Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea

Facultatea
Specializarea Ingineria și Protecția Mediului în Industrie

Procesul tehnologic de fabricare a


cimentului

Profesor coordonator Student,

2011
Cuprins

1. Prosesul tehnologic de fabricare a cimentului


1.1. Stadiul I. Preparea materiilor prime
1.2. Stadiul II. Obținerea clincherului
1.3. Stadiul III. Obținerea cimentului

2. Identificarea surselor și factorilor de poluare

3. Metode de combatere
3.1. Măsuri tehnologice legate de reducerea emisiei de CO2
3.1.1. Compoziția materiei prime
3.1.2. Înlocuirea combustibililor din cuptoarele de clinkerizare
3.1.3 Procese tehnologice mai eficiente (tipul de cuptor)
3.1.4. Reducerea conținutului de clinker din ciment

BIBLIOGRAFIE
1. Prosesul tehnologic de fabricare a cimentului

1.1. STADIUL I. Preparea materiilor prime

Sfărâmarea materiilor prime are loc prin concasare și măcinare.

Concasarea calcarului se face în concasoare cu fălci sau ciocan, iar argila se sfarmă în concasor
cu valţuri.

Măcinarea poate avea loc în prezența sau absența apei, ceea ce a condus la elaborarea unor
tehnologii diferite de fabricare a cimentului, respectiv procedeul umed și procedeul uscat, cu variantele
semiumed și semiuscat. Tehnologia aleasă determină consumurile energetice și alegerea cuptorului de
clincherizare.

Omogenizarea amestecului se face prin agitație mecanică și/sau insuflare de aer, iar corectarea
compoziției se realizează introducând suplimentar SiO2 (din diatomit), Al2O3 (din bauxită) sau oxizi de
fier (din cenușă, zgură).
În procesul umed intervine operația de deleiere, care constă în obținerea unei paste de materii
prime cu un conținut de 30 – 40% apă.

Uscarea materiilor prime este necesară în procedeul uscat și se realizează de obicei în aer liber.

Dozarea se realizează în laborator în funcție de caracteristicile cimentului ce trebuie fabricat și


compoziția chimică a materiilor prime.

Măcinarea se face în mori mobile. Deoarece mărimea suprafeței de contact între reactanți
influențează favorabil mărimea vitezelor reacțiilor chimice care au loc în cuptorul de ardere al
clincherului de ciment, materiile prime sunt aduse în stare nepurvulentă prin măcinare.
În procesul umed, măcinarea se face în amestec cu apă și rezultă o suspensie numită barbotină.
În acest fel se asigură o omogenizare mai bună a amestecului de materii prime. Rezistența pe care
materialul supus măcinării opune corpurilor de măcinare este mai mică în prezența apei și acestea
conduc la un consum de energie mai scăzut. Apa produce înmuierea prin plastifiere.

Umezirea și Granularea sunt operații specific procesuluii uscat și semiuscat. Se realizează prin
stropire cu apă în timpul transferului pulberii de la moară la cuptor, în transportul helicoidal.
1.2. STADIUL II. Obținerea clincherului

Arderea amestecului de materii prime se face cu scopul formării componenților mineralogici


finali ai cimentului. Materiile prime pătrund în cuptor prin partea opusă flăcării. Datorită rotirii
cuptorului, ele vor aluneca lent la vale și vor pătrunde în zone din ce în ce mai calde, ieșind final sub
forma unui material cu o nouă structură chimică – numită “clincher” și care se prezintă sub formă unor
bulgări.
Obținerea clincherului constituie etapa principală a fluxului tehnologic. Ea ridică însă o serie de
probleme majore, dintre care cele mai importante sunt cele legate de consumul foarte mare de
combustibil și de poluare a mediului.
Combustibilul preferat este gazul metan dar se poate folosi și păcura.
În procedeul uscat, pentru a reduce consumul de gaz metan cu 30 – 35% s-a adăugat cuptorului
de ardere o stație de precalcinare în care se ridică temperatura materiilor prime până la 150⁰, arzând
cărbuni inferiori cu putere calorică de 1500-1800 Kcal/Kg (1 Kcal = 4,186 KJ).

Fig. 1. Schema tehnologică de fabricare a cimentului după procedeul uscat.


1 – uscător; 2 – buncăr; 3 – moară; 4 – separator; 5 – cuptor rotativ; 6 – tobă de răcire.

Clincherul de ciment rezultă în procesul de ardere la temperatura de 1450 °C a unui amestec de


roci natural anorganice. Calcarul (CaCO3 aduce CaO iar rocile silicioase aduc (SiO2, Al2O3). Ultimele
pot fi argile, marne, tuf volcanic, zgură de furnal și cenuși de la termocentrale.
Etapa de precalcinare ne permite sa valorificăm mai bine și căldura reziduală a gazelor de
ardere și să evităm efectele negative ale poluării produse de către acesta.
Gazul metan dezafectat în acest mod poate fi valorificat, ca materie primă în industria petrochimică.
Poluarea mediului se datorează faptului că materia primă intră în cuptorul de clincherizare în
stare purvulentă și întâlnește aici gazele fierbinți care părăsesc cuptorul și care tind a antrena pulberea
către coș. Dacă nu se intervine în mod eficient apare pericolul unei poluări care poate efecta suprafețe
foarte mari de ordinul zecilor de hectare. Reținerea pulberilor (care are și un efect economic imediat –
“pierderi de materii prime” – cumpărate, transferate, depozitate, măcinate și deci aruncate la “coș” se
face acționând pe următoarele căi:
- prelucrarea, deja menționată;
- introducerea unor etape de filtrare a gazelor ce părăsesc instalația. Curățarea gazelor de pulberi are loc
în trei pași succesivi, folosind cicloane, filtre sac și filtre electrice.
Se realizează astfel o purificare deosebit de bună, cu prețul unor bunuri moderate de energie.
Costul electrofiltrelor este însă mare iar întreținerea lor trebuie făcută foarte atent, cu atât mai mult cu
cât fiabilitatea instalațiilor nu este cea dorită.

Răcirea clincherului se face cu aer rece care circulă în contracurent cu materialul.


Prelucrând căldura, aerul se preîncălzește și este utilizat la combustie atât în cuptor, cât și în
precalcinator.

1.3. STADIUL III. Obținerea cimentului

Maturarea este o operație importantă pentru calitatea cimentului. Ea constă în continuarea


reacțiilor chimice în faza solidă între CaO rămas liber, nelegat și apa din atmosferă.
Dacă maturarea nu se realizează complet înainte de măcinare, CaO va da reacții de hidroliza și
după utilizare. Această reacție se petrece în creștere înainte de volum ceea ce provoacă degradarea
lucrărilor ca fundații, tencuieli etc. Mortarele devin friabile iar rezistența mecanică a betoanelor scade.
Pentru maturare clincherul se depozitează în silozuri bine aerate unde rămân 5 – 6 săptămâni.

Măcinarea clincherului se face în mori cu bile în funcționare în circuit închis și prevăzut cu


instalații de clasare pneumatică. Finețea cimenturilor pentru construcții este definită prin refuzul pe sita
cu 4950 ochiuri/cm pe care nu trebuie să depașească 15%.

Ambalarea cimentului se face în saci de hârtie impermeabilă la umiditate sau în containere


metalice de construcții speciale pentru a evita orice posibilitate de umezire a acestuia.
În procedeul umed se obține ciment de calitatea cea mai bună datorită omogenizării avansate a
materiilor prime și arderii uniforme. La operația de măcinare umedă consumul de energie ca și efectul
poluant este mai mic.
Deoarece consumul de energie termică la operația de ardere fiind cu 17% mai ridicat decât în
procedeul uscat face ca această tehnologie să fie utilizată în proporție foarte mică.
Fig. 2. Descrierea fluxului tehnologic

Comparații tehnico-economice între procedeele de fabricare a cimentului

Economia procedeelor de fabricare a cimentului este influențată de calitatea materiilor prime și


de consumurile energetice.
Elementele de diferențiere între procedeele umed și uscat constau în:
- consumul de energie electrică la măcinarea materiilor prime;
- consumul de energie termică pentru evaporarea apei;
- pierderile de căldură în gaze.
Procedeul uscat se realizează cu un consum de energie termică de 3000 – 5000 kJ/kg clincher și
un consum de energie electrică cu 20% mai mare decât în cazul procedeului umed.

Comparând procedeele tehnologice, constatăm următoarele:

a. Procedeul umed prezintă:

• Avantaje: măcinare mai fină, omogenizare mai bună, clincherizare mai completă, calitate superioară a
cimentului, consum de energie mai mic, efecte poluante reduse;

• Dezavantaje: consum de energie termică (combustibil pentru evaporarea apei în cuptor) mai ridicat,
investiție mai mare (cuptor lung), cost ridicat al cimentului.
Fig. 3. Procesul de fabricație a cimentului pe procedeu umed.

b. Procedeul uscat prezintă:

• Avantaje: consum de energie termică mai mic, investiție mai redusă (cuptor scurt);

• Dezavantaje: consum de energie electrică mai ridicat, efecte poluante mai mari.

Fig. 4. Procesul de fabricație a cimentului pe procedeu uscat.

Comparând indicatorii tehnico-economici ai celor două procedee, rezultă ca procedeul uscat are
aplicatii pe scară mai largă, în condiții de recuperare a căldurii și diminuarea poluarii cu ajutorul
sistemelor de purificare a gazelor (filtre), integrate în instalație.
2. Identificarea surselor și factorilor de poluare

Nr. Surse de poluare Factori Tipul Poluarii Impact Modalitati de


Crt. Combatere
1. Extractie Praf Fizica Aer Inlocuirea gazul
Vibratii natural cu carbune
2. Calcinare (Zdrobire) Emisii CO2 Chimica Aer Filtrare
Energie termica Fizica Om Masti de protectie
Praf Biologica
Noxe Termica
3. Diluare Apa reziduala Biologica Apa Filtrarea Apei
Chimica
4. Macinare Zgomot Fonica Aer Casti de protectie
Emisii CO2 Chimica Om Masti de protectie
Praf Biologica Sol
Energie termica Fizica
5 Omogenizare Consum de energie Termica Apa Epurarea apei
Apa reziduala Biologica Aer Filtrare
Praf Om
8. Filtrare Praf Biologica Om Integrarea de filtre in
Aer instalatie
7. Granulare Zgomot Fonica Om Casti de protectie
Dopuri Antifonice
8. Uscare (rotatie, Zgomot Fonica Om Casti de protectie
grille,ciclonuri) Dopuri Antifonice
9. Clinkerizare Energie termica Termica Om Inlocuirea
Emisie CO2 Chimica Aerul combustibililor
Praf Biologica traditionali cu
Consum de energie deseuri
Masti protectie
10. Macinare Zgomot Fonica Om Filtrare aer
Emisii CO2 Chimica Aer Masti Protectie
Praf Biologica Casti protectie
Energie termica Fizica
11. Distribuire Emisii CO2 Chimica Aerul Folosirea cailor de
transport CFR in
locul celor rutiere,
ceea ce duce la
reducerea emisiilor
de CO2

3. Metode de combatere
3.1. Măsuri tehnologice legate de reducerea emisiei de CO2
Reducerea emisiilor de CO2 în procesul de calcinare / clinkerizare (emisii directe) se poate realiza
prin următoarele metode

1. Compoziția materiei prime


2. Înlocuirea combustibilului din cuptoarele de clinkerizare
3. Proces tehnologic mai eficient (tip de cuptor)
4. Compoziția finală a cimentului (conținut de clinker)

3.1.1. Compoziția materiei prime

Variația în compoziția materiei prime pentru producția de clinker este una din măsurile de
reducere a emisiilor.
Înlocuind materiile prime cu un conținut mare de carbon, cum este carbonatul de calciu, prin
materiale alternative, se va reduce emisia de CO2 provenită din procesul de calcinare primară. Pe lângă
aceasta, companiile producătoare de ciment spun că folosirea de materii prime alternative implică un
beneficiu asupra mediului. Acele materiale sunt deșeuri și subproduse ale industriei cimentului și de
aceea se folosesc în loc să fie aruncate și deci își cresc valoarea. Mai mult, înlocuirea materiilor prime
prin deșeuri crește potențialul reducerii emisiilor căci aceste produse cer mai puțină energie pentru
combustie decât celelalte (de exemplu, înlocuind argila cu cenușă sau noroi).
Unele deșeuri folosite ca materii prime pot fi:
- Cenușa de pirită (pentru conținutul mare de fier);
- Noroi de la fabrici de hârtie (pentru conținutul mare de carbonat de calciu);
- Nisipuri de topire (pentru conținutul mare de oxid de siliciu);
- Deșeuri de la demolări;

3.1.2. Înlocuirea combustibililor din cuptoarele de clinkerizare

Emisiile de CO2 pot fi reduse în mare măsură prin înlocuirea combustibililor fosili cu un alt tip
de combustibili în procesul de clinkerizare în cuptor. Este cazul înlocuirii cărbunelei cu cocs sau gaz
natural.
Apariția combustibililor alternativi în ultimii ani este conformă cu politica fabricilor de ciment
din Europa, unde acum constituie o bună parte din combustibilul folosit. Înlocuirea combustibililor prin
deșeuri (combustibili alternativi) este una din măsurile cele mai uluitoare în domeniul protecției
mediului pentru industria cimentului. Cele mai folosite deșeuri sunt: cauciucuri, hârtie, uleiuri, lemn,
noroi, plastici solvenți.
Deseori, avantajul înlocuirii combustibililor tradiționali cu acesti combustibili nu se regăsește în
reducerea emisiilor directe de CO2, dar se regăseste atunci când considerăm combustibilul și deșeurile
din punct de vedere al ciclului de viață. Emisiile de CO 2 provenind de la arderea deșeurilor pot fi mai
mari sau mai mici decât emisiile înlocuite, conform factorului fiecăruia de emisii. Dar în afară de
acestea, folosirea deșeurilor pentru ardere aduce în discuție reducerea emisiilor în gropile de gunoi și
incineratoare unde acestea urmau să fie prelucrate.
Această reducere poate să compenseze parțial sau total emisiie de CO 2 în arderile din fabricile de
ciment, depinzând de tipul de deșeuri folosit și de tratarea acestora înlocuită. De aceea înlocuirea
combustibililor fosili cu deșeuri este considerată o măsură de reducere a emisiilor de către GEI în
industria cimentului pe o scară largă. În același timp cuptoarele din industria cimentului sunt mai
eficiente decât incineratoarele și cenușa rămasă este păstrată în ciment. Folosirea acestor combustibili
alternativi încurajează economisirea combustibililor fosili.

3.1.3 Procese tehnologice mai eficiente (tipul de cuptor)

Astfel de măsuri sunt discutate în documente tehnice și sunt adresate pentru îmbunătațirea
eficienței energetice în procesul de calcinare și clinkerizare în cuptoarele de ciment. Există o tendința de
a inlocui procesele umede cu procesele uscate, de înlocuire a cuptoarelor lungi cu cele scurte care au
zone de preîncălzire prin cicloane și acestea din urmă cu cuptoare scurte care au preîncălzire și
precalcinare și care sunt cele mai eficiente din ceea ce există. Aici ar trebui incluse cele mai bune
propuneri pentru sistemele de răcire a clinker-ului, în special cele care permit căldurii refolosite să poată
participă la etapele precedente arderii în cuptor:
• Scoatera din folosință a cuptoarelor pentru procedee umede: cuptoarele umede folosesc de două ori
mai mult combustibil decât cuptoarele uscate, deci înlocuirea lor cu cele uscate poate duce la creșterea
eficienței energetice;
• Înlocuirea cuptoarelor de preîncălzire prin cuptoare cu mai multe trepte cu cicloane de preîncălzire și
precalcinare: este posibilă reducerea consumului de energie termică în producerea de clinker și la
creșterea capacității cuptorului prin adaugarea unui precalcinator și a unui extra-ciclon la sistemul de
preîncălzire în suspensie cu cicloni.
• Optimizarea refolosirii căldurii de la răcitoarele de clinker.

Fig. 5. Cuptor lung pentru proces umed

3.1.4. Reducerea conținutului de clinker din ciment


Producerea de clinker este etapa procesului care cere cea mai mare intensitate energetică (50%
din emisiile directe din industria cimentului). De aceea reducerea cantității de clinker din ciment va duce
la reducerea consumului de energie și a emisiilor de CO 2. Una dintre opțiuni este de a inlocui clinkerul
cu alt produs industrial cum ar fi cenușile sau pozzolan-ul (o piatră vulcanică).

Fig. 6. Preincalzitor în suspensie Fig. 7. Preîncalzitor în suspensie


și precalcinator

Alte măsuri de economisire

În afară de cele descrise anterior, mai sunt alte măsuri cu un mai mic impact, dar care se
implementează în acest sector pentru creșterea eficienței și economisirea energiei:
- Schimbări în grilele de răcire;
- Optimizarea cicloanelor de preîncălzire;
- Optimizarea în exploatarea căldurii de clinker;
- Încălzirea aerului în cicloane și în cuptorul rotativ;
- Optimizarea sistemelor de control.

BIBLIOGRAFIE
1. Dinescu, A., Băjău, G., „Tehnologia materialelor de construcţii”, Editura Didactică și Pedagogică,
1990

2. Stanciu, S., Mazilu, C., „Maşini, utilaje şi instalaţii din industria materialelor de construcţii”, Editura
Didactică și Pedagogică, 1978

3. Teodoreanu, I., Becherescu, D., Beilich, E., Rehner, H., „Instalaţii termotehnologice lianţi, sticlă,
ceramică”, Ed. Tehnică – 1979.

4. Ursu P., „Protejarea aerului atmosferic”, Editura Tehnică, 1978

5. Vişan S., Angelescu A., Alpopi C., „Mediul înconjurător-poluare şi protecţie”, Ed. Economică.
Bucureşti, 2000;

6. www.heidelbergcement.ro

7. Economic Evaluation of Emission Reductions in the Industrial sector in the EU. Bottom-up Analysis.
January 2001