Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Erori

Eroarea, inerentă oricărei activităţi umane, survine şi în procesul înregistrării datelor


observării, îndeosebi atunci când colectivitatea statistică este de dimensiuni mari şi sistemul de
caracteristici diversificat.Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o
metodă oarecare (specifică scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale
fenomenelor investigate – constituie un obiectiv fundamental („ţintă”) a oricărei metode de
înregistrare (observare) statistică.

Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor
principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra date
„absolut reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat.

În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau relativ,
se înţelege diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a caracteristicilor
(variabilelor) observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de volumul înregistrărilor, de
precizia mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse (cunoscute sau necunoscute).

Surse de erori se regăsesc în domenii care vizează înregistrarea, metodele de înregistrare.


Dintre acestea exemplificăm:

– Mobilitatea (inconstanţa) în timp a unităţii observate (determinată de factori sau înclinaţii


care conduc la răspunsuri inexacte sau aproximative);

– Puterea umană limitată de înregistrare (observare) – de exemplu, perceperea eronată a


răspunsurilor, transcrierea greşită a acestora etc.;

– Neclaritatea definirii unităţilor de observare şi a variabilelor de înregistrat;

– Imperfecţiunea metodelor şi mijloacelor de observare (înregistrare);

– Factori subiectivi etc.

Exemplele de mai sus sugerează faptul că sunt factori obiectivi şi subiectivi care conduc
la erori de înregistrare întâmplătoare, sistematice şi, de asemenea, la greşeli de înregistrare.În
funcţie de cauza care le produce şi după gravitatea lor, erorile au fost grupate în două categorii:
sistematice şi întâmplătoare.

1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată autenticitatea
datelor culese. Ele provin, de regulă, din interpretarea incorectă a instrucţiunilor de culegere a
datelor, neînţelegerea scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea conduc la
înscrierea repetată în formularele observării a unor informaţii neconforme cu realitatea.
Amploarea erorilor sistematice este direct proporţională cu volumul colectivităţii observate.
Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează
observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
2. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de concentrare a
persoanei care efectuează înregistrarea, copierea sau codificarea datelor.