Sunteți pe pagina 1din 10

BUMBESTI VARTOP CCA

Cunoscut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, castrul roman de la Vârtop a început să fie
cercetat sistematic abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, studiindu-se mai ales
elementele sistemului defensiv (1956 şi 1993 - 1994) şi al edificiului din interior (horreum) în
1993, iar din 1988 s-a descoperit şi aşezarea civilă din imediata apropiere a fortificaţiei.

Castrul cu val de pământ şi aşezarea civilă romană de la Vârtop se află situată la cca. 900 m E de
malul stâng al râului Jiu, la 2 km S de oraşul Bumbeşti Jiu şi la 700 m N de castrul cu zid de
piatră din punctul Bumbeşti Jiu - "Gară". (2000)

Fortificaţia a fost amenajată pe un platou înalt şi este delimitată la V şi S de albia adâncă de cca.
5 m a pârâului Vârtop. La E şi S de castru s-a descoperit vicusul militar (un atelier meşteşugăresc
şi thermae-le). Cercetările arheologice în castru s-au desfăşurat în anii 1955-1956 de către
Grigore Florescu, Expectatus Bujor şi Ana Matrosenco, iar din 1994 şi în prezent (în castru şi în
vicusul militar) de un colectiv de la MJ Gorj, condus de dr. Vasile Marinoiu.(2005)
Descoperirile moentare confirmă faptul că fortificaţia şi vicusul militar de la Bumbeşti Jiu
Vârtop au fost utilizate doar până în a doua jumătate a sec. II p.Chr, după care rolul
principal în apărarea acestei zone luându-l castrul de la Bumbeşti Jiu Gară, la cca. 800 m S
de cel de la Vârtop.

Aşezarea civilă romană de la Vârtop-Bumbeşti-Jiu se datează între 106 şi sfârşitul secolului II


p.Chr., după ultima monedă descoperită de la Faustina Minor ( 1994). Monedele şi fibulele
descoperite permit datarea aşezării civile de la Bumbeşti Jiu – Vârtop (ZONA BĂII) în prima
jumătate a secolului al II-lea p. Chr. (1999)
Așezarea Vârtop, situată la cea. 700 m nord de castrul de piatră de la Bumbesti-Jiu-gară (1998)

Vezi rapoartele a aniilor:


În acest punct (Vârtop) s-au deschis două secţiuni în anul 1997, una în castrul cu val de pământ şi
alta în aşezarea civilă, şi s-a continuat cercetarea cu alte două secţiuni, una în 1998 şi alta în
1999.

1997
-
Secţiunea S2/1997, cu dimensiunile de 7 x 2 m s-a trasat în aşezarea civilă la 60 m sud de valul
castrului cu val de pământ şi la 15 m vest de drumul naţional 66 Târgu Jiu- Petroşani, în dreptul
km 83,600. Zona a fost afectată de lucrările de amenajare a drumului şi de instalarea cablului
optic de către ROMTELECOM. Până la – 0,30 m se află o umplutură cu pietriş, modernă, urmată
de stratul de cultură din epoca romană.
De la – 0,50 m a apărut fundaţia unei locuinţe executată din piatră de râu, fără mortar, surprinsă
pe două laturi, de vest şi de nord. Latura de vest a fost cercetată pe lungimea de 4,70 m, iar cea de
nord pe 1,80 m. În interior s-a descoperit o "casetă" executată din cărămizi subţiri şi două monede
din bronz de la împăraţii Hadrian şi Marcus Aurelius pentru Commodus. (din raportul din
1999)
1998
În punctul Vârtop, s-au făcut cele mai importante descoperiri arheologice.
A fost investigată aşezarea civilă romană de la Vârtop, situată la cea. 700 m nord de castrul de
piatră de la Bumbesti-Jiu-gară unde, în anii anteriori, s-a descoperit o construcţie de mari
dimensiuni compusă din 6 camere (au fost găsite monede romane de la Traian şi Hadrian,
fragmente de terra sigilata, opaiţ cu inscripţia "Fortis", unelte romane - coase, seceri, foarfeci si
dălţi).

Aici au fost continuate cercetările arheologice din anul precedent (la 15 m est de D.N. 66 Târgu-
Jiu-Petroşani, şi la 65 m sud de castrul cu val de pământ). A fost practicată o secţiune de 10 x
2 m şi a fost descoperită temelia unei construcţii romane şi două monede de bronz de la împăraţii
Hadrian şi Marcus Aurelius pentru Commodus.
Din secţiunea anterioară a fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 7 x 7 m. Aici a fost
descoperită o încăpere ce a aparţinut unui edificiu roman cu instalaţie de încălzire - cu
hypocaustum - instalaţie ce diferă de cele cunoscute până în prezent. Au fost descoperite
materiale care, probabil, provin de la substrucţia instalaţiei de încălzit, de la "pile", de asemenea,
cărămizi şi ţigle cu puternice urme de arsură.
Substrucţiile edificiului au apărut la adâncimea de 60-75 cm, faţă de nivelul actual de călcare.
Grosimea acestor ziduri este de 65 cm, cel de vest şi sud (probabil ziduri exterioare) şi 55 cm cele
de nord si est. Pe latura de vest se află pragul uşii, pietrele din construcţie fiind înlocuite aici cu
cărămizi. Zidul de vest şi cel de est se continuă spre nord, ceea ce demonstrează că acest edificiu
are mai multe încăperi, fapt ce se va dovedi în campaniile viitoare.
Pe latura de sud, în interiorul încăperii, a fost descoperit un zid paralel cu acesta, cu o grosime de
50 cm, care este probabil de la fundaţia unui pridvor al edificiului.

Materialul arheologic descoperit în această construcţie se compune din 14 monede (de bronz şi
argint), emise în timpul împăraţilor Domiţian, Traian, Hadrian şi alţii. De asemenea, în
aceeaşi construcţie s-au mai găsit 4 fibule din bronz: - două de tip "cu genunchi" specifice sec. al
ll-lea p.Chr., iar două de bronz cu email. Fibulele "cu genunchi" au analogii la Napoca, Noricum
şi în toată Dacia romană. Una din fibulele de bronz cu email are forma unui porumbel. Emailul
are o culoare albastră şi roşie, uşor degradată. Cea de-a doua fibulă cu email (roşu şi galben) face
parte din categoria celor zoomorfe varianta "dragon" (R. W de Feachem, Dragonesque fibulae în
Antigaries Journal XXXI/1957, p. 33-44 fig. 3).
Fibulele de acest tip s-au descoperit în Britania, câte una în Germania, Panonia şi Olanda.
Acest gen de fibule cu email, varianta "dragon" au circulat în Imperiul Roman de la mijlocul sec.
l p.Chr. până la mijlocul sec. II p.Chr.

Aceste exemplare de fibule cu email în formă de pasăre şi tip "dragon" de la Vârtop - Bumbeşti-
Jiu, sunt primele de acest fel descoperite în provincia Dacia romană.

Tot la Vârtop -Bumbeşti-Jiu, în edificiul amintit au mai fost descoperite două geme (intalii) din
piatră semipreţioasă (carneol), având gravate probabil câte un Genius, fiind primele de acest fel
descoperite în nordul Olteniei.

Alături de aceste obiecte pe care le-am menţionat au mai fost descoperite 4 chei (trei din fier şi
una din bronz), un cuţitaş din fier, mai multe piroane din fier, cărămizi de diferite dimensiuni,
olane, ţigle si fragmente de vase din sticlă.

1999
Secţiunea S1/1999, orientată vest-est, cu dimensiunile de 14 x 2 m s-a deschis la 4 m nord de
încăperea locuinţei descoperite în săpăturile din 1997-1998.
Stratigrafia este aceeaşi ca pentru restul secţiunilor deschise în această staţiune. Stratul vegetal
coboară până la – 0,20 m, excepţie făcând zona cuprinsă între carourile 9-14, unde, până la – 0,40
– 0,50 m se află un strat de umplutură modernă; urmează până la – 0,90- 1m nivelul de cultură
roman sub care apare pământul steril din punct de vedere arheologic.

În secţiune s-au dezvelit fragmente de ziduri, un cuptor şi paviment din piatră măruntă (fig.
4). La – 0,52 m, în caroul 2 au apărut resturile unui zid (colţul ?), deranjat de un şanţ executat de
ROMTELECOM. Între carourile 4-6 se întinde pe trei laturi un zid construit din piatră de râu
aşezată în mai multe rânduri, fără a fi legat cu mortar. Interiorul acestui zid este umplut cu multă
cărămidă pisată, cenuşă şi cociopesto ceea ce ne face să presupunem că ar fi vorba despre opus
signinum. Zidul a apărut la – 0,50 m şi coboară până la – 0,78 m.
Lângă acest zid, în profil (fig. 5), între carourile 6-9 se întinde un nivel de dărâmătură (cu
fragmente de cărămidă, ţigle şi urme de var) gros de cca. 10 cm. Spre capătul de est al secţiunii,
în carourile 11-12 au apărut urme puternice de arsură.

La – 0,50 m, în caroul 1 a apărut un paviment din piatră măruntă, ceea ce a dus la deschiderea
unei casete pe latura de sud a secţiunii, între carourile 1-4.
Caseta C1/1999 are dimensiunile de 3,40 x 2,10 m. În interiorul ei s-au descoperit resturile unui
zid de piatră la – 0,65 m în partea de est a casetei. Zidul, deranjat de lucrările ROMTELECOM,
nu pare a avea vreo legătură cu cel de pe latura de vest din încăperea descoperită în 1998 (care
părea a continua spre nord). Pavimentul din piatră măruntă de râu a apărut la – o,45 m pe
latura vestică a C1/1999.
In carourile 2-3 ale S1/1999 s-au descoperit resturile unui cuptor care continuă şi pe latura de
nord a C1/1999. Cuptorul, construit din cărămizi (una din ele pătrată 29 x29 x 8 cm) lipite cu
mortar de var, cu piatră la bază, are diametrul de aproximativ 1 m. Nu s-a păstrat decât partea de
sud a cuptorului, mai precis patru rânduri de cărămizi. În interiorul său, care se adânceşte până la
– 0,50 m faţă de nivelul de calcare antic şi – 1,10 m faţă de nivelul actual al solului, s-au găsit
mult cărbune, cenuşă şi chirpic ars. De jur împrejurul cuptorului existau pietre de râu, aflate pe
fundul construcţiei, cele din apropierea cărămizilor cuptorului prezintă urme de arsură.

Materialul ceramic descoperit în S1/1999 este reprezentat de numeroase fragmente ceramice


provenind de la vase de uz comun (oale, două căni mici fără toartă), ţiglă, fragmente de cărămizi,
cărămizi întregi, unele pătrate (20 x 20 x 5 cm ). Din zona cuptorului avem un fund de vas de
sticlă (pahar?).
În secţiune au apărut şi multe fragmente metalice de la piroane din fier, un fragment de vas
din bronz, iar în caroul 3, la – 0,55 m, s-a găsit o cataramă de bronz. În caroul 1, la – 0,40 m, s-a
găsit o monedă de bronz de la împăratul Hadrian.

Obiectele găsite în această secţiune aparţin aceleiaşi perioade în care se încadrează şi cele
descoperite în anii anteriori, ceea ce sprijină ideea datării aşezării civile de la Bumbeşti Jiu –
"Vârtop" în prima jumătate a secolului II p. Chr.

2000
Cercetările arheologice efectuate în anul 2000, s-au desfăşurat în zona edificiului roman
descoperit de noi în anul 1997, situat la 60 m S de valul castrului de pământ şi pârâul Vârtop.
Au fost trasate două secţiuni pe direcţia E - V (S. 1 / 2000 cu dimensiunile de 18 x 2 m şi S. 2 /
2000 cu dimensiunile de 5,5 x 2 m şi s-a deschis o casetă (C. 1 / 2000 cu dimensiunile de 1,9 x
1,5 m.

În S. 1 / 2000, în carourile 1 - 2, la -0,6 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost dezvelit un


pavaj realizat din piatră de râu de dimensiuni mici şi mijlocii. În carourile 1 - 2 materialul
arheologic mobil scos la iveală constă din materiale de construcţie (fragmente de olane, ţiglă,
cărămidă şi piroane din fier), ceramică şi sticlă fragmentară. Lângă pavaj în caroul 3, la -0,58 m a
apărut fundaţia unui zid din piatră de râu cu grosimea de 0,6 / 0,62 m, fără legătură de mortar,
orientată N - S.
Tot în acest carou a apărut şi o monedă de bronz (sesterţ) emisă în timpul împăratului
Traian.
În caroul 9, la -0,61 m s-a identificat fundaţia altui zid, paralelă cu prima, cu grosimea de 0,6 m,
de data aceasta însă legată cu mortar. Cele două fundaţii conturează la E şi la V o încăpere a
cărei lăţime este de 4,4 m şi aparţine edificiului cercetat între 1997 - 1999.

În interiorul încăperii se afla un strat de dărâmătură gros de 0,35 m, care conţinea fragmente de
ţiglă, olane, cărămidă şi mortar, piroane din fier, un vârf de suliţă din fier, ceramică şi sticlă
fragmentară. Tot aici, în caroul 8, la - 0,86 m faţă de nivelul actual de călcare s-a descoperit o
cărămidă pătrată cu dimensiunile de 0,2 x 0,2 x 0,08 m, ruptă în diagonală şi care are pe una din
feţe o ştampilă, tip tabula ansata, a Legiunii a IV-a Flavia - LEG IIII F -. Aceasta atestă că un
detaşament al acestei legiuni a construit castrul de la Vârtop în perioada războaielor de
cucerire a Daciei şi a staţionat aici până în anul 118 p. Chr., când întreaga legiune a fost retrasă
în Moesia Superior la Singidunum.

O cărămidă similară (cu dimensiunile de 0,2 x 0,17 x 0,08 m) se află în inventarul Muzeului
Judeţean Gorj, fiind descoperită în anul 1969 în zona Bumbeşti Jiu, dar fără a se cunoaşte clar
condiţiile descoperirii. Este prima atestare a unei vexilaţii a acestei legiuni la Bumbeşti Jiu -
"Vârtop", şi prin aceasta, considerăm noi, s-a stabilit şi limita estică a prezenţei acesteia în
provincia romană Dacia. Ca urmare a acestui fapt se confirmă ipoteza că teritoriul de la V de Jiu
intra, din punct de vedere administrativ, în perioada 106 - 118 în componenţa provinciei
romane Dacia, iar după această dată în provincia Dacia Superior, până la reorganizarea din 168
- 169.

Lângă zidul estic, la -0,74 m faţă de nivelul actual de călcare, pe o suprafaţă de 1,2 x 2 m a apărut
o peliculă compactă şi rezistentă de cocciopesto. La E de aceasta, în carourile 10 - 18, la -0,8 m
faţă de nivelul actual de călcare, s-au descoperit numeroase fragmente de ţiglă, olane şi cărămidă,
un vârf de suliţă, piroane din fier şi ceramică fragmentară.

Stratigrafia secţiunii S. 1 / 2000 este identică cu cea din anii precedenţi: stratul vegetal coboară
până la -0,1 / -0,2 m, excepţie făcând carourile 9 - 18 unde de la -0,3 / -0,7 m se află un strat de
umplutură modernă. Până la -0,91 / -1,2 m, urmează stratul de cultură roman, sub care apare
pământul virgin.

Deschiderea casetei C. 1 / 2000, la 1 m N de secţiunea S. 1 / 2000 în capătul vestic al acesteia, a


permis descoperirea colţului de NV al încăperii apărute în secţiunea anterioară. Şi acest zid are
aceleaşi caracteristici constructive ca cel pe care îl continuă: este din piatră de râu, fără legătură
de mortar şi are o grosime de 0,6 - 0,62 m.
Din punct de vedere al materialului arheologic descoperit, aici au apărut fragmente de ţiglă,
olane, cărămidă, ceramică, sticlă şi un piron de fier.

Secţiunea S. 2 / 2000 s-a trasat la 2,3 m N de S. 1 / 2000, tot la capătul vestic al acesteia şi
paralel cu C. 1 / 2000. La 1,5 m N distanţă de colţul încăperii descoperit în caseta mai sus
amintită, apare fundaţia unui alt zid. Aceasta apare la adâncimea de -0,25 m faţă de nivelul actual
de călcare. Zidul este mult mai bine conservat decât cele descoperite anterior, fiind executat din
piatră de râu, legat cu mortar de var şi având o grosime de 0,65 m. Se păstrează până la
adâncimea de -0,85 m şi este orientat pe direcţia E - V. Lângă zid, în partea dinspre N, au apărut
trei stâlpi, executaţi din câte patru cărămizi suprapuse, legate cu mortar de var şi a căror
utilitate nu o putem stabili deocamdată. Aceştia au între ei o distanţă de 0,9 respectiv 1,1 m.
Cărămizile lor au dimensiuni diferite: 0,28 x 0,20 x 0,07 m; 0,61 x 0,25 x 0,07 m; 0,4 x 0,26 x
0,07 m; 0,36 x 0,24 x 0,04 m; 0,33 x 0,26 x 0,04 m.
Inventarul arheologic descoperit în S. 2 / 2000 constă din fragmente de cărămizi, olane, ţigle,
fragmente de tencuială pictată în roşu închis, ceramică fragmentară şi piroane din fier.

Cercetările arheologice din anul 2000 din aşezarea civilă de la Bumbeşti Jiu - "Vârtop" au adus
noi precizări privind dimensiunile edificiului. În stadiul actual nu ne putem încă pronunţa
asupra destinaţiei acestuia. Descoperirea cărămizii cu inscripţie consemnează unitatea militară
care s-a stabilit la Vârtop, pentru o perioadă de timp, construind castrul şi aşezarea civilă romană
de aici.
Materialul arheologic descoperit în campania din anul 2000 se încadrează din punct de vedere
cronologic în prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr.

2001
Campania arheologică desfăşurată în vara anului 2001 în vicus-ul militar de la Bumbeşti Jiu
"Vârtop" a continuat cercetările din anii precedenţi. Săpăturile, efectuate şi anul acesta manu
militari, au avut ca obiectiv principal delimitarea ca întindere a construcţiilor descoperite în
anii anteriori. De asemenea, considerăm că anul 2001 a adus elemente concludente privind
succesiunea zidurilor şi a construcţiilor descoperite în campaniile precedente, precum şi
destinaţia acestora.

Astfel au fost trasate trei secţiuni orientate E-V, fiecare având dimensiuni diferite, după cum
urmează: S. 1/2001 = 12 x 2 m; S. 2/2001 = 10 x 2 m, S. 3/2001 = 5 x 2 m. Toate trei au fost
trasate paralel cu cele din anii trecuţi.

În S. 1/2001, la -0,46 m faţă de nivelul actual de călcare, a apărut fundaţia zidului al cărui colţ de
NV a fost dezvelit în urma deschiderii casetei din 2000. A fost reliefată astfel complet latura
nordică a construcţiei care are lungimea de 5,8 m, grosimea de 0,58/0,6 m, iar înălţimea se
păstrează până la 0,62 m. Zidul a fost lucrat din piatră de râu fără legătură de mortar.
Inventarul arheologic descoperit în S. 1/2001 constă din materiale de construcţie întregi sau
fragmentare (ţigle, olane, cărămizi, tuburi) sau fier (un piron), fragmente de vase ceramice şi
piese din bronz (o verigă).

S. 2/2001 a fost deschisă la 0,5 m N de S. 1/2001 şi are dimensiunile de 10 x 2 m. La -0,48 m faţă


de nivelul actual de călcare a apărut continuarea fundaţiei zidului construcţiei descoperite în
urma trasării secţiunii S. 2/2000. În caroul 3, la -0,5 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost
dezvelit colţul de SE al construcţiei care urmează direcţia nordică şi care aparţine unei alte
clădiri. Spre deosebire de prima construcţie, zidul acestei construcţii a fost realizat din piatră de
râu legată cu mortar de var. În stadiul actual al cercetărilor, latura de S a construcţiei (descoperită
parţial) are lungimea de 7,64 m.
În interiorul construcţiei (în colţul de SE) au apărut trei şiruri de pilae (unul a fost distrus de
şanţul ROMTELECOM) din cărămidă legată cu mortar şi alcătuite fiecare din câte 2-3 cărămizi.
Pilae-le sunt aşezate la o distanţă de 0,2/0,38 m unele faţă de altele. În total au fost dezvelite 6
pilae care aveau o înălţime ce varia între 0,18/0,26 m (la care se adaugă alte trei pile descoperite
în S. 2/2000). Cărămizile care le alcătuiau sunt dreptunghiulare şi pătrate (întregi sau
fragmentare), având dimensiunile de: 34,5 x 30,5 x 9 cm; 26,5 x 22 x 5 cm, 34 x 26 x 7 cm; 34 x
26 x 7 cm; 29 x 29 x 7,5 cm etc. În intervalul dintre pilae, se afla multă cenuşă şi cărbune.

Materialul arheologic recuperat din S. 2/2001 constă din materiale de construcţie întregi sau
fragmentare (cărămidă, ţiglă, olane), vase fragmentare din ceramică şi sticlă şi obiecte din fier (o
piesă nituită la ambele capete, probabil un element de balama). Tot din această secţiune, din
interiorul construcţiei, au fost scoase la iveală tuburi ceramice şi mai multe fragmente de
tuburi (pentru circulaţia aerului cald).

S. 3/2001 s-a deschis la 0,5 m N faţă de S.2/2001 şi este paralelă cu aceasta. Are dimensiunile de
5 x 2 m. În caroul 4, la -0,21 m, a apărut prelungirea zidului care a fost descoperit în S. 2/2001 şi
care se continuă spre N. Zidul a fost construit în aceeaşi tehnică (piatră de râu legată cu mortar) şi
are în stadiul actual al cercetărilor lungimea de 4,84 m şi grosimea de 0,62/0,64 m. La -0,23 m
faţă de nivelul actual de călcare s-a descoperit podeaua din opus signinum (cu o grosime de
0,08 m), aplicată peste cărămizi bipedales ce se sprijineau pe pilae. La -0,61 m şi -1,05 m faţă
de nivelul actual de călcare s-au dezvelit cinci şiruri de pilae, pe trei coloane, realizate din
cărămidă întreagă sau fragmentară şi alcătuite din 2-5 cărămizi legate cu mortar. Înălţimea pilae-
lor variază între 0,16/0,42 m (s-au păstrat 13 pilae, însă una a fost deranjată de şanţul
ROMTELECOM).
În interior a apărut multă cenuşă şi cărbune. Aflate la o distanţă care varia între 0,3/0,6 m, pilae-le
susţineau podeaua turnată din opus signinum. Cărămizile descoperite aveau, în general,
următoarele dimensiuni: 29 x 29 x 7,5 cm; 28 x 28 x 8 cm; 31 x 30 x 7 cm; 46 x 27 x 7 cm; 39 x
26 x 7 cm; 30 x 23 x 7 cm; 32 x 26 x 7 cm; 45 x 34 x 7 cm. etc.
Materialul arheologic recuperat din S. 3/2001 constă din materiale de construcţie întregi sau
fragmentare (cărămizi, ţigle, olane, tuburi), piese de fier (piroane) şi vase ceramice fragmentare.

În ceea ce priveşte stratigrafia secţiunilor este identică cu cea din anii anteriori: stratul vegetal
coboară până la adâncimea de -0,1/-0,22 m, după care urmează stratul de cultură romană, cu o
grosime cuprinsă între -0,6/-1,2 m, sub care apare pământul virgin. De asemenea, pe unele locuri
ea este serios afectată de lucrările moderne.

Cercetările arheologice desfăşurate anul trecut în vicus-ul de la Bumbeşti Jiu "Vârtop" au adus
elemente noi privind destinaţia construcţiilor dezvelite în anii 1997-2001.

Astfel, săpăturile arheologice efectuate în această perioadă au permis dezvelirea a două edificii,
unul cu fundaţia realizată din piatră de râu fără legătură de mortar, iar cel de-al doilea (în curs
de cercetare) cu fundaţia din piatră de râu, însă cu legătură de mortar. Dacă în cazul primului
edificiu este vorba de o clădire cu instalaţie de hipocaust (praefurnium, tubuli, opus signinum),
în ceea ce priveşte cea de-a doua clădire, considerăm că are destinaţia de thermae (pilae,
tubuli, conducte ceramice circulare, cantitate mare de cenuşă şi cărbune). Încăperea dezvelită
parţial de S. 2 şi S. 3/2001 poate reprezenta caldarium-ul.

Materialul arheologic în campania din anul 2001 se încadrează din punct de vedere cronologic în
prima jumătate a sec. al II-lea p. Chr.

2002
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 23 iulie - 21 august 2002 în zona termelor
romane din vicus-ul militar de la sud de castrul cu val de pământ de la Bumbeşti Jiu
"Vârtop", care le-au continuat pe cele din anii precedenţi.
Ele au avut ca obiectiv principal, pe de o parte, delimitarea termelor, iar pe de altă parte
identificarea altor eventuale construcţii în zona cercetată între anii 1997-2001.

Au fost trasate trei casete de dimensiuni diferite, între ele păstrându-se un interval de 0,20 m,
casete care se adaugă altor două deschise în anul precedent1.

Casetele au următoarele dimensiuni: C 1/2002 = 3,70 x 3,60 m, C 2/2002 = 4,50 x 4,10 m şi C


3/2002 = 4,50 x 2,20 m.

De asemenea, pentru a verifica existenţa altor construcţii, în zona cercetată în anii 1997- 1998, la
vest de fundaţiile construcţiei descoperite în acea perioadă, s-a trasat o secţiune S 1/2002 paralelă
cu aceasta şi cu DN 66 Târgu Jiu – Petroşani.

Deschiderea casetelor ne-a permis cercetarea parţială (în C 1 şi C 3) a termelor, în zona


vestică acestea fiind distruse de amenajarea DN 66.

Edificiul este orientat E - V, surprinzându-se doar lăţimea sa, care măsoară 9,38 m.
Lungimea nu a fost precizată datorită faptului că termele se întindeau şi sub actualului drum
naţional, fiind reperată doar pe distanţa de 7,90 m în zona de sud şi de 5,80 m în cea de nord.

Au fost descoperite doar trei laturi (de sud, est şi nord) ale unei încăperi din componenţa
termelor, al căror ziduri erau realizate din piatră de râu legate cu mortar de var, având o grosime
de 0,64 – 0,66 m şi care se păstrează până la înălţimea de 0,90 m. Ele sunt întrerupte pe latura de
sud şi de nord de instalarea de către ROMTELECOM a unui cablu telefonic. Colţurile de sud-est
şi nord-est erau realizate din cărămizi.

În interiorul construcţiei au fost descoperiţi stâlpii instalaţiei de încălzire, păstrându-se 12 şiruri


pe direcţia N-S şi 14 pe direcţia E-V care se continuau şi sub actualul drum naţional.
În general pilele erau alcătuite din cărămizi pătrate şi dreptunghiulare (întregi şi
fragmentare), legate între ele cu mortar, însă sunt şi pile executate din cărămizi pe care erau
aşezate tuburi ceramice de formă paralelipipedică şi circulară. Distanţa dintre pile este inegală,
variind între 0,12 – 0,48 m. Înălţimea lor, în momentul descoperirii, oscila între 0,08 şi 0,50 m. În
interior s-au descoperit mai multe fragmente de cărămizi bipedale (întregibile) ce aveau
dimensiunile de 0,60 x 0,52 m. Tot în interior, între pile, se afla o mare cantitate de cenuşă,
cărbune şi fragmente de opus signinum.

În ceea ce priveşte stratigrafia celor trei casete, aceasta este identică. Între 0 -0,22 m se află
stratul vegetal, între -0,22 -1,10 m se află stratul de cultură roman care conţine dărâmătură de
opus signinum, cenuşă, cărbuni, fragmente de vase ceramice, materiale de construcţii, piatră etc.
De la adâncimea de -1,10 m se află stratul steril.

Materialul arheologic descoperit este alcătuit din materiale de construcţie din ceramică şi metal
(cărămizi pătrate şi dreptunghiulare, având dimensiunile de 0,29 x 0,29 x 0,08 m; 0,38 x 0,26 x
0,07 m; 0,60 x 0,50 x 0,08 m; fragmente de ţiglă şi olane, peste 15 piroane, elemente de balama),
ceramică uzuală şi de lux (oale, străchini, farfurii, ulcioare, cupe, căniţe, fragmente de terra
sigilatta), fragmente de sticlă etc.

Secţiunea S 1/2002 are dimensiunile de 7,50 x 2 m şi a fost trasată pe direcţia nord-sud, la


distanţa de 3 m vest de încăperea descoperită în anii 1997-1998.

În caroul 1 al secţiunii, perpendicular pe aceasta, la adâncimea de 0,50 m faţă de nivelul actual de


călcare, apare fundaţia unui zid din piatră de râu cu legătură de mortar ce continua traiectul
zidului fundaţiei laturii de nord a încăperii scoase la iveală în urma cercetărilor arheologice
efectuate cu 5 ani înainte. Grosimea zidului fundaţiei este de 0,70 m, iar lungimea era de 4,55 m,
din care noi am descoperit doar 1,55 m, diferenţa de 3 m păstrându-se sub pământ în zona
martorului dintre secţiuni.

În caroul 4 al secţiunii apare zidul fundaţiei, executat în aceeaşi tehnică ca şi cel de pe latura de
nord şi care pornea perpendicular de pe latura de vest, dar la cca 1,50 m nord faţă de latura sudică
a încăperii amintite mai sus. Acest zid a fost descoperit pe o lungime de 1,10 m şi are o grosime
de 0,70 m. Zidurile sunt unite între ele de un altul, ce are lungimea de 3,20 m şi grosimea de 0,70
m, fiind executat în aceeaşi tehnică ca celelalte două, acesta formând latura de vest a unei noi
încăperi. Se poate astfel contura planul celei de-a doua încăperi a edificiului cu hipocaust
descoperit de noi în anii 1997-1998, ce are dimensiunile de 4,10 latura de sud, 4 m cea de vest şi
est şi 4,55 m cea de nord.
Materialele arheologice descoperite în S 1/2002 constau din fragmente de cărămizi, ţigle, olane,
vase de uz casnic, sticlă şi două piroane din fier.

Stratigrafia secţiunii S 1/2002 este următoarea: între 0 şi -0,20 m este stratul vegetal; între -0,20
şi -0,50 m stratul roman, iar de la adâncimea de -0,50/-0,55 m, stratul steril.
Cercetările viitoare vor contura planul întregului edificiu.

2003
- nimic important
2004
ecţiunea S2/2004 a fost trasată în sectorul thermae-lor şi orientată N-S este de fapt, o prelungire a
S2/2003 unde a fost evidenţiată fundaţia unei construcţii1 realizată din piatră de râu legată cu mortar
de var. Astfel, s-au dezvelit colţul sud-estic al construcţiei şi parţial laturile de E şi S care în
stadiul actual al cercetărilor măsoară 6,2 m, respectiv 4,02 m. Zidul a fost executat din piatră de râu
legată cu mortar de var având grosimea de 0,76-0,78 m. În interior s-a identificat un pavaj realizat
din piatră de râu de dimensiuni variate. Tot în interior au apărut paralel cu latura estică două rânduri
de pilae, iar pe cea sudică doar un singur şir. De la pilae se mai păstrează 1-2 cărămizi cu
dimensiunile de 0,3x0,29 m, iar uneori doar urmele de mortar. Distanţa dintre ele variază între 0,12–
0,58 m.
Inventarul arheologic descoperit este reprezentat de materiale de construcţie din ceramică şi fier
(cărămizi întregi şi fragmentare, ţigle, olane, tubuli şi tuburi fragmentare, piroane), puţină ceramică
de uz casnic realizată la roată, de culoare roşie şi neagră, fragmente de sticlă, precum şi trei sesterţi
(două monede sunt emisiuni ale împăraţilor Traian şi Antoninnus Pius, iar a treia este ilizibilă).
În caroul 1, la –0,83 m s-a descoperit o ţiglă fragmentară cu ştampilă, încadrată în tabula ansata -
LEG…, probabil a IV-a Flavia, deoarece în anul 2000 s-a mai descoperit o cărămidă pătrată cu
ştampila acestei legiuni2.
Din nefericire, această nouă încăpere a thermae-lor de la Bumbeşti Jiu "Vârtop", nu poate fi cercetată
în totalitate, deoarece o parte din ea este suprapusă de DN 66 Tg-Jiu–Petroşani.

2005
S-a descoperit de asemenea şi un fragment de ţiglă ce are imprimată o ştampilă a unei unităţii militare ce
a staţionat aici la începutul sec. II p.Chr, alături de detaşamentul legiunii a IV-a Flavia. Ştampila
în tipar dreptunghiular este fragmentară, dar se desluşesc literele [LE]G VII [CL] (înalte de 2 cm).
Aşadar împreună cu detaşamentul legiunii a IIII Flavia, în castrul şi vicusul militar de la Bumbeşti
Jiu Vârtop a staţionat şi un detaşament al legiunii a VII-a Claudia, atestată şi printr-o ştampilă de
tip tabula ansata, pe o cărămidă pătrată, descoperită în anii precedenţi în termele de la Bumbeşti
Jiu Gară.
Tot aici s-au descoperit şi trei monede din bronz (sesterţi), prost conservate. Ele au fost emise în timpul
împăraţilor şi Antoninus Pius. Acestea confirmă faptul că fortificaţia şi vicusul militar de la
Bumbeşti Jiu Vârtop au fost utilizate doar până în a doua jumătate a sec. II p.Chr, după care
rolul principal în apărarea acestei zone luându-l castrul de la Bumbeşti Jiu Gară, la cca. 800 m
S de cel de la Vârtop.