UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

Student: IOVAN IONUT DUMITRU
ANUL I IFR

REFERAT

Dezvoltarea copilului de la 3 la 6 ani

Lector univ. Dr. Gratiela Sion

Bucuresti
2019
 Copiii se nasc "mici oameni de știință"! Este concluzia la care a ajuns pshihologul francez
Jean Piaget, dupa ce a studiat in amănunt dezvoltarea cognitivă a copiilor. Imediat dupa naștere,
copiii învață cum să-și folosească simțurile pentru a explora lumea din jurul lor. Pentru ca mai
tarziu, să se folosească de imaginație, memorie, gândire si atenție. Dar la vârsta de 3-6 ani, obiecte
mișcătoare și vorbărețe alcătuiesc universul copilului. Prin intermediul lor, comunică și se
dezvoltă.
Perioada de dezvoltare a copilului de la 3-6 ani, este cunoscută ca și peioada
preșcolară, putând fi împărțită în trei subperioade: preșcolarul mic 3-4 ani, preșcolarul
mijlociu 4-5 ani și preșcolarul mare 5-6 ani.
Preșcolarul mic este caracterizat printr-o puternică expansiune în ceea ce privește
explorarea mediului. Această perioadă este perioada de trecere de la centrarea organismului
pe satisfacerea necesităților imediate spre activități în care modalitățile de satisfacere sunt ai
complexe și mai ales de tip psihologic.
Preșcolarul mijlociu se adaptează mai ușor mediului din grădiniță, jocul se bazează în
mare măsură pe acțiuni iar activitățile obligatorii devin mai solicitante. În această perioadă
copilul are cunoștințe îmbogățite despre de mediul înconjurător, manifestând o maximă
receptivitate față de acesta, fapt ce îi dezvoltă percepția, care devine um proces orientat, cu
sarciniți modlitîți propii de realizare.
Reacțiile emoționale ale preșcolarului mijlociu sunt mai controlate și în acord cu
cerințele părinților sau educatorilor. Copilul devine mai sociabil, încep să se instaleze
trăsături caracteriale ce conturează viitoarea personalitate.
Preșcolarul mare – activitățile acestuia devin din ce în ce mai sistematice, deși
activitatea de bază a acestei perioade rămâne tot jocul. Percepția transformtă în observație se
exersează și devine pricepere, limbjul capătă o structură mai sistematizată și închegată,
constituindu-se pe reguli gramaticale, apar primele forme ale gândirii logice, sunt utilizate
unele procedee de memorare, atenția voluntară devinede mai lungă durată.
De la 3 la 6 ani, gândirea preșcolarului este strâns legată de reprezentări și de limbaj.
Cu ajutorul cuvântului, copilul reușește să-și reprezinte realitatea. Folosindu-se de cuvinte ca
simboluri ale persoanelor sau obiectelor, își dezvoltă abilitatea de a înțelege și de a comunica.
El se joacă la această vârstă "de-a școala" sau "de-a mama", "de-a medicul/polițistul", în care
cuvintele înlocuiesc situațiile concrete. Astfel de jocuri imaginare dezvoltă gândirea
preoperațională, permițând copilului să facă distincție între real și imaginar.
O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta,
copilul isi centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului.
Pentru copilul de 3-6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt
fiinte vii, inteligente si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde
si artificialismul: posibilul si imposibilul se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt
facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza si inventeaza, crezand ca toate pe pamant sunt
facute pentru el.
Piaget a denumit perioada 3-6 ani stadiul preoperațional al dezvoltării cognitive,
deoarece la această vârstă copiii nu sunt încă pregătiți să efectueze operații mentale logice,
așa cum vor fi in stadiul operațiilor concrete.
Gândirea - principala caracteristică a gândirii preșcolarului este intuitivitatea,
influențată de percepție; in gândirea intuitivă, acțiunile reale sunt imitate. Copilul are tendința
de a corela mental anumite fenomene, indiferent dacă între ele există sau nu o relație cauzală.
Simbolurile, cărora copiii le-au atașat o semnificație, îi ajută să-și amintească și să se
gândească la lucruri care nu sunt prezente fizic. De asemenea, limbajul folosește un sistem de
simboluri pentru comunicare.
Între 3 și 5 ani, copiii realizează că gândirea se petrece în minte, dar nu ințeleg că
oamenii gândesc în cuvinte sau pot "vorbi cu ei înșiși". Începând cu 4 ani, copiii înțeleg
diferența între aparență și realitate.
Memoria - gândirea este corelată de modul în care ne amintim. În această perioadă
volumul memoriei crește, iar conținutul ei este format din rezultatele observațiilor directe, din
dialogul cu adultul sau din povești. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se rețin evenimente
cu mare încărcătură emoțională. Copilul memorează și reține ce l-a impresionat mai puternic,
ceea ce este legat de universul lui.
Odată cu îmbunătățirea limbajului și conturarea imaginii de sine, apare și memoria
autobiografică. De la 3 ani, copiii încep să-și amintească evenimente și experiențe, devin
fascinați de trecut. Atenție, însă! La această vârstă, copiii pot fi ușor influențați în legătură cu
amintirile și își pot însuși experiențele altora, povestind despre evenimente la care nu a
participat de fapt.
Atenția se dezvoltă gradual. Dezvoltarea atenției asigură posibilitatea efectuării
oricărei activități. Atenția involuntară este manifestată de curiozitatea preșcolarului, iar
atenția voluntară este strâns legată de dorințele și intențiile copilului de a finaliza activitatea
începută. La 3 ani, copilul poate fi distras ușor de evenimente noi, dar capacitatea de
concentrare crește treptat, iar la 4-5 ani rămâne implicat mai mult timp într-o activitate. La 6
ani, copiii pot desfașura activități cu durata de 30 de minute.
 Limbajul se dezvoltă în același timp cu gândirea. La 3 ani, un copil cunoaște și
folosește 900-1000 de cuvinte, in propoziții scurte și afirmative. Între 4-5 ani, copilul este
capabil să rostească propoziții (de 4-5 cuvinte) negative, imperative si interogative. Între 5 si
7 ani, propozițiile devin mai lungi și mai complicate, copiii folosesc mai multe conjuncții,
prepoziții și articole.
Caracterisc acestei vârste este solilocviul - vorbirea cu sine, cu voce tare, fara vreun
sens anume. Piaget consideră că, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili să comunice cu
sens, ci doar exprima tot ce le trece prin minte.

BIBLIOGRAFIE:
- Psihologia vârstelor, Grațiela SION, Editura Fundației România de Mâine,
București-2003;
- Gid de bune practici pentru educarea copiilo de la 3 -/7 ani .