Sunteți pe pagina 1din 7

Efectele Deciziei Curții Constituționale din 6 mai 2020 în

materia contravențiilor la regimul stării de urgență


07.05.2020 | Mircea URSUȚA
juridice.ro/682400/efectele-deciziei-curtii-constitutionale-din-6-mai-2020-in-materia-contraventiilor-la-
regimul-starii-de-urgenta.html

1. Introducere

În 6 mai 2020 Curtea Constituțională a admis o excepție e


neconstituționalitate invocată direct de Avocatul Poporului și a stabilit
că dispozițiile art. 28 din OUG nr. 1/1999 (sediul materiei
contravenționale în materia stării de urgență) sunt neconstituționale
deoarece nu sunt clare și previzibile, fiind încălcate dispozițiile art. 1
Mircea Ursuța
alin (5) din Constituția României[1].

Arătam, într-un material publicat acum o lună, că trimiterea pe care articolul 28 din OUG
1/1999 o face la articolul 9 al aceluiași act normativ nu reprezintă o descriere a faptei
contravenționale și că urmează ca practica judiciară și poate chiar Curtea Constituțională,
să stabilească, după încetarea stării de urgență, dacă un asemenea mod de reglementare
a contravențiilor este compatibil cu principiile dreptului[2].

Iată că, mai repede decât ne-am așteptat, Curtea Constituțională a declarat
neconstituționale aceste prevederi legale, situația în care se impune să analizăm
consecințele pe care această decizie la va produce cu privire la cele aproximativ 300.000
amenzi aplicate (conform comunicărilor autorităților) și cu privire la un număr foarte
mare de procese-verbale încheiate în baza cărora s-au dispus aceste amenzi.

Din punctul nostru de vedere, indiferent de motivarea deciziei Curții Constituționale,


trebuie analizate următoarele probleme de drept:
– aplicarea în timp a efectelor deciziei prin raportare la caracterul retroactiv al normei
contravenționale;
– efectele decontravenționalizării (dezincriminării contravenționale) cu privire la
sancțiunile aplicate și cele care se vor aplica până la data publicării deciziei;
– mijloacele procedurale de invocare a decontravenționalizării – este necesară
formularea plângerilor contravenționale?
– termenele de formulare a plângerilor contravenționale – incidența decretelor de
instituire a stării(lor) de urgență cu privire la curgerea acestor termene;
– posibilitatea restituirii amenzilor aplicate și achitate de unele persoane;
– regimul contravențiilor în materia stării de urgență după Decizia CCR;
1/7
2. Probleme ale sistemului judiciar generate de decizia Curții Constituționale.
Posibile soluții.

Înainte de analiza, strict juridic, efectele deciziei CCR, nu avem cum să nu remarcăm
impactul acestei decizii asupra sistemului judiciar, afectat in anul 2020 de proteste ale
magistratilor și de două luni de stare de urgență.

Chiar dacă, așa cum vom arăta mai jos, considerăm că strict juridic
decontravenționalizarea operează fără a fi nevoie de exercitarea plângerii
contravenționale, nu putem omite faptul că orice practician va exercita un asemenea
demers judiciar, cel puțin pentru siguranță.

Nu credem că sistemul judiciar are nevoie acum de câteva zeci de mii sau poate chiar
câteva sute de mii de plângeri, care să aglomereze rolul instanțelor de judecată, soluțiile
de admitere a acestora fiind previzibile.

De aceea, credem că legiutorul ar trebui să intervină și să „rezolve” legislativ problema,


eventual pe calea unei „amnistii” fiscale pentru creanțele provenind din amenzile
aplicate petru comiterea de contravenții la regimul stării de urgență.

3. Aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curții Constituționale din 6 mai 2020, prin
raportare la caracterul retroactiv al normei contravenționale

Conform dispozițiilor art 147 alin (4) din Constituția României, deciziile Curții
Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor

Ca atare, Decizia din 6 mai 2020 va produce efecte juridice doar de la data publicării.
Până atunci, teoretic, se pot încheia procese-verbal contravenționale și se pot aplica
sancțiuni[3].

De la data publicării însă, Decizia Curții Constituționale va avea efectul unei legi de
decontravenționalizare[4] (dezincriminare) aplicându-se retroactiv, cu privire la
toate contravențiile sancționate în baza OUG 1/1999.

Dispozițiile legale care reglementează acest caracter retroactiv sunt cuprinse în art. 12
din OG 2/2001 astfel cum acesta este interpretat conform art 47 din OG2/2001, art 4 Cod
penal și Decizia 651/2018 a Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art 12 alin (1) din OG nr. 2/2001 „ Dacă printr-un act normativ fapta
nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită
înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”, principiul retroactivității legii
contravenționale fiind chiar de ordin constituțional[5].

Remarcăm că suntem nu suntem în prezența unei legi noi, ci a unei decizii a Curții
Constituționale, astfel că în raport de dispozițiile art 47 din OG nr. 2/2001 care prevăd că
dispozițiile OG 2/2001 se completează, din punct de vedere a dreptului material, cu

2/7
dispozițiile Codului penal, ajungem la reglementarea dezincriminării din acest act
normativ.

În materie penală, dispoziile art 4 din Codul penal care reglementează dezincriminarea
au fost „clarificate” prin Decizia nr. 651/2018 a Curții Constituționale[6] prin care s-a
stabilit că o decizie a Curții de declarare a neconstituționalității unei norme de
incriminare are efectele unei legi de dezincriminare.

În lumina celor de mai sus, este clar că de la data publicării Deciziei Curții Constituționale
incidentă, aceasta va avea efectul unei legi de decontravenționalizare a contravențiilor la
regimul stării de urgență.

Mai concret, chiar dacă efectele deciziei Curții se produc numai pentru viitor, ceea ce
retroactivează este însăși legea contravențională care nu mai sancționează
contravențiile respective.

4. Efectele decontravenționalizării (dezincriminării contravenționale) cu privire la


sancțiunile aplicate.

Efectele decontravenționalizării constau în imposibilitatea sancționării contravențiilor


comise, pentru simplul motiv că acestea se consideră că nu au fost niciodată contravenții.

Faptele care nu au fost sancționate până la intervenția decontravenționalizării nu mai pot


fi sancționate, iar sancțiunile aplicate pentru o contravenție dezincriminată nu mai pot
fi, pur și simplu, să fie executate.

Deși, teoretic este mult de discutat cu privire la modul de aplicare în concret al


decontravenționalizării, în situația concretă, problema este mai simplă pentru că toți
petenții se află în termen pentru formularea plângerii contravenționale.

5. Mijloacele procedurale de invocare a decontravenționalizării – este necesară


formularea plângerilor contravenționale?

Dispozițiile art 12 din OG nr. 2/2001 sunt foarte generale și nu ne lămuresc dacă
decontravenționalizarea operează ope legis sau este nevoie ca o instanță de judecată să
constate intervenția acesteia.

De aceea trebuie să recurgem din nou la prevederile dreptului penal, mai precis la cele
ale articolului 4 al Codului penal care prevăd că: „ Legea penală nu se aplică faptelor
săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea
pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi,
precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte
încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.” Legea procesual-penală nu prevede un
mijloc de „constatare” a dezicriminării, în codul de procedură penală fiind reglementate
soluții specifice fiecărei fazei procesuale (inclusiv fazei de executare a hotărârilor penale).

3/7
Întrucât și în materie penală dezincriminarea operează de drept (organele judiciare
penale „constatând” și nu „pronunțând” dezincriminarea) apreciem că în materie
contravențională nu este nevoie de exercitarea plângerii contravenționale pentru a
se constata decontravenționalizarea.

Având în vedere faptul că, în urma legii de decontravenționalizare sancțiunile aplicate nu


mai pot fi executate, apreciem că decontravenționalizarea operează ope legis, iar
procesul-vebal nu mai poate reprezenta un titlu executoriu deoarece amenda
prevăzută în acesta nu mai poate reprezenta o creanță fiscală.

În această situație, chiar dacă nu se exercită plângere contravențională, iar statul pune în
executare „abuziv” procesul-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii pentru o
contravenție „decontravenționalizată”, este pe deplin admisibilă o contestație la
executare. Nu se poate invoca neexercitarea plângerii împotriva titlului executoriu
(procesul-verbal) în condițiile art 713 alin (2) cod procedură civilă, deoarece contestatorul
nu avea niciun interes să atace un proces-verbal care conținea o sancțiune aplicată
pentru o faptă decontravenționalizată.

Din această perspectivă, întrucât decontravenționalizarea operează ope legis, statul are
obligația să constate acest lucru și să nu treacă la executarea sancțiunilor
contravenționale ce intră sub incidența decontravenționalizării.

Dacă nu își respectă obligația, instanțele civile vor constata, pe cale contestațiilor la
executare, că s-au pus în executare amenzi care nu aveau aptitudinea să devină
creanțe fiscale.

Mai există un argument pentru această soluție. În măsura în care s-ar adopta punctul de
vedere contrar, ar însemna ca în toate situațiile în care nu se exercită plângere
contravențională sau în situațiile în care aceasta este anulată în procedura regularizării
(de exemplu pentru netimbrare) sau respinsă (de exemplu ca tardivă), sancțiunile să
rămână în ființă și să poată fi supuse executării silite.

Or, prin Decizia nr. 228/ 2007 a Curții Constituționale art. 12 alin (1) Din OG nr. 2/2001 au
fost declarate neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai
sancţionează” prevăzută în text se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale,
nu şi executarea acesteia.

Iată, așadar că, însăși legea contravențională stabilește că executarea unei


sancțiuni „decontravenționalizate” este nelegală chiar și în ipoteza necontestării ei
pe calea plângerii contravenționale.

6. Termenele de formulare a plângerilor contravenționale – incidența decretelor de


instituire a stării(lor) de urgență cu privire la curgerea acestor termene.

Așa cum am arătat și acum o lună [7], potrivit 41 din Decretul Președintelui României nr.
195/2020 pentru instituirea stării de urgență, termenele de decădere nu încep să curgă
pe perioada stării de urgență. Aceași soluție o regăsim și art. 62 din Decretul
4/7
Președintelui României nr. 240/2020.

Ca atare, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale începe să


curgă în data de 15 mai 2020 și se împlinește în data de 2 iunie 2020 – 30 mai este
sâmbata, 31 mai duminica iar 1 iunie este zi de sărbătoare legală.

7. Posibilitatea restituirii amenzilor aplicate și achitate de unele persoane

Teoretic, amenzile achitate sau executate în baza unei norme contravenționale abrogate
ulterior nu sunt supuse restituirii, deoarece decontravenționalizarea nu poate avea
efecte cu privire la sancțiunile deja executate – la fel ca în materie penală.

În situația noastră însă, suntem într-un caz particular, deoarece, ca efect al stării de
urgență, nu a început să curgă niciun termen pentru atacarea proceselor-verbale
întocmite pentru comiterea de contravenții la regimul stării de urgență.

Aici decontravenționalizarea nu poate opera de drept, pentru că sancțiunea este deja


executată. Paradoxal, în același timp, întrucât nu s-a împlinit termenul de formulare a
plângerii, persoanei în cauze îi este deschisă încă calea pentru anularea actului
sancționator.

Astfel, contravenienții sancționați au posibilitatea să formuleze plângeri contravenționale


și să solicite anularea procesului-verbal deoarece fapta săvârșită nu este prevăzută de
legea contravențională – ca urmare a efectului retroactiv a legii contravenționale
declarată neconstituțională.

Ca efect al anulării procesului-verbal, petenții în cauză sunt în măsură să solicite


restituirea amenzii achitate, deoarece actul în baza căruia s-a achitat jumătate din
amendă a fost anulat de instanță.

8. Regimul contravențiilor la regimul stării de urgență după publicarea Deciziei


Curții Constituționale

Din păcate, nu sunt foarte multe de spus aici. Ca efect al Deciziei Curții Constituționale,
amenziile aplicate și care se vor aplica până la data publicării deciziei nu mai pot fi
executate.

Iar aplicarea altor amenzi în lipsa unei baze legale, este de asemenea iluzorie…

Concluzii

Toate consecințele de mai sus au o singură cauză – superficiala reglementare a unui


regim contravențional specific (chiar cel mai important în starea de urgență), iar
consecința directă este creșterea, din păcate, a gradului de neîncredere în instuțiile
Statului Român. Un stat care ar trebui să știe că răspunderea contravențională este o
„penultima ratio”, ultima fiind, teoretic, cea penală, iar descrierea conduitei sancționate
este o obligație a legiuitorului contravențional.

5/7
[1] În comunicatul publicat pe site-ul Curții Constituționale se arată că: „Curtea a reținut că dreptul
contravenţional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte
mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. În aceste condiţii, actele
normative cu putere de lege și actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc și se
sancţionează contravenţii trebuie să întrunească toate condițiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate,
precizie și previzibilitate. Or, Curtea constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) prin sintagma ”nerespectarea
prevederilor art. 9 constituie contravenţie” califică drept contravenție încălcarea obligaţiei generale de a
respecta și de a aplica toate măsurile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999, în actele
normative conexe, precum şi în ordonanţele militare sau în ordine, specifice stării instituite, fără a distinge
expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea contravenţională. În mod implicit, stabilirea
faptelor a căror săvârşire constituie contravenţii este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului
constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie
contravenţia, judecătorul însuşi nu dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul
soluţionării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Mai
mult, prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 stabilesc în mod nediferențiat
pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeași sancțiune contravențională
principală. În ceea ce privește sancţiunile contravenţionale complementare, deși legea prevede ca acestea se
aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, atâta vreme cât fapta nu este circumscrisă, evident că nu se
poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili în mod just sancțiunea complementară aplicabilă.
În concluzie, Curtea a constatat că prevederile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999,
caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate
şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului
drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție”
[2] M. Ursuța, Regimul contravențiilor în materia stării de urgență, publicat pe www.juridice.ro la data de
03.04.2020.
[3] Nu există nicio justificare pentru aplicarea de amenzi în limitele prevăzute de OUG 1/1999 înainte de
modificarea prin OUG 34/2020, cum se pare că se procedeză în practică. Dincolo de faptul că vor intra sub
regimul decontravenționalizării, aceste sancțiuni sunt nelegale pentru că sunt aplicate sub minimul legal,
aspect nepermis de OG nr. 2/2001.
[4] Folosim temenul de decontravenționalizare care desemnează abrogarea unei norme de sancționare
contravențională. Termenul de dezincriminare, specific dreptului penal, desemnează abrogarea unei norme de
incriminare (a unei legi penale)
[5] Conform art 15 alin (2) din Constituția României „Legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale sau
contravenționale mai favorabile”
[6] Publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 20 decembrie 2018
[7] M. Ursuța, Regimul contravențiilor în materia stării de urgență, publicat pe www.juridice.ro la data de
03.04.2020.

Conf. univ. dr. Mircea Ursuța


Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
Avocat, Baroul Bihor

Newsletter JURIDICE.ro
Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile
procesatorului de newsletter Privacy Policy

Aflaţi mai mult despre avocat, Baroul Bihor, CCR, contraventie, Facultatea de Drept -
6/7
Universitatea din Oradea, Mircea Ursuta, stare de urgență

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu


suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică
asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de
publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa
redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill


JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free

7/7