Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GRIGORE T.

POPA” IAŞI
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ, DEPARTAMENT ŞTIINŢE BIOMEDICALE
DISCIPLINA ELECTRONICĂ MEDICALĂ, ANUL III, SEMESTRUL 2
LUCRAREA DE LABORATOR NR. 7

AMPLIFICATOARE PENTRU SEMNALE ELECTROFIZIOLOGICE II

Obiectul lucrării: prezentarea principalelor tipuri de circuite cu amplificatoare de instrumentaţie folosite


în culegerea semnalelor electrofiziologice.

Introducere

Măsurătorile de precizie care necesită amplificarea unor semnale de nivel foarte redus, în prezenţa unor
tensiuni de mod comun mari, impun utilizarea unor amplificatoare de mare performanţă.
Amplificatoarele de instrumentaţie sunt amplificatoare diferenţiale cu amplificarea A finită, foarte
precis reglabilă şi cu impedanţă de intrare şi CMRR de valori foarte mari. Configuraţia lor este diferită,
putând fi realizate cu componente discrete şi AO sau integrate. Parametrii lor garantează performanţe
deosebite într-o gamă mare de variaţie a amplificării A = 1÷1000,
0.5 μV/˚C, CMRR = 100 ÷ 120 dB, neliniaritate sub 0.01%.

1. Amplificator diferenţial cu două operaţionale cu impedanţă mică de intrare

Anumite aplicaţii nu impun impedanţe de intrare ridicate. În aceste situaţii se poate utiliza un
amplificator având schema din Figura 1.

Figura 1 – Amplificator diferenţial cu două operaţionale cu impedanţă mică de intrare

Pentru acest circuit cele două amplificatoare lucrează ca inversoare. Pentru a determina expresia
amplificării de mod diferenţial a amplificatorului se foloseşte teorema suprapunerii efectelor, rezultând în
final: vo = voe 1 + vov 1 = - R2  ( e1 + v1 ) = R2  ( e2 - e1 ) , unde v1 apare la ieşirea amplificatorului A1. Se obţine în
R1 R1
final expresia amplificării diferenţiale a circuitului sub
forma: A d = vo = R2 .
e2 - e1 R1
Câştigul amplificatorului poate fi uşor variat, în trepte sau în mod continuu, prin modificarea valorii
rezistenţei R2, fără a afecta proprietăţile de rejecţie a modului comun. Circuitul poate prezenta câştig de
mod comun datorită dezechilibrului valorilor rezistoarelor R1. Schema necesită patru rezistoare R1 teoretic
identice, dar practic într-o oarecare măsură diferite între ele. Pentru modul de lucru inversor, operaţionalele
nu trebuie să aibă performanţe de mod comun deosebite (întrucât tensiunea de pe ambele intrări este practic
zero, aceasta fiind şi tensiunea de mod comun aplicată operaţionalului). Optimizarea performanţelor globale
ale amplificatorului diferenţial din punct de vedere al rejecţiei de mod comun se poate realiza prin
prevederea unei mici posibilităţi de ajustare a uneia din rezistenţele R1, în scopul reducerii efectului
desperecherii practice a valorilor celor patru rezistenţe R1.

1
În ceea ce priveşte eroarea statică datorată tensiunii de decalaj de la intrarea operaţionalului, aceasta este
de aproximativ patru ori mai mare decât în cazul amplificatorului diferenţial de bază.

2. Amplificator diferenţial cu două operaţionale cu impedanţă mare de intrare

Schema electrică a acestui amplificator diferenţial este prezentată în Figura 2.

Figura 2 – Amplificator diferenţial cu două operaţionale cu impedanţă mare de intrare

Se observă că ambele amplificatoare operaţionale sunt atacate pe borna neinversoare, ceea ce conferă
circuitului proprietatea de a prezenta o impedanţă de intrare mare. Pentru a calcula amplificarea de mod
diferenţial a circuitului se aplică teorema suprapunerii efectelor rezultând:
 R  R R R 
v o  1  4   e 2   4  2  4   e 1
 R 3   3 R1 R 3 
R

Dacă se îndeplineşte condiţia de echilibru între rezistenţele circuitului: R2  R 4 = 1  R2 = R3 , se


R1 R3 R1 R4
 R 
obţine pentru tensiunea de ieşire: v o  1  4   e 2  e 1 
R  3 

Expresia amplificării de mod diferenţial a circuitului are forma: A d = v o = 1 + R4


e2 - e1 R3
Pentru a asigura performanţe ridicate de mod comun trebuie să se respecte egalitatea rapoartelor dintre
rezistenţe. Întrucât amplificatoarele operaţionale lucrează în modul neinversor este necesar să prezinte
performanţe proprii de mod comun ridicate pentru a avea o rejecţie globală de mod comun bună (la modul
neinversor tensiunea de intrare vi = V+ = V- apare şi ca tensiune de mod comun). Impedanţa de intrare
văzută la fiecare intrare a amplificatorului diferenţial este impedanţa de intrare de mod neinversor a
amplificatorului operaţional corespunzător, având valori de peste 10 MΩ, funcţie de tipul etajului de intrare
al operaţionalului folosit.
Din expresia câştigului diferenţial şi din condiţia de egalitate a rapoartelor rezistenţelor rezultă că
amplificatorul diferenţial poate fi folosit pentru câştiguri fixe sau în trepte. Un reglaj continuu al câştigului
nu este posibil fără a afecta proprietăţile de mod comun, întrucât este necesar să se modifice simultan cel
puţin două rezistenţe pentru a nu afecta egalitatea rapoartelor. Dacă s-ar folosi un potenţiometru tandem
condiţia ar putea fi doar cu aproximaţie respectată, ceea ce nu este suficient pentru domeniul de utilizare
destinat acestui tip de amplificator.

3. Amplificator de instrumentaţie de calitate

Multe aplicaţii impun realizarea unor câştiguri diferenţiale mari, simultan cu asigurarea unei impedanţe
de intrare de valoare mare, cu erori statice şi câştig de mod comun reduse. O impedanţă de intrare de
valoare ridicată impune valori mari pentru rezistenţele R1 şi R2. Dacă se doreşte un câştig diferenţial mare,
apare necesitatea unei valori mult mai mari a rezistenţei de reacţie R3 faţă de valoarea, deja mare, a
rezistenţei R1. Valori mari ale câştigului diferenţial conduc la creşterea termenului erorii statice datorat
tensiunii de decalaj de intrare voi, iar valoarea mare a rezistenţei R3 duce la mărirea termenului de eroare
2
statică datorat curentului de decalaj de intrare Ioi. Valori foarte mari ale rezistoarelor ridică probleme dificile
de stabilitate, ceea ce afectează condiţia de echilibru, respectiv rejecţia de mod comun globală CMRRc
datorită valorii semnificative a câştigului de mod comun datorat dezechilibrului rezistenţelor Acc.
Practica pune în evidenţă caracterul contradictoriu al parametrilor rezistenţă de intrare Rid, câştig
diferenţial Ad, câştig de mod comun CMRRc şi eroarea statică la ieşire Δvo. Aceşti patru parametri
interacţionează între ei şi nu se poate realiza întotdeauna un compromis rezonabil pentru a asigura
performanţele dorite.
În cele ce urmează se prezintă un amplificator care depăşeşte câteva din limitările menţionate. Pentru
realizarea circuitului sunt necesare trei amplificatoare operaţionale, ceea ce conduce la o schemă electrică
mai complexă. Prin utilizarea capsulelor ce conţin trei sau patru amplificatoare operaţionale se poate realiza
un montaj compact, asigurând şi alte avantaje importante. Problema majoră ce se rezolvă optim prin
utilizarea capsulelor de acest tip este împerecherea celor două etaje de intrare cu amplificatoare
operaţionale, ceea ce conduce la performanţe ridicate în privinţa tensiunii de decalaj şi a derivei.
Amplificatorul instrumentaţie de calitate este prezentat în Figura 3 şi este în esenţă un amplificator
diferenţial de bază prevăzut cu amplificatoare neinversoare pe fiecare intrare. Etajele neinversoare de
intrare vor asigura impedanţe de intrare mari, independente de valorile rezistenţelor din circuit, care, în
acest mod, vor putea fi alese de aşa manieră încât să se reducă erorile circuitului.

Figura 3 – Amplificator de instrumentaţie de calitate

Din modul de conectare al amplificatoarelor operaţionale A1 şi A2, datorită prezenţei rezistenţei R1,
rezultă că generatoarele de semnal v1 şi v2 acţionează asupra ambelor operaţionale.
Expresiile tensiunilor v3 şi v4 care apar la ieşirile amplificatoarelor operaţionale de intrare A1 şi A2 se
 R  R
obţin aplicând principiul suprapunerii efectelor. Astfel v3 are expresia: v 3  1  2   v 1  2  v 2  v ic , iar
 R1  R1
R3  R 
tensiunea v4: v 4    v 1  1  3   v 2  v ic
R1  R1 
Amplificatorul A3 lucrează de mod diferenţial pentru semnalele v4 şi v3. Considerând circuitul
+ +
echilibrat: R6 = R7 , rezultă pentru tensiunea de ieşire vo expresia: v o = R6  R1 R2 R3  ( v 2 - v1 )
R4 R5 R4 R1
În practică rezistenţele se iau (de regulă) conform condiţiilor: R2 = R3 , R 4 = R5 = R 6 = R7

În aceste condiţii, expresia tensiunii de ieşire vo devine: vo = R6  ( v 4 - v3 )


R4
Se obţine în final expresia amplificării de mod diferenţial a amplificatorului instrumentaţie de calitate:
v o = 1 + 2 R2
Ad =
v 2 - v1 R1
Structura prezentată stă la baza amplificatoarelor instrumentaţie cu performanţe ridicate dezvoltate în
diferite tehnologii (discrete, integrate hibride sau monolitice). Firmele producătoare asigură şi alte facilităţi
cum ar fi controlul digital al câştigului sau etaj repetor pe ieşire (după etajul diferenţial). Toate aceste
facilităţi îmbunătăţesc versatilitatea amplificatorului de acest tip ce are o mare răspândire în domeniul
instrumentaţie.
3
4. Modul de lucru în laborator

1. Se realizează pe cablajul experimental montajul din Figura 4 şi se alimentează AO cu o tensiune


diferenţială de ±12Vcc.
2. Se măsoară amplificarea etajelor intermediare şi totală.
3. Se determină banda de frecvenţă a amplificatorului prin aplicarea unui semnal sinusoidal simetric
cu amplitudinea de 100mVvv la intrarea amplificatorului.
4. Se măsoară rejecţia de mod comun cu şi fără dezechilibru de 5kΩ între impedanţele electrozilor
prin aplicarea unui semnal sinusoidal de 100mVvv cu frecvenţa de 50Hz între intrările unite ale
amplificatorului şi masă.

Figura 4 – Amplificator de instrumentaţie realizat cu AO


5. Aplicaţii

1. Să se calculeze impedanţa de intrare diferenţială şi de mod comun pentru un amplificator de


instrumentaţie (Figura 1). Comparaţi valorile găsite cu cele determinate la amplificatorul diferenţial de
bază.
2. Determinaţi amplificarea diferenţială a unui amplificator de instrumentaţie (Figura 5) şi calculaţi
valoarea rezistenţei RG pentru a obţine o amplificare egală cu 60dB.
3. Determinaţi amplificarea diferenţială a unui amplificator de instrumentaţie (Figura 6) şi calculaţi
valorile rezistenţelor R1 R2şi pentru a obţine o amplificare egală cu 10.

4
Figura 5 – Amplificator de instrumentaţie Burr-Brown INA 118

Figura 6 – Amplificator de instrumentaţie Texas Instruments INA 322