Sunteți pe pagina 1din 10

1.

ASEPSIA: definiţie; tipuri


Asepsia reprezinta totalitatea masutrilor necesare pentru a impiedica contaminarea unei suprafete(de exemplu
plaga) cu agenti patogeni, asepsia se realizeaza prin sterilizare.
Sterilizarea poate fi prin caldura umeda, cea mai utilizata metoda de asepsie prin caldura umeda este
autoclavul, la autoclav se pot steriliza obiecte din panza sau cauciuc, obiecte moi care s-ar distruge la
poupinel. Timpul de sterilizare este de 30 de minute, temperatura este de 140 grade la 2,5 atmosfere, obiectele
sterilizate pot fi pastrate timp de 24 ore sterile, se pun in casolete metalice care trebuiesc inchise inaint de a se
realiza sterilizarea. O alta metoda de sterilizare prin caldura umeda este pasteorizarea se poate face o
pasteorizare joasa la 60 de grade sau o pasteorizare inalta la 90 de grade, cea joasa se face 60 de minute iar
cea inalta se face 80 de secunde, dupa incalizre se face brusc racirea, o alta metoda este tyndalizarea este tot
un fel de pasteorizare, se face pana in 60 de grade de 3 ori la interval de 12-24 ore sau la 100 de grade la
interval de 24 de ore, distruge si vegetativi si spori, o alta metoda este fierberea, istorica, se foloseste doar in
situatii de urgenta cand nu se poate autoclava, se face fierberea instrumenarului la 100 sau 105 grade celsius
intr-o solutie de 1% bicarbonat de sodiu timp de 30 de minute. Sterilizarea se mai face si prin caldura uscata –
poupinel 160-180 de grade timp de 60 de minutee, o alta metoda este flambarea, istorica – deterioreaza
insrumetarul, se flambeaza gatul fiolelor dupa deschidere. Prin metode chimice se realizeaza formolizarea, cu
solutie 40% formaldehida sau pastile de formalina, dupa sterilizare sunt aerisite si spalate sub jet de apa
sterila. Sterilizarea cu oxid de etilena este uitilizata pentru metal si sticla, se face steriliarea la 40-55 grade
timpe de 1,5-6 ore la o presiune de 1kp/cm2, trebuies aerisite cel putin 2 zile inainte de a fi folosite, din cauza
toxicitatii, trebuie combinat cu 10% CO2 sau cu 88% freon pentru a diminua probabilitatea de explozie.
ANTISEPSIA: definiţie; tipuri
Antisepsia reprezinta totalitatea metodelor utilzate pentru a distruge agentii patogeni dintr-o solutie de
continuitate, de obicei se realizeaza cu substante chimice. Acestea sunt antibioticele si sulfamidele care
interfera cu structura bacteriana, pot fi bactericide sau bacteriostatice. Antisepticele sun alcooli(alcool
sanitar(70%-10% si albastru de metilen) pot fi compusi pe baza de iod cum ar fi tinctura de iod, cloraminele
T(care este bactericida si elimina tesuturile necrozate) si cloramina B care are acelasi proprietati cu si T dar nu
sedimenteaza, mai folosim ca antiseptice si clorhexidina care poae fi spray sau solutie, folosim rivanol, apa
oxigenata, acidul boric, iodoformul(folosit in stomatologie, pe plagile nesecretante, are efect
cicatrizant)metale grele cum ar fi argintul sau mercurul. Antisepticele trebuie sa isi pastreze proprietatea in
dilutii mici, si cand intalnesc substante organice cum ar fi sangele, puroiul, albumina, sa nu irite, sa nu fie
toxic.
PANSAMENTUL: definiţie; condiţii
Pansamentul este o metoda de mica chirurgie cu ajutorul careia se realizeaza protectia specifica a unei plangi,
asigurandu-i vindecarea
Conditii : 1. Asepsia plagi – materialele utilizate sa fie sterilizate
2. Antisepsizarea plagii accidentale, infectate cu substante antiseptice, acest lucru se realizeaza
prin pansament umed imbibat in solutii cum antiseptice care vor pune in contact antisepticele cu plaga
3.absorbtia eventualelor secretii ale palgii – se realizeaza prin prezenta unui strat de vata
hidrofila infasurat in tifon de bumbac pentru a nu lasa scame in plaga
4. pansamentul trebuie schimbat de cate ori este nevoie, mai ales pentru plagile secretante,
schimbarea lui permite inspectia plagii
5. miscarile cu care se realizeaza pansarea trebuie sa fie blande, pansamentele trebuie sa fie
umede
4. PANSAMENTUL: definiţie; tehnici
Pansamentul reprezinta o tehnica de mica chirurgie cu ajutorul careia se realizeaza protectia sepcifica a unei
plagi in scopul vindecarii acesteia
Tehnici – 1. Se pregateste campul operator – se curata tegumentele din jurul plagii. Se face toaleta
mecanica a plagii se curata tegumentele din jurul acestiea, se face degresarea zonei cu alcool, eter sulfuric sau
benizna iodata, dupa care se badijoneaza tegumentele din jurul plagii cu alcool iodat 2%
2. se realizeaza tratamentul propriu zis al plagii- daca plaga este chirurgicala, suurata se
inspecteaza gradul de cicatrizare al acesteia sau aparitia zonelor de edem sau congestie, care necestia
tratament. Existenta tuburilor de dren impune controlul secretiilor exteriorizate a carpr calitate si cantitate
arata informatii despre procesul de vindecare, tuburile se mobilizeaza apoi se fixeaza din nou cu agrafe sterile,
capatul tubului va fi acoperit cu vata hidrofila sterila sau fa vi racordat la un sistem colector(punga). Daca
plaga este accidentala nesuturata se va proceda in fucntie de vechimea ei. Daca are pana in 6 ore este
neinfectata si e face sutura primara , care trebuie sa fie precedata de anestezie locala, toaleta chimica a
palgii(cloramina B, betadina, apa oxigenata), excizie sau debridare, se face hemostaza plan cu plan ce
transforma plaga intr-o plaga sterila ce poate fi suturata cu sau fara drenaj. Daca plaga este mai veche de 6 ore
se va face sutura secundara abia dupa ce se va curata plaga, se vor exciziona eventualele zone infectate. Daca
plaga este nepenetrata se va face sutura secundara abia dupa inspectia secretiilor biologice, fie ele minime
care trebuiesc sa fie sterile pentru a se realiza aceasta, daca plaga este penetrata se va aplica un pansament
steril si se va face explorarea chirurgicala a cavitatii.
3.se realizeaza acoperirea plagii cu tifon peste care se aplica un strat de vata pentru a fi moale
si a proteja plaga astfel se realizeaz un pansament uscat
5. PANSAMENTUL: definiţie; tipuri de pansament
Pansamentul reprezinta o tehnica de mica chirurgie cu ajutorul careia se realizeaza protecita specifica a unei
plagi in scopul vindecarii acesteia
Tipuri de pansament
1. Pansament umed – se caracterizeaza prin comprese imbibate in solutii antiseptice, astfel capata proprietati
antiseptice, dupa uscare (3-4 ore) trebuie schimbat, se poate pune folie de plastic peste pt a impiedica uscarea
si a nu trebui schimbat la 3-4 ore, doar odata pe zi astefel se realizeaza un prisnit
2. Pansament vaselinizat – tifonul este imbibat in substante antiiotice, antiseptizante, vitamine inglobate in
vaselina - lanolina, de obicei se aseaza asupra arsurilor, zone donatoare, plagi ale mucoaselor
3. pansament ghipsat – este folosit ghipsul pentru a mentine partile moi lipite pe plaga, este folosit pentru
arsurile superficiale, la membre
4. pansament biologic -crema de hematii, membrana de ou, membrana amniotica, grefe de piele, sunt utilizate
in plagi atome, fara tendinta de cicatrizare cu evolutie indelungata
6. ÎNFĂŞAREA: definiţie; condiţii
Reprezinta o metoda de mentinere a unui pansament cu ajutorul unei fesi, fesele sunt benzi de tifon de 5-25
cm latime si 5-10 m lungime. Adecvate zonei in care vor fi amplasate
CONDITII:
1. Sa mentina pansamentul la locul unde a fost aplicat nepermitand deplasarea acestuia
2. sa fie aplicata corespunzator dimensiunilor regiunii, nici prea stransa, nici prea larga
3. infasarea unui membru incepe de la extreminatate progresand spira cu spira spre radacina
4. rularea fesii se face de la stg la dreapa bolnavului
5. pozitia pacientului este relaxata pt membrul inferior in decubitus dorsal, iar pentru celelalte portiuni trebuie sa fie
adecvata astfel incat medicul sa aiba acees la pacient, medicul va privi fata pacientului pentru a observa diferitele
modificari are mimicii.
6. orice tip de infasare incepe cu o fasa circulara executand cu mana dreapta trei ture de fasa, capatul distal va trebui
apoi fixat cu eocoplast sau un ac de siguranta dupa care capetele libere vor fi legate intre ele
7. TRATAMENTUL UNEI PLĂGI RECENTE
Pentru tratamentul unei plagi recente (pana in 6 ore) ce este considerata inca ne infectata se va face sutura
primara, penru a se realiza aceasta sutura primara in prealabil trebui realizata antiseptizarea plagii aceasta va fi
realizata cu substante precum apa oxigenata, betadina sau cloramina B, dupa ce se realizeaza antispetiarea se va face
anestezia loco-regionala a plagii, dupa aceasta se realizeaza degresarea plagii cu benzina iodata, sau eter sulfuric sau
alcool, se realizeaza hemosaza pentru a incerca crearea unei plagi chirurgicale(sterile) dupa realizarea acesteia se va
face sutura plagii si se vor adauga sau nu, in functie de encesitate tuburi de drenaj. Se va realiza profilaxia
antitetanica
8. TRATAMENTUL UNEI PLĂGI VECHI
In cazul tratamentului unei plagi vechi(ce are mai mult de 6 ore si este considerata infectata) nu se va putea
realiza sutura primara astfel incat se va face toaleta plagii, antiseptizarea cu apa oxigenata sau cloramina B sau
betadina, se va face anestezia loco-regionala, se face excizia eventualelor debriuri sau a tesuturilor neviabile, se
incearca crearea unei palgi chirurgicale(sterile) dupa realizarea acesteia se va face sutura secundara. Daca plaga este
veche dar este nepenetrata se vor inspecta secretiile biologice fie ele si minime si se vor trimite la laborator pentru
analize, daca sunt sterile se va face hemostaza secundara. In cazul plagii vechi penetrate se va face explorarea
chirurgicala a cavitatii. Se face profilaxie antitetanica.
9. IMOBILIZAREA PROVIZORIE: principii
Reprezinta totalitatea metodelor cu ajutorul carora mentinem in aceeasi pozitie un focar de fractura sau
o leziune posttraumatica necunoscuta prevenind astfel aparita compicatiilor. Limitam durerea si face posibil
transportul pacientului pe un plan dur catre un serviciu specializat
Principii : - imobilizarea articulatiilor vecine fracturii, astfel incat portiunea osoasa lezata sta fix pentru apreveni
deplasarea osului fracturat pentru a aparea leziuni mai importante
-Proeminentele osoase vor trebui protejate cu diverse obiecte moi cum ar fi vata, pulovere, cearsafuri, aceasta
protectie va trebui facuta pentru a limita aparitia eventualelor leziuni sau escare, cand protejam cu alceva in afara de
vata trebuie sa ne asiguram ca obiectul nu are parti tari cum ar fi nasturii.
-Se supravegheaza permanent atat segmentul distal de focarul de fractura pentru a se monitoriza sensibilitatile,
motricitatea si circulatia, din aceasta cauza la membre trebuie lasate extremitatile libere pentru a vedea modificarile
de culoarea cum ar fi aparitia cianozei cat si functiile vitale ale pacientului (respiratia si curculatia) acestul lucru se va
efectua prin luarea pulsului central si monitorizarea miscarilor respiratorii
-Membru superior se imobilizeaza in pozitia intermediara, aplicat pe fata laterala a trunchiului iar antebratul in flexie
90 grade, acest lucru se poate realiza prin jgheaburi din plastic sau materiale usoare, construite chiar la locul
accidentului, cu sprijin pentru cot, triunghulare pentru fractura humerusului sau basmaua ce sustine membrul superior
flectat la 90 de grade fixat pe gat
-pot fi folosite diverse materiale tari
-pentru fracturile claviculei se folosesc inele hidden fixate posterior
-pentru imobilizarea provizorie a membrului inferior se foloses atele krammer, jgheaburi din plastic sau confectionate
pe loc, atele ghipsate sau se poate imobiliza membrul inferor de celalat membru inferior neafectat. Se face cu piciorul
coapsa si gamba in exensie si piciorul in flexie de 90 de grade pe articulatia tibio-tarsiana
-pacientii cu fractura de coloane vertebrala vor fi asezati pe un plan dur orizondatl in decubit dorsal, pana la aplicarea
imobilizarii definitive
10. IMOBILIZAREA DEFINITIVĂ: principii; tehnică
Metoda de tratament apilcata in sepcial fracturilor, poate fi realiata prin metode externe(cu ajutorul aparatelor
gipsate sau in cazuri bine definite, a osteosintezei externe) si prin metode interne (osteosinteza interna)
-Aparatul ghipsat trebuie pus dupa stabilirea diagnosticului definitiv
-Aplicarea corecta a aparatului gipsat, folosind manevre netraumatizante, se vor menaja zonele de traumatism prin
compresiune sau decubit
-Aparatul gipsat se va mula perfect, imbracand toate detaliile de forma anatomica, pentru a nu permite miscari in
interior dar astfel incat sa nu opreasca circulatia
-Aparatul gipsat trebuie sa cuprinda in interiorul lui si articulatiile vecine focarul de fractura(caudala si distala) si se
va realiza imobilizarea in flexie pentru a nu permite miscarile de rotatie.
-Aparatul gipsat trebuie sa respecte pozitia fundamentala a membrului respectiv, pentru a permite contractiile
izometrice
-Aparatul gpsat trebuie sa realizeze o imobilizare completa si solida a focarului de fractura, dar in acelasi tump, sa fie
usor si estetic, se foloseste gips, aluminui, materiale plastice
-Apratul gipsat odata aplicat trebuie supravegheat orar in prima zi, apoi zilnic pentru a surprinde eventualele tulburari
de ordin vascular, nervos sau trofic
TEHNICA –
1. toaleta cu apa si sapun a mb, degresarea teg si asepsia lor, tratamentul eventualelor leziuni
2. Aplicarea unui tub de tricot subtire, fara cusatura care sa se muleze complet, fara plicaturi pe mb respectiv, peste
un strat uniform de vata, peste tifon in sens centripet
3. feşele gipsate vor fi preparate folosind feşe din bumbac (100%) şi gips
(alabastru) cernut prin sită deasă; fiecare faşă se va derula pe o masă
acoperită cu tablă inoxidabilă pentru a fi pudrată cu gips într-un strat
uniform; excesul de gips va fi uniformizat cu ajutorul unei palete de
lemn (special confecţionată în acest sens). Se procedeează astfel
segment cu segment; fiecare segment de faşă pudrat şi uniformizat se
rulează cu ajutorul unei baghete din lemn; se procedează astfel până la
gipsarea întregii feşe care va fi depozitată în recipiente închise ermetic
şi păstrate la loc uscat;

4. înainte de a aplica aparatul gipsat, fiecare faşă va fi scufundată în apă


caldă şi menţinută până la îmbibarea completă (încetează exteriorizarea
bulelor de aer); în acel moment se scot şi se îndepărtează excesul de
apă - folosind o presiune uşoară şi uniformă asupra sulului de faşă
gipsat; acesta astfel pregătit poate fi derulat pentru a “construi” un
aparat gipsat.
11. HEMOSTAZA CHIRURGICALĂ
 reprezintă totalitatea mijloacelor chirurgicale care duc la oprirea temporară sau definitivă a unei hemoragii.
Se poate deci realiza hemostază chirurgicală provizorie sau hemostază chirurgicală definitivă (în cazul acesteia, cea
mai cunoscută este cauterizarea).
Hemostaza provizorie este o interventie d urgenta care realizeaza oprirea hemoragiei pana cand conditiile
permit conversia definitive Tipuri de hemostaza provizorie – compresiuen circular – garou- in caz de hemoragie
venoasa se pune sub plaga in caz de hemoragie arteriala se pune deasupra plagii, se tine maxim 2 ore dupa care se
slabeste 5-10 minute la interval de 30 de minute, un garou bine executat duce la o coloratie alba a membrului nu
cianotica, o alta metoda de de hemostaza temporara este compresiunea directa(hemoragii externe, cu compresa,
tamponament, hiperflexie) compresiunea digitala, compresiuea la distanta.
Hemostaza devinitiva este o metoda ideala care trebuie aplicata de la inceput de cate ori este posibil,
tamponament, ligature vaselor, cauterizarea, forcipresura
12. SPALATURA GASTRICA: indicaţii; tehnică
Este utilizata in intoxicatii acute, enecfalopatii, dilatarea acuta gastrica, stenoza pilorica, stenoza pilorica,
ocluzia intestinala pentru a pregati montarea unei aspiratii nazo-gastrice. Hemoragia digestiva superioara folosind ca
spalatura lichide reci; dca sursa hemoragiei este stomacul simpla evacuare poate induce hemostaza. Pregatirea
preoperatorie si postoperatorie inaintea montarii unei aspiratii gastrice
Tehnica – pacientul sta in decubit dorsal sau lateral, i se explica necesitatea. Medicul introduce sonda si ii spune
pacientului sa execute miscari de deglutite, dupa ce cardia a fost depasita iar tubul se alfa cu orificul laeral in
cavitatea gastrica, va apare sucul gastric si aerul din camera cu aer a stomacului prin tubul distal, continutul este
extras si trimis la laborator, apoi se executa in continuare spalatura(lichidul de spalatura este fie apa la 37 grade fie
apa cu carbune medicina, bicarbonat de sodiu, sau antidot specific) , se repeta spalatura pana sucul gastric este
limpede, se retrage tubul Faucher dupa administrarea a 20-40 ml xilina.

13. TUBAJUL DUODENAL: indicaţii; tehnică


Tubajul duodenal este o tehnica asemanatoare spalaturilor gastrice, este indicata in cazul in care este necesara
explorarea funciei glandelor anexe a tulbului digestiv, tehnica este asemanatoare celei din spalatura gastrica,
pacientul se afla in deubit dorsal sau lateral, este rugat sa inghita sonda Einhorn, daca apare spasm piloric, se
administreaza un antispastic si se continua sub examen radiologic. Imediat ce oliva a ajuns in duoden va aparea o
secretie galben-aurie cu pH neutru, se merge cu sonda pana in portiunea descendenta a duodenului de unde se
recolteaza prima proba de bila, se clampeaza sonda se lasa sa curga toata proba de bila(bila A), apoi se provoaca o
secretie de bila cu sulfat de magneziu 33,5-40 mL, dupa 10-30 minute de la administrare se recolteaza alta bila mai
vascoasa si inchisa la culoare(se clampeaza se lasa sa curga) se noteaza bila B, dupa bila isi modifica iar culaorea si
devine galben aurie – bila hepatica => bila C. Toate 3 probele vor fi trimise la laborator pentru analize
14. SONDAJUL VEZICAL: indicaţii; tehnică
Sondajul vezical reprezinta o tehnica prin care se introduce o sonda prin uretra in vezica in scop evacuator,
explorator sau terapeutic. Are urmatoarele indicatii – evacuarea continutului vezical in timpul operatiilor,
administrarea de tratamente, recoltarea de probe de urina pentru urocultura, monitorizarea diurezei postoperator,
interventii chirurgicale pe vezica, uretra, prostata
Tehnica – la barbati – pacientul sta in decubit dorsal cu membrele inferioare in abductie, se igienizeaza zona folosind
o seringa Guyon in care se afla oxicianura de mercur 1/4000, seringa cu drapta, penisul cu stanga, dupa toaleta se
introduce sonda prin ureter, lubrefiata, este dirijata incet. In momentul in care ajunge in vezica se va scurge urina.
Pavilionul sondei va fi adaugat la punga colectoare
- la femei – se face toleta zonei cu o seringa Guyon cu oxicianura de mercur 1/4000, cu mana dreapta inmanusata,
steril se preia sonda si se introduce in meatul uretral, cu varful lubrifiat, parcurgand uretra si ajungand in vezica
urniara. Restul, cu punga .. ca la barbati
15. SONDAJUL VEZICAL: complicaţii
Complicatiile pot fi imediate sau tardive. Complicatiile imediate se refera la golirea brusca a vezicii ceea ce
poate cauza o hemoragie(hemoragie ex vacuo) , o alta complicatie imediata se refera la lezarea mucoasei uretrale sau
a mucasei vezicii urinare, o alta complicatie poate fi perforarea uretrei sau infectiile datorate de introducerea agentilor
patogeni prin manevre neadecvate sau prin instrumentar nesterilizat
16. CLISMELE: indicaţii; tehnică; complicaţii
Clismele reprezinta metode de introducere a lichidelor in cavitatea anorectala, in scop evacuator, terapeutic,
anestezic, nutritiv.
Tehnica – se explica necesitatea si modul de administrare, bolnavul este asezat in decubit lateral drept cu coapsele
flectate pe bazin, este instruit sa realizeze inspiratii adanci pentru relaxarea musculaturii abdominale, se umple
irigatorul cu lichid pentru clisma, se mentine la 50 de centimetri mai sus decat planul la care este asezat bolnavul.
Canula lubrefiata cu vaselina este introdusa cu blandete prin orificiul anal, pana in amupla rectala, se deschide clema
si patrunde lichidul in zona endoretala. Dupa administrarea cantitatii dorite se exrage canula si se invita pacientul sa
mentina contractia voluntara a sfincterului pentru o perioada variabila in fucntie de scopul clismei. Nicoidata nu se
lasa tot lichidul din irigator sa intre deoarece in modul acesta patrunde si aer ceea ce poate produce disconfort
pacientului
Complicatiile pot fi date de manevre bruste care pot leza mucoasa, reactii alergice la sustantele de clisma, in unele
cazuri pot aparea perforatii, disconfor, etc.
17. INJECŢIILE: tipuri; tehnică
Reprezinta un act de mica chirurgie care reprezinta administrarea de medicamente direct, in tesuturi cu
ajutorul unei seringi.
Tipuri – intradermice
– cu ac scurt, 1-2 picaturi, se folosesc terapeutic – intradermoreactii (ex la tyberculina) , in antebratul stang, Pe partea
anterioar
subcutanate – se fac in orice regiune a corupului, dar de preferat este bratul(partea dorsala) -> se absorb lent ; sunt
vaccinurile.
Injectii intramusculare se fac in masa musculara, muschi fesieri, qvuadriceps femural, deltoid, triceps, la fesieri
pentru a nu se atinge elemente vasculare sau nervoase se prefera cadranul latero-cranian(superoextern). Se
dezinvecteaza zona la toate, la subcutane se face pliul cutanat, la cele im, daca se atinge osul se retrage acum 1-2 cm,
se aspira pentru a vedea daca nu am nimerit vas, daca e vas se retrage acum 1-2 cm si se muta directia
18. INJECŢIILE: accidente şi incidente
Accidente se poatr atinge un nerv, un vas de sange, - poate da paralizie, ruperea acumului necesita interventia
chirurgicala,abces sau flegmon datorita nerespectarii metodelor de asepsie si antiseptizare , accidentele pot fi date de
alergii la substantele emedicamentoase.
19. PUNCŢIA VENOASĂ: definiţie; tehnică
Reprezinta o metoda prin care se poate realiza accesul direct si de lunga durata la sistemul vascular
Pacientul in decubit dorsal, cu atebratul fixat pe un stativ, se aplica un garou pe treimea superioara a bratului,
paceintul este rugat sa stranga si sa relaxeze pumnul de cateva ori, se identifica vena, se dezinfecteaza zona alcool
medicinal sau iodat. Se penetreaza tegumentul cu acul sau branula initial paralel cu vena apoi se patrunde in vena la
un unghi de 45 de grade cu o lungime de 1-2 cm, daca s-a patruns in vena observam sange la nivelul amboulu sau
conectorului daca am utilizat o canula dupa care se dezinfecteaza din nou locul punctiei iar daca este o branula se
fixeaza cu benzi de leocoplast de antebrat. In cazul branulei se conecteaza la perfuzie, se corecteaza viteza de
perfuzie, se fixeaza atat acul si sistemul de prindere a branulei cu leucoplast, dupa ce se dezinfecteaza din nou zona.
20. PUNCŢIA VENOASĂ: accidente şi incidente
Aparitia unui hematom local prin punctia transfixianta, ruprea acului in tesuturi, punctionarea unei artere
satelite, lezarea unui nerv satelit, perforarea secundara a venei si depozitarea substantei paravenos, inflamatie,
accidentele reprezinta alergii, infectii cu diferiti agenti aptogeni cu transmitere sangvina, embolii gazoase sau
grasoase, punctia alba – nu da nici un rezultat, se repeta punctia cu alti parametri.
21. PUNCŢIA PLEURALĂ: indicaţii; tehnică
Este folosita ctual doar pt evacuarea revarsatelor pulmonare, in cazul pneumotoraxului, pentru tratamentul
TBC
Tehnica – pacientul se afla in pozitia sezanda cu bratul de aceeasi parte ridicat si mana sprijinita deaspura
capului sau cu membrul superior langa corp, functie de natura revarsatului, antiseptiarea zonei cu alcool iodat,
punctul de abord este in fucntie de revarsat, anestezia locala se eecuta plan cu plan, punctionarea se executa in spatiile
descrise razant cu marginea sueripara a acoastei subjacente, se realizeaza cu ac gros, racordat la o seringa in care este
presiune engativa pentru evacuarea rapida a revarsatului, se evacueza complet cu robinetul cu 3 cai si se trimite la
laborator pentru examen, dupa recoltare se scoate rapid acum si se aplica un pansament compresiv, daca revarsatul se
reface -> drenaj
22. PUNCŢIA PLEURALĂ: accidente şi incidente
Lezarea vaselor sau nervilor intercostali aceasta se produce daca face punctia in partea inferioara a coastei,
atingerea plamanului, provocare de pneumotorax, infectie pleurala, ruprea acului de punctie, embolie gazoasa -> aer
in vena, lezare ficat sau splina, punctie prea joasa, pneumotorax -> intra aer prin ac
23. PUNCŢIA RAHIDIANĂ: indicaţii; tehnică
Este utilizata pentru diagnostic si tratament, diagnostic pentru examenul LCR, pentru introducere de aer
pentru penumoencefalograma sau pentru scaderea presiunii. Tratament -> administrarea directa de medicamente sau
pentru anestezii.
Tehnica- paceintul sta in sezut, decubit laeral sau perpendicular pe planul patului, ambele situatii genunchii si
capul sunt flectati pentru a mari spatiile intervertebrale. Dupa badisonaj cu alcool iodat a regiunii lombare se alege
saptiul inerspinos intre apofiza spinoasa a vertebrei L2 si a verebrei L5 in functie de scopul punctiei. Mediucul este
imbracat steril, acul va punctiona exact in mijlocul spatiului interspinos iar dupa depasirea tegumentelor va fi
directionat in plan sagital usor ascenden. Scoaterea meandrului permite exteriorizarea LCR. Dupa realizarea
manevrei, se aplica u pansamet steril iar pacientul este rugat sa nu isi miste activ capul cel putin 4-6 ore

24. PUNCŢIA RAHIDIANĂ: accidente şi incidente


Cefalee, complicatii neurologice minore, sangerare locala, infectia, hernerea encefalului cand este prezenta
HIC care contraindica punctia rahidiana
25. PUNCŢIA PERITONEALĂ: indicaţii; tehnică
Este o metoda de explorare cand se suspecteaza prezenta unui revarsat peritoneal, sarcina exrauterina, in cazul
abdomenului chirurgical acut, pentru insuflare de aer in scop terapeutic.
Tehnica – paceintul sta in decubit dorsal, vezica urinara golita, se antiseptizeaza zona, se face anestezie locala,
se patrunde cu acul de punctie(trocarul) perependicular pe planul tegumentelor strabatandu-se pla cu plan pa ala
senzatia de patrundere in gol, se evacueaza revarsatul, daca nu iese singur adminsitram pana al 500 ml de ser
fiziologic caldut intraperitoneal dupa care se aspira si este trimis la laborator pentru analize. Locul de punctie este
punctul lui Turai la jumatatea distantei dintre ombilic si spina iliaca superioara sau la unirea 1/3 treimi externe cu 2/3
reimi interne a acelelasi linii imaginare (manevra lui Monro)
26. PUNCŢIA PERITONEALĂ: accidente şi incidente
Lezarea vasului, peritnita post punctie, extragearea prea rapida a revarsatului duce la hemoragii ex vacuum,
lezarea unui viscer abdominal, fistula parietala sau ruperea acului, punctia peritoneala alba care nu are senificatie
clinica, revarsatul se poate sa nu se elimine datorita asentei lui sau a tehnicii necorespunzatoare
27. TRANSFUZII: tehnică; preparate; accidente şi incidente
Tehnica – transfuzia se efectueaza de obicei lent, exceptand transfuziile masive, si in curs unde se accelereaza.
Se efectueaza ca orice alta punctie venoasa, iar truasa de perfuzat trebuie sa fie prevazuta neaparat cu filtru
Preparate – plasma sangvina(se obtine prin centrifugare), concenrat trombocitar(centrifugare diferentaial a
sangeului recoltat pe anticoagulant la 4 grade), masa eritrocitara(concentrat eritrocitar) poate fi de doua tipuri
suspensie concentrata sau concentrat eritrocitar cu glicerol la -79 de grade, derivate din plasma cum ar fi plasma
defibrinata, fibrinogen, albumina umana
Accidente si incidente – nerespectarea compatiblitatii in sistem ABO si Rh, infectii transmise daca sangele
donatorului este infectat, daca filtrul nu este bun pot ajunge trombi in circulatia primitorului
28. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: ce înseamnă „A”
A vinde de la Airway – si reprezinta asigurarea libertatii cailor respiraorii. Pentru a asigura libertatea cailor
respiratorii se asigura hiperextensia capului, cu deschiderea mandibulei, sau subluxaxia de mandibula pentru a
deschide larg glota. In cazul in care pacientul a aspirat substante solide cea mai buna meoda de a le elimina este
manevra Heimlich, daca pacientul are lichide pe caile respiratorii va fi asezat in decubit lateral, sau ventral cu bazinul
mai ridicat decat toracele si capul – drenaj de postura. Cea mai sigura metoda este intubatia traheala, daca nu este
posibila se face traheostomia.
29. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: ce înseamnă „B”
B vine de la breath – asigurarea ventilatiei pulmonae, se executa in functie de dotare, daca nu avem balon
autogonflabil, realizam respiratie gura la nas, gura la gura sau gura la tub traheal, gura la tub faringian sau gura la
masca. Se fac 14-16 insuflatii pe minut, daca observam ca nu se produce hiperextensia toracala reluam masurile
pentru eliberarea cailor aeriene, mai eficient este cu balon autogonflabil si 100% eficient este cu masca de oxigen
deoarece in majoritatea cazurilor apare stop cardio-respirator datorita hipoxiei
30. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: ce înseamnă „C”
C vine de la circulatory – si reprezinta incercarea de resabilire a functiei circulatorii, se face prin masaj
cardiac extern care se realizeaz aprin compresia cu podul palmelor pe mijlocul sternului, acesta produce o compresie
si o decompresie care – compresia ajuta la expulzarea sangelui si decompresia la circulatia coronariana, la 15
compresii se fac 2 ventilatii pulmonare daca este un singur resuscitator, trebuiesc realizate 60-80 compresii pe minut
si 80-120 pe minut la sugar
Se poate face si masaj cardiac intern, pe torace deschis se realizeaza cand cel extern nu este posibil datorita
unor malformatii, traumatisme sau afectiuni cum ar fi pneumotoraxul, se face o toracostomie in spatiul V intercostal
stang comprimand ambii ventricului cu mana drapta
Masaj cardiac intern transdiafragmatic – in cazul interventilor operatorii, se face prin compresia cordului pe
peretele toracelui
31. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: ce înseamnă „D”, „E”, „F”
D- drugs se refera la medicamente care pot fi administrate intravenos, endotraheal sau injectarea intracardiaca.
Acestea sunt ADRENALINA, ATROPINA, BICARBONATUL DE SODIU( in acidoza profunda), lidocaina, clorura
de calciu
E vine de la EKG – conectarea pacientuli la un monitor cardiac pentru a vedea evolutia acestuia
F – fibrtilatia – defibrilarea este necesara deoarece in 75% din cazuri stopul cardiac survine fibrilatiei , se
realizeaza cu defibrilatorul electric care transmite socuri electrice pacientului, primul soc trebuie sa fie cel mai mic
este de 200 de J iar cel mai amre soc admis este de 360J, in cazul in care nu se reuseste se administreaza antiaritmice,
bicarbonat, si se repozitinoeaza electrozii antero-posterior
32. PERFUZII: tehnică; preparate; accidente şi incidente
Tehnica este aproape aceeasi cu cea a punctiilor venoase. Paceintul sta in sezut sau in decubit dorsal cu
antebratul intins, se aplica un garou pe 1/3 superioara a bratului, pacientul este rugat sa stranga si sa deschida pumnul
de cateva ori, se identifiva vena, se face dezinfectia locala, se patrunde in tegument cu branula, initial se merge parlel
cu vena apoi se inclina la un unghi de 45 de grade, se patrunde in vena si se merge in gol 1-2 cm, daca s-a realizat
bine tehnica va aparea sange la nivelul conectorului, se extrage acul branuleise dezinfecteaza din nou zona si fixeaza
branula pe antebrat cu un leucoplast. Recipientul cu solutia perfuzabila este pus in stativ langa patul pacientului la o
inaltime mai mare decat cea in care sta pacientul, se va lasa sa se umple picuratorul pana la jumatate astfel incat sa nu
fie riscul de aparitie a unei embolii gazoase, un capat al perfuzorului este introdus in recipientul cu lichidul pentru
perfuzie iar celalalt capat este racordat la conectorul branulei. Prin perfuzie se pot administra medicamente, ser
fiziologic, glucoza. Incidentele sunt cele de la punctia veoasa, aparitia unei embolii gazoase, ruperea acului,
transmiterea bolilor cum ar fi SIDA in cazul in care nu se respecta asepsia solutiei perfuzabile sau a materialelor,
infalamtii, alergii la medicamet

33. RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: definiţie; semne


Cuprinde ansamblul de masuri utilizate in stopul cardio-respirator pentru a restabili un ritm normal de
contractii cardiace si o ventilatie spontana.
Semnele sunt – apnee sau hipoventilatie, absenta pulsului la carotida si femurala, abolirea starii de constienta,
disparitia zgomotelor cordului, TA neperceptibila, paloare livida, midiraza bilaterala