Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA SPIRTU HARET

PSIHOLOGIE

STATISTICĂ APLICATĂ ÎN PSIHOLOGIE ŞI


PRELUCRAREA INFORMATIZATĂ A DATELOR
Evaluare pe parcurs

Student: Letca(Popa) Mirela Elena


1. Rolul si scopul statisticii sociale

Statistica este o stiinta care, folosind calculul probabilitatilor, studiaza fenomenele si


procesele de tip colectiv (societate, natura etc) din punct de vedere cantitativ in scopul descrierii
acestora si al descoperirii legilor care guverneaza manifestarea lor.

Statistica matematica are ca obiect de studiu: culegerea, gruparea, prelucrarea, analizarea si


intepretarea datelor referitoare la anumite fenomele. Ea se aplica in multe domenii de activitate:
stiintifica, tehnica, economica, sociala, politica s.a.

In domeniul social, datorita dinamicii fenomenelor, activitatii, problemelor ce au loc, se


impune utilizarea metodelor si tehnicilor oferite de statistica matematica. In urma intepretarii
rezultatelor oferite de statistica descriptiva se pot formula concluzii si apoi se pot lua decizii.
Daca se utilizeaza corect si adecvat, statistica este deosebit de utila daca I se intelege utilitatea si
nu este folosita in mod mecanic.

Prin urmare, trebuie subliniat faptul ca, fara intepretarea rezultatelor, statistica nu ar avea
sens, ar cuprinde multe calculi, fara sa stie practice ce s-a calculate si ce inseamna rezultatele
acestor calculi.

Statisticienii imbunatatesc calitatea datelor dezvoltand experimente si studiul prelevarii


probelor. Statistica ofera, de asemenea, instrumente pentru prezicerea utilizarii datelor si
modelelor statistice. Statistica este aplicabila unei vaste varietati de discipline academic,
incluzand stiinte natural si sociale, govern si afaceri. Consultantii in statistica ajuta organizatii si
companii care nu dispun de expertiza “in house” relevanta intrabrilor specific companiilor sau
organizatiilor.

Astfel, statistica reprezinta stiinta colectarii datelor, a prezentarii lor intr-o forma sistematica,
a analizarii acestora si a interpretarii informatiilor numerice obtinute.

Rolul ei nu este, asadar, acela de a emite decizii, ci de a orienta decidentul pe o baza


fundamental asupra deciziei optime pe care o va adopta.
2. Erori
Eroarea, inerentă oricărei activităţi umane, survine şi în procesul înregistrării datelor
observării, îndeosebi atunci când colectivitatea statistică este de dimensiuni mari şi sistemul de
caracteristici diversificat.Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o
metodă oarecare (specifică scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale
fenomenelor investigate – constituie un obiectiv fundamental („ţintă”) a oricărei metode de
înregistrare (observare) statistică.

Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor
principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra date
„absolut reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat.

În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau relativ,
se înţelege diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a caracteristicilor
(variabilelor) observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de volumul înregistrărilor, de
precizia mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).

Surse de erori se regăsesc în domenii care vizează înregistrarea, metodele de înregistrare.


Dintre acestea exemplificăm:

– Mobilitatea (inconstanţa) în timp a unităţii observate (determinată de factori sau înclinaţii


care conduc la răspunsuri inexacte sau aproximative);

– Puterea umană limitată de înregistrare (observare) – de exemplu, perceperea eronată a


răspunsurilor, transcrierea greşită a acestora etc.;

– Neclaritatea definirii unităţilor de observare şi a variabilelor de înregistrat;

– Imperfecţiunea metodelor şi mijloacelor de observare (înregistrare);

– Factori subiectivi etc.

Exemplele de mai sus sugerează faptul că sunt factori obiectivi şi subiectivi care conduc
la erori de înregistrare întâmplătoare, sistematice şi, de asemenea, la greşeli de înregistrare.În
funcţie de cauza care le produce şi după gravitatea lor, erorile au fost grupate în două categorii:
sistematice şi întâmplătoare.

A. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată


autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din interpretarea incorectă a instrucţiunilor de
culegere a datelor, neînţelegerea scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea
conduc la înscrierea repetată în formularele observării a unor informaţii neconforme cu
realitatea. Amploarea erorilor sistematice este direct proporţională cu volumul colectivităţii
observate. Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care
efectuează observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.

B. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de concentrare a


persoanei care efectuează înregistrarea, copierea sau codificarea datelor.