Belgia

Lobby-ul nu este trafic de influenţă şi ar trebui reglementat în toate statele europene – acesta
este mesajul transmis românilor de la Bruxelles, centrul fierbinte al activităţii de lobby.

La Bruxelles însă, problema este privită cu seriozitate. ”Instituţiile europene au înţeles că

dialogul este important atunci când faci legi şi că e mai bine să-ţi ia 2-3 ani să faci o lege,
după un dialog cu toate părţile implicate, tocmai ca să te asiguri că faci o lege bună şi că este
implementată bine”, a explicat CEO-ul uneia dintre cele mai mari companii de lobby.

Aproape 8.000 de companii, ONG-uri sau asociaţii sunt înregistrate la Bruxelles. În total,
peste 30.000 de specialişti îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, legiferat însă în doar
şapte ţări din Uniunea Europeană (Franţa, Marea Britanie, Slovenia, Ungaria, Lituania,
Polonia şi Austria). În Registrul de Transparenţă, locul în care se înscriu toţi specialiştii în
lobby care îşi desfăşoară activitatea în mod transparent, mai ales în jurul instituţiilor europene,
se află şi 87 de companii româneşti şi se situează astfel pe locul 7 în topul tuturor ţărilor care
practică lobby. Cei mai mulţi specialişti în acest domeniu sunt în Belgia, cu aproape 1.800 de
înregistrări, urmată de Germania, cu aproape 900, Franţa – aproximativ 800.

În Bruxelles, deşi nu există o lege dedicată lobby-ului, sunt reglementări concrete şi coduri de
etică pentru practicieni. De aceea, în capitala Uniunii Europene, lobby-ul a explodat odată cu
primele alegeri directe pentru Parlamentul European, 1979. Practic, lobby-ul s-a născut din
nevoia de informaţii pentru public şi din nevoia ca cetăţenii să fie la curent cu toate
negocierile aleşilor când vine vorba de viitoarele legi.

Acum, Bruxelles-ul nu este doar capitala Uniunii, ci şi a lobby-ului european şi aproximativ

30.000 de specialişti îşi desfăşoară activitatea pe lângă instituţiile europene.

Lobby-ul este o industrie de miliarde de euro la Bruxelles. Potrivit Observatorului Corporate

Europe,un grup de supraveghere care promovează o mai mare transparență, există cel puțin
30.000 de lobbyiști la Bruxelles, apropiindu-se aproape de cei 31.000 de angajați ai Comisiei
Europene și care se alătură doar Washingtonului în concentrarea celor care încearcă să
afecteze legislația. Lobbyștii semnează un registru de transparență condus de parlament și de
comisie, deși nu este obligatoriu.

Prin unele estimări, ele influențează 75% din legislație. În principiu, grupurile de interese
oferă politicienilor informații și argumente în timpul procesului decizional. În practică,
coridoarele parlamentului adesea par a fi cu indivizi, care se întâlnesc cu deputații europeni în
birourile lor sau în spații deschise, cum ar fi "barul Mickey Mouse" (poreclit din cauza formei
locurilor sale) în interiorul parlamentului.

Lobby-ul este o parte crucială a climei de la Bruxelles, care a generat manuale, un documentar
(Cine întreprinde cu adevărat UE?) Și chiar "cele mai rele premii de lobby". Nu este
surprinzător faptul că cei mai mari agenți de mutare și agitatori se agită pentru cele mai mari
industrii cu cele mai mari câștiguri - și pierde - din legislația europeană.

Revoluția americană de șisturi, încorporând prețurile scăzute ale energiei în SUA, are un
impact mare, ducând la o bonancă pentru lobby-urile fracturale de la Bruxelles.

De la șisturi la politici de schimbare a climei, de la regulile de evacuare a autovehiculelor

până la energiile regenerabile, de la tehnologiile de captare a carbonului la sistemele de
comercializare a carbonului, lobby-ul energetic este foarte activ și de succes la Bruxelles,
companiile precum BP și Shell menținând operațiuni mari politică. "Pe scurt, lobby-urile
intensive spun că nu sunt competitive, mai ales față de SUA, din cauza șisturilor și a prețurilor
scăzute", spune un insider din industrie angajat în lobby-ul de la Bruxelles. "Ei susțin că
suntem mult prea concentrați asupra energiilor regenerabile și asupra schimbărilor climatice și
că ar trebui să fim mult mai deschiși ca SUA".

Lobby-ul cel mai eficient din Bruxelles se axează pe miniștrii de jocuri de noroc, brațele
întoarse de ofițerii de rang înalt, diplomații și deputații europeni care se pensionează sau
renunță la un birou public și încearcă imediat să-și traducă contactele și cunoștințele în munca
de lobby, de multe ori prin mutarea la un birou de peste drum.

"Lobby-urile nu sunt modurile în care sunt descrise în filme, dar trebuie să fii atent cu
strategiile tale", spune Andrés Perelló, un europarlamentar socialist veteran și membru al
Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară. El este obișnuit să lupte cu
industriile legate de autovehicule, combustibili sau medicamente - care sunt cu toții expuse
schimbărilor de reglementare - dar nu se poate gândi la o singură industrie care să strângă
presiunea asupra sectorului tutunului. El nu are nici o problemă cu lobby-urile atunci când se
supun unui cod de conduită "adecvat". De asemenea, a respins multe dintre manevrele lor.
"Suntem întotdeauna gata să avem un dialog, nu ne simțim presați de nimeni", spune el.

Unul dintre principalele instrumente de la Bruxelles este lobby-ul diplomatic al statelor

membre. "Ambasadele mari fac eforturi conștiente să rămână în contact cu cele mai puternice
delegații naționale din parlament", declară Florent Saint Martin, profesor asociat la Sciences
Po și un fost asistent al Parlamentului European care și-a înființat propria consultanță în
domeniul lobby-ului.