ISTORICUL “KILOGRAMULUI”

Greutăţile folosite în antichitate ca măsuri de masă în terminologia actuală au fost stabilite pe

baza greutăţii unui anumit număr de boabe de grâu, orez sau orz. O greutate asiro-chaldeeană
denumită siclul, reprezenta, de exemplu, greutatea egală cu cea a 180 de boabe de grâu, iar
greutatea romană siligna era egală cu greutatea a patru boabe de grâu. Livra era egală cu
greutatea a 6912 boabe de grâu. Unităţile de măsură folosite în Franţa erau moştenite de la
romani. Măsurile şi greutăţile, în sensul pe care l-am specificat, se bazau pe unităţile romane de
lungime şi, respectiv, de masă pes (în franceză, pied) şi, respectiv, livra (în franceză, livre), iar
unitatea de capacitate/volum era denumită amphore (corespondentul în limba romană fiind
amphora, a cărei valoare reprezenta un pes cubic).

Cu numai două secole în urmă, unităţile de măsură erau diferite de la o ţară la alta, deseori de la
o regiune la alta şi chiar de la un oraş la altul. Livra era o unitate de măsură pentru masă care
reprezenta 453,5 g în Anglia şi 482,5 g în Franţa. Uncia reprezenta a şasea parte dintr-o livră.

În 1793, printr-o Convenţie Internaţională s-a stabilit o unitate de măsură pentru masă, gramul,
aceeaşi pentru toate ţările, şi anume: masa unui centimetru cub de apă aflată la temperatura de
0ºC.

În 1799 s-a stabilit ca unitate de măsură pentru masă, masa unui cilindru de platină numit
kilogram etalon, unitate de aproximativ o mie de ori mai mare decât cea precedentă.

În sfârşit, în 1889, la prima Conferinţă de Măsuri şi Greutăţi acest etalon a fost înlocuit cu un
cilindru din platină şi iridiu, care a fost numit kilogram internaţional. Acest cilindru, unic în
lume se păstrează la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi de la Sèvres (lângă Paris) alături
de etaloanele altor unităţi de măsură.

În 1960 la Geneva, la cea de-a XI-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi a fost adoptat
Sistemul Internaţional de Unităţi (S.I.) din care face parte şi kilogramul.

Kilogramul internaţional face parte din etaloanele prototip păstrate în camere speciale ale
Pavilionului Breuteuil de la Sèvres şi cu care se lucrează extrem de rar. Alături de acestea sunt
depozitate şi etaloanele de prim ordin care din timp în timp se compară cu cele “prototip”.

Fiecare ţară are o copie după etaloanele de prin ordin numite etaloane de ordinul doi pe care le
păstrează în condiţii speciale, acestea având aceeaşi semnificaţie ca şi etalonul prototip pe plan
mondial.

Copiile obţinute în fiecare ţară după etaloanele de ordinul al doilea reprezintă etaloane de
ordinul trei şi sunt folosite în procesul de măsurare de către institutele meteorologice şi
institutele de cercetare. Cu ajutorul acestora se etalonează instrumentele de măsură folosite în
practica.

Vechi unități de masă

Denumire Subunități Moldova Muntenia Transilvania aprox.en.

Merță 10 banițe 516,4 kg 508,8 kg 22,5 l ?

Baniță 40 oca 51,64 kg 50,88 kg

Oca 4 litre 1,291 kg 1,272 kg

Litră 322,75 g 318 g

Dram 3,38 g 3,38 g

Funt / livră 0,5 kg 0,56 kg pound

Funt, în limba maghiară font, este o veche unitate de măsurat greutatea în Transilvania. În 1690 un funt avea în Ardeal greutatea
aproximativă de 0,38 kg. După 1690 și până în 1721 funtul cântărea 0,44 kg. După 1721 funtul primește valoarea de 0,56 kg,
devenind a 100-a parte dintr-o majă. Această valoare s-a păstrat în Transilvania până la introducerea noului sistem internațional, în
1874.[1]
Prefixele SI

Unitate de măsură (Prefixe SI)

Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca

Simbol Y Z E P T G M k h da

Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101

Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto

Simbol d c m µ n p f a z y

Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24