Sunteți pe pagina 1din 21

Geografia politică este ramura geografiei care se ocupă cu studiul relaţiei dintre procesele și

deciziile politice şi mediul geografic. Geografia politică studiază, pe de o parte, relaţia dintre
individ sau comunitate umană şi suprafaţa terestră unde acesta trăieşte şi îşi desfăşoară
activitatea, relaţie privită prin prisma influenţelor pe care teritoriul respectiv, prin caracteristicile
sale cantitative şi calitative, le are asupra comportamentului politic uman, şi, pe de altă parte,
influenţele pe care le au deciziile politice asupra teritoriului, atât din domeniul continental, cât şi
din cel maritim (Bodocan, 1997, p.9).

Ambele studiază relațiile dintre geografie și politică dar în termeni diferiți:


Geografia politică
analizează statul în contextul geografic
interpretează relațiile internaționale în scop științific și academic

Geopolitica
analizează relațiile internaționale prin prisma valorificării avantajelor
geostrategice ale teritoriului în conflicte
analizează discursul politic al actorilor implicați în politica externă, a celor
din mass-media și a celor din cercetarea științifică

CARACTERISTICI GEOGRAFICE

 mărime
 formă
 localizare

COMPONENTE TERITORIALE

 Arii centrale
 Teritorii statale efective
 Capitale

1
1.STATUL – DEFINIŢIE

STAT a) o unitate politică independentă şi suverană peste un


teritoriu
b) o unitate politică aflată sub conducerea unui
guvern federal
ex: Amazonas, California
sau Queensland

NAŢIUNEA a) un membru al Naţiunilor Unite, independent şi suveran peste


un teritoriu naţiune = stat
b) o comunitate de oameni cu descendenţă, cultură şi teritoriu
comun
ex: naţiunea kurdă sau bască naţiunea stat sau ţară
natiunea poate exista in cadrul sau dincolo de limitele spatiale ale unui stat politic

 pentru a evita confuzia, vom defini statul la nivel internaţional, ca o unitate


politică independentă, ce ocupă un teritoriu bine definit, permanent populat, având o
suveranitate totală asupra afacerilor sale interne şi externe,
 iar naţiunea, un grup de oameni cu o cultură comună, ocupând un anumit teritoriu,
distinct din punct de vedere cultural şi care promovează anumite sentimente de
etnocentrism.

2
Definiţia statului, ca subiect de drept internaţional, a rămas
neschimbată şi se bazează pe câteva caracteristici funcţionale stipulate
în mod tradiţional de acorduri şi convenţii anterioare:
 Convenţia de la Montevideo, 1933: populaţie permanentă. teritoriu
delimitat, guvern şi capacitatea de a intra în relaţie cu alte state
 Declaraţia drepturilor şi îndatoririlor statelor formulată de Comisia de
Drept Internaţional a ONU în 1949
 Declaraţia asupra Principiilor Dreptului Internaţional în ceea ce priveşte
Relaţiile de prietenie şi Colaborarea dintre State, ONU, 1970
 Declaraţia şi Programul de Acţiune pentru Stabilirea Noua Ordine
Economică Internaţională, ONU, 1974
Personalitate (juridică) internaţională sau subiect de drept
internaţional:
În prezent: state, organizaţii internaţionale interguvernamentale
(ex. ONU),
ONG-uri (ex: Greenpeace), corporații (?) persoane
individuale (?)
→ statul rămâne subiectul dominant al dreptului internaţional, singurul cu drept de vot în ONU

3
Pentru ca un teritoriu să fie considerat stat, în sensul său strict, acesta trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:

Cerinţe geografice
 să ocupe o porţiune definită de teritoriu, cu limite mai mult sau mai puţin
recunoscute;
 să aibă o populaţie permanentă rezidentă şi nu una cu caracter temporar
(Antarctica);
 să aibă un sistem administrativ şi organizare politică, capacitate de a
relaționa cu alte state
 să aibă economie organizată și un sistem mai mult sau mai puţin
organizat de transport a bunurilor, oamenilor şi ideilor dintr-o parte a
teritoriului în alta;
Cerințe politice și juridice:

 suveranitate = putere asupra oamenilor ce locuiesc în teritoriul respectiv,


exercitată prin legi ce nu sunt impuse din afara acestuia sau mai exact,
completă independenţă faţă de un control extern direct;
 recunoaştere: pentru ca un stat să aibă personalitate internaţională, acesta
trebuie să fie recunoscut de o bună parte din comunitatea mondială

( ≠ Biafra, Kurdistan, Transnistria etc)

Componente ale hărţii politice a lumii:

Aproximativ 25 de entități politico-teritoriale din care :

194 de state (193 membri ONU) + mare teritorială pentru riverane+spaţiu aerian
2 state de jure (Statul Palestina, R.D. Sahrawi)
1 Republica Chineză: Taiwan / ROC Taipei (one-China policy)
6 de facto (Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno- Karabach, Transnistria, Cipru de
Nord, Somaliland), Donețk, Lugansk, Crimeea?

4
Kosovo→declarat independent în 17.02.2008
38 teritorii de peste mări
4 regiuni speciale
extrateritorii
zone neutre,
terra nullius
zone ”tampon”, condominium
teritorii internaţionale
Antarctica
zona economică exclusivă
?
199 de pasapoarte, 219 destinatii – visa index

Europa geografică vs. Spaţiul politic european

27 membri UE
Marea Britanie
4 membri AELS
4 microstate
7 ex-sovietice
5/6+1 balcanice
50 state?

Constituirea Teritorială a Statelor

 prima formă de teritorialitate umană la omul primitiv, prin controlul teritoriului în care
vâna, pescuia, culegea
 creşterea în suprafaţă prin asocierea familiilor, clanurilor, triburilor pe criterii rasiale,
lingvistice, religioase, sociale
 cadrul natural: rol esenţial în apariţia şi dezvoltarea statelor antice Egipt,Mesopotamia,
India, China

5
 căi de comunicaţie: reţea de drumuri strategice comerciale: China, Mongolia, Imperiul
Roman, Franţa, America de Nord
 teorii de formare:
 teoria statului organic: Fr. Ratzel, de la Blache
 teoria integrării teritoriale: Richard Hartshorne, Jean Gottman
 teoria unificării teritoriale: Stephen B. Jones
 teoria ariei centrale: Derwent Whittlesey
 teoria integrării naţiunilor: Karl Deutch
Forme de creștere teritorială:
Ocupare
Cucerire şi anexare
Transfer de suveranitate
Creştere naturală sau acreţie
Creştere artificială
Concesiune
Servitute

Forme de creştere/descrestere teritorială a statelor:

 ocupare
 cucerire şi anexare
 transfer de suveranitate
 schimbul de teritorii
 prescripţie
 Asociere

Forme de creştere teritorială a statelor:

 concesiune
 adăugarea de noi teritorii
 servitute

6
2.GEOGRAFIA STATULUI CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE
TERITORIULUI

Fiecare stat se deosebeste de celalalt prin caracteristici care-i confera unicitate

Posibile întrebări
pentru examen
1. Care sunt avantajele şi dezavantajele mărimii statelor
2. Explicaţi forma geometrică a următoarelor state....
3. Argumentaţi localizarea statelor ca resursă de dezvoltare

MĂRIMEA STATELOR

STATE MARI:
 Avantaje:
 resurse variate şi bogate
 litoral şi platformă continentală
 regiuni
strategice

 Dezavantaje:
 accesibilitate
redusă

 distanţe mari, granite extinse

 greu de apărat şi administrat-număr vecini

 diviziune internă pronunţată: varietate culturală

7
STATE MICI:
Avantaje:
 uşor de
gestionat
 omogene dpdv cultural
Dezavantaje:
 resurse limitate-monospecializate
 export de forţă de muncă
 vulnerabilitateasocieri cu state mari / confederaţii

Forma statelor
 =rezultat al compromisurilor istorice pentru controlul teritoriului
STATE COMPACTE :
Forma ideală de cerc, fără bariere topografice majore, deistanțe reduse, cheltuieli minime,
transport, granițe reduse, ușor de apărat ex :Polonia, Ungaria, Singapore, Lituania
STATE FRAGMENTATE :
Izolare, contacte reduse, discrepanțe economice, diversitate culturală, state arhipelagice,
cu insule adiacente, cu teritorii ,,peste mări,, cu extrateritorii ex : Danemarca, Japonia,
Statele Unite, Azerbadjan, Arhipeleagul filipinez, Croația, Arhipeleagul indonezian,
Nahicevan, Prusia orientală, Oman
STATE ALUNGITE :
Lungime 6x lățime medie. Varietate de mediu izolare distanțe mari discrepanțe
teritoriale.ex : Norvegia, Cuba, Israel, Italia
STATE CU PROTUBERANŢE TERITORIALE:
Porțiuni de teritoriu izolate de aria centrală și unite prin coridoare înguste de cele mai
multe ori strategic sau cu resurse importante. Ex. Thailanda, Olanda, Alaska, Tadjikistan,
fâșia caprivi, Congo, Fâșia Limburg, Volarberg, Leticia, Vakhan, republici islamice,
Texas

8
STATE PERFORATE:
 reminiscenţe feudale sau coloniale
 complementaritate
 dominare economică şi politică
Ex :San Marino, Vatican, Lesotho

Forma statelor

Alungit
Diversitate Distanţe Izolare Chile Norvegia

Compact
Eficienţă Graniţe Polonia Uruguay
min

Prorupt
Bogăţie Distanţe Thailanda Congo

Fragmentat
Diversitate Lipsa unităţii Indonezia Italia
Asimetrii Distanţe

Perforat
Dependenţă Lesotho

avantaje Dezavantaje exemple

Ca resursă:
situarea pe axe strategice de comunicaţie,
maritime sau aeriene (Singapore, Islanda,
Kaap, Falkland, Shannon, Gander,
Rotterdam), cu terminale importante de
transport

9
routeway states (Goblet, 1955)-HGK, Panama,
Gibraltar, Malta, Falkland, Hawaii-transit
states, port of call states-existenta lor este
datorata localizarii
Ca neajuns:
existenţa
vecinilor
agresivi
(Polonia)
crearea statelor tampon
(Mongolia, Afganistan)
lipsa litoralului – state continental închise

3.CAPITALE DE STAT

Posibile întrebări examen:

1. Care este diferența dintre capitala SUA și cea a Franței?


2. Explicaţi 5 criterii de amplasare sau relocare a capitalei unui stat
3. Enumeraţi 4 capitale federale de pe 4 continente

CAPITALA
 principalul oraş al unui stat în care se află sediul guvernului şi al parlamentului, calitatea
de capitală fiind stabilită prin lege
 Un loc de mediere între centru si periferia statului

 Centrul celor mai importante afaceri politice, economice, cu cele mai multe evenimente
dpdv istoric: centre economice majore în interiorul celor mai favorabile regiuni
dintr-un stat – de cele mai multe ori arii centrale – (Teheran în zone irigate, Stockholm
sau Edinburgh în zone bogate, Viena şi Beijing în zone apărate) ce au devenit focare
politice şi ulterior capitale prin cucerire şi amalgamare

10
 ocupă un loc important în iconografia unui stat, conţinând un număr mare de simboluri
naţionale care reflecta istoria şi cultura poporului respectiv

 se distinge prin:structura forţei de muncă şi a economiei locale (număr mare de angajaţi


în sectorul public, disproporţionat faţă de alte oraşe din ţară),
 Zone funcționale diferite, structură și textură
Arhitectură și arhitectonică diferită, reguli de urbanism, patrimoniu turistic
cultură locală şi identităţi politice

 guvernanţii tratează diferit oraşele capitale, pentru a se deosebi în aspect şi funcţionare în


cadrul sistemului de aşezări,
 unele sunt “oraşe planificate” de tip greenfield
 Un oraș “mai subvenționat”, mai birocratic

Capitala atrage elita politică, juridică, financiară sau culturală a unui stat, dobândind o
poziţie demografică, politică şi economică dominantă în ierarhia urbană naţională, aceasta
fiind de tip primate city

Londra, Paris, Buenos Aires, Bangkok, Ciudad de Mexico, Budapesta, Viena

•“oraşul primaţial” sau “primate city”: cel mai important oraş în cadrul unui sistem
urban naţional ce nu este concurat dpdv politic şi economico-financiar de nici un alt
centru urban din sistem, iar populaţia acestuia este de cel puţin de două ori mai
numeroasă decât următorul oraş din ierarhie

17 state unde capitala = primate city:


Phoenix, Arizona
Denver, Colorado
Atlanta, Georgia
Honolulu, Hawaii

11
Boston, Massachusetts
Salt Lake City, Utah

Criterii de amplasare/relocare

 Prestigiul
 Centralitate
 Orientarea
 Compromisul
 Descongestionare
 naţiunea dominantă
 protecţie
 decizii unilaterale
 compromisul politic
 descongestionare
 naţiunea dominantă
 convenabilitate/accesibilitate
 protecţie
 decizii unilaterale

modelul american (federal): oraş mic, planificat, unele de tip greenfield (Washington D.C.,
Canberra, Islamabad, Brasilia, Abuja),
cu funcţii politico-administrative dominante
situat în teritorii neutre “capitale introduse”
ca urmare a unui compromis centrale dpdv politic sau cultural

modelul european: cel mai mare oraş dpdv politic, economic, demografic (Paris, Londra,
Bruxelles, Viena, Atena); de tip primate city; funcții complexe
modelul postcolonial: oraşe reorganizate sau nou construite în regiuni “tradiţionale”, centrale
sau convenabile: Kolkata-New Delhi, Karachi- Islamabad, Almaty-Astana, Zomba-Lilongwe,
Dar-es-Salaam-Dodoma, Lagos- Abuja, Abidjan-Yamoussoukro, Bujumbura-Gitega (2019)

12
modelul “olandez”: funcţiile de capitală sunt divizate între mai multe oraşe: Haga-Amsterdam,
Pretoria-Cape Town-Bloemfontain, La Paz-Sucré, Santiago-Valparaiso, Colombo - Sri-
Jayewardenepura-Kotte, Dodoma-Dar es Salaam, Mbabane-Lobamba, Jerusalem-Tel Aviv,
Berna-Zürich-Laussane, Porto Novo-Cotounou, Kuala Lumpur-Putrajaya

World cities

Orașele mondiale constituie legătura dintre sistemul statal și capitalul internațional și sunt
rezultatul proceselor transnaționale, al globalizării: un transfer de putere dinspre stat
înspre orașele (rețeaua) mondiale
Sunt mai importante în ierarhia globală decât în cea națională; orașele globale seamănă mai mult
între ele decât cu cele din sistemul urban național

Relațiile transnaționale:
 Cultura cosmopolită
 Clasă profesională transnațională
 Destinații pentru imigranți
 Inegalități sociale și economice
 Segregare rezidențială
 Skyline impresionant
 Accesibilitate ridicată
 Multe evenimente

Aria centrală

- forma prezentă= creşterea lor în jurul unor regiuni sau nuclee


centrale
- primul analist: Fr. Ratzel apar mai întâi ca nişte “celule teritoriale” ce devin mai
întinse prin acapararea de teritorii şi oameni, evoluând în state sau chiar în imperii
-concept dezvoltat de Derwent Whittlesey, a introdus termenul de arii centrale (“core
areas”) pentru aceste regiuni: arealele din care, sau în jurul cărora, s-au format
statele şi locul de unde a apărut ideea naţională

13
-regiuni care au generat suplus economic, datorită prezenţei resurselor naturale şi a
localizării la intersecţia drumurilor comerciale (nodal location)
-regiuni generatoare de state sau
de entităţi politice
- aria centrală tipică cuprinde acele regiuni în care populaţia este cea mai numeroasă
şi cu cea mai dezvoltată conştiinţă politică, cu cele mai bune condiţii naturale şi cu
cea mai mare productivitate, cu cel mai bun sistem de transport şi cu cele mai multe
simboluri naţionale, având capitalele situate în centrul acestora
- state ce nu deţin o arie centrală bine individualizată: Belgia, Germania, SUA,
Albania
- uşor de recunoscut: Anglia, Franţa,
Rusia, Argentina etc
- cu mai multe arii centrale: Nigeria-3 , Ecuadorul-2; fară: Mauritania, Ciad.

-mondiale, continentale (nord-estul S.U.A. şi sud-vestul Canadei pentru America de Nord, nord-
vestul Europei pentru Europa), naţionale primare şi secundare
-R. Muir: distinge o “arie centrală economică şi “arii centrale separatiste” (care concentrează
simboluri ale unor minorităţi naţionale separatiste: Zagreb, Kiev, etc)
- caracteristici la nivel de continente:
Europaconţin capitala şi cele mai mari oraşe

America anglo-saxonă: concentrează aproape jumătate din populaţia statelor

America Centrală continentală: situate în interior teritoriului şi nu în regiunile litorale

America de Sud: s-au dezvoltat în regiuni miniere din bazinele înalte sau în porturi

Africa, cele mai evidente: Republica Sud- Africană şi Egipt

Asia şi Australia, existenţa pe lângă arii principale (Moscova, Beijing, Delhi-Calcutta, Hanoi,
Sydney-Melbourne) şi secundare (Irkuţk, Novossibirsk, Shanghai, Chennai, Mumbay, Ho şi Min,
Perth).

TERITORIUL STATAL EFECTIV

14
Teritoriul: spaţiul geografic în care statul îşi exercită legal puterea

Teritoriul statal efectiv: porţiunea de teritoriu ce contribuie efectiv la viaţa politică şi


economică a statului, caracteristicile funcţionale fiind evidente

- în multe state, în special în cele mari sau cu condiţii de mediu deosebite şi tendinţe centrifuge,
există regiuni care sunt mai puţin integrate în sistemul funcţional al statului  arealul ce rămâne
în afara TSE, caracterizat printr-o lipsă a controlului real al statului şi a serviciilor sale pentru
securitate şi stabilitate, acesta fiind orientat în general spre exterior, spre statele vecine

- apar în special în ţările în curs de dezvoltare din Africa sau Asia de Sud-Est, care încă nu deţin
un teritoriu naţional efectiv, sau în state cu regiuni separatiste: Rusia, Moldova, Brazilia,
Columbia, Myanmar, Papua Noua Guinee, Ciad, Etiopia, Somalia, Pakistan

GEOGRAFIA FRONTIERELOR ŞI GRANIŢELOR

Întrebări examen:
•Care sunt elementele ce fac diferenţa între o frontieră şi o graniţă din punctul de vedere
al geografiei politice
•Explicaţi criteriile de clasificare ale graniţelor
•Dispute poziţionale de graniţă

Frontiere:

front = în faţă  orientare spre exterior


 un areal politico-geografic situat dincolo de o unitate politică integrată, dincolo de
teritoriul statal efectiv
O regiune situată la contactul cu statele vecine
 zone periferice de declin gradual al puterii statelor, cu o manifestare evidentă a
discontinuităţii
 aparţin trecutului: statele sau imperii insuficient delimitate teritorial, despărţite de
areale (şi nu linii-excepţii “marile ziduri” ) reprezentate de zone cu păduri, deşerturi,
mlaştini etc  contactele erau sporadice şi ineficiente

15
 ultimele zone de frontieră clasică sunt: marea dincolo de Zona Economică
Exclusivă, Antarctica, zonele neutre din Peninsula Arabă
 Frontiere interne  fazele de populare a unor teritorii nelocuite  “the settlement
frontier”-F. Jackson Turne

Graniţe

to bound = a ţine legat

 Boundary, limite, grenze

 orientarespreinterior, limitând suveranitatea, limba, religia, comunicarea etc

 definesc forma spaţială a statelor prin linii pe hartă

 în realitate sunt planuri verticale, ce împart spaţiul aerian, solul şi subsolul dintre două state

 au numai dimensiune verticală, sunt artificiale şi nu naturale (în geopolitica germană)

 au înlocuit frontierele în secolul XX odată cu dispariţia ultimelor pete albe de pe glob

 linia efectivă de contact fizic între două state  invită la interacţiune

FRONTIERE GRANIŢE

trecute prezente

exteriorizează interiorizează

orizontale verticale
areale linii

Etape în constituirea graniţelor

Alocare –împărţirea teritoriului prin decizii politice →principii, tratate

Delimitare – un proces politic, stabilirea de tratate →tratate,harta

16
Demarcare – identificarea în teren a coordonatelor graniţei şi marcarea prin borne, garduri,
proces tehnic →harta, teren

Administrare – acces, securitate, resurse, poluare

Clasificarea graniţelor: criteriul genetic:

graniţe pioniere: înainte de locuire (Canada - S.U.A.)


 graniţe antecedente: înante de antropizarea organizată/intensivă a teritoriului,
de formare a statelor
 graniţe subsecvente: în paralel/după locuire, sunt luate în considerare
elementele distinctive ale antropizării
 graniţe consecvente: sunt respectate limitele naturale sau culturale
 graniţe supraimpuse: împarte un teritoriu omogen dpdv cultural (RDG-RFG,
România-Moldova, Coreea N-Coreea S, Finlanda-Rusia etc)
 graniţe relicte: foste graniţe, vizibile în peisajul antropic actual

Clasificarea graniţelor: criteriul morfo-structural


In funcție de criteriile utilizate în trasarea
graniţelor:
Elemente culturale: etnie, limbă şi religie
Elemente fizico-geografice
Elmente matematice ale hărţii
culturale: etnia, limba, religia  elemente de bază în trasarea sau modificarea graniţelor,
prin forţă (Alto-Adige, Bucovina, Goa), expulzări (Sudeţi, Krajna), schimburi de populaţie
(Turcia-Grecia), plebiscite (Sopron, Schleswig-Holstein, Silezia, Klagenfurt) sau tratate
bilaterale sau internaţionale
naturale: cele mai eficiente, dar pot apărea probleme în cazul crestelor de munte -
cumpăna de ape (Chile-Argentina), râu internaţional- modificarea talvegului (Rhin, Amur,
Chilia, Meusa) - stocarea apei (Pirinei, Turcia) – devierea cursului (Gange), pasuri şi trecători,
transhumanţa, migraţia animalelor (Bialowieza) etc.
artificiale/ geometrice: în cazul fostelor colonii din America, Asia, Africa, Australia:
S.U.A. – Canada (2100 km, 49o N, din 1846), Alaska-Canada (1100 km 141o V), 80 %
din graniţele interioare americane

17
Coreea N – Coreea S ( 38o N), Vietnam N - Vietnam S (17o N)
Libia-Egipt-Sudan, Mali-Mauritania, Algeria-Niger-Mali
Clasificarea granițelor: criteriul funcțional
Cea mai bună graniţă = cea care are funcţiile cele mai puţine
 “Good fences make good neighbours”
 dispute  cooperare
Funcţia primordială →
delimitarea proprietăţii
„primele graniţe au fost trasate de primele fiinţe umane care au
conştientizat poziţia lor faţă de vecinii acestora. De la proprietatea
individuală s-a ajuns la suveranitatea colectivă: de la îngrădirea
gospodăriei, la cea a oraşelor, apoi a provinciilor şi în final a statelor. Toate
posesiunile materiale, ale omului sau ale entităţilor sociale, au limite,
marcate sau nu prin garduri, ziduri sau linii de demarcaţie."(Castillos
Goycochea).
Granița ca obstacol, adăpost: Marele Zid Chinezesc
Granița ca barieră fizică, comercială, psihologică: Cortina de Fier
Granița ca punte de cooperare, ca bun comun: Euroregiuni
Granița ca resursă: afaceri transfrontaliere
Granița ca simbol: de identitate, de ideologie
Dispute de graniţă

> 100 de graniţe în dispută

DISPUTE POZITIONALE

când graniţele sunt antecedente şi nu mai corespund realităţii prezente

Chile-Argentina: Anzi, Beagle

China-India: linia McMahan din estul Himalayei

China-Rusia: Amur-Ussuri

Iran-Irak: Shatt-el-Arab, 1980  război de 11 ani

18
Ucraina–România: Musura

DISPUTE TERITORIALE

în cazul graniţelor supraimpuse

Etiopia – Ogaden - Somalia

Fâşia Aozou

Guatemala  întreg statul Belize

Venezuela 2/3 din teritoriul Guyanei

Ecuadorul  teritoriul amazonian al Perului

Argentina  Insulele Falkland(Las Malvinas)

Podişul Shaba, disputat de Congo şi Zambia

Tirolul de Sud; linia Oder-Neisse; graniţa estică a Poloniei etc

Crimeea

DISPUTE ASUPRA RESURSELOR

frecvente asupra mineralelor, apelor bogate în peşte, terenurilor agricole etc, situate în zona de
graniţă

Spania - Franţa: resursele de apă din Pirinei;

Slovacia - Ungaria barajul Gabcikovo

războiul din Golf: Rumalia, 80 de kilometri, partea sudică pe teritoriul Kuweitului

S.U.A – Mexic: Colorado şi Golful Mexic; S.U.A.- Canada zonele de pescuit adiacente coastelor
nord-estice.

DISPUTE FUNCTIONALE

19
asupra politicilor care trebuiesc aplicate de-a lungul graniţelor: regulamente vamale, a imigranţi,
grupuri nomade, folosirea terenurilor, poluare etc.

Mexic-S.U.A.

Giurgiu-Ruse,

Hondurasul -Salvador

Kenya-Somalia

Cooperare transfrontalieră

în spaţiul continental european şi în cel insular, + un spaţiu extra-european:


regiunea Andaluzia-Gibraltar-Maroc (hinterland-ul oraşului Tanger)
 toate statele europene au parcurs acest proces de regionalizare, aproape toate
graniţele sunt acoperite de astfel de regiuni de cooperare
 densitate sporită în Europa de N-V; după 1989, număr mare în Europa
Centralăşide Est
 extensiunea geografică:de la doar două oraşe de graniţă, până la areale
considerabile care includ un număr mare de state ex: Donaulander, Alpen- Adria,
Nordisk Ministerrand
 Proximitatea geografică, complementaritatea şi utilizarea în comun a unor
resurse fizico- şi economico-geografice stau de cele mai multe ori la baza creării de
euroregiuni: artere navigabile (pe Dunăre, Elba, Rhin), bazine acvatice (Lacul
Geneva/Leman, Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Mânecii, Golful Finic),
areale montane (Alpi, Pirinei, Carpaţi)

Amorsarea diferendelor teritoriale sau etno-culturale a încurajat tendinţele de


cooperare a părţilor implicate, în regiuni de graniţe supraimpuse: Oder/Neyse-între Germania şi
Polonia, Dunărea de Jos (Basarabia-Bugeac) şi Prutul Superior (Bucovina) între România,
Moldova şi Ucraina, între Grecia şi Turcia, Grecia (provincia Macedonia) şi Republica
Macedonia, între Germania şiFraţa (Saar, Lorena, Alsacia), între Norvegia, Suedia, Finlanda,

20
Rusia (Ţara Laponilor), între Finlanda şi Suedia (cuprinzând Insula Aland), între Marea Britanie
şi Republica Irlanda etcn

21