Sunteți pe pagina 1din 2

PAȘOPTISMUL(1830-1860)

PAȘOPTISMUL românesc acoperă trei decenii din prima jumătate a secolului al XIX-lea,
de la 1830 până la 1860.

La 1830 - se afirmă prima generație de scriitori romantici, sub influența


preromantismului și a romantismului francez.
- societatea românească începe să se modernizeze, să se rupă de modelul cultural
fanariot. La finalul epocii pașoptiste, societatea românească trecuse deja printr-o revoluție, la
1848, iar în 1859 avusese loc unirea principatelor române.

Epoca pașoptistă cuprinde două perioade, fiecare cu trăsăturile ei distincte.

Prima perioada acoperă primul deceniu, 1830-1840. Este perioada deschizătorilor de


drumuri, a întemeietorilor în multe domenii ale culturii și societății care încep să se modernizeze.
Oamenii începutului de drum sunt scriitori, gazetari, oameni de cultură și de teatru care și-
au făcut studiile la Paris, revenind în țară cu dorința de a moderniza societatea, influențati de
ideile și idealurile revoluției franceze. Toți au participat la evenimentele revoluției de la 1848,
unii jucând un rol decisiv și în timpul revoluției și după aceea, în politica principatelor române,
pentru pregătirea unirii.
Prima perioadă este, deci, una a entuziasmului cultural formator, punând bazele presei, ale
teatrului, ale învățământului în limba română, bazele literaturii române moderne.

Cine sunt acești scriitori și, implicit, oameni de cultură?

Ion Heliade Rădulescu, mentorul primei generații descriitori romantici de la București, cel
care a editat primele ziare în limba română, a format, ca profesor, primele generații de elevi de la
Sfântu Sava, a creat un generos proiect editorial pentru a încuraja traducerile din literaturi
străine, care să fie modelele scriitorilor români. Se simțea mai mult decât oricând nevoia de
modele, Heliade însuși creând în diverse genuri și specii literare, de la elegii și meditații în
spiritul lui Lamartine, până la fabule și satire, de la proză satirică până la încercare de epopee sau
piese de teatru. Scrieți, băieți, numai scrieți românește! Așa suna îndemnul la creație al lui
Heliade Rădulescu, om al marilor proiecte, personalitate enciclopedică,
membru al Societății Academice Române.
Din generația lui Heliade Rădulescu, a făcut parte scriitorul Grigore Alexandrescu, talentat
autor de elegii, meditații romantice, satire (anunțând poezia eminesciană), dar și fabule și proză
de tip memorialistic. La Iași, rolul de mentor cultural n presă, învățământ și literatura îi revine lui
Gheorghe Asachi.
A doua perioada a pasoptismului
- acoperă ultimele decenii ale epocii, de la 1840 la 1860.
Este perioada așezării valorilor, imperativul cultural fiind acum originalitatea bazată pe
specificul național. Sentimentul national devine tot mai puternic în epoca romantică a afirmării
națiunilor. În literatura, traducerile din literaturi străine cad pe plan secund, fiind chiar
descurajate pentru că deveniseră o manie ce primejduia spiritul național. Scriitorilor li se cere
acum originalitate, prin inspirația din specificul national.
Acest deziderat este îmbrățișat de Mihail Kogălniceanu, care editează la Iași, în 1840,
revista Dacia literară. În articolul din primul număr al revistei, intitulat Introductie,
Kogălniceanu își îndeamnă colegii de generație, dar și pe cei din generațiile anterioare, să se
inspire din istoria patriei, din folclorul românesc și din frumusețea naturii autohtone, din
evenimentele societății românești. Acest articol este considerat manifestul romantismului
pașoptist, ideile lui Kogălniceanu fiind împărtășite de toți scriitorii importanți ai epocii, astfel
creând prima mișcare literară a specificului național, mișcarea Dacia literară.