Croația (în croată Hrvatska, pronunție croată: /xř̩ʋaːtskaː/), oficial Republica

Croația (în croată Republika Hrvatska   pronunție (ajutor·info)), „este un stat al bunăstării democratice,

unitar și indivizibil”[5] din Europa, situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe țărmul Mării
Adriatice. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb. Țara este împărțită în 20 de diviziuni
administrative („županije”) și orașul Zagreb. Croația acoperă 56.594 km² și are o climă diversă,
predominant temperat continentală și mediteraneană. Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de
insule. Populația țării este de 4,29 milioane de locuitori, majoritatea croați și majoritatea romano-
catolici.
Între secolele V-VII, „croații albi” s-au stabilit în Croația actuală. Statul lor era la sfârșitul secolului al
IX-lea organizat în două ducate. Tomislav a devenit primul rege în 925, ridicând Croația la rang de
regat. Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri, atingând maxima
expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir. Croația a intrat
într-o uniune personală cu Ungaria în 1102. În 1527, în fața cuceririi otomane, parlamentul croat l-a
ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat. În 1918, după Primul Război Mondial,
Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor care și-a declarat
independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei. Un stat
croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-
marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă
a RSF Iugoslavia, sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația. În
iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același
an. Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost
câștigat.
Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Fondul Monetar
Internațional clasifică Croația, din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, în categoria
economiilor emergente și dezvoltate, în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale este inclusă în
categoria economilor cu nivel mare al veniturilor (peste 12.480 US$/locuitor). Croația este membră
a Uniunii Europene, a Organizației Națiunilor Unite, a Consiliului Europei, a NATO, a Organizației
Mondiale a Comerțului, a CEFTA și membru-fondator a Uniunii pentru Mediterana. Ca participant
activ la forțele ONU de menținere a păcii, Croația a contribuit cu trupe la misiunea condusă de
NATO în Afganistan și a deținut un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2008–
2009.
Sectorul serviciilor domină economia Croației, fiind urmat de industrie și agricultură. Turismul este o
sursă importantă de venituri în timpul verii, Croația clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai
populare destinații turistice din lume. Statul controlează o parte din economie, având un nivel
substanțial al cheltuielilor guvernamentale. Uniunea Europeană este cel mai important partener
comercial al Croației. Începând cu 2000, guvernul croat a investit în infrastructură, mai ales în
dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene. Croația își
asigură cea mai mare parte din necesarul energetic și de electricitate din surse interne, diferența
fiind importată. Croația are un sistem public de sănătate universal, precum și un sistem educațional
care asigură gratuitatea învățământului primar și gimnazial, susținând cultura prin numeroase
instituții publice și prin investiții corporatiste în mass-media și edituri. Croația este o țară cu
importante contribuții culturale, artistice, științifice și în domeniul sportului, la nivel mondial. Ea este
totodată renumită pentru gastronomia tradițională și calitatea vinurilor locale.