Sunteți pe pagina 1din 16

Economia serviciilor

Conf. dr. Untaru Elena

ANALIZA SERVICIILOR DE
INVATAMANT

Student: Andrei Ioan


Marketing – ID – an II

CUPRINSUL LUCRĂRII

1
Introducere
1. Analiza evoluţiei serviciilor de învăţământ în perioada 2005-2009.
2. Analiza comparativă a serviciilor de învăţământ din România cu cele din Spania.
3. Corelaţia între gradul de dezvoltare economico- socială a României şi evoluţia serviciilor
de învăţământ.
4. Tendinţe în evoluţia serviciilor de învăţământ pe o perioadă de 3 ani.
5. Concluzii.Îmbunătăţirea situaţiei învăţământului românesc.
Bibliografie

INTRODUCERE

Învăţământul reprezintă, pentru toate ţările lumii, unul dintre serviciile cele mai
importante din categoria celor finanţate de la buget. El are rolul de a forma cadrele calificate
necesare ramurilor economiei, de a realiza educarea permanentă a oamenilor, de a stimula şi
facilita procesul de instruire generală, contribuind astfel la dezvoltarea societăţii şi implicit la
creşterea economică.
Am decis să analizăm acest serviciu deoarece considerăm că este un domeniu vast,
interesant de evaluat sub aspectul evoluţiei sale în contextul economiei româneşti,şi totodată ne
putem exprima opiinile atât subiective cât şi obiective prin prisma exprerienţei acumulate în anii
formării noastre educaţionale.

1. Analiza evoluţiei serviciilor de învăţământ în perioada 2005-2009


1.1 Analiza dinamicii serviciilor de învăţământ
2
 Analiza dinamică a evoluţiei PIB-ului creat în învăţământ
 analiza se va face pornind de la PIB deflatat ce constă în transformarea PIB-ului creat în
învăţământ din preţuri curente în preţuri comparabile (constante), folosind metoda deflaţiei
simple cu ajutorul indicilor preţurilor de consum în servicii.
Tabel 1:PIB creat în învăţământ în România în preţuri comparabile
PIB în învăţământ Indicele preţurilor de consum PIB în învăţământ
Anii -preţuri curente- în servicii 2005=100 preţuri comparabile
mil. lei % mil. lei
2005 9744,5 100 9744,5
2006 10924,5 108,2 10096,58
2007 12079,1 115,4 10467,15
2008 17340,0 125,3 13838,78
2009 16840,2 136,5 12337,14

Tabel 2:Indicatorii absoluţi, relativi şi medii pentru PIB creat în învăţământ în România

Indicatori absoluţi (mil. Indicatori relativi (%) Indicatorii medii


lei)

De Modificări Indicele Ritmul de Calculaţi Calculaţi


Anii
nivel absolute dinamicii evoluţie din valori din valori
absolute relative(
%)
yi ∆i / 1 ∆i / i-1 Ii / 1 Ii / i-1 Ri / 1 Ri / i-1 ȳ Δ́ Ī Ŕ
2005 9744,5 0 - 100 - 0 -
10096,5 352,0 352,0 103,61 103,61
2006 8 8 8 3 3 3,613 3,613
10467,1 722,6 370,5 107,41
11296,83

1,06075
648,16

2007 5 5 7 6 103,67 7,416 3,67


6,075

13838,7 4094, 3371, 142,01 132,21 42,01


2008 8 2 6 6 1 6 32,21
12337,1 -
4 2592, 1501, -
2009 6 6 126,60 89,14 26,60 10,85
Tota 56484,1
l 6
Sursa : Anuarul Statistic al României, anul 2010
3
∑ yi
ȳ = n =56484,16/ 5= 11296,83 mil. lei
y n− y 1
Δ̄=
n−1 =(12337,14 - 9744,5) / (5-1)= 648,16 mil. lei
yn 12337 ,14 4
Ī=
√ √
n−1
y1 =
4
9744,5 =
√ 1,266061
=1,06075
R̄ = Ī * 100 -100 = 106,075 – 100=6,075 %
În decursul intervalului 2005-2008 PIB-ului din învăţământ a cunoscut un trend
ascendent, însă în anul 2009 faţă de 2008 acesta a scăzut cu 1501,6 mil. lei. Această scădere s-a
datorat, pe de o parte diminuării cheltuielilor publice cu învăţământul, iar pe de altă parte
scăderii salariilor personalului didactic, măsură ce a făcut parte din politica de austeritate a
statului pe fondul accentuării efectelor crizei economice.
Pe toată perioada analizată, PIB-ul creat în învăţământ a avut o medie de 11296,83
mil.lei, cu o creştere medie absolută cu 648,16 mil. lei. Deasemeni, raportându-ne la aceeaşi
perioadă, acesta a crescut în medie de 1,06075, adică cu 6,075 %.
 Analiza dinamică a evoluţiei populaţiei ocupate în învăţământ

Tabel 3: Indicatorii absoluţi, relativi şi medii pentru populaţia ocupată în învăţământ în


România
Indicatorii absoluţi Indicatorii relativi (%) Indicatorii medii
(mii. pers)

De Modificări Indicele Ritmul de Calculaţi Calculaţi


nivel absolute dinamicii evoluţie din valori din valori
Anii absolute relative(
%)
yi ∆i / 1 ∆i / i-1 Ii / 1 Ii / i-1 Ri / 1 Ri / i-1 ȳ Δ́ Ī Ŕ
401,2

-6,75

0,9832

-1,68

2005 413 0 - 100 - 0 -


410 - -
2006 -3 -3 99,273 99,273 0,726 0,726
400 - -
2007 -13 -10 96,852 97,560 3,147 2,439
2008 397 -16 -3 96,125 99,25 - -0,75

4
3,874
386 - -
2009 -27 -11 93,462 97,229 6,537 2,770
Tota 2006
l
Sursa : Anuarul Statistic al României, anul 2010
∑ yi
ȳ = n =2006/ 5= 401,2 mii pers.
y n− y 1
Δ̄= −¿ −¿ −¿
n−1 =(386 413) / (5 1)= 6,75 mii pers.
yn
Ī=
√ √
n−1
y1 =
4 386 4
413 =
√ 0,9346247
=0,9832
R̄ = Ī * 100 −¿100 = 98,32 – 100= −¿ 1,68 %
Analizând datele din tabelul de mai sus, se remarcă o scădere permanentă a populaţiei
ocupate în învăţământ între anii 2005-2009, cea mai semnificativă observându-se la nivelul
ultimului an. Această tendinţă a fost determinată într-o bună măsură de faptul că un număr
semnificativ de cadre didactice au părăsit sistemul de învăţământ, forţaţi fiind în primul rând de
salariile foarte mici alocate serviciului de educaţie care au cunoscut o reducere de 25% în 2009
ca urmare a împrejurărilor economice nefavorabile. La aceste cauze se adaugă şi lipsa motivării
şi a recunoaşterii performanţelor profesionale ale cadrelor didactice , corelate cu o slăbire a
autorităţii lor în faţa elevilor. Ca atare, aceştia s-au reorientat către alte sectoare de activitate atât
în ţără cât şi peste hotare.
În medie, pe perioada avută în vedere, populaţia ocupată în învăţământ a înregistrat o
medie de 401,2 mii pers, cu o scădere medie absolută cu 6,75 mii pers., ceea ce înseamnă o
scădere în medie de 0,9832 ori şi un ritm mediu de scădere a populaţiei ocupate cu 1,68%.
1.2 Analiza locului serviciilor de învăţământ în România
Tabel 4: Ponderea PIB-ului din învăţământ în PIB-ul la nivelul României
ANII PIB în România PIB în învăţământ Ponderea %
-preţuri curente- -preţuri curente-
(mil. lei) (mil. lei)
2005 288954,6 9744,5 3,372
2006 344650,6 10924,5 3,169
2007 416006,8 12079,1 2,093
2008 514700,0 17340,0 3,368
2009 498007,5 5 16840,2 3,381
ý= 3,238
Ponderea medie a PIB-ului din
Fig. 1:Ponderea medie PIB -ului creat în învăţământ în PIB România
3.238 învăţământ în PIB-ul României a fost în
intervalul de timp 2005-2006 de 3,238%, un
procent foarte scăzut ce relevă contribuţia

PIB învăţământ nesemnificativă a acestui sector la


dezvoltarea economică a ţării.Acesta se
PIB alte ramuri datorează cheltuielilor mici pentru
învăţământ, precum şi scăderii salariilor
96.762
cadrelor didactice.

Tabel 5:Ponderea populaţiei ocupate în învăţământ în populaţia ocupată a României


ANII Populaţia ocupată în Populaţia ocupată în Ponderea %
România învăţământ
(mii pers) (mii pers.)

2005 9147 413 4,515


2006 9313 410 4,402
2007 9353 400 4,276
2008 9369 397 4,237
2009 9243 386 4,176
ý= 4,321

Fig. 2 :Ponderea medie a populaţiei ocupate în învăţământ în populaţia ocupată a


României
Ponderea medie a populaţiei ocupate în

4.321
învăţământ în populaţia ocupată în România
este de 4,321 %. Această pondere a scăzut de
Populaţia ocupată în învăţământ
Populaţia ocupată în alte ramuri la an la an datorită faptului că foarte mulţi
profesori au decis să se orienteze spre alte

95.679
domenii de activitate sau chiar să parăsească
ţara din cauza scăderii salariilor ca urmare a
aplicării politicilor de austeritate bugetară.

2. Analiza comparativă a serviciilor de învăţământ din România cu cele


din Spania.
6
Suntem de părere că sistemul de învăţământ românesc nu se ridică la standardele celor
din statele membre ale Uniunii Europene, întrucât acesta prezintă o serie de deficienţe cu
precădere sub aspect calitativ, datorită politicii elaborate de Guvernul României cu privire la
acest sector.
Pentru a puncta principalele deficienţe ale sistemului educaţional românesc ne-am
propus să efectuăm o analiză comparativă a serviciilor de învăţământ din România cu cele din
Spania. În acest scop am selectat doi indicatori reprezentativi ce vizează cerea şi anume: rata
brută de cuprindere şcolară (%) şi numărul de elevi care revin unui cadru didactic.

Tabel 6: Rata brută de cuprindere şcolară (%) în România şi Spania pe tipuri de învăţământ
ANII ŢARA Învăţământ primar Învăţământ secundar Învăţământ superior
România 106 84 48
2005/2006
Spania 106 124 67
România 104 87 50
2006/2007
Spania 105 119 67
România 98 92 56
2007/2008
Spania 106 120 69
România 97 94 55
2008/2009
Spania 107 120 71
Sursa: Anuarul statistic al României, anii 2010-2006, Secţiunea Statistică Internaţională

Privind rata brută de cuprindere şcolară, se observă din tabelul precedent că România se
situează sub Spania la toate cele trei trepte de învăţământ. Deşi în anul şcolar 2005-2006 în cazul
învăţământului primar, acest indicator este identic pentru cele două ţări, în anii următori acesta
scade la nivelul României comparativ cu cel din Spania. Referitor la rata brută de cuprindere
şcolară în învăţământul secundar se remarcă diferenţe semnificative între cele două ţări analizate,
cu toate că acest indicarot creşte cu 10% în intervalul de timp avut în vedere la nivelul ţării
noastre. Şi în cazul învăţământului superior se înregistreză diferenţe notabile ale indicatorul ales
în favoarea Spaniei. Totuşi diferenţele dintre aceste valoarile se diminuează de la an la an.
Din punctul nostru de vedere principalele cauze ale diferenţelor privind rata brută de
cuprindere şcolară se referă la gradul de dezvoltare economoco-socială mai redus în cazul
României comparativ cu cel al Spaniei, precum şi la inexistenţa unor programe de sprijin ale
elevilor şi studenţilor care nu au posibilităţi materiale de continuare a studiilor.

7
Tabel 7: Numărul de elevi care revin unui cadru didactic în România şi în Spania pe tipuri
de învăţământ

ANII ŢARA Învăţământ primar Învăţământ secundar


România 17 13
2005/2006
Spania 14 11
România 17 13
2006/2007
Spania 14 11
România 16 12
2007/2008
Spania 13 11
România 16 12
2008/2009
Spania 12 11
Sursa: Anuarul statistic al României, anii 2010-2006, Secţiunea Statistică Internaţională

Conform datelor prezentate în tabelul de mai sus se observă că atât la nivelul


învăţământului primar cât şi a celui secundar, România înregistrează un dezavantaj în raport cu
Spania. Astfel, numărul de elevi ce revin unui cadru didactic este mai mare la nivelul României
comparativ cu Spania în decursul celor patru ani şcolari.
Considerăm că acest lucru constituie un dezavantaj, deoarece cu cât unui cadru didactic îi
revine un număr mai mare de elevi cu atât sunt afectate în mod negativ performanţele şcolare ale
acestora şi sunt reduse posibilităţile profesorilor de a implica fiecare elev în desfăşurarea
cursurilor şi de a-i coordona în mod efficient.
În opinia noastră, printre posibilele cauze ce au determinat această situaţie la nivelul
României se numără insuficienţa numărului de instituţii de învăţământ ce precădere în mediul
rural precum şi scăderea numărului de cadre didactice (aspect discutat la punctul 1).

3. Corelaţia între gradul de dezvoltare economico- socială a României


şi evoluţia serviciilor de învăţământ.
Tabel 8: Calcularea legăturii dintre populaţia ocupată în România şi PIB-ul din
învăţământ

ANII Populaţia ocupată PIB din x*y x2 y2

8
în România învăţământ
-mii pers.- (x) -mld. lei- (y)
2007 9353 10,46715771 97899,32606 87478609 109,5613905
2008 9369 13,83878691 129655,5946 87778161 191,5120231
2009 9243 12,33714286 114032,2115 85433049 152,2050939
Total 27965 36,64308748 341587,1322 260689819 453,2785075

n∙ Σx ∙ y −Σx ∙ Σy
r= 2 2
2 2
√ [n ∙ Σ x −( Σ x ) ][nΣ y −( Σy ) ]
3 ∙341587,1322−27965∙ 36,64308748
r=
√(3 ∙ 260689819−782041225)(3 ∙ 452,2785075−1342,7158600669)
37,456 37,456
r= = =0,0538
√ 28232∙ 17,119663 √ 483322,3258
rϵ [-1,1] → Ceea ce demostrează că există o legătură directă, foarte slabă între gradul de
dezvoltare economico-socială a României şi evoluţia serviciilor de învăţământ, adică între
populaţia ocupată în România şi PIB-ul creat în învăţământ.
Suntem de părere că legătura dintre cei doi indicatori analizaţi este una relativ bună,
deoarece populaţia ocupată a României contribuie la bugetul statului prin plata taxelor şi
impozitelor, iar acesta la rândul lui, prin deciziile Guvernului este alocat sectoarelor publice
printre care şi învăţământul. Pe de altă parte slaba legătură se datorează şi gradului de
dezvolatare economico-socială al ţării.
Totuşi această legătura, ar trebui să fie din punctul nostru de vedere mai intensă, deoarece
o parte din veniturile populaţiei ocupate ar trebui să fie alocate într-o masură mai mare
dezvoltării sistemului de învăţământ românesc.

4. Tendinţe în evoluţia serviciilor de învăţământ pe o perioadă de 3 ani.

 Previziunea pentru populaţia ocupată în învăţământ în România


 pentru a previziona evoluţia populaţiei ocupate în învăţământ în perioada 2010-2012 am utilizat
două metode statistice şi anume metoda sporului mediu şi metoda trendului liniar urmând să o
alegem pe cea la care obţinem cel mai mic coeficient de variaţie v .
 Formule utile:
9
n

σ=


√ ∑ ( y i −~y i )2
i=1
n
Metoda sporului mediu
σ
v= ⋅100
y

Tabel 9

yi ŷi= y1+ Δ̄
Anii ti (yi –ŷi)²
(mii pers) *ti
2005 413 0 413 0
2006 410 1 406,25 14,0625
2007 400 2 399,5 0,25
2008 397 3 392,75 18,0625
2009 386 4 386 0
Total 2006 - - 32,375

y n− y 1 32,375 2,54
Δ=
n−1 =
−¿
6,75  = 5 √ = 2,5446 v= 401,2 * 100 = 0,63 % <5 %

Rezultă că această metodă oferă o bună ajustare a seriei de date.

 Metoda trendului liniar ŷi=a+b*ti

∑ ti∗y i
a= ȳ b= ∑ t 2i

Tabel 10
yi
Anii ti ti² yi*ti ŷi=a+b*ti (yi –ŷi)²
(mii pers.)
2005 413 -2 4 -826 414,6 2,56
2006 410 -1 1 -410 407,9 4,41
2007 400 0 0 0 401,2 1,44
2008 397 1 1 397 394,5 6,25

10
2009 386 2 4 772 387,8 3,24
Total 2006 0 10 -67 - 17,9

−67 17,9
a= 401,2
1,89
b=
10
= - 6,7 =
√ 5
=1,89

v= * 100 = 0,47 % < 5% Prin urmare, metoda trendului liniar ajustează cel mai bine
401,2
seria de date şi va fi folosită pentru previziune.

Tabel 11: Previziunea evoluţiei populaţiei ocupate în învăţământ în România în perioada


2010-2012
-mii pers.-
Anii ti ŷi=a+b*ti
2010 3 381,1

2011 4 374,4

2012 5 367,7

Fig 1. Previziunea populaţiei ocupate în învăţământ în


perioada 2010-2012
420
414.6
413
410
407.9
410
401.2
400
400 397
394.5
390 387.8
386
381.1
mii pers.

380 374.4
370 367.7

360
350
340
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

yi ŷi

11
Se observă o scădere constantă a populaţiei ocupate în învăţământ care se poate explica
prin tendinţa actuală de scădere a numărului de cadre didactice ca urmare a influenţelor
economice negative manifestate în ultimii ani.
Tendinţa care se observă în urma previziunii este una nefavorabilă, care după părerea
noastră va conduce la agravarea problemelor sistemului de învăţământ.

 Previziunea pentru PIB creat în învăţământ în România

 pentru a previziona evoluţia PIB-ului creat în învăţământ în perioada 2010-2012 am utilizat două
metode statistice şi anume metoda sporului mediu şi metoda trendului liniar urmând să o
alegem pe cea la care obţinem cel mai mic coeficient de variaţie v .
 Formule utile:

σ=
√ ∑ ( y i −~y i )2
i=1
n
σ
v= ⋅100
y

 Metoda sporului mediu


Tabel 12

yi ŷi= y1+ Δ̄
Anii ti (yi –ŷi)²
(mld lei) *ti
2005 9,74 0 9,74 0
2006 10,09 1 10,38 0,08
2007 10,46 2 11,02 0,31
2008 13,83 3 11,66 4,7
2009 12,33 4 12,33 0
Total 15,29 - - 5,09
y n− y 1
Δ= 5,09 1,0089
n−1 = 0,64 √
 = 5 = 1,0089 v= 11,29 * 100 = 8,93 % > 5 % ceea ce

înseamnă că această metodă nu ajustează bine seria de date.

 Metoda trendului liniar ŷi=a+b*ti

12
∑ ti∗y i
a= ȳ b= ∑ t 2i
Tabel 13
Anii yi ti ti² yi*ti ŷi=a+b*ti (yi –ŷi)²
(mld. lei)
2005 9,74 -2 4 -19,48 9,51 0,05
2006 10,09 -1 1 -10,09 10,4 0,09
2007 10,46 0 0 0 11,29 0,68
2008 13,83 1 1 13,83 12,18 2,72
2009 12,33 2 4 24,66 13,07 0,54
Total 15,29 0 10 8,92 - 4,08

8,92 4,08
a= 11,29 b=
10
= 0,89 =
√ 5
=0,9

0,9
v= * 100 = 7,97% > 5% Deci nici metoda tredului parabolic nu s-a dovedit bună pentru
11,29
o ajustare corespunzătoare a seriei de date. Cu toate acestea, am ales această metodă pentru
previziunea evoluţiei PIB-ului în învăţământ în perioada 2010-2012.

Tabel 14: Previziunea evoluţiei PIB-ului creat în învăţământ în România în perioada 2010-
2012
-mld lei-
Anii ti ŷi=a+b*ti
2010 3 13,96
2011 4 14,85
2012 5 15,74

13
Fig.2:Previziunea PIB în învăţământ în România în
perioada 2010-2012
18
15.74
16 14.85
13.83 13.96
14 13.07
12.18
12 11.29 12.33
9.74 10.4
10.09
109.51 10.46
mld. lei

8
6
4
2
0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

yi ŷi

Din graficul previziunii se remarcă o creştere constantă a PIB-ului creat în învăţământ,


datorată după părerea noastră sporirii cheltuielilor publice dedicate dezvoltării sistemului
educaţional românesc. Prin urmare tendinţa preconizată este benefică pentru România, astfel
reducându-se din deficienţele acestui sector în comparaţie cu cel din ţările membre U.E.

5. Concluzii. Îmbunătăţirea situaţiei învăţământului românesc

Lipsa unei reforme coerente în învăţământ, managementul defectuos, lipsa investiţiilor şi


a banilor care să îi motiveze pe dascăli sunt doar câteva dintre elementele care susţin "haosul" în
educaţie şi care va clasa pentru multă vreme ţara noastră pe ultimele locuri din Europa la acest
capitol.
Problemele învăţământului, ale pregătirii specialiştilor, ale formării şi perfecţionării
acestora sunt aşadar deosebit de complexe şi se pun atât cantitativ, cât mai ales sub aspect
calitativ. Drept urmare am conceput un set de propuneri de îmbunătăţire a situaţiei sectorului
analizat ce se axează pe factorul calitativ.
În primul rând, propunem creşterea calităţii sistemului educaţional prin: elaborarea unei
strategii a resurselor umane care să includă un sistem de stimulare mai eficient, corelând salariile
profesorilor cu performanţele didactice obţinute. În acest fel, motivaţia lor ar fi mult mai mare,

14
oamenii cu un potenţial ridicat nu ar mai fi nevoiţi să renunţe la profesia lor şi nu în ultimul rând
proaspeţii absolvenţi nu s-ar mai feri sa opteze pentru un post de profesor.Totodată, este necesară
educaţia permanentă în vederea obţinerii unor calificări noi, a extinderii specializării şi
perfecţionării.
Suntem de părere că există diferenţe considerabile între dotarile de care beneficiază
învăţământul superior şi cel preuniversitar, sumele de bani nefiind alocate în mod egal. De aceea
propunem alocarea unor fonduri pentru modernizarea bazei materiale din învăţământul
preuniversitar, cum ar fi echipamante tehnologice cât mai performante, existenţa în cât mai multe
şcoli a unui bazin de înnot, săli de sport cu dotări corespunzătore, biblioteci care să cuprindă o
gamă cât mai variată de cărţi, toate aceste pentru realizarea unui învăţământ de înaltă calitate
care sa se ridice la standardele europene. Această propunere vizează ,aşadar, mărirea cheltuielilor
publice dedicate finanţării educaţiei.
O altă propunere la care ne-am gândit are în vedere îmbunătăţirea materialelor de lucru
utilizate, adică manualele. Majoritatea acestora nu sunt realizate pentru a uşura modul de
învăţare al elevilor, în sistemul de învăţământ din ţara noastră punându-se accentul mai mult pe
memorare decât pe învăţare logică. Informaţia cuprinsă în manualele româneşti este
incomparabil de multă faţă de manualele occidentale, este prezentată într-un limbaj adesea
neînteles de elevi, greu de asimilat.

Având în vedere acest aspect, considerăm că informaţia prezentată în manuale ar trebui să


fie sistematizată ,să se recurgă la reprezentări prin scheme, diagrame sau structuri arborescente,
sugestive şi frumos colorate iar limbajul folosit să fie simplu şi la obiect. În plus, manualele ar
trebui să cuprindă mai multe fotografii facute profesionist, pentru ca înţelegerea şi memorarea
noţiunilor să fie asociată cu imagini vizuale şi astfel sa suscite interesul elevului.
În ceea ce priveşte învăţământ superior, în Romania se obişnuieşte ca un profesor
universitar să fie implicat în activitati didactice la mai multe universităţi:însă în momentul în care
un cadru didactic are o funcţie de conducere la o universitate de stat şi activează şi la o
universitate concurentă atunci dezinteresul faţă de instituţie şi studenţi este asigurat. Soluţia pe
care o propunem este stoparea “navetismului” universitar: cadrele didactice universitare trebuie
să semneze contracte de muncă cu clauze ferme de fidelitate prin care se angajează să nu aibă ore
la alte facultăţi. Trebuie să menţionăm că practica este una firească în universitatile din ţările
Uniunii Europene.

15
Bibliografie

1. Anuarul Statistic al României din anii 2006-2010


2. Brînduşoiu, C., Ioncică, M., Pădureanu, Popescu Delia “Economia serviciilor, probleme
aplicative”, Editura Uranus, Bucureşti 2006
3. Ioncică, M., “Economia serviciilor , abordări teoretice şi implicţii practice”, Editura
Uranus, Bucureşti 2006
4. www.ine.es (site-ul Institutului Naţional de Statistică din Spania)

16