Sunteți pe pagina 1din 13

INSTALAŢIA DE FRÂNARE

Rol:
Sistemul de frânare serveşte la imobilizarea în orice moment a
automobilului, în condiţii perfecte de securitate şi pe distanţa cea mai
scurtă.
Un automobil în mişcare posedă o energie cinetică, a cărei
valoare este determinată de masa şi viteza lui; pentru o mişcare
constantă există un echilibru între forţele motrice şi forţele rezistente ( la
rulare, la pantă, la accelerare ) care se opun înaintării automobilului.
Deci pentru a micşora viteza sau pentru a opri automobilul, este necesar
să apară o forţă contrară, suplimentară, care să-i asigure imobilizarea şi
care este pusă la dispoziţie de frână.
Sistemul de frânare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să realizeze forţe de frânare egale la roţile aceleiaşi punţi;


- să realizeze o frânare progresivă, proporţională cu forţa de apăsare
a pedalei;
- efortul de frânare să fie distribuit pe roţi proporţional cu încărcarea
acestora;
- să evite patinarea roţilor la frânări energice;

Toate sistemele de frânare ale automobilelor se bazează pe frecarea


uscată a doua suprafeţe; una care este solidară, la rotaţie, cu roata şi una
fixă faţă de cadrul automobilului.
Orice sistem de frânare cuprinde două părţi principale: mecanismul
de frânare a roţilor automobilului şi sistemul de acţionare a frânei.
Compunere:
Instalaţia de frânare se compune din:mecanismul de frânare a
roţilor şi din sistemul de acţionare a frânelor.
I.Mecanismul de frânare a roţilor
Mecanismul de frânare a roţilor dă naştere forţelor de frânare care
se opun înaintării automobilului. Din punct de vedere constructiv,
mecanismul de frânare a roţilor poate fi: cu saboţi, cu disc, cu bandă.
I.1. Frânele cu saboţi
Mecanismul de frâna cu saboţi este cel mai răspândit, datorită
simplităţii şi eficacităţii lui. Acest mecanism se utilizează atât la frâna de
serviciu, cât şi la frâna de ajutor.
Frâna cu saboţi se compune din: tambur, fixat de janta roţii care
trebuie frânată, placă apărătoare, fixată de carterul punţii din spate sau
pe fuzete, având astfel o poziţie fixă faţă de roată; ea serveşte drept
suport dispozitivelor de acţionare şi saboţilor; saboţii de frână, căptuşiţi
pe partea exterioară cu garnituri de frecare. În stare de repaus, între
saboţi şi tambur există un joc de 0,25…1,5 mm.
Saboţii au un capăt liber, iar celălalt capăt poate oscila în jurul
buloanelor de pivotare, fixate de placă.
Arcul de readucere serveşte la readucerea saboţilor în poziţia
iniţială (de repaus), în care încetează acţiunea de frânare. Prin cama de
reglare se reglează jocul între sabot şi tambur care creşte pe măsura ce se
uzează garnitura de frecare.
Când se apasă pedala de frână, capetele libere ale saboţilor sunt
împinse spre tambur.

I.2. Frânele cu discuri


Utilizarea frânelor cu discuri în construcţia de automobile este
relativ recentă. Această soluţie a fost adoptată fie parţial, adică pe roţile
din faţă unde este necesară o frânare mai energică, fie pe toate roţile.
Avantajele frânei cu disc sunt următoarele: presiune repartizată
uniform pe suprafaţa de frecare; condiţii de răcire foarte bune; reglarea
automată a jocului dintre garniturile de frecare şi discuri.
Frâna cu disc se compune din disc, fixat pe butucul roţii şi
plăcuţele de frână. Forţa de frecare se produce între discul ce se roteşte
odată cu roata şi plăcuţele de frână care îşi păstrează o poziţie fixă faţă
de cadrul automobilului.
Plăcuţele de frână sunt montate în etrierul monobloc, prevăzut cu
unul sau doi cilindride frână ale căror pistoane presează plăcuţele de
frână pe disc, atunci când este apăsată pedala de frână.
Funcţionarea acestui mecanism este asemănătoare cu cea a
mecanismului cu saboţi. Când s-a stabilit presiunea hidraulică în circuit,
prin apăsarea pedalei de frână, pistonul etrierului apasă plăcuţa de frână
pe discul de frână; imediat se produce o forţă egală şi contrară care
deplasează axial etrierul în suportul său şi plăcuţa de frână este,
deasemenea, apăsată pe disc.
În felul acesta, efortul de frânare este repartizat egal pe cele două
suprafeţe ale discului, asigurând o frânare eficace şi cu o uzură uniformă
a plăcuţelor de frână.

II.Sisteme de acţionare a frânelor


Sistemul de acţionare a frânelor trebuie să asigure funcţionarea
simultană a acestora şi o repartiţie corespunzătoare a forţelor de frânare
pe roţile automobilului, cu un efort cât mai mic din partea conducătorilor
auto.
Din punct de vedere constructiv, sistemul de acţionare a frânelor
poate fi: mecanic, hidraulic, pneumatic, combinate.
II.1. Sistemul de acţionare mecanic
Acest sistem se utilizează numai la acţionarea frânei de ajutor. El
se compune dintr-o pârghie care acţionează direct, prin cablu, asupra
levierului, articulat pe sabot prin bolţ. Prin rotirea pârghiei în jurul
articulaţiei se deplasează tija împingătoare care are capătul din dreapta
sprijinit pe sabot. Prin tragerea manetei, cablul va roti levierul, iar acesta
va deplasa tija, care va aplica sabotul pe tambur în timp ce capătul său
superior apasă sabotul.
II.2. Sistemul de acţionare hidraulică
Acest sistem se utilizează, în general, la autoturisme şi la
autocamioanele uşoare.
Principiul de funcţionare a acţionării hidraulice se bazează pe
transmiterea forţei la pedală, prin intermediul unui lichid, la cilindrii de
acţionare a frânelor.
Părţile componente ale sistemului de acţionare hidraulică sunt:
pedala cu axul său, tija, pompa centrală, conductele şi racordurile de
cauciuc, cilindrii receptori, contactul pentru lampa de stop, limitatorul
sau repartitorul de frână.
II.3. Sistemul de acţionare pneumatică
Sistemul de acţionare pneumatică echipează, în general,
autocamioanele mijlocii şi grele. Acesta permite ca la un efort mic la
pedala de frână să se obţină o forţă de frânare mare.
Compresorul, antrenat de motor, trimite aerul comprimat, prin
filtrul cu racord pentru umplerea camerelor roţilor autovehiculului, la
regulatorul de presiune şi, de aici, la rezervorul principal.
Din rezervorul principal se racordează o conductă, prin supapa de
surplus la rezervor, care asigură sistemul cu aer comprimat atunci când
primul rezervor rămâne fără aer. Cele două rezervoare sunt legate printr-
o conductă cu robinetul de distribuţie şi robinetul remorcii.
Robinetul dirijează aerul sub presiune spre camele de frânare,
care acţionează cama ce aplică saboţii pe tambur. De asemenea, el
asigură eliminarea aerului sub presiune în atmosferă, după terminarea
frânării. Robinetul permite închiderea circuitului de frânare a remorcii,
când aceasta nu se foloseşte.
II.4. Sistemul de acţionare pneumo-hidraulică
Acest sistem de acţionare reprezintă o combinaţie între frâna
pneumatică şi frâna hidraulică, cu două circuite independente. De la
compresor aerul trece printr-un separator de apă şi ulei şi printr-un
regulator de presiune, care menţine presiunea constantă în rezervoare.
Din regulatorul de presiune, aerul intră în trei butelii, două cu circuite
independente, iar a treia pentru acţionarea frânei de ajutor. Primele două
rezervoare sunt legate de robinetul de distribuţie. De aici aerul
comprimat merge printr-o singură conductă la servofrână, acţionând cele
două pistoane ce sunt în legătură, fiecare, cu câte o pompă centrală care
trimite lichidul de frânare în camerele de frânare de la roţi.
Întrebări:
1.Care sunt defectele în cazul frânei mecanice?
a) întinderea sau ruperea tijelor frânei;
b) blocarea pârghiilor, a axelor de frânare sau a tijelor flexibile;
c) blocarea pistoanelor cilindrilor de frână.

2.Care este defectul obişnuit al unei frâne pneumatice?


a) blocarea cilindrilor receptori de frână;
b) producerea zgomotului la acţionarea pedalei de frână;
c) presiunea insuficientă a aerului în instalaţia de frână.

3.Ce defecţiuni determină frânarea sau blocarea unei roţi în mişcare?


a) uzarea ferodoului sabotului de frânare;
b) ovalizarea tamburului de frânare;
c) pierderea lichidului de frâna.

4.La frânare observaţi că autoturismul dumneavoastră trage într-o parte.


Care sunt cauzele posibile ?
a) volanul are joc peste limitele maxime admise;
b) suprafaţa carosabilului are aderenţa uniformă;
c) sistemul de frânare are dezechilibru mai mare de 20 %.
5.Care din elementele componente ale instalaţiei de frânare la
autovehiculele „Roman” are rolul de a menţine presiunea de
alimentare în unul din circuitele de aer când celălalt este defect?
a) supapa de frânare pentru două circuite;
b) regulatorul de presiune;
c) supapa de siguranţă pentru două circuite.

6.Cilindrul pneumohidraulic de frânare din componenţa instalaţiei de


frânare a autovehiculelor „Roman” are rolul:
a) de a acumula aerul furnizat de compresor;
b) de servomecanism pentru frânarea roţilor punţii faţă;
c) de a trimite aer spre cilindrul de frânare al remorcii.

7.Cilindrul principal hidraulic din componenţa instalaţiei de frânare a


autovehiculelor „Roman” acţionează circuitul de frânare al roţilor:
a) punţii faţă;
b) punţii spate;
c) atât a punţii din faţă, cât şi a punţii din spate.

8.Evacuarea reziduurilor de ulei de la regulatorul de presiune cu filtrare


din componenţa instalaţiei de frânare al autovehiculelor „Roman” se
face:
a) manual;
b) automat;
c) automat sau manual.

9.Pompa contra îngheţului din componenţa instalaţiei de frânare a


autovehiculelor din familia „Roman” are rolul:
a) a feri de îngheţ compresorul;
b) de a introduce lichid antigel în instalaţie în scopul reducerii
punctului de îngheţ;
c) de a permite lubrifierea cu lichid antigel a garniturilor de
cauciuc din componenţa instalaţiei.
10.Rezervorul pompei contra îngheţului din componenţa circuitului de
frânare a autovehiculelor din familia „Roman” trebuie să conţină
lichid:
a) numai în timpul iernii;
b) în permanenţă;
c) numai atunci când este nevoie.

11.Eliminarea apei de condens din buteliile de aer din componenţa


circuitului de frânare al autovehiculelor „Roman” se face prin:
a) supapa de siguranţă cu două circuite;
b) demontarea conductelor de la butelii şi suflarea acestora cu aer;
c) supapa de golire.

12.Cilindrii dubli de frână din cadrul instalaţiei de frânare a


autovehiculelor din familia „Roman” realizează:
a) frânarea roţilor punţii faţă la acţionarea frânei de serviciu;
b) frânarea roţilor punţii spate la acţionarea frânei de serviciu
sau a celei de ajutor;
c) frânarea roţilor punţii spate numai la acţionarea frânei de ajutor.

13.La acţionarea frânei efectul de frânare se obţine abia la capătul cursei.


Care este cauza?
a) distanţa dintre saboţi şi tambur este mică;
b) distanţa dintre saboţi şi tambur este mare;
c) cursa liberă a pedalei de frână este mică.

14.Care din următoarele cauze determină micşorarea efectului de


frânare?
a) jocul prea mare dintre saboţi şi tambur;
b) jocul prea mic dintre saboţi şi tambur;
c) presiunea scăzută a pneurilor din spate.

15.Care din următoarele defecţiuni fac imposibilă frânarea


autovehiculului?
a) uzura excesivă a camelor de acţionare a saboţilor;
b) ruperea curelei de antrenare a arborelui cotit al
compresorului de aer;
c) uzura segmenţilor pistoanelor compresorului.

16.La eliberarea pedalei de frână una din roţi rămâne frânată. Care este
cauza?
a) pistonaşele gripate în cilindrul receptor;
b) spargerea conductei de lichid de la roata respectivă;
c) ruperea arcului de readucere a saboţilor.
17.Care din următoarele cauze determină încălzirea anormală a
tamburilor mecanismului de frânare cu comandă hidraulică?
a) distanţa prea mare între saboţi şi tambur;
b) arcul de readucere al saboţilor slab sau rupt;
c) uzura exagerată a garniturilor de ferodou ale saboţilor.

18.Care din următoarele defecţiuni poate determina blocarea unei roţi în


timpul mersului:
a) griparea rulmenţilor;
b) spargerea conductelor de lichid sau tubului flexibil de aer;
c) ovalizării tamburului.

19.Frâna de ajutor la autovehiculele din familia „Roman” acţionează


asupra:
a) axului cardanic;
b) roţilor punţii faţă;
c) roţilor punţii spate.

20.Dispozitivul frânei de ajutor (pantă) la autovehiculele din familia


„Roman” este acţionat:
a) cu aer comprimat;
b) cu lichid sub presiune;
c) mecanic.

21.Armarea manuală a resoartelor de acumulare din cilindrii dubli de


frână montaţi pe putea din spate conduce la:
a) ineficacitatea frânei de serviciu;
b) ineficacitatea frânei de ajutor;
c) ineficacitatea frânei de serviciu şi a celei de ajutor.

22.La autovehiculele din familia „Roman”, pentru deblocarea frânelor


roţilor punţii spate, în cazul în care nu există aer în instalaţia de
frânare, se acţionează asupra:
a) şurubului de reglare a jocului saboţilor;
b) supapei ”releu” din circuitul frânei de ajutor;
c) tijelor de armare a resoartelor de acumulare din cilindrii
dubli de frână.

23.Frâna de motor la autovehiculele din familia „Roman” se realizează


prin obturarea:
a) galeriilor de admisie şi evacuare;
b) galeriei de admisie;
c) galeriei de evacuare.

24.La coborârea unor pante lungi se recomandă folosirea frânei de motor


întrucât:
a) realizează o economie apreciabilă de combustibil;
b) evită suprasolicitarea frânei de serviciu care în anumite
condiţii poate deveni ineficientă;
c) micşorează uzura motorului.

25.În cazul scăderii sau pierderii complete a aerului din instalaţia de


frânare la autovehiculele „Roman”, se frânează automat:
a) roţile punţii spate;
b) roţile punţii faţă;
c) atât roţile punţii faţă, cât şi roţile punţii spate.

26.Care este rolul regulatorului de sarcină a unei remorci?


a) modifică înălţimea platformei de încărcare;
b) modifică presiunea în pneuri;
c) modifică presiunea în circuitul de frânare.
27.La remorca având o singură conductă de legătură pentru frâna de
serviciu, aceasta asigură:
a) alimentarea cu aer sub presiune şi frânarea remorcii în
cazul ruperii furcii de tractare;
b) alimentarea cu lichid de frână sub presiune de la frâna de
serviciu a autovehiculului trăgător;
c) alimentarea cu aer sub presiune pentru acţionarea pompei
hidraulice de frânare a remorcii.

28.La remorca având două conducte de legătură pentru frâna de serviciu


se asigură:
a) comanda frânei de serviciu şi a frânei de staţionare;
b) alimentarea cu aer sub presiune a frânei de serviciu şi
frânarea remorcii în caz de desprindere accidentală;
c) alimentarea cu aer sub presiune a frânei de serviciu şi returnarea
surplusului în rezervorul autocamionului.

29.Care din următorii factori influenţează spaţiul de frânare al


autovehiculului?
a) viteza autovehiculului, aderenţa pneurilor la sol şi timpul de
reacţie al şoferului;
b) greutatea autovehiculului, uzura pneurilor şi timpul de reacţie al
şoferului;
c) diametrul roţilor, viteza autovehiculului, uzura pneurilor şi
numărul roţilor.