Sunteți pe pagina 1din 5

Dobreanu Ioana Bianca

Facultatea de Educație fizică și Sport

Justificarea utilizării a două metode practice din proiectul de lecție


Metodele practice folosite în proiectul de lecție au fost DEMONSTRAȚIA și
EXERSAREA

Specific pentru lecţia de educaţie fizică este varietatea metodelor, procedeelor metodice şi a
tehnicilor didactice utilizate în lecţie, precum şi o oarecare prioritate a metodelor
intuitive (practice).

Metodele folosite în predarea educaţiei fizice sunt grupate de regulă în:

 metode verbale (explicaţia, expunerea şi conversaţia);

 metode practice (demonstraţia şi explicaţia, exersarea);

 metoda observaţiei;

 metoda aprecierii activităţii.

Dintre acestea, metodele repetării, demonstraţiei şi explicaţiei au cea mai mare întrebuinţare.

METODA DEMONSTRAȚIEI

Demonstrația este indispensabilă activității noastre și se impune a fi realizată la nivel de


model, printr-una din cele două modalități: de cțtre profesor sau de către un alt subiect al
cărui nivel permite acest lucru. În urmărirea demonstrației este indicat să fie implicați mai
mulți analizatori, pentru o mai bună înțelegere și reprezentare a celor demonstrate.

Totodată, trebuie avută în vedere atât demonstrația globală, cât și cea parțială, a anumitor
secvențe de mișcare care necesită o atenție deosebită; ritmul demonstrației trebuie să dea
posibilitatea subiecților să observe toate detaliile structurii supuse învățării. Observarea
execuției altor subiecți este o acțiune orientată de profesor către aspectele pozitive sau
negative întâlnite în execuția colegilor sau participanților la o competiție. În acest fel, crește
nivelul participării și conștientizării acțiunilor subiecților. Folosirea materialelor iconografice
plecum planșe sau imagini foto/video care evidențiază mecanismul de bază și tehnica
realizării anumitor acțiuni specifice.

Metoda demonstraţiei, în educaţia fizică, este metoda prin care se arată elevilor ceea ce ei vor
lucra în continuare, sau ceea ce trebuie să realizeze în final. Cu ajutorul demonstraţiei elevul
se familiarizează cu deprinderea motrică, exerciţiul sau acţiunea ce urmează a fi învăţată,
consolidată, perfecţionată sau evaluată. Ea poate preceda, însoţi sau urma explicaţia.

METODA EXERSĂRII

Exersarea presupune o repetare conştientă şi sistematică. Exersarea urmează, logic şi legic,
după folosirea metodelor verbale şi intuitive de instruire şi este o „ finalizare”a acestora. Ea
aparţine în exclusivitate subiecţilor şi se face sub îndrumarea şi controlul profesorului în
primele etape ale învăţării motrice.
Dobreanu Ioana Bianca
Facultatea de Educație fizică și Sport
Dobreanu Ioana Bianca
Facultatea de Educație fizică și Sport

Exersarea pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice

Această variantă se desfăşoară în modalităţile următoare:


Exersarea unei singure deprinderi sau priceperi motrice, cunoscută şi sub numele de
exersare „ independentă” a deprinderilor şi priceperilor motrice;


Exersarea mai multor deprinderi sau priceperi motrice. Se realizează prin „legarea” a
două, trei sau mai multe deprinderi- priceperi motrice, în variante extrm de diferite,
care se pot întâlni în viaţă, activităţi competiţionale sau profesionale.

Exersarea pentru optimizarea dezvoltării fizice- corporale

 Se realizează în veriga a III- a din lecţiile de educaţie fizică, dar şi pe parcursul altor
verigi;

 In veriga a III-a din lecţie se exersează „ complexe” formate din şase, opt , zece
exerciţii libere sau cu obiecte folosite pentru pregătirea fizică generală: bastoane,
mingii medicinale, gantere, cablu elastic, extensoare, corzi esarfe; sau cu partener ( în
perechi); Aceste exerciţii se mai pot desfăşura pe banca de gimnastică şi la scara fixă.

 Aceste exerciţii sunt în doi, patru sau opt timpi şi se adresează tuturor segmentelor
corpului. Se începe cu exerciţii pentru cap şi gât şi se termină cu exerciţii pentru
membrele inferioare. În ultimul timp ,speecialişti în gimnastică recomandă să nu se
înceapă cu rotări de cap şi gât.

Exersarea pentru dezvoltarea- educarea calităţilor motrice

Acest tip de exersare se regăseşte tratat la capitolul „ calităţi motrice”. Exersarea pentru
formarea „capacităţii de organizare”- sarcinile exerciţilor:

 Asigură organizarea colectivului pe tot parcursul lecţiei, precum şi manevrarea


ordonată a acestuia;

 Asigură crearea unei omogenităţi a colectivului ăn mişcare, imprimând un ritm vioi
execuţiei;

 Dezvoltă coordonarea, orientarea în spaţiu şi timp;

 Educa simţul ritmic şi estetic, precum şi ţinuta corectă;

 Educă atenţia, siguranţa, prezenţa de spirit;

 Educă disciplina colectivului.


Dobreanu Ioana Bianca
Facultatea de Educație fizică și Sport

Exersarea pentru formarea capacităţii de practicare autonomă a exerciţiilor fizice

 Realizarea acestui tip de exersare începând cu clasele a VI-a şi a VII-a;

 Condiţia este ca elevii să însuşeasca în clasele anterioare variante de „ incălzire”,
variante de „ influenţare selectivă”etc. şi apoi să opteze pentru una din variante, în
prezenţa specialistului şi sub supravegherea acestuia.
Dobreanu Ioana Bianca
Facultatea de Educație fizică și Sport

Exesarea pentru formarea capacităţii de precticare independentă a exerciţiilor fizice

 Se realizează în lecţiile de educaţie fizcă sau în alte forme de organizare a practicării
exerciţiilor fizice;

 Elementele de bază pentru practicarea independentă a exerciţiilor fizice se însuşesc în


procesul instructiv- educativ;

 Procedeele de exersare sunt dependente de „ măiestria didactică a fiecărui profesor de


educaţie fizică şi sport;

 Tehnicile de autoorganizare, autoconducer, autoevaluare, trebuie să fie transferate în


timpul liber.

Executarea unor exerciţii este uşurată dacă este determinată şi însoţită de mici povestiri
atractive (în funcție de colectiv) care sugerează acţiunile viitoare ale elevilor.

Repetarea exerciţiilor trebuie însoţită de dispoziţii şi indicaţii verbale care contribuie la


lărgirea capacităţii de percepere a acţiunilor, la închegarea reprezentărilor motrice. Comanda
trebuie să însoţească majoritatea exerciţiilor (repetărilor), contribuind la realizarea unui ritm
optim de execuţie, la orientarea în spaţiu, la precizarea acţiunii şi numărului de repetări.

Demonstrarea şi repetarea se vor realiza, mai ales, prin procedeu global – la clasele I şi a
II-a, la clasa a IV-a putându-se lucra şi diferenţiat – pe grupe valorice omogene, dar şi în
perechi.

De asemenea, la orice oră de educaţie fizică, profesorul trebuie să ţină seama de:

 dozarea corectă şi în mod progresiv (în cadrul fiecărei lecţii în parte dar şi de la o
lecţie la alta) a efortului, acesta trebuind să se înscrie pe o curbă ascendentă, cu
vârfuri de intensitate în verigile destinate repetării acţiunilor motrice;

 folosirea eficientă a timpului afectat lecţiei prin sporirea timpului destinat exersării.