Sunteți pe pagina 1din 3

LP 1

Statisticile demonstrează și profesioniștii recunosc faptul că boala carioasă și


boala parodontală sunt cele mai comune boli care afectează cavitatea bucală.
Acestea sunt răspunzătoare de apariția durerii, distrugerea și oerderea dinților, dar
conduc în aceași măsură și la reducerea calității indivizilor. Patologia are un impact
major și asupra stării generale, dar și asupra modului în care individul este perceput
în societate.
Din păcate creșterea prețurilor atât la tratamentele curative cât și la cele
protetice, limitează de foarte mult ori accesul populației la aceste servicii.
La nivelul actual de cunoştinţe şi de capacitate profesională la care a ajuns
profesia noastră, putem afirma că menţinerea dentiţiei naturale într-o stare relativă
de sănătate pentru întreaga viaţă este un scop dezirabil şi rezonabil.
"A preveni este mai uşor decât să vindeci". Acest dicton, care a călăuzit
profesia medicală încă din antichitate îşi găseşte cel mai bine, la ora actuală, locul
şi importanţa în prevenţia orală.
Poate nicăieri în profesiunea medicală un mare avantaj nu se obţine cu atât
de puţin efort. Dacă oamenii ar şti să-şi întreţină o stare de igienă orală compatibilă
cu sănătatea orală, multe dintre consecinţele afecţiunilor odonto-parodontale ar
putea fi evitate.
De aceea azi, mai ales în stomatologie, toate eforturile ar trebui îndreptate
către munca- de prevenţie. Aici, un rol definitoriu revine educaţiei pentru sănătate,
responsabilitate ce cade în sarcina profesionistului.
În cadrul prevenției afecțiunilor odonto- parodontale trebuie plasat pe primul
loc deoarece se adresează factorilor microbieni responsabili de producerea cariilor
dentare, gingivitelor și parodontitelor marginale.
Controlul plăcii bacteriene poate fi realizat de către pacient, fie profesional,
fie prin mijloace mecanice sau chimice de către medicul dentist.
Depistarea precoce are efecte benefice în ceea ce privește reducerea
incidenței afecțiunilor dentare, dar și în eficientizarea stomatologiei curative.
Stomatologia dentară trebuie orientată de așa manieră încât să cuprindă un
număr cât mai mare din populație.
1
Strategii preventive
Din cele cunoscute până în momentul de față, se știe că apariția leziunilor
carioase poate fi evitată prin câteva măsuri simple:
- Alimentaţia sănătoasă, necariogenă
- Igiena orală eficientă
- Aplicarea de fluor în mod regulat
- Sigilarea fisurilor
În practica curentă, din păcate intervin foarte multe probleme în ceea ce
priveşte posibilitatea de îndeplinire a acestor principii. Cu excepţia sigilărilor,
calitatea celorlalte măsuri, şi ca urmare starea de sănătate orală, depind de
complianţa pacientului, adică de posibilitatea ca acesta să realizeze o profilaxie la
domiciliu de o cât mai bună calitate.

Prevenţia precoce a bolilor parodontale la copii şi adolescenţi se


concentrează În mod obişnuit pe scăderea nivelelor de placă şi prevenirea gingivitei
prin educaţie pentru sănătate orală, cu toate că există dovezi restrânse care să
susţină faptul că aceste activităţi schimbă efectiv istoricul natural de boală
parodontală (Kallio).
Contribuţia periajului dentar cu paste de dinţi cu fluor în prevenţia cariilor
este bine documentată şi oferă justificare pentru promovarea igienei orale, de
asemenea şi din punct de vedere parodontal. Un alt motiv pentru promovarea
igienei orale la copii şi adolescenţi îl reprezintă faptul că un comportament bun de
igienă orală susţine tratamentul unor posibile boli parodontale în timpul perioadei
lor de adult.
Rolul părinţilor, al educatorilor şi al profesorilor ca un exemplu, este de o
importanţă eminentă la copii preşcolari sau din şcoala primară. Numai când
armonia de opinii asupra relevanţei sănătăţii dentare există printre aceste
importante persoane de referinţă, beneficiul prevenţiei poate să-şi atingă
obiectivele. Totuşi, o dizarmonie poate scădea eficienţa acesteia.
Esenţial pentru succesul pe termen lung sunt cel puţin 2 factori: îngrijirile
profesionale regulate şi complianţa pacientului.

2
Prevenţia tradiţională recunoaşte patru mari direcţii care au, fiecare, un rol
bine determinat în profilaxia cariei şi afecţiunilor parodontale: alimentaţia, igiena
orală, aplicarea de fluor şi sigilarea.