COMEDIA DE’LL ARTE

Primele scrieri care atestă existența comediei de’ll arte datează din 1545, iar din 1560 aceasta
era deja divizată în două categorii: cea pentru publicul larg (improvizată), și cea scrisă pentru
aristocrați ( sostenuta).

Există multe presupuneri cu referire la proveniența acestei arte, cum ar fi că este o descendență
a teatrului latin, sau o derivație a serbărilor de carnaval, ori a riturilor de invocare a protecției
divine.

Temele reprezentative ale spectacolelor erau satire la adresa vremii și a personalităților

(nobili,țărani). Scenariile aduceau întâmplări din viața de toate zilele uneori absurde, unde
publicul e martor.

Comedia de’ll arte a avut o mare influența asupra lui Shakespeare și a lui Moliere, odată cu
apariția acestui gen au apărut primele comapnii de teatru, și primele actrițe. Autorii comediei
de’ll arte nu proveneau neapărat din pătura de sus a populației, majoritatea provenind din clasa
de jos cărora societatea nu le oferea atât de multe oportunități.

Comedia de’ll arte are un caracter realist, jocul scenic reprezintă o parodie a vieții cotidiene, iar
limbajul este unul uzual.

Masca reprezintă rolul și cheia în care joacă actorul, fiecare personaj având câte o mască și un
costum reprezentativ, mai mult de cât atât fiecare personaj are câte o stare caracteristică: tristețe,
confuzie, veselie, etc. Trupa era formată din zanni (țăranii), il vechio (bătrânii),
innamorati( îdrăgostiții) și capo comico ( șeful trupei). Femeile care joacă servitoarele uneori nu
poartă mască, iar cele care joacă rolul îndrăgostitelor nu poartă niciodată mască.

Masca lui Arlecchino reprezintă sluga grosolană, vicleană și violentă, care după un proces
îndelumgat devine abilă, ingenioasă, zăpăcită și veselă,cu toate astea el nu face nimic cu răutate,
mai mult decât atât este îndrăgostit de Colombina.Este mai mereu flămând și este în căutarea
unui loc de muncă, poartă o pălărie cu care are un joc permanent și un costum alcătuit din petice.
Brighella este exact opusul, este cinic,și reușeste să iasă din cele mai complicate situații. Primul
Pulcinella era un om a cărui față fusese arsă de soare, iar caracteristicile acestuia erau
spontaneitatea și subtilitatea. Este tipul prostănacului, credul, stângaci care intră repede în
conflicte. Originle măștilor lui Arlecchino și Brighella provin din teatrul plautin, unde personajul
sclavului îi păcălea pe toți, dar, au preluat trăsături și de la bufoni sau mimi.

Colombina reprezintă slujnica vicleană și plină de vervă, este grațioasă, minte și îi este
credincioasă stăpânei .
 Bătrânii, Pantalone și Doctorul, se află în opoziție cu servitorii. Pantalone reprezintă negustorul
bogat și zgârcit, care nu se încrede în nimeni, el este mereu cu ochii după femei tinere și
frumoase. Doctorul este un erudit, meticulos, care vorbește foarte mult, adesea folosește citate și
expresii la întâmplare.

Îndrăgostiții nu poartă măști, sunt sugestivi și convingători în scopul îndeplinirii discursurilor

de dragoste.

Pe lângă trăsăturile absurde și comice ale personajelor, muzica, dansul și dialogul inteligent
contribuie la efectele comice.

Fiecare personaj are un costum diferit prin care ne dăm seama de statutul social al fiecăruia,
prin urmare:

 Pantalone poartă o pereche de pantaloni roșii mulați, cu o cămașă asortată și o

pelerină neagră, este încălțat cu o pereche de pantofi negri cu vârf. Poartă mereu un
cuțit la el și ochelari.

 Dottore este îmbrăcat aproape în întregime în negru, poartă o batistă albă, guler alb și
manșete albe.
 Il Capitano, purta un costum din armată, uneori acesta era tăiat pentru a ieși în
evidență faptul că fusese la luptă, avea întotdeauna o sabie.
 Îndrăgostiții purtau mereu haine care erau la modă, erau machiați dar cu bun gust.
 Costumul lu Arlechino era format din petice de diferite culori (roșu, galben, sau
verde), poartă o pălărie cu care are un joc continuu și o centura de care este atașată o
bucată de lemn, ce aduce cu o sabie, pe care o folosește adesea ca să mănânce.
 Brighella poartă un costum alb împodobit cu verde pe lateralele pantalonilor.
 Colombina este îmbrăcată într-o rochie din petice peste care are un șorț

Măștile sunt și ele diferite în funcție de fiecare personaj:

 Măștile țăranilor au un nas lung, al lui Pantalone fiind mai curbat, iar al lui Arlechino
este adesea mic și rotund. Masca lui Brighella era diferită fiindcă avea mustață.
Ochii erau mici pentru ca personajele să pară mai primitive. La început masca era
una completă, acoperind toată fața, dar mai târziu gura actorului era la vedere.
 Masca lui Il Capitano are nasul lung, gura actorului este la vedere, uneori are o
mustață lunga și o frunte încruntată.
 Masca lui Dottore este cea mai diferită fiindcă acoperă doar un sfert din fața
actorului,(fruntea și nasul), obrajii actorului fiind înroșiți, uneori are sprâncene

Măștile i-au forțat pe actori să-și proiecteze emoțiile în gesturi și mișcări, mai ales că
publicul nu vede ochii actorului. Jocul actorilor este exagerat din cauza faptului că
spectacolele aveau loc în piețe, scena era mică, iar publicul era numeros, astfel că
 mișcările erau exagerate pentru ca toată lumea să vadă. Publicul este luat ca martor, dar
cu toatre astea actorii il domină, în primele minute stabilindu-se o relație cu acesta.
Personajele feminine trebuie să exprime mereu senzualitate, dar să nu fie vulgare.

Întotdeauna se joacă pe linii, nu se merge în cerc, iar întoarcerile de cap se fac la 90 de grade. A
face publicul să râdă este doar un pretext, scopul fiind expunerea realității.

Declinul acestui gen de teatru a constat în mai mulți factori, actorii nu mai modificau
personajele, iar acestea nu mai reflectau condițiile vieții reale având în vedere că timpurile se
schimbau. Carlo Goldoni a reinterpretat comedia de’ll arte și a creat o nouă formă, mai realistă
iar publicul a fost încântat. În 1702 ultimele urme ale acestui gen de teatru au fost introduse în
pantomimă de către John Weaver. A influențat alte forme dramatice, numeroase țări au preluat
tipologi de personaje precum și modalități de joc sau scriere. Spectacole de păpuși, pantomima
franceză și cinematografia amintesc și astăzi de această fromă de artă.

Având în vedere că am studiat toate personajele, mi-am ales Brighella fiindcă eu sunt pasiontă
de gătit, mai mult decât atât mișcările personajului mi s-au părut foarte comice și au reprezentat
o provocare pentru mine, iar în final am reușit să construiesc un moment de care sunt foarte
mândră.