Sunteți pe pagina 1din 2

GÂNDIREA

 Încadrarea acestui mecanism psihic: categoria mecanismelor psihice de


procesare secundară a informaţiilor

 Particularități:
- Ocupă loc central:
- Este trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman
- Este definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale
- Face saltul de la neesenţial la esenţial, de la particular la general, de la
concret la abstract, de la exterior/accidental la interior/invariabil
- antrenează toate celelalte disponibilităţi şi mecanisme psihice în realizarea
procesului cunoaşterii
- orientează, conduce, valorifică maximal toate celelalte procese şi funcţii
psihice.
- Devine declanşator al unor noi procese intelectuale
- Face legătura dintre om şi mediul său extern, ea fiind o formă specifică de
reflectare în plan subiectiv intern a acestei lumi şi a propriului Eu.
- Se structurează și se dezvoltă la nivel maximal prin intermediul
comunicării, al limbajului, de-a lungul vieții (caracter stadial) presupunând
și interacţiunea dintre factorii ereditari şi factorii de mediu. Esențială este
acțiunea directă a copilului cu obiectele și lucrurile din exterior prin
intermediul simțurilor. Acțiunea fizică se interiorizează și se transformă în
acțiune mintală.
- Este un sistem (dinamic evolutiv; semideschis; foarte complex;
semideterminist, semiprobabilist).

 Definiții: 2 tipuri de definiții complementare:


1. O definiţie de tip descriptiv-explicativ:
Gândirea este procesul psihic de reflectare a însuşirilor esenţiale şi generale ale
obiectelor şi fenomenelor, a relaţiilor dintre acestea, în mod mijlocit, generalizat,
abstract şi cu scop, prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor;
2. O definiţie de tip operaţional, formulată de psihologia contemporană:
Gândirea este un sistem ordonat de operaţii de prelucrare, interpretare şi
valorificare a informaţiilor, bazat pe principiile abstractizării, generalizării şi
anticipării şi subordonat sarcinii alegerii optime din mulţimea celor iniţial posibile.
A. Cosmovici: Gândirea este o succesiune de operaţii care duc la dezvăluirea
unor aspecte importante ale realităţii şi la rezolvarea anumitor probleme.

 Structura psihologică internă a gândirii sau laturile gândirii (latura


informaţională şi latura operaţională).

- Latura informaţională:Conţine acele unităţi de bază ale gândirii care au cea


mai mare încărcătură informaţională: imaginea, simbolul, conceptul, prototipul,
modelele mintale. Toate acestea sunt organizate şi structurate între ele (de la simplu la
complex).
- Latura operaţională: Reprezintă ansamblul de operaţii, procedee mentale,
metode de transformare, relaţionare, prelucrare, combinare, recombinare a noţiunilor în
vederea obţinerii unor cunoştinţe noi sau rezolvării unor probleme.
Gândirea foloseşte două categorii de operaţii:
 Fundamentale (generale, de bază) care sunt prezente în orice act de
gândire, constituind scheletul ei (analiza, sinteza, abstractizarea,
generalizarea, comparaţia, concretizarea);
 Instrumentale (specifice, particulare) care se folosesc în anumite acte
de gândire şi care se particularizează în funcţie de domeniul cunoaşterii
în care gândirea este implicată: algoritmica și euristica.

Operațiile gândirii se formează stadial, pe vârste. J.Piaget a studiat evoluţia


ontogenetică a operaţiilor gândirii și identifică 4 stadii: I.Stadiul acţiunilor senzorio-
motorii (inteligenţa senzorio-motorie); II. Stadiul preoperator (inteligenţa
preoperatorie); III. Stadiul operaţiilor concrete; IV. Stadiul operaţiilor formale.
Aceste operații au următoarele proprietăți: Completitudinea: dacă o operaţie a parcurs
sau nu, în procesul formării sale, toate etapele genetice;Generalitatea: reflectă sfera de
aplicabilitate reală a unei operaţii;Specificitatea instrumentală: legătura selectivă şi
orientată dintre operaţiile particulare şi tipul de sarcini pe care se
aplică;Automatizarea: reflectă gradul de integrare şi consolidare a operaţiilor.

 Activităţile gândirii:

1. Conceptualizarea: formarea noţiunilor, extragerea legilor, generalizarea;


2. Înţelegerea: sesizarea esenţialului, desfacerea implicaţiilor din relaţiile
complexe;
3. Rezolvarea problemelor: depăşirea unei situaţii pentru care subiectul nu are
un răspund imediat;
4. Decizia: alegerea unei alternative din mai multe posibile;
5. Creaţia: extragerea a ceva nou.

Întrebări:
1. Care este rolul Gândirii în cadrul sistemului psihic uman și al cunoașterii
umane?
2. De ce se consideră că Gândirea este mecanism central? Argumentați.
3. Menționați trei dintre caracteristicile gândirii.
4. Definiți gândirea.
5. Care sunt laturile Gândirii?
6. Ce conține latura informațională?
7. De ce se consideră imaginea ca fiind unitatea de bază a gândirii?
8. Dați exemple de situații în urma cărora copilul își formează noțiuni empirice.
Dați exemple de situații în urma cărora copilul își formează noțiuni științifice.
Explicați trecerea de la noțiuni empirice la noțiuni științifice.
9. Ce conține latura operațională a Gândirii?
10. Enumerați (în ordine) operațiile fundamentale. De ce credeți că este
importantă această ordine?
11. Dați exemple de situații în care sunt implicate operațiile instrumentale.