Sunteți pe pagina 1din 1

Danemarca (în daneză   Danmark  (ajutor·info), /ˈd̥ɛnmɑɡ̊/), oficial Regatul Danemarcei (în daneză   

Kongeriget Danmark  (ajutor·info), /ˈkɔŋəʁiːəð ˈd̥ɛnmɑɡ̊/), este un stat suveran din Europa de Nord,


având și două teritorii autonome constituente de peste mări, care fac parte integrantă din
regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord. Danemarca propriu-
zisă[a] este cea mai de sud dintre țările nordice, aflată la sud-vest de Suedia și la sud de Norvegia,
învecinându-se la sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe
insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, Falster(d) și Bornholm, precum și sute
de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”.
Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații
parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și
gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe;
această structură politică este denumită rigsfælleskabet. Danemarca propriu-zisă este zona
hegemonială, unde rezidă puterea judecătorească, executivă și legislativă.[4] Insulele Feroe sunt
definite ca o comunitate de locuitori ai regatului, în vreme ce groenlandezii sunt considerați popor
separat cu drept de autodeterminare.
Istoria Danemarcei a fost influențată în mod deosebit de poziția sa geografică între
mările Nordului și Baltică. De aceea, ea s-a aflat între Suedia și Germania, fiind în centrul luptei
pentru controlul asupra Mării Baltice; înainte de construirea canalului Kiel, trecerea din Atlantic în
Marea Baltică se putea face doar prin cele trei Strâmtori Daneze. Danemarca a fost multă vreme în
conflict cu Suedia pentru controlul asupra Scaniei (Războiul Scanian) și Norvegiei, și în alte conflicte
cu Liga Hanseatică pentru ducatele Schleswig (fief(d) danez) și Holstein(d) (fief german). În cele din
urmă, Danemarca a pierdut toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și
ulterior Schleswig-Holstein Imperiului German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în
1814 după dizolvarea uniunii sale personale cu Norvegia, deși monarhia daneză, care domnise atât
în Norvegia cât și în Danemarca, deținea aceste colonii încă din secolul al XIV-lea. Insulele Feroe și
Groenlanda au devenit părți integrante ale rigsfælleskabetului în secolul al XX-lea și au
primit autonomie în 1948, respectiv 1979.
Danemarca a aderat la Uniunea Europeană în 1973, dar rămâne în afara zonei Euro, în vreme ce
Groenlanda și Insulele Feroe și-au exercitat dreptul de a rămâne în întregime în afara UE. Membru
fondator al ONU, NATO și al OECD,[5] Danemarca este și membră a OSCE.[6] Cu o economie
mixtă de piață și cu un stat asistențial mare, Danemarca are cel mai înalt nivel de egalitate a
veniturilor.[b] S-a clasat frecvent pe primul loc ca cea mai fericită[8][9] și mai puțin coruptă țară din
lume.[10] În 2015, Danemarca a fost clasată pe locul patru după Indicele Dezvoltării Umane,[11] pe
locul cinci după Indicele Democrației[12] și pe locul întâi după Indicele de Percepție a Corupției.
[13]
 Limba națională, daneza, este strâns înrudită cu suedeza și norvegiana, cu care împărtășește
strânse legături istorice și culturale.[14] Danemarca, împreună cu Suedia și Norvegia, face parte din
regiunea culturală denumită „Scandinavia”[15] și este membră în Consiliul Nordic.[16]