter, localizare, frecventa;

- Durerea acuta dureaza intre 6 saptamani si 6 luni si are ca sentiment asociat

anxietatea, intrucat are semnificatia de pericol iminent pentru individ;poate fi:

- A. Superficiala: tegumente, mucoase- este de scurta durata, bine localizata,

are caracter ascutit;

- B. Profunda: muschi, membrane- mai greu localizabila, mai persistenta si are

caracter de arsura.

- Durerea cronica dureaza peste 6 luni , este localizata la nivelul organelor

interne, are in general caracter presional si produce un discomfort important, cu
afectare familiala, profesionala;poate fi:

- A. Recurenta, de intensitate crescuta;

- B. Constanta, de intensitate variabila, ca in durerea de spate;

- C. Cronica progresiva, ca in artrita reumatismala, cancer.

Durerea acuta este influentata de:

1. Experienta anterioara cu durerea.

2. Informatiile provenite de la cei din jur – cadre medicale, persoane investite cu

o anumita credibilitate de catre pacient – referitoare la boala, evolutie, tratament,
prognostic, etc.

3. Tehnicile inductive, imageria dirijata pot avea efect pozitiv in ameliorarea

perceptiei durerii.

4. Atitudinea empatica, calda, deschisa, prestigiul si profesionalismul

ingrijitorului.

Durerea cronica poate fi influentata de:

1. semnificatia acordata durerii

2. dispozitia psihica a persoanei

14
3. stilul cognitiv

Factori psihosociali ce influenteaza perceptia durerii:

1. Sexul: femeile sunt mai sensibile la durere, datorita diferentelor fiziologice

datorate hormonilor sexuali, a frecventei mai mari a durerilor nonpatologice raportate
de femei, precum si a unor diferente de ordin genetic;

2. Varsta: influenteaza modul de percepere si raportare a durerii, in functie de

diferenta de strategie in perceperea si controlul durerii;

3. Diferentele personalitatii: introvertii sunt mai reactivi la durere si au un prag

mai scazut al sensibilitatii dureroase; de asemenea, cei ce prezinta convingeri
negative legate de diferite evenimente potential dureroase, prezinta o supraestimare a
durerii.

Psihooncologie

Cancer – concept umbrela, care acopera peste 100 de entitati nosologice, avand in
comun:

- existenta unor cauze complexe, putin cunoscute;

- existenta unei reactivitati individuale;

- prezenta unei disfunctii la nivel ADN celular;

- formatiunile tumorale au cicluri de crestere lungi si neregulate, avand un

parcurs de 2 -17 ani in care devin detectabile clinic;

- procesele neoplazice prezinta o specificitate la anumite specii vulnerabile,

avand manifestari diferite, ceea ce face dificil transferul datelor obtinute din studiul
pe animale la om.

Factori de risc

1. Comportamentali - stilul de viata, obiceiurile alimentare, consumul de alcool,

comportamentul sexual, expunerea prelungita la radiatii solare.

15
2. Genetici

3. Psihosociali – stresul, personalitate de tip C.

Interventii psihologice

Abordarea holista include implicarea profesionistilor in tratarea aspectelor fizice

complementata de cele psihosociale.

Suportul de care au nevoie persoanele aflate in durere trebuie sa includa familia de

origine, prieteni si cunostinte.

Tehnicile psihoterapeutice utilizate in domeniul suferintei fizice si implicit

psihologice sunt: interventia in criza, tratamentul suportiv ( grupuri de suport),
tehnici de orientare psihanalitica, cognitiv-comportamentala si existentiala.

16
C4. Tanatopsihologia. Conceptul de moarte in psihologia medicala. Definitie,
atitudini, asistenta psihologica. Doliul.

Tanatologia este o disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul invatamantului

american in a doua jumatate a secolului XX.

Obiectul tanatologiei este constituit din studiul comportamentelor, conceptiilor si a

afectelor legate de fenomenul mortii.

Sfarsitul vietii este atat de natura medicala, dar si psihologica, sociala, juridica, etica
si spirituala.

Definitia mortii:

Definitia uzuala: incetarea permanenta si ireversibila a respiratiei, a batailor cordului

si a functiei cerebrale cu disparitia cunostintei individului.

Fiziologic – incetarea activitatii tisulare

Genetic – deconstructie programata, datorata acumularii de erori de traducere,n

mutatii capitale ai dereglari in sinteza proteinelor

Biochimic – trecerea de la organic la anorganic

Biologic - forma de selectie naturala prin care se elimina ceea ce nu este util speciei.

Filosofic – moartea este un fenomen natural, necesar si universal.

Moartea se manifesta la mai multe nivele, fiind mai degraba un proces, decat un
moment propriu-zis:

- Fiziologic – incetarea activitatii centrilor vitali urmata de cea a activitatii

tisulare.

- Genetic – inscrisa in programul genetic, moarte apare in urma mutatiilor

semnificative din cadrul deconstructiei programate, care conduce in final la dereglari
in sinteza proteinelor.

- Biochimic – trecerea de la organic la anorganic.

17
- Biologic – forma a selectiei naturale.

- Filosofic – fenomen natural.

Etapele trecerii de la viata la moarte:

In medicina sunt descrise 4 etape ale mortii biologice:

1. preagonia

2. agonia

3. moartea clinica

4. moartea reala

Moartea- incriminate 4 cauze:

1. Naturala;

2. Accidentala;

3. Sinucidere;

4. Omucidere.

Pacientii parcurg 5 faze de constientizare a mortii iminente (Kubler- Ross):

1. negarea

2. mania

3. negocierea

4. depresia

5. acceptarea

Intrucat perioada terminala este de cele mai multe ori cea mai bogata in intelesuri ale
semnificatiilor personale ale vietii, tanatologii recomanda sa li se comunice adevarul
pacientilor aflati in stare grava, despre diagnosticul lor si despre sansele de
supravietuire.

18
Moartea cerebrala: se considera ca o persoana se afla in moarte cerebrala, daca
prezinta:

Imobilitate absoluta si atonie musculara completa

Midriaza fixa bilaterala

Insensibilitatea corneei, hipotonia oculara si absenta luciului corneei – cele mai sigure
semne – denota leziuni ireversibila ale bulbului cerebral.

Oprirea respiratiei spontane pt mai mult de 5 minute.

Ritm cardiiac neinfluentat de atropina sau de compresia globilor oculari

Prabusirea TA

Scaderea ireversibila a tempperaturii la 35-30 grade celsius

Stare de inconstienta .

Kubler – Ross a formulat 3 scopuri principale:

1. siguranta si protectie

2. moarte demna

3. moarte conforma dorintei persoanei.

N. Cassem recomanda sapte atitudini esentiale in asistarea pacientilor terminali ( cei

7 C):

1. Concern – grija plina de intelegere si compasiune

2. Competence – competenta

3. Communication – comunicare

4. Children – reintalnirea cu copiii

5. Cohesion – coeziunea familiei in jurul persoanei

19
6. Ceerfulness - atitudine curajoasa

7. Consistency – atentie constant focusata pe nevoiele pacientului.

Asistenta psihologica a persoanei aflata in stadiu terminal este centrata pe empatie si

suport. Kastenbaum, Morris ( 1989) semnaleaza 3 factori capabili in usurarea
suferintei bolnavului:

1. apelul la sentimentele religioase ale acestuia

2. prezenta familiei, a rudelor, prietenilor

3. (auto)centrarea pe realizarile din timpul vietii.

Rolul semnificativ al medicului care asista la ritualul “trecerii” – investit de catre

bolnav si de familie ca un salvator, care hotaraste si de care depinde destinul
pacientului. El are rolul impreuna cu echipa medicala, de a media sfarsitul inevitabil.

Doliul

Etape:

1. Acceptarea realitatii pierderii

2. Trairea durerii provocata de pierdere

3. Adaptarea la noul context de viata din care persoana decedata lipseste

4. Reconstruirea de noi relatii emotionale

Interventia psihologica in doliu

Worden (1992) a descris 10 principii pentru a ajuta persoana aflata in suferinta sa

depaseasca durerea:

1. actualizarea durerii ( descrierea pierderii, a circumstantelor, etc.)

2. identificarea si exprimarea sentimentelor ( furie, culpabilizare, etc)

3. actiunea – inceperea procesului de separare ( luarea unor decizii)

4. stabilirea de noi relatii

20
5. stabilirea unui termen-limita pt doliu

6. reasigurarea normalitatii sentimentelor

7. recunoasterea diferentelor individuale in procesul durerii

8. accesul la suport non-intensiv pe termen lung

9. explorarea stilurilor de a face fata

10. identificarea durerii nerezolvate

Interventiile psihologice trebuie insotite de interventiile farmacologice atunci cand

durerea este asociata de tulburari psihiatrice ( medicatia hipnotica, antidepresiva,
sedative, etc.). De mare ajutor sunt grupurile informale de suport.

21
C5. Fenomenul suicidar. Definitie, cadru conceptual, instante ale fenomenului
suicidar, factori de risc, teorii. Suicidul in bolile psihice. Tipuri particulare de
suicid.

Suicidul este definit ca “orice caz in care moartea rezulta direct sau indirect dintr-un
act pozitiv sau negativ, facut de victima insasi, care stie ca trebuie sa produca acel
rezultat” (Durkheim)

Instante ale fenomenului suicidar (G. Ionescu):

Ideea de suicid veleitara reprezinta o dorinta tranzitorie de autodistrugere, cu proiectia

cadrului, dar fara punerea in practica, fiind generata de moment.

Santajul cu suicidul apare la persoane cu structura psihica mai labila sau cu un

coeficient scazut de inteligenta cu scopul de a obtine ceva.

Tentativele suicidare reprezinta sinucideri ratate din motive care tin de context,
interventia unor persoane, mijloace de suicid nepotrivite.

Suicidul presuicidar descris de Ringel prin restrangerea campului constiintei si

afectivitatii cu inclinatii catre fantasmele suicidare.

Suicidul disimulat (travestit) reprezinta disimularea actului suicidar sub masca unui
accident.

Raptusul suicidar este consecinta unui impuls prin care persoana recurge la suicid, o
tendinta greu de stapanit.

Suicidul cronic ( parasuicidul) sunt reprezentate de automutilari, refuz alimentar sau

de tratament, conduite de risc, comportamente profund autodistructive.

Conduita suicidara presupune organizarea in vederea sinuciderii, individul

pregatindu-se prin scrierea testamentului, vizitarea prietenilor, a locurilor din
copilarie, etc.

Factori de risc

Factorii socio-economici:

- situatiile de criza profunda, somaj, faliment, marginalizarea, excluderea,

instabilitatea familiala si economica.

22
 - Statutul marital

- Sexul

- Habitatul

- Statutul profesional

2. Factorii meteorologici – mai frecvent primavara si toamna

3. Factorii somatici – riscul de suicid creste in bolile somatice.

4. Ereditatea. Nu suicidul este ereditar, ci boala pe fondul careia apare.

Suicidul in bolile psihice

Suicidul in depresie. Riscul suicidar este prezent la orice depresiv, dar nu este corelat
cu severitatea afectiunii. Cel mai frecvent, poate aparea la inceputul si finalul
episodului depresiv.

Suicidul in schizofrenie. Apare mai frecvent in perioada de debut, iar modul de

realizare prezinta caracteristici profund agresive, brutale. De cele mai multe ori este
un act greu de inteles.

Suicidul in epilepsie. Epilepsia poate prezenta toata gama comportamentelor

suicidare, de la pulsiune pana actul in sine.

Suicidul in intarzierea mintala apare ca expresie a unui comportament de tip oglinda

sau pentru a-i pedepsi pe cei din jur, individul fiind mai mult sau mai putin constient
de consecintele mortii lui.

Suicidul in demente reprezinta expresia deteriorarii, fiind posibil mai ales in perioada
de debut a bolii.

Suicidul in alcoolism si toxicomanii este cauzat de depresia prezenta la aprox. 30%

dintre alcoolici sau de simptomele psihotice aparute in starile confuzionale de
delirium tremens sau in intoxicatiile cu diferite droguri.

Suicidul in nevroze prezinta o prevalenta relativ egala ca la populatia normala, fiind

efect al decompensarii starii nevrotice.

Suicidul in tulburarile de personalitate prezinta o prevalenta crescuta, aparand fie in

cadrul episoadelor depresive, fie ca expresie a unei tentative sucidare reusite.

23
24
C6. Psihologia medicala a varstelor si sexelor. Consideratii generale, etape,
stadii, factori psihologici.

Dezvoltarea umana  proces care se desfasoara pe toata durata vietii.

Dezvoltarea umana = obiect de studiu  studierea stiintifica a tiparelor (proceselor)

de schimbare si stabilitate in toate sectoarele sau aspectele dezvoltarii si in toate
etapele vietii.

Studierea dezvoltarii umane are ca obiectiv descrierea acesteia, explicarea, predictia

si, cand este cazul interventia in desfasurarea ei.

Dezvoltarea se refera la 3 sectoare principale, aspecte care interactioneaza intre ele:

1. fizic: cresterea organismului si a creierului, capacitatile senzoriale, abilitatile

motorii si sanatatea;

2. cognitiv: invatarea, atentia, memoria, limbajul, gandirea, rationarea si

creativitatea;

3. psihosocial: starile emotionale, personalitatea si relatiile sociale.

Etapele vietii  construct social  nu exista un moment definibil in mod

obiectiv in care un copil devine adult sau un adult, batran.

Elementele principale tipice de dezvoltare in 8 etape ale dezvoltarii umane

(Papalia, Olds, Feldman, 2010)

Interval de varsta Dezvoltare fizica Dezvoltare Dezvoltare

cognitiva psihosociala

Perioada prenatala Are loc conceptia, Se dezvolta Fetusul

prin fertilizare capacitati de reactioneaza la
(de la conceptie la
normala sau alte invatare si de vocea mamei si
nastere)
mijloace. reactie la stimuli ajunge sa o
senzoriali. prefere.
Zestrea genetica
interactioneaza cu
influentele de
mediu inca de la

25
 inceput.

Se formeaza
structurile
fundamentale ale
organismului;
incepe dezvoltarea
intensiva a
creierului.

Cresterea fizica
este cea mai
rapida.

Exista o mare
vulnerabilitate la
influentele
mediului.

Perioada de sugar Toate simturile si Capacitatea de Se formeaza

si varsta invatarii sistemele invatare si cea de atasamentul fata de
mersului (nastere – organismului reamintire exista parinti si alte
3 ani) functioneaza la chiar si in primele persoane.
nastere la diferite saptamani de viata.
Se dezvolta
nivele.
Spre sfarsitul celui constiinta de sine.
Creierul capata de-al doilea an, se
Se produce
complexitate mai dezvolta
trecerea treptata de
mare si este capacitatea de
la dependenta la
extrem de sensibil rezolvare a
autonomie.
la influentele problemelor.
mediului. Creste interesul
Intelegerea si
fata de alti copii.
Cresterea fizica si folosirea
dezvoltarea limbajului
abilitatilor motorii evolueaza rapid.
sunt rapide.

Prima copilarie (3 Cresterea este Gandirea este Conceptia despre

– 6 ani) constanta; corpul cumva sine si intelegerea
devine mai suplu egocentrica, dar se emotiilor devin

26
 si proportiile se dezvolta si mai complexe;
apropie mai mult intelegerea stima de sine are
de cele adulte. perspectivei altor caracter global.
persoane.
Apetitul alimentar Sporesc
se reduce si Imaturitatea independenta,
problemele de cognitiva da initiativa si
somn sunt nastere unor idei autocontrolul.
frecvente. logice despre
Se dezvolta
lume.
Apare tendinta de identitatea de gen.
a folosi Memoria si Jocul devine mai
preponderent o limbajul de imaginativ, mai
mana; abilitatile imbunatatesc. complex si, de
motorii fine si obicei, mai social.
Inteligenta devine
grosiere se
mai usor de Altruismul,
imbunatatesc si
decelat. agresivitatea si
sporeste forta.
teama sunt
Experienta anului
frecvent intalnite.
pregatitor pentru
scoala este Familia ramane
comuna, iar cea a centrul vietii
gradinitei si mai sociale, dar ceilalti
comuna. copii devin mai
importanti.

Copilaria mijlocie Cresterea Egocentrismul se Conceptia despre

(6 – 11 ani) incetineste. reduce. sine devine mai
complexa,
Forta si abilitatile Copiii incep sa
influentand stima
atletice sporesc. gandeasca logic,
de sine.
insa concret.
Bolile respiratorii
Reglarea in comun
sunt frecvente, dar Memoria si
a conduitei reflecta
sanatatea este in capacitatile
trecerea treptata a
general mai buna lingvistice se
controlului din
decat in oricare imbunatatesc.
sarcina parintelui
alta perioada a
Achizitiile in cea a copilului.
vietii.
cognitive le permit

27
 copiilor sa Grupul celor de
beneficieze de pe aceeasi varsta
urma educatiei capata importanta
formale. centrala.

Unii copii
manifesta nevoi si
avantaje educative
speciale.

Adolescenta (11 – Cresterea fizica si Se dezvolta Cautarea

20 ani) alte schimbari sunt capacitatea de identitatii, inclusiv
rapide si profunde. gandire abstracta si a celei sexuale,
rationament capata un rol
Survine
stiintific. central.
maturitatea
reproductiva. Gandirea imatura Relatiile cu parintii
persista in anumite sunt in general
Apar riscuri
atitudini si bune.
majore de sanatate,
comportamente.
ca urmare a Grupul celor de
problemelor de Educatia are in aceeasi varsta
comportament, centru pregatirea poate sa exercite o
cum ar fi pentru facultate influenta pozitiva
tulburarile de sau meserie. sau negativa.
alimentatie si
abuzul de droguri.

Inceputul varstei Forma fizica Gandirea si Trasaturile de

adulte si adultul atinge apogeul, judecata morala personalitate si
tanar (20-40 ani) apoi scade usor. devin mai stilul devin relativ
complexe. stabile, dar
Alegerile
schimbarile la
privitoare la stilul Se fac alegeri in
nivelul
de viata materie de
personalitatii pot fi
influenteaza educatie si
influentate de
sanatatea. ocupatie, uneori
etapele si
dupa o perioada de
evenimentele din
explorare.
viata.

28
 Se stabilesc relatii
intime si se
creeaza stilul de
viata personal, insa
acestea pot sa nu
fie durabile.

Majoritatea se
casatoresc si devin
parinti.

Varsta mijlocie E posibil sa Capacitatile Sentimentul

(40-65 de ani) inceapa o usoara mentale ating identitatii continua
deteriorare a apogeul; sa se dezvolte;
capacitatilor experienta si poate sa apara
senzoriale, a abilitatile practice perioada de
sanatatii, a de rezolvare a tranzitie a varstei
rezistentei si fortei, problemelor sunt mijlocii.
dar exista mari considerabile.
Responsabilitatea
diferente intre
Manifestarile dubla a ingrijirii
indivizi.
creative ar putea sa copiilor si
Femeile traiesc se reduca, dar parintilor poate sa
experienta calitatea lor provoace stres.
menopauzei. sporeste.
Plecarea copiilor
Pentru unii, lasa caminul gol.
succesul in cariera
si capacitatea de a
castiga bani ating
apogeul; la altii,
poate sa survina
epuizarea sau
schimbarea
carierei.

Varsta a treia Majoritatea Cele mai multe Poate avea loc

(peste 65 de ani) oamenilor este persoane sunt pensionarea, fapt
sanatoasa si activa, active mental. ce poate oferi noi
desi, in general, optiuni de

29
sanatatea si Desi inteligenta si petrecere a
capacitatile fizice memoria se pot timpului,
sunt in declin. deteriora in
Oamenii isi
anumite sectoare,
Cresterea timpului elaboreaza strategii
majoritatea
de reactie mai flexibile
oamenilor gaseste
afecteaza unele pentru a se
cai de a compensa
aspecte ale confrunta cu
aceasta.
functionarii. pierderile
personale si cu
moartea.

Relatiile cu rudele
si cu prietenii
apropiati pot sa
ofere un sprijin
important.

Cautarea sensului
vietii capata
importanta
centrala.

30
Perspective asupra dezvoltarii umane (Papalia, Olds, Feldman, 2010)

Perspectiva Teorii Postulate Tehnica Adaptata A

pe etape
Psihanalitica Teoria psihosexuala Comportamentul este controlat de pulsiuni Observatia Da F
a lui Freud inconstiente puternice. clinica in
m
e
Teoria psihosociala a Personalitatea este influentata de societate si Obs. Clinica Da In
lui Erikson se dezvolta printr-o serie de crize. d
in
e
A invatarii Comportamentalism Oamenii raspund; mediul controleaza Proceduri Nu E
ul sau teoria comportamentul. experimentale
traditionala a riguroase
invatarii (Pavlov,
Skinner, Watson)
Teoria invatarii Copiii invata intr-un context social, prin Proceduri Nu E
sociale (social- observarea si imitarea modelelor. Copiii experimentale m
cognitiva) (Bandura) contribuie activ la invatare. riguroase fa
Cognitiva Teoria stadiilor Intre pruncie si adolescenta survin schimbari Interviuri Da In
cognitive a lui Piaget calitative la nivelul gandirii. flexibile, d
Teoria socioculturala observ. meticul. in
a lui Vigotki Copiii sunt initiatorii activi ai dezvoltarii. Cercetare e
Interactiunea sociala este esentiala pentru transculturala; Nu
dezvoltarea cognitiva. obs copilului in E
interactiune
Teoria procesarii Fiintele umane sunt procesatoare de Cercetare de Nu In
informatiei simboluri. laborator; d
urmarirea in
reactiilor e
fiziologice prin
mijl tehnol.
Contextuala Teoria bio-ecologica Dezvoltarea se produce prin interactiunea Observatia si Nu In
a lui Bronfenbrenner dintre persoana aflata in dezvoltare si 5 analiza d
sisteme contextuale de influente impletite naturalista in
intre ele, care o inconjoara de la microsistem e
la cronosistem.

31
Evolutiva / Teoria atasamentului Fiintele umane detin mecanismele adaptative Observatia Nu In
socio- a lui Bowlby necesare supravietuirii; se pune accent pe naturalista si de d
biologica perioadele critice si pe cele sensibile; baza laborator in
evolutiva si cea biologica a e
comportamentului si predispozitia la invatare
sunt importante.

Stadiile dezvoltarii

Stadiile psihosexuale Stadiile psihosociale Stadiile cognitive

(Freud) (Erikson) ( Piaget)

Oral ( de la nastere la 12- Incredere fundamentala vs. Senzorio-motor ( de la

18 luni). Principala sursa
de placere a sugarului o
constituie activitatile ce
implica gura ( supt si
hranit).
Anal ( de la 12-18 luni la
3 ani). Copilul obtine
gratificare senzuala prin
retinerea si eliminarea
fecalelor. Zona de
gratificare este cea anala,
iar activitatea importanta
o constituie educatia
sfincteriana.
Falic ( de la 3 la 6 ani).
Copilul se ataseaza de
parintele de sex opus si
ulterior se identifica cu
parintele de acelasi sex.
Se dezvolta Supra – eul.
Zona genitala devine zona
Harnicie vs. Inferioritate
de gratificare.
Neincredere (de la nastere
la 12-18 luni). Sugarul
dezvolta impresia daca
lumea este sau nu un loc
sigur. Virtute: speranta.
Autonomie vs. Rusine si
Indoiala (de la 12 – 18 luni
la 3 ani). Copilul ajunge la
un echilibru intre
independenta si autonomie,
pe de o parte, si rusine si
indoiala, pe de alta parte.
Virtute: vointa.
Initiativa vs. Vinovatie ( 3 –
6 ani). Copilul isi dezvolta
initiativa cand incearca
activitati noi si nu este
coplesit de vinovatie.
Virtute: orientarea spre
scop.
nastere la 2 ani). Sugarul
devine treptat capabil sa isi
organizeze activitati
raportate la mediu, acu
ajutorul activitatii
senzoriale si motorii.
Preoperational ( de la 2 la
7 ani). Copilul isi dezvolta
un sistem de reprezentari si
foloseste simboluri pentru
a reprezenta oameni, locuri
si intamplari. Limbajul si
jocul imaginativ sunt
manifestari importante ale
acestui stadiu. Gandirea
inca nu este logica.
Al operatiilor concrete ( de
la 7 la 11 ani). Copilul
poate sa rezolve logic
probleme, daca acestea se
refera la momentul si locul
prezent, dar nu poate gandi

32
Latenta ( de la 6 ani la
pubertate). Perioada de
relativ calm intre stadii
mai agitate.
Genital ( de la pubertate
la varsta adulta inclusiv).
Reapar pulsiunile sexuale
din stadiul falic,
canalizate spre
sexualitatea matura,
adulta.
( 6 ani la pubertate). abstract.
Copilul tb sa invete
Al operatiilor formale ( de
aptitudinile specifice
la 11 la varsta adulta
culturii sale. Altfel, trebuie
inclusiv). Persoana poate
sa se confrunte cu
sa gandeasca abstract, sa
sentimentul de
lucreze cu situatii ipotetice
incompetenta. Virtute:
si sa se gandeasca la
abilitatea.
posibilitati.
Identitate vs. Confuzia
identitatii ( de la pubertate
la inceputul varstei adulte).
Adolescentul trebuie sa isi
clarifice conceptia despre
sine ( Cine sunt?), altfel se
loveste de confuzia privind
rolurile. Virtute: fidelitatea.
Intimitate vs. Izolare
( inceputul varstei adulte).
Persoana incearca sa isi ia
angajamente fata de altii.
Daca nu reuseste, poate sa
sufere din cauza izolarii si a
egocentrismului. Virtute:
iubirea.
Generativitate vs. Stagnare
( varsta mijlocie). Adultul
matur se preocupa de
crearea si indrumarea
generatiei viitoare. Altfel,
se simte saracit. Virtute:
ingrijirea.
Integritate vs. Disperare
( varsta a treia). Adultul
varstnic ajunge sa isi
accepte propria viata, ceea
33
ce permite acceptarea
mortii. Altfel, dispera din
cauza incapacitatii de a
retrai viata. Virtute:
intelepciunea.

C7. Tulburările alimentare

34
1. Definiţie: Tulburarea alimentară poate fi definită ca un abuz faţă de sine.

Poate fi vorba doar de o vătămare a sănătăţii , datorită abuzului de alcool sau droguri.

Două dintre bolile bazate pe tulburări de alimentaţie, anorexia şi bulimia, apar din
teama de îngrăşare datorită mâncării în exces. Alimentaţia dezordonată nu are numai o
simplă cauză, sunt mai mulţi factori care contribuie la apariţia ei:

- predispoziţiile genetice ;

- probleme metabolice şi biochimice ;

- presiunea socială ( creată de modă ) ;

- stres personal sau familial.

2. Anorexia nervoasă-generalităţi:

Anorexia nervoasă constă într-o tulburare de alimentare cu implicaţii fizice şi

emoţionale. O persoană cu anorexie prezintă o greutate mult sub limita greutăţii
standard, impunându-şi limite foarte drastice pentru cantitatea de alimente care are
voie să o consume, deoarece prezintă o imagine distorsionată a corpului, neputând să-
şi menţină greutatea corpului în limite normale, temându-se de câştigul în greutate.

Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la înfometare, alterarea
importantă a stării de sănătate şi chiar la deces. Anorexia poate deveni o boală
cronică, chiar daca este posibilă recuperarea completă cu un tratament adecvat.

2.1..Cauze:

Se poate dezvolta printr-o combinaţie de factori declanşatori: biologici, psihologici şi

sociali. Persoanele cu anorexie prezintă un nivel crescut de serotonină, ce poate duce
la apariţia unor manifestări comportamentale anorexice ca şi retragerea socială şi
reducerea apetitului alimentar.

Implicaţia genetică poate reprezenta o mică pondere a cauzei. Alţi factori includ
câteva trăsături de personalitate precum şi presiunile sociale şi culturale.

Evenimentele stresante din viaţă ca şi mutatul, decesul unei persoane dragi, pot
declanşa anorexia.

2.2..Simptome:

35
Simptomele frecvente şi actiunile corelate cu anorexia nervoasă includ:

- frica intensă de a câştiga în greutate ;

- restricţia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente ;

- greutate mai mică decât 85% din greutatea standard corespunzătoare înălţimii, (la un
copil sau adolescent, pierderea sau necâştigarea în greutate în timpul perioadei de
creştere reprezintă un motiv de îngrijorare);

- aprecierea propriului corp ca şi supraponderal, deşi are o greutate sub limita standard
(imagine distorsionată a corpului) ;

- un program de exerciţii istovitor ;

- ascunderea alimentelor şi evitarea abordării subiectelor legate de tulburările de

alimentaţie sau pierdere în greutate ;

- unele persoane anorexice îşi provoacă voma sau utilizează laxative sau diuretice
pentru a pierde în greutate.

2.3.Semnele obişnuite ale anorexiei cuprind:

- greutate mică a corpului ;

- constipaţia şi golirea încetinită a stomacului ;

- păr fragil, piele uscată şi unghii friabile ;

- sâni micşorati ;

- oprirea menstruaţiei sau perioade lungi de amenoree ;

- senzaţia de frig, cu o temperatură a corpului mai scăzută decât în mod normal ;

- presiune sanguină scăzută ;

- bradicardie, mai puţin decât 60 de bătăi pe minut ;

- diminuarea sensibilităţii nociceptive (percepţiei durerii) ;

- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremităţilor (braţelor şi picioarelor) datorită

circulaţiei ineficiente ;

- edeme la nivelul mâinilor şi picioarelor ;

36
- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor şi mâinilor.

Anorexia adesea debutează cu începerea unei diete normale în scopul de a pierde

câteva kilograme, dar aceasta dieta este depasita cand persoana devine obsedata de
dieta si isi limiteaza aportul de alimente mai mult decat este sanatos.Restrictia de
alimente nu se limiteaza de obicei numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in
viata; aceste persoane gasind un sens al puterii cand isi controleaza setea si
foamea.Anorexicii devin retrasi social si isi perd interesul pentru lumea din exterior.

Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari comportamentale irationale, ca si:

- impunerea de reguli alimentare – de exemplu, eliminarea produselor de

consum zilnic sau carnea, deoarece acestea contin multe calorii ;

- creearea de ritualuri alimentare – mestecarea alimentelor de cateva ori ;

- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare – teama de a castiga in greutate daca

alimentul se consuma in intregime ;

- pierderea senzatiei de foame ;

- efectuarea de exercitii in mod excesiv, provocand leziuni ;

- administrarea de laxative sau diuretice sau provocarea vomei datorita fricii de a

castiga in greutate.

Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna cu anorexia, ca de exemplu

depresia, ingreunand tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera cel mai bun
prognostic de recuperare. Cu cat o persoana prezinta un comportament alimentar mai
irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o perspectiva sanatoasa a nutritiei.

Persoana care sufera de anorexie este de obicei examinata de medic pentru alte
simpome corelate cu anorexia.

Acestea pot include:

- fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie) ;

- dureri abdominale si cateodata constipatie ;

- amenoree ;

- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana nu recunoaste ca si le provoaca) ;

- simptome ale depresiei ;

37
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in mod excesiv sau de dezechilibrul
hidroelectrolitic).

3.Bulimia:

Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv.

O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de
timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic
exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari
fortate a alimentelor.

Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de

episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare
si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios.

3.1 Cauze:

Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul familial,
influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de
personalitate (care tind la perfectionism).

Existenta unui parinte, sora sau frate care are bulimie, insa, poate fi doar una din
cauze.

Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei

persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.

3.2. Simptome:

- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente

intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore);

- pierderea controlului alimentar ;

- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;

38
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative ;

- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate

care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni ;

Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezinta:

- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau
obezi;

- istoric familial de tulburari psihice precum depresia;

- istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase;

- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism;

- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta continua cu

valorile socio-culturale.

3.3. Tratament:

Tinta terapiei comportamentale este:

- renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic general;

- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete;

- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale

recaderi.

4. Malnutritia:

39
 Malnutriţia desemnează un dereglaj cauzat de privarea organismului de anumiţi
nutrienţi esenţiali. Această tulburare poate fi de natură exogenă (malnutriţie
alimentară) sau endogenă (malnutriţie cauzată de boli organice).

Malnutriţia îmbracă 2 forme una de insuficienţă (subnutriţie) şi una de exces

(obezitate).

Malnutriţia endogenă are o evoluţie cronică şi, în mod direct sau indirect, este legată
de un metabolism precar al proteinelor. Malnutriţia endogenă de insuficienţă este
pronunţată în unele afecţiuni, aşa cum este uremia, în timp ce forma endogenă a
malnutriţiei de exces, este frecventă în diabet.

Malnutritia afectează oameni din fiecare țară. În jur de 1,9 miliarde de adulți din
întreaga lume sunt supraponderali, în timp ce 462 milioane sunt subponderali. Se
estimează că aproximativ 41 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani sunt
supraponderali sau obezi, în timp ce aproximativ 159 de milioane de atrofiere și 50 de
milioane sunt irosite. Se adaugă la această sarcină 528 milioane sau 29% din femeile
de vârstă reproductivă din întreaga lume afectată de anemie, pentru care aproximativ
jumătate ar fi cedat la suplimente de fier.

Multe familii nu își pot permite sau nu au acces suficient la alimente nutritive, cum ar
fi fructe și legume proaspete, legume, carne și lapte, în timp ce alimentele și băuturile
bogate în grăsimi, zahăr și sare sunt mai ieftine și mai ușor accesibile, ceea ce duce la
o creștere rapidă a numărului de copii și adulți care sunt supraponderali și obezi, în
țările sărace precum și bogate. Este o cauză comună pentru a găsi subnutriția și
excesul de greutate în cadrul aceleiași comunități - este posibil să fie atât de excesul
de greutate și deficit e nutrienţi, de exemplu. (Malnutritiei Raport Asupra OMs 2016
iulie).

În 2015, mai mult de 1,9 miliarde de adulți din întreaga lume, de 18 ani și mai în
vârstă, au fost supraponderali în timp ce 462000000 au fost subponderali. Mai mult de
600 de milioane erau obezi. În același an, 42 de milioane de copii sub vârsta de cinci
ani au fost supraponderali sau obezi, dar 156 de milioane au fost afectate de o înălțime
mică pentru vârstă . În timp ce 50 de milioane de copii au fost afectați de o greutate
redusă comparativ cu înălțimea). Nutriția deficitară continuă să provoace aproape
jumătate din decesele la copii sub cinci ani, în timp ce țările cu venituri mici și medii
înregistrează o creștere simultană în copilărie supraponderalității și obezității -
creșterea la o rată de 30% mai rapid decât în țările mai bogate.

4.1. Malnutritia alimentară de insuficienţă:

40
 Numită şi malnutriţie de aport, malnutriţia alimentară de insuficienţă este o
subnutriţie propriu-zisă. În subnutriţie deoarece se mănâncă prea puţin, organismul
resimte un declin cauzat în special de lipsa sau insuficienţa unor elemente esenţiale,
mai ales aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, glucide, minerale şi vitamine.

Malnutriţia alimentară de insuficienţă se manifestă fie pe un fond de carenţă

energetică (conţinutul în calorii a hranei nu satisface cerinţele energetice ale
organismului), fie pe un fond energetic global corespunzător (caloriile din hrană
acoperă trebuinţele energetice ale corpului). Din acest motiv, în subnutriţia alimentară
de insuficienţă, trebuiesc urmărite ambele aspecte, şi anume atât bilanţul energetic, cât
şi nutrienţii esenţiali la care organismul nu are acces (metabolismul intermediar şi
metabolismul energetic).

Excluzând situaţiile sociale extreme (sărăcia, prizonieratul, naufragiul) precum şi pe

cele de ordin medical (malabsborţia), principala "vinovată" a malnutriţiei alimentare
de insuficienţă este anorexia.

Simptomele malnutriţiei de aport sunt variate şi uneori grave, iar dacă nu se

intervine la timp, viaţa poate fi pusă în pericol. Semnele care însoţesc tulburarea sunt
specifice hipoglicemiei, hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc.. Ele se
manifestă prin: slăbirea organismului (slăbirea este mascată de multe ori de un edem
generalizat), migrene, depresie, scăderea tensiunii arteriale, astenie, ameţeli,
tremurături, etc..

În malnutriţia alimentară de insuficienţă îndelungată se poate instala metabolismul

de inaniţie, fenomen deosebit de periculos pentru organismul uman.

Malnutritia alimentara de exces:

4.2. Malnutriţia alimentară de exces este tot o malnutriţie de insuficienţă, însă una
mascată de un aport cantitativ alimentar peste normal. Caloriile din alimente depăşesc
cerinţele organismului, iar multe substanţe nevaloroase sau chiar dăunătoare din
hrană, pătrund în abundenţă în organism. Ca urmare a acestui fapt, corpul suferă de un
deficit în compuşi valoroşi şi indispensabili care, fie lipsesc din hrană, fie sunt
neutralizaţi de către prezenţa masivă a substanţelor neesenţiale.

Dintre compuşii fără valoare pentru organism, care pot induce deficite în substanţe
esenţiale, amintim: acizii graşi neesenţiali (predomină în uleiurile rafinate sau în cele
încinse precum şi în grăsimile de origine animală), glucidele cu absorbţie rapidă (apar
în zahărul alb, în multe băuturi răcoritoare, produse de cofetărie, etc.), aminoacizii

41
neesenţiali (sunt dăunători atunci când se consumă în exces carne, boabe leguminoase,
mezeluri, caş, caşcaval, ouă).

Malnutriţia alimentară, fie că este de insuficienţă, fie că este de exces, se leagă de cele
mai multe ori cu o componentă psihică ce nu poate fi ignorată. Stresul, depresia,
anxietatea, starea de nefericire, manipularea media, determină la multe persoane
modificări în conduita alimentară, influenţând uneori chiar şi mecanismele foamei, cu
consecinţe negative asupra sănătăţii.

Mai mult decât atât, relația dintre subnutritie si excesul de greutate și

obezitatea este mai mult decât o coexistență. Reflectate în epidemiologie și susținute
de dovezi, subnutriție devreme în viață - chiar și în utero - pot predispune la boli si a
excesului de greutate, neinfecțioase cum ar fi diabetul și bolile de inimă, mai tarziu în
viață. Excesul de greutate a mamelor este de asemenea asociată cu excesul de greutate
și obezitatea la copiii lor. Creștere rapidă în greutate devreme în viață poate
predispune pe termen lung la excesul de greutate. Acestea sunt doar câteva dintre
exemplele de mecanisme biologice, care, împreună cu influențe de mediu și sociale,
sunt din ce în ce mai mult înțelese ca factori importanți în procesul malnutriţiei.

C8. Tulburarile delirante. Schizofrenia. Scurta prezentare clinica. Investigatii si

interventii psihologice specifice.

Definiţie: Schizofrenia este una din cele mai severe afecțiuni psihiatrice, este o
psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și prin răspunsuri
emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri
paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de
disfuncție socială sau ocupațională semnificativă.

42
Criterii DSM-IV pt schizofrenie

Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele simptome, fiecare
prezent o portiune semnificativa de timp in cursul unei perioade de o luna ( sau mai
putin daca sunt tratate cu succes):

idei delirante

halucinatii

limbaj dezorganizat -ex. deraieri frecvente, incoerenta

comportament catatonic sau flagrant dezorganizat

simptome negative- aplatizare negativa, alogie sau avolotie.

Nota: este necesar un singur simptom de la criteriul A, daca ideile delirante sau
bizare ori halucinatiile constau dintr-o voce care tine un comentariu discursiv
despre comportamentul/gandurile persoanei, ori doua sau mai multe voci care
converseaza intre ele.

Disfunctie sociala / profesionala.

Durata: semne continue ale perturbarii timp de cel putin 6 luni.

Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective, adica 1. Nici un fel de

episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu
simptomele fazei active ori 2. Daca episoadele au survenit in timpul fazei active,
durata lor totala a fost mai scurta in raport cu durata perioadelor, activa si reziduala.

Excluderea unei substante/conditii medicale generale.

Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva. Daca exista un istoric de tulburare

autista sau alta tulburare pervaziva, diagnosticul aditional de schizofrenie este pus
numai daca idei delirante sau halucinatii notabile sunt prezent timp de cel putin o
luna (sau mai putin, tratate cu succes).

Investigatii si interventii psihologice specifice:

Evaluarea psihodiagnostica. Obiective:

43
 1. Evaluarea personalitatii si implicit a gradului de destructurare cu efecte in
interventia recuperatorie.

2. Evaluarea comportamentului si a cognitiei pentru identificarea potentialului

de reintegrare sociala.

Instrumente psihodiagnostice. Prezentare, aplicativitate, utilizare.

1. Relatia psihologica

2. Teste psihometrice pentru evaluarea intelectului: Raven, Wechsler.

3. Teste psihometrice pentru evaluarea personalitatii: NPQ, MMPI, CPI.

4. Teste proiective: Szondi, Luscher, Rorschach, TAT, arbore KOCH, persoana,

testul fetei.

5. Scale clinice: SANS ( Scala de evaluare a simptomelor negative), SAPS

( Scala de evaluare a simptomelor pozitive).

Interventia psihologica.

Obiective:

1. Identificarea semnelor si simptomelor clinice.

2. Asigurarea compliantei la tratament.

* Psihologul clinician trebuie sa cunoasca caracteristicile, indicatiile si efectele

neurolepticelor ( sedative, anxiolitice, antipsihotice, stimulator/dezinhibitor), cat si
adverse.

3. Facilitarea adaptarii la tratament si la situatia de internare, re-integrarea sociala;

Dezvoltarea autonomiei personale si sociale, a deprinderilor de viata independenta ale
bolnavului.

4. Terapie de suport pentru familie pentru acceptarea diagnosticului si identificarea

resurselor psihologice individuale si familiale de adaptare la boala.

5. Grupuri de suport pentru personalul de ingrijire.

44
C9. Tulburarile anxioase. Scurta prezentare clinica. Evaluare si interventii
psihologice specifice in tulburarile anxioase.

Scurta prezentare clinica

Anxietatea = stare patologica = “teama fara obiect” + hiperactivitatea

sistemului nervos autonom exprimata prin simptome somatice.

Semne si simptome ale tulburarilor anxioase (Kaplan & Sadock, 2001)

SEMNE SOMATICE SIMPTOME PSIHOLOGICE

Tremor, spasme musculare Senzatie de frica

Dureri lombare Dificultati de concentrare

Cefalee Hipervigilenta

Dispnee, hiperventilatie Libido scazut

Fatigabilitate “Nod in gat” (globus)

Hiperactivitate autonoma (roseata si Tulburari stomacale ( “fluturi in stomac)

paloare, tahicardie, palpitatii, transpiratii,
maini reci, diaree, uscaciunea gurii
(xerostomie), urinari frecvente)

Parestezii

Dificultati de deglutitie

Conform DSM –IV, tulburarile anxioase sunt clasificate in:

1. Tulburarile anxioase fobice ( fobia specifica, fobia sociala, agorafobia)

2. Atacul de panica

3. Tulburarea anxioasa generalizata

4. Tulburarea obsesiv-compulsiva

45
 5. Reactia acuta la stres

6. Tulburarea de stres postraumatica.

Cauze medicale ale anxietatii (Kaplan & Sadock, 2001)

Tulburari neurologice Neoplasme cerebrale

Traumatisme cerebrale si sindroame postcontuzionale

Boala cerebro-vasculara

Hemoragie subarahnoidiana

Migrena

Encefalita

Sifilis cerebral

Scleroza multipla

Boala Wilson

Boala Huntington

Epilepsie

Tulburari endocrine Disfunctie hipofizara, tiroidiana, paratiroidiana,

suprarenala

Tulburari inflamatorii Lupus eritematos

Artrita reumatoida

Poliarterita nodoasa

Arterita temorapa

Conditii sistemice Hipoxie

Boli cardio-vasculare

Insuficienta pulmonara

46
 Anemie

Stari deficitare Deficienta de vitamina B12

Pelagra

Conditii toxice Sevraj alcoolic sau post-droguri

Agenti vasopresori

Penicilina, sulfonamide, mercur, arsenic, fosform

bisulfura de carborn, benzen, intoleranta la aspirina

Alte cauze Hipoglicemie

Sindrom carcinoid

Neoplazii sistemice

Sindrom premenstrual

Boli febrile si infectii cronice

Sindrom posthepatic

Uremie

Epidemiologia tulburarilor anxioase

Prevalenta Raport B/F Varsta la debut Istoric familial

20% din rudele de grd.1 ale

Tulburarea de 1:1 fara Sfarsitul
1.5 – 4% pacientilor agorafobici sufera
panica agorafobie decadei 20-29
de agorafobie

Sfarsitul Poate avea caracter familial

Fobie 10% 1:2
copilariei (tipul injectie, sange, ranire)

Tulburare
Adolescenta/ 35% din rudele de gradul 1
obsesiv - 2 – 3% 1:1
adult tanar ale pacientilor
compulsiva

Tulburarea 3 – 8% 1:1 Variabil; adult 25% din rudele de gradul intai

anxioasa

47
generalizata tanar

1 – 3%;
Tulburare
30% din
postraumatic 1:2 Orice varsta
veteranii
a de stres
Vietnam

Evaluarea psihologica

1. Scale clinice:

Scala Hamilton de evaluare a anxietatii este indicata in diagnosticarea tulburarii de

anxietate generalizata conform DSM IV. Nu masoara tulburarea de panica. Contine 14
itemi evaluati pe o scala de la 0 la 4 in functie de severitate, cu un scor de la 0 la 56.
Un scor peste 14 indica o anxietate semnificativa clinic.

Scala pentru Severitatea Tulburarii de Panica ( Panic Disorder Severity Scale –

PDSS) contine 7 itemi, fiecare fiind cotat de la 0 la 4, scorul total fiind cuprins intre 0
si 28. Itemii indica frecventa atacurilor de panica, disstresul asociat, anxietatea
anticipatorie, evitarea fobica si afectarea functionarii cotidiene a persoanei ( Tudose si
colab., 2002, p.178).

Inventarul Fobiei Sociale ( Social Phobia Inventory – SPIN) contine 17 itemi, cu 5

variante de raspuns: deloc, foarte putin, putin, foarte mult, extrem ( Tudose si colab.,
2002, p.184).

Scala Anxietatii Sociale a lui Liebowitz ( Liebowitz Social Anxiety Scale -LSAS)
evalueaza sentimentele de teama si comportamentul evitant. Contine 24 de itemi,
grupati in 4 subscale. LSAS prezinta modificari la tratament farmacologic si
psihoterapeutic.

Scala Yale – Brown de evaluare a obsesiilor si compulsiilor ( Y-BOCS) prezinta

un scor total de la 0 la 40, in care 0-7  subclinic, 8-15  redus, 16 -23  moderat,
24-31  sever, 32 – 40  extrem din punct de vedere al prezentei obsesiilor si
compulsiilor.

2. Instrumente psihometrice si proiective

48
Testul Rorschach. Set standardizat care consta din 10 pete de cerneala. Raspunsurile
anxioase sunt axate pe perceperea crescuta a culorilor, miscari ale animalelor, formele
nestructurate. Formele anatomice si lezari ale corpului apar in raspunsurile fobice.
Rigiditate, preocupari excesive pentru detalii apar in raspunsurile obsesiv-compulsive.

Testul de Aperceptie Tematica ( TAT). Serie de 30 de imagini care infatiseaza

situatii si evenimente ambigue. Pacientul creaza o povestire pentru fiecare scena.
Anxiosii creaza povestiri avand predominante temele agresive si sexuale cu evidente
semne de tensiune, indicatori ai anxietatii crescute.

Testul Bender Gestalt. Utilizarea unor arii mici poate fi un semn al tulburarii
obsesiv-compulsive, gestionare deficitara a spatiului – posibil indicator al tulburarii
anxioase.

Testul Draw a Person ( Deseneaza o Persoana). Preocuparea pentru cap si detaliere

poate aparea in tulburarea obsesiv – compulsiva, distorsiuni ale imaginii corporale in
fobii si trasatura rapida in tulburarile anxioase.

Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota ( MMPI) – cresterea scorurilor

la scalele de hipocondrie, psihastenie, isterie.

Chestionarul de Personalitate Eysenk (EPQ) – cresterea scorurilor la subscala

nevrotica N.

Interventia psihologica clinica

Obiective ale intervenției clinice:

49
← Scopul intervenției terapeutice clinice este gestionarea și transformarea

anxietății, NU eliminarea ei. Este nevoie ca pacientul să conștientizeze:

Ce este anxietatea?

Ce rol joacă în viața persoanei? Este întotdeauna problematică sau pe lângă

limitari îi aduce și anumite beneficii secundare?

Ce anume îi provoacă anxietatea? Care sunt cauzele, factorii declanșatori,

stimulatori?

Care sunt strategiile prin care gestionează anxietatea? Dacă anxietatea este

percepută ca fiind problematică, în ce fel o tratează?

Aceștia sunt pașii intervenției clinice care trebuie să însoțească orice proces de

evaluare psihodiagnostică clinică. Este nevoie ca pacientul să plece din cabinetul

clinicianului capabil să dea un sens tulburărilor sale și astfel, implicit, mai puțin

anxios. Aceasta presupune că a înțeles dinamica simptomelor și a identificat cel puțin

o modalitate de a gestiona ceea ce trăiește. Explorarea conflictelor psihologice – surse

ale anxietății se va continua în cadrul unui program de psihoterapie realizat de un

psihoterapeut specializat.

Abordari terapeutice

Psihoterapia suportiva are ca obiectiv dezvoltarea coping-ului adaptativ. Terapeutul

asista pacientul pentru restabilirea contactului cu realitatea, intarirea mecanismelor de
aparare adaptative si si identificarea unor alternative comportamentale functionale
pentru inlocuirea celor dez-adaptative .

Psihoterapiile umaniste sunt centrate pe constientizarea si integrarea conflictelor

psihologice, implicit pe modalitatile de manifestare ale acestora, respectiv anxietate,
fobii, obsesii, etc., fiind indicate in cazul in care (Kaplan &Sadock, 2001):

- simptomele anxioase sunt evident secundare unui conflict nevrotic subiacent;

- anxietatea persista dupa ce s-a instituit tratament comportamental sau

farmacologic;

50
 - apar noi simptome anxioase dupa rezolvarea celor initiale ( substitutie a
simptomelor;

- anxietatile sunt mai generalizate si mai putin specifice.

Terapia comportamentala se bazeaza pe asumptia conform careia schimbarea este

posibila in absenta constientizarii psihologice a cauzelor declansatoare a
simptomatologiei. Tehnicile comportamentale sunt reintarirea pozitiva si negativa,
desensibilizarea sistematica, expunerea gradata, prevenirea ( impiedicarea)
raspunsului, incetarea gandului, tehnicile de relaxare, terapia de control a panicii,
auto-monitorizarea si hipnoza. Terapia comportamentala este indicata in:

- comportamentele maladaptative clar delimitate ( ex. atacurile de panica,

fobiile, compulsii si obsesii). Comportamentul compulsiv raspunde mai bine
la tratament decat cel obsesiv.

- majoritatea strategiilor includ o combinatie intre interventiile farmacologice si

comportamentale

- teoriile curente sustin eficacitatea tratamentului medicamentos care reduce

rapid anxietatea, dar, neinsotit de terapie, conduce la recaderi la fel de rapide.
Ca urmare, pacientii tratati medicamentos, dar si cu terapii cognitive si
comportamentala prezinta ameliorari si recuperari semnificativ mai bune si
constante. (Kaplan &Sadock, 2001)

Terapia cognitiva este o terapie de scurta durata si se axeaza pe corectarea si

rezolvarea cognitiilor distorsionate prin teme pentru acasa si sarcini in cadrul si intre
sedintele terapeutice, cu accent pe confruntarea si evaluarea situatiilor cauzatoare de
anxietate si depresia asociata.Terapia de grup poate fi focusata atat pe asigurarea
suportului, dezvoltarea unor competente personale si sociale, pentru ameliorarea si
eliminarea simptomelor anxioase, precum si pe constientizarea, resemnificarea si
integrarea anxietatii. Grupurile pot fi heterogene si omogene din punct de vedere al
diagnosticului, cele omogene fiind indicate pentru pacientii cu tulburare de stres
posttraumatic. (Kaplan &Sadock, 2001)

51
C10. Tulburarile afective. Scurta prezentare clinica. Evaluare si interventii
psihologice specifice.

Scurta prezentare clinica

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o

tulburare de dispoziţie. Tulburările afective se împart în tulburări depresive, tulburări
bipolare şi tulburări diagnosticate pe baza etiologie: tulburarea afectivă datorată unei
condiţii medicale generale şi tulburarea afectivă indusă de o substanţă. Tulburările
depresive (tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică şi tulburarea depresivă
fără altă specificaţie) se disting de tulburările bipolare prin faptul că nu există un
istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Tulburările bipolare (de tip I, II,
ciclotimia şi tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie) implică prezenţa şi/sau
istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale acompaniate de regulă de
prezenţa sau un istoric de episoade depresive majore.

a. Tulburările depresive
1. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai
multe episoade depresive majore (cel puţin 2 săptămâni de dispoziţie
depresivă sau pierderea interesului plus cel puţin patru simptome
suplimentare de depresie).
2. Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de
dispozitie depresivă mai multe zile da decât nu, însoţită de simptome
depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
3. Tulburarea depresivă fără nici o altă specificaţie se referă la
tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru
tulburarea depresivă majoră, distimică, de adaptare cu dispoziţie
depresivă sau tulburare de adaptare cu dispoziţie anxioasă şi
depresivă.

b. Tulburările bipolare
1. Tulburarea bipolară I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade
maniacale sau mixte, acompaniate de regulă de episoade depresive majore.
2. Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade
depresive acompaniate de cel puţin un episod hipomaniacal.
3. Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de numeroase
perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un

52
 episod maniacal şi numeroase perioade de simptome depresive care nu
satisfac criteriile pentru un episod depresiv major
4. Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie se referă la tulburările cu
elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburările
bipolare specifice

c. Alte tulburări afective:

 tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;
 tulburarea afectivă indusă de o substanţă;
 tulburarea afectivă fără nici o altă specificaţie.

Evaluare si interventii psihologice specifice.

Scale clinice:

1. Scala Hamilton de evaluare a depresiei este formata din 17 sau 21 de itemi

pentru depistarea depresiei majore. Itemii scalei sunt cotati de la 0 la 2 sau de
la 0 la 4, scorul variind intre 0 si 50. Scorurile pana la 7 sunt specifice
normalitatii, 8 – 13 denota depresie usoara, 14-18 depresie moderata, 19 – 22
depresie severa. Cotarea scalei se realizeaza pe baza interviului si a
observatiilor.

2. Inventarul de depresie Beck contine 21 de itemi cu un scor total de 60. Intre

0 si 9 se inscrie normalitatea, 10 – 15 depresia usoara, 16-23 depresia
moderata, 24-60 depresia severa.

3. Scala clinica pentru PTSD (tulburarea posttraumatica de stres) – CAPS,

este un instrument clinic structurat centrat pe evaluarea celor 17 simptome ale
PTSD la adult conform DSM IV.

4. Inventarul evenimentelor traumatizante pentru copil TESI –C (The

traumatic events screening inventory – child) este un interviu clinic centrat
pe impactul unor evenimente cu potential traumatizant asurpa copiilor, realizat
cu copilul si adultii. Este format din 16 intrebari ordonate astfel incat sa
asigure un cat ma bun confort emotional al copilului referitor la istoricul
traumatic.

53
C11. Tulburarile de personalitate. Delimitari conceptuale. Evaluarea si
interventiile psihologice.

Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de trăiri afective şi

comportamente, ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenţă a
respectivului individ, este generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenţă sau
prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate.

Tulburările de personalitate sunt clasificate in:

Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal.

Trăsătura comună a acestora este excentricitatea.

Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic

şi narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea,
extravaganţa.

Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-

compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.

Tulburările de personalitate nespecificate anterior – reprezintă o categorie utilizată în

două situaţii:

(a) simptomele indică o tulburare de personalitate, cu trăsături aparţinând mai multor

tulburări din această grupă diagnostică, însă nu sunt îndeplinite criteriile pentru a
diagnostica o anumită tulburare de personalitate;
(b) simptomele indică o tulburare de personalitate, dar trăsăturile sugerează o
tulburare neinclusă în categorizarea DSM IV (ex. personalitate pasiv-agresivă).

Evaluarea si interventiile psihologice

Testele neuropsihologice pot sa evidentieze organicitate la pacientii cu tulburare de
personalitate.
Testele de personalitate si testele proiective pot identifica patternuri si trasaturi de
personalitate accentuate. Ex. Testul Deseneaza un om ( Draw a Person), testul fetei,
Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – 2 (MMPI-2), Testul de Aperceptie
Tematica (TAT), testul Rorschach.
Majoritatea tulburarilor de personalitate evidentiaza o dinamica psihologica care
implica alterarea functionarii Egoului, alterare a SupraEului, conflicte la nivelul
imaginii de sine si “puneri in rol” (enactments) ale conflictelor psihologice interne in
baza experientelor trecute, cu alterari ale judecatii (Kaplan & Sadock, 2001)

54
Tudose (2002) precizeaza ca asistenta bolnavilor cu tulburari de personalitate este
nevoie sa se bazeze pe tipul de personalitate, semnificatia bolii si raspunsul
bolnavului, factori care influenteaza comunicarea cu pacientul si modalitatea de
interventie, dupa cum reiese din tabelul de mai jos:

Apud TUDOSE

55
C12. Tulburari legate de consumul de substanta - toxicomaniile si alcoolismul.
Prezentare clinica. Evaluare si interventie psihologica clinica.

Termenul de substanţă se referă la un drog de abuz, la un medicament sau la un toxic.

Tulburarile consumului de substanta sunt clasificate in:

a)tulburări ale uzului de substanţă (dependenţa şi abuzul de substanţă);

b)tulburări induse de o substanţă (intoxicaţia cu o substanţă, abstinenţa de o

substanţă, delirium indus de o substanţă, tulburarea amnestică indusă de o substanţă,
tulburările anxioase induse de o substanţă, tulburarea afectivă indusă de o substanţă, şi
tulburările de somn induse de o substanţă).

Alcoolismul necesita o abordare terapeutica complexa,

multidisciplinara, de lunga durata a pacientului si familiei.

Dezvoltarea motivatiei pacientului pentru recuperare este principalul obiectiv al

interventiei psihologice, atat in alcoolism, cat si in toxicomanie.

Sistem de evaluare a motivatiei pacientului toxicoman (Prochaska – DiClemente,

1986, in Tudose, 2001, p.255).

COPYRIGHT © Colegiul Psihologilor din România şi International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied

Mental Health

56
57