Sunteți pe pagina 1din 3

1817 — La 6 septembrie s-a nascut Mihail Kogalniceanu.

Este primul din cei 10 copii in


familie. Tatal Ilie Kogalniceanu, nascut in 26 mai 1787, a fost vornic. Este fiul postelnicului
Ion Kogalniceanu, neam de razesi de pe Cogalnic, rau din zona Orhei. Mama, Catinca,
nascuta Stavila in 1802, provine dintr-o familie romaneasca din Basarabia (sau o familie
genoveza din Cetatea Alba, dupa cum spune Mihail Kogalniceanu intr-un discurs). Ramasa
orfana, a fost crescuta de familia lui Mihail Sturdza.
1827-1834 — A fost educat la manastirea Trei Ierarhi din Iasi, apoi, de la varsta de 10
ani, impreuna cu Vasile Alecsandri, frecventeaza lectiile unui dascal maramuresan stabilit la
Iasi, Gherman Vida. Din 1828 invata la pensionul unui francez stabilit acesta in capitala
Principatului Moldovei, Victor Cuénim, apoi, din 1831, la Institutul francez de la Miroslava,
localitate de langa Iasi, unde, in afara de limbi straine, studiaza aritmetica, geografia,
gramatica, istoria.
1833 — Pe 17 august este trimis sa-si continue studiile la colegiul din orasul francez
Lunéville, impreuna cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza, Grigore si Dumitru.
1835 — La 29 iulie din ordinul lui M. Sturdza tinerii sunt transferati la Berlin, la
Universitatea Humboldt, pentru a-i feri astfel de influenta ideilor revolutionare din Franta. In
capitala Germaniei M.Kogalniceanu timp de mai bine de doi ani studiaza ca particular, sub
supravegherea unor persoane distinse, iar din octombrie 1837 se inscrie la Universitatea din
Berlin. In acelasi an, la indemnurile vestitului savant A Humboldt pregateste si tipareste la
Berlin primele sale lucrari stiintifice: Moldova si Muntenia. Limba si literatura romana sau
valaha, Schita asupra istoriei, obiceiurilor si limbii tiganilor si 3 vol. 1 al Istoriei Valahiei, a
Moldovei si a valahilor transdanubieni, cea dintai in limba germana, iar celelalte doua in
limba franceza. Perioada aflarii la studii in Germania a fost de mare importanta in formarea
intelectuala si in plan politic a lui M. Kogalniceanu.
1838 — Oprit de printul Sturdza sa isi dea doctoratul, revine in tara. In martie, in drum
spre patrie, Kogalniceanu se opreste un timp la Liov; unde efectueaza cercetari de arhiva.
Revenit la Iasi primeste functia de adjutant al printului Sturdza.
1840 — In martie Mihail Kogalniceanu fondeaza o editura si o tipografie proprie sub
denumirea "Cantora Foiei satesti" sau "Cantora Daciei literare", care au avut un rol important
la dezvoltarea culturii si literaturii nationale. Aici M. Kogalniceanu a tiparit mai toate
publicatiile periodice fondate de el.
1841 — La 2 decembrie este ales membru al Societatii de istorie si antichitati din Odesa,
pentru care pregatise un discurs.
1843 — La 24 noiembrie rosteste renumitul sau Cuvant pentru deschiderea cursului de
istorie nationala la Academia Mihaileana, tiparit in acelasi an la Iasi. Acest discurs constituie
una dintre principalele scrieri in care M. Kogalniceanu si-a expus conceptia cu privire la
istorie. Practica si avocatura.
1844 — I se revoca dreptul de a tine prelegeri de istorie. Calatoreste la Viena ca
reprezentant al opozitiei politice pentru a discuta detronarea lui Sturdza. In octombrie,
redactarea unei plangeri a "vechililor obstiei Botosanilor" contra calugarilor manastirii
Popauti a servit drept pretext pentru autoritati de a-l inchide pe Kogalniceanu fara nici o
cercetare la manastirea Rasca unde s-a aflat bolnav timp de sapte saptamani, sub supraveghere
stricta.
1845-1852 — Editeaza la Iasi Letopisetele Tarii Modovei, trei volume
1848 — M. Kogalniceanu participa la miscarea petitionara din Moldova, iar dupa
inabusirea acesteia scrie brosura Intamplarile din Moldova in luna lui martie 1848 si alte
lucrari, menite sa informeze opinia publica asupra evenimentelor ce au avut loc. Fiind pus sub
urmarire de catre agentii lui M. Sturdza, M. KogaIniceanu la 12 august trece, travestit, in
Bucovina, unde impreuna cu V. Alecsandri, C. Negri, Gh. Sion face parte dintr-un comitet de
lupta impotriva regimului instituit in tara. Din insarcinarea acelui comitet, alcatuieste si
editeaza lucrarea programatica Dorintele partidei nationale in Moldova si un Proiect de
constitutie pentru Moldova, in care si-a expus ideile cu privire la reformarea societatii,
preconizand desfiintarea boierescului, asigurarea egalitatii drepturilor civile, emanciparea si
improprietarirea taranilor.
1849 — De la Cernauti Kogalniceanu pleaca la Viena, unde poposeste un timp, apoi la
Paris. Se intoarce in tara la sfarsitul anului, dupa detronarea lui M. Sturdza si alegerea la
domnie a lui Grigore Ghica. Devine director al Departamentului Lucrarilor Publice
(noiembrie 1849 - aprilie 1850).
1851 — Din 4 octombrie si pana la 21 iulie 1852 este director al Departamentului de
Interne.
1852 — Relatiile cu Ghica se racesc si Kogalniceanu, care nu mai detine functii, devine
proprietar al unei fabrici de postav din Targu-Neamt. Pe 10 noiembrie se casatoreste la Iasi cu
Ecaterina Jora (1827-1907), vaduva colonelului Iorgu Scortescu. Vor avea trei baieti si cinci
fete.
Incepand cu anii cincizeci, odata cu deschiderea Divanului ad-hoc al Moldovei in 1857,
pana la sfarsitul vietii sale Kogalniceanu s-a manifestat special ca om politic de stat, detinand
posturi inalte de prim-ministru, ministru de externe, reprezentant plenipotentiar al Romaniei
in Franta.
Pe 30 aprilie 1860 este numit presedintele Consiliului de Ministri de la Iasi si detine
aceasta functie pana pe 17 ianuarie 1861.
1864 — Pe 14 august a fost promulgata legea rurala. La toate aceste legi Kogalniceanu a
avut o contributie majora.
1865 — Pe 26 ianuarie demisioneaza in urma conflictelor cu Cuza. Refuza insa, mai
tarziu, sa participe la coalitia care l-a detronat pe Cuza si l-a adus pe Carol I. Asta a dus la
marginalizarea sa o perioada.
1868 — La 29 mai este ales membru al Societatii Academice (Academia Romana). In
perioada noiembrie 1868-ianuarie 1870 a fost ministru de interne in guvernul lui Dimitrie
Ghica.
1869 — La 15 septembrie este ales predinte al Sectiunii istorice a Academiei Romane.
1872-1874 — Sub titlul Cronicile Romaniei sau Letopiselele Moldaviei si Valahiei M.
Kogalniceanu tipareste la Bucuresti o noua editie a operelor cronicarilor, in trei volume.
1875 - Participa la discutiile ce au dus la infiintarea pe 24 mai a Partidului National
Liberal.
1876 — In primavara-vara este ministru de externe in guvernul Bratianu. Apoi din nou
din aprilie 1877 pana in noiembrie 1878, fiind responsabil pentru intrarea Romaniei in
razboiul ruso-turc din 1877 de partea Rusiei, dupa care tara si-a proclamat independenta.
1877 — Este artizanul Conventiei romano-ruse din 4 aprilie. In sedinta solemna a
Adunarii Deputatilor din 9 mai rosteste discursul ce proclama independenta Romaniei.
1878 — Participa cu Ion C. Bratianu la Congresul de Pace de la Berlin in iunie. Prin
Tratatul de Pace din 1 iulie, Independenta Romaniei este recunoscuta.
1880 — Pe 17 aprilie devine primul trimis oficial roman la Paris ca ministru
plenipotentiar al Romaniei.
1887 — Pe 28 martie Mihail Kogalniceanu este ales predinte al Academiei Romane, post
pe care il va detine pana in 1890.
1891 — La 13 aprilie in sedinta solemna a Academiei Romane organizata cu ocazia
implinirii a 25 de ani de la fondarea acestui for stiintific, M. Kogalniceanu a rostit
discursul Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emanciparea taranimii,
considerat de insusi oratorul "cantecul meu de lebada", in care marele om de stat se referea la
cele mai importante acte social-politice, la realizarea carora a contribuit si care au jucat un rol
decisiv in dezvoltarea Romaniei moderne. Pe 20 iunie Mihail Kogalniceanu se stinge din viata
la Paris in timpul unei grele interventii chirurgicale. A fost inmormantat in cimitirul
"Eternitatea" din Iasi.