Sunteți pe pagina 1din 3

Întrebări:

1. Care sunt considerate a fi activitățile gândirii?


Activitățile gândirii sunt: Conceptualizarea, Înţelegerea, Rezolvarea problemelor, Decizia și
Creaţia.

2. Cum poate fi definită conceptualizarea?


A conceptualiza înseamnă a ,,ajunge” la concept, a intra în posesia conceptului sau a forma şi
asimila concepte. Această abilitate este considerată elementul cel mai caracteristic al conduitei
inteligente a omului.
Conceptualizarea este capacitatea de abstractizare a însuşirilor unei clase de obiecte ce sunt apoi
încorporate într-o imagine sau într-o idee-concept. Termenul de concept descrie o clasă ce
însumează un număr infinit de instanţe individuale.
Conceptele de formează de-a lungul vieţii.

3. De ce credeți că înțelegerea este considerată ceam mai importantă activitate a gândirii


sau semnul ei distinctiv? Argumentați.
Caracteristici ale înțelegerii:
- Asigură buna desfășurare a celorlalte activități ale gândirii;
- Presupune a sesiza existenţa unei legături între setul noilor cunoştinţe şi setul vechilor
cunoştinţe gata elaborate (a stabili relaţii importante între ceva necunoscut şi ceva dinainte
cunoscut);
- Înseamnă a stabili efectiv, uneori şi rapid, natura şi semnificaţia acestei legături;
- Implică a încadra şi încorpora noile cunoştinţe în cele vechi, care, în felul acesta se modifică
şi se îmbogăţesc.
- Se desfășoară la nivel conștient, mijlocit (folosindu-se de procesele cognitive existente și de
rezultatele acestora) și este proces activ (presupune acțiuni practice și mentale, folosirea
operațiilor gândirii, corelarea imaginilor, cuvintelor şi acţiunilor mentale).
- Înțelegrea poate fi nemijlocită (bazată pe o experienţă repetată anterior: cuvintele limbii
materne, fenomenele familiare, atitudinile obişnuite ale celor din jur se înţeleg imediat, fără
nici un efort) şi mijlocită (cea cer se obţine în urma unor eforturi actuale de gândire, eforturi
de scurtă durată, ori, dimpotrivă, dificile, solicitând timp îndelungat).
- Esențiale sunt tipurile de relații care se stabilesc între cunoștințe (prin includerea
informațiilor noi în schemele deja existente; prin identificarea cauzalității)
- Stă la baza formării și dezvoltării memoriei semantice, a reţelelor semantice, a sistemului
ierarhizat al noţiunilor care uşurează apoi înţelegerea de noi situaţii şi soluţionarea unor
probleme complexe
- înţelegerea unui text complex, a unui text ştiinţific presupune parcurgerea mai multor etape
de lucru cu textul: 1. fragmentarea textului și gruparea ideilor după înţelesul lor; 2.
formularea ideii principale din fiecare fragment (în forma unui titlu) și 3. Organizarea și
sistematizarea ideilor principale, a titlurilorîntr-un fel de plan mintal similar cu un cuprins de
carte.Presupune și memorarea logică a textului.
- Înțelegrea nu se poate realiza fără prezența limbagului și a atenției.

4. Când se consideră că ne confruntăm cu existența unei probleme?


Vorbim de existenţa unei probleme atunci când, pe plan real ori mintal, întâmpinăm o dificultate
care nu poate fi rezolvată imediat cu ajutorul cunoştinţelor şi priceperilor existente, dacă situaţia
nu actualizează automat una sau mai multe scheme adecvate eliminării obstacolului.

5. Care sunt etapele procesului rezolvării de probleme?


5 faze:
1. faza de dubiu, de perplexitate cognitivă, frustare şi conştientizare a dificultăţii;
2. faza de identificare a problemei, incluzând o anticipare a rezultatelor preconizate;
3. raportarea sarcinii şi cadrului problematic la ansamblul cunoştinţelor anterioare (se
activează informaţiile relevante, alte situaţii asemănătoare);
4. verificarea succesivă a ipotezelor şi reformularea problemei;
5. încorporarea soluţiei găsite în cunoştinţele anterioare (înţelegere urmată de aplicarea
soluţiei la problema în cauză sau altele de acest fel).

6. Care sunt factorii care influențează rezolvarea de probleme?


Conduita rezolutivă este dependentă de o multitudine de factori:
1. durata procesului rezolutiv (scurtă şi lungă, comprimată şi discursivă);
2. gradul de structurare a problemei: probleme bine definite (se specifică complet: stadiul
iniţial şi cel final, setul de operaţii, condiţiile de aplicare, iar conduita rezolutivă este
rapidă) şi probleme slab definite (toate cele anterioare sunt fie nespecificate fie parţial
descrise);
3. natura problemei: probleme şcolare, probleme ale vieţii sociale;
4. gradul de dificultate a problemei;
5. specificul proceselor cognitive implicate în găsirea soluţiei (de inducere a structurii, de
transformare a ei, de aranjare a structurii);
6. specificul sarcinii subiectului;
7. condiţiile în care are loc rezolvarea.

7. Pornind de la schema de mai jos, descrieți o problemă cu care v-ați confruntat și pe


care ați reușit să o rezolvați. În descriere, folosiți conceptele învățate: problemă,
situaţie problematică, spaţiu problematic și conduita rezolutivă:
Ellis Hunt:Situaţie problematică

Reprezentarea spaţiului problemei

Alegerea unei metode particulare de rezolvare

Aplicarea metodei

Feed-back extern Controlul adecvării metodei Feed-back intern


Înregistrarea, verificarea operaţiilor
evaluarea rezultatelor preconizate de metoda dată
transformărilor anterioare

Succesul metodei Eşecul metodei

Alegerea unei Reformularea


alte probleme problemei

Rezolvarea problemei Generarea unor noi probleme Abandonarea problemei

Reluarea ciclului