Sunteți pe pagina 1din 14

ANALIZA EXPERIMENTALĂ A COMPORTAMENTULUI FUSURILOR

SFERICE

1. Scopul lucrării:

Lucrarea analizează comportamentul în regim dinamic al fusurilor sferice (pivoți),


utilizate ca elemente componente ale arborilor și osiilor ce permit rezemarea acestora în
lagăre. Astfel sunt identificate elementele geometrice ale fusurilor sferice, iar studiul
comportamentului în regim dinamic este reprezentat de determinarea gradului de uzură al
acestor organe de mașini, ca familii de dependente al acestuia functie de regimurile de
incarcare.

2. Notații:

d0, dsf, d - diametrele pivotului : diametrul secțiunii periculoase, diametrul sferei,


diametrul fusului echivalent , în [mm] (figura 1);
Fa , Fr , FR - forţa axială , componenta forței radiale din asamblarea conică , forța
radială în [N];
α – unghiul de înclinare al corpului pivotului față de normala pe care acționează
forța radială (figura 4), unde α = 18°, generat pe stand sub influența unui moment
încovoietor Mi [Nmm];
1 - lungimea de contact a suprafeţelor sferei , în [mm];
l0 – distanța dintre secțiunea periculoasă și punctul de contact la care acționează
forța FR în [mm];
p - presiunea medie de contact dintre suprafeţele în contact ale asamblării , în
[MPa];
σi – tensiunea efectivă de încovoiere;

1
3. Consideraţii teoretice:
În general, fusurile sferice sunt componente ale arborilor şi osiilor, ce prezintă
suprafeţe exterioare, îngrijit prelucrate, și prin care se realizează contactul cu lagărele de
rezemare. Aceste suprafeţe se află în mişcare relativă de alunecare sau de rostogolire faţă
de suprafeţele interioare ale lagărelor. În contextul acestei lucrări fusul, denumit generic
”pivot auto”, nu este nici osie și nici arbore.

Asupra fusurilor sferice se exercită forțe axiale și forțe radiale, iar calculul de
proiectare al acestora presupune parcurgerea următoarelor calcule:

- calcul de rezistență;

- calcul la presiune de contact;

- verificare la încălzire.

Sarcinile se transmit de la arbore la lagăr numai prin intermediul fusurilor.

Schema de încărcare a unui fus sferic este prezentată în figura 1, unde sunt
identificați și principalii parametri dimensionali. Astfel se identifică: forța axială Fa, forța
radială FR și un moment de încovoiere Mi generat de o mișcare oscilatorie complexă sub
unghiul α.

Fig.1. Schema de încărcare a unui fus sferic


2
De la curs, tensiunea efectivă de încovoiere se determină cu relația:

F ⋅ l0
σi = ≤ σ ai
π d0 3
(1)
32
Diametrul secțiunii periculoase se poate calcula cu relația:

32 FR ⋅ l0
d0 ≥ 3
π ⋅ σ ai (2)

Sau prin aproximare:

d0 ≈ 0, 7d sf , unde d sf - diametrul sferei. (3)

Calculul la presiune de contact se face simplificat, echivalând fusul sferic cu un fus


cilindric de capăt, având diametrul d şi lungimea l.

FR
p= ≤ pa ; (4)
d ⋅l
l
≈ 0,7 ; (5)
d
d ≈ 0,9d sf
(6)

Dacă se înlocuiește relația (6) în (5) se obține:

l ≈ 0, 63 ⋅ d sf
(7)

Verificarea la încălzire presupune respectarea condiţiei:

( p ⋅ν ) ≤ ( p ⋅ν )a , unde ν 
mm 
- viteza periferică; (8)
 min 
π d sf ⋅ n
ν= . (9)
60

3
Un fus sferic din structura sistemelor de direcție și suspensie ale unui autovehicul
rutier parcurge 3 perioade și anume: perioada de rodaj, perioada de exploatare normală și
perioada de uzură accentuată, așa cum se observă în figura 2. Toate aceste perioade
depind de numărul de cicluri de funcționare și solicitările variabile care se exercită asupra
lui.

5 Perioadă Perioadă exploatare Perioadă uzură


Deplasarea Absoluta [mm]

rodaj normală accentuată


4

0
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 10000
Cicluri

Fig.2. Diagrama de uzură a unui fus sferic

4. Instalaţia experimentală :
Standul experimental pe care se vor efectua testările experimentale este reprezentat
în figura 3.

4
A
B C

Fig.3. Standul experimental pentru testarea fusurilor sferice

Standul experimental din figura 3, se compune din 3 unități principale și anume:


unitatea pneumatică (A) pentru controlul și ajustarea presiunilor de lucru; unitatea
mecanică (B), compusă din două posturi de testare experimentală; unitatea de electronică
de comandă (C) prin care sunt acționate cele două posturi mecanice, dar și înregistrarea
parametrilor măsurați din timpul testărilor experimentale.

Prin unitatea pneumatică sunt controlate presiunile de lucru ale celor doi cilindri
pneumatici, ce solicită radial, axial și radial-axial fusurile sferice testate.

Unitatea mecanică este prezentată în detaliu în figura 4, pe baza căreia se identifică


schema cinematică a unui post de lucru. În figura 4 sunt evidențiate și forțele generate
prin intermediul standului experimental asupra fusului sferic. Aceasta este formată din
două posturi de lucru, pentru realizarea simultană a două determinări experimentale. În
figura 4 este prezentată schema cinematică a unui post de lucru.
5
Fig. 4. Unitatea mecanică Fig. 5. Schema cinematică a unui post de
lucru

În baza schemei cinematice din figura 5 se identifică următoarele elemente


componente: 1-manivelă motor; 2-bielă; 3-balansier; 4-lagăr balansier; 5-dispozitiv de
prindere bolţ pivot; 6- traductor pentru măsurarea forţei radiale; 7-cilindru hidraulic de
încărcare cu forţă radială; 8-traductor pentru măsurarea forţei axiale; 9-lanţ cinematic
pentru încărcarea cu forţă axială a pivotului; 10 –cilindru hidraulic pentru încărcarea cu
forţă axială a pivotului.

Unitatea electronică de comandă este prezentată în figura 6.

6
Panou principal
Status,
Pornit/Oprit
Oprire urgentă
Afișaj forța
Afișaj forța axială radială Fr
Fa

Turometru motor
electric
Panou setări
cicluri și moduri
de functionare

Panou comandă
posturi de lucru,
Setări manuale și
automate

Panou selectare mod de


lucru Manual/Automat,
Porniri/Opriri operații
individuale

Fig. 6. Unitatea electronică de comandă și control a standului experimental

5. Desfășurarea lucrării :
Lucrarea se va desfășura prin parcurgerea următoarelor etape:
1 – se vor efectua măsurători cu ajutorul instrumentelor de măsură puse la dispoziție în
cadrul laboratorului în vederea identificării unor parametri dimensionali ai fusului sferic

7
încercat. Astfel vor fi identificați: diametrul sferei dsf și cota l0 conform schemei din
figura 1.
2 – se vor efectua calcule privind identificarea și a celorlalți parametri dimensionali ai
fusului sferic, cu ajutorul relațiilor de calcul (3), (6) și (7). Datele obținute vor fi trecute
în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1

Parametru dsf d0 L D l0
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
Valoare

3 – se vor efectua determinări experimentale pe fusul sferic uzat montat pe postul de


încercat nr. 2.
4 – se vor monta traductorii de forță corespunzători poziției alocate în structura unității
mecanice pentru măsurarea forței axiale și radiale (traductorii 6 și 8).
5 - se va monta ceasul comparator pentru măsurarea deplasării radiale conform figurii 7
și acesta se va aduce în poziția 0.
6 – se va ajusta numărul de cicluri de funcționare pentru primul test experimental n=100
cicluri.
7 – se va porni standul și se va ajusta presiunile pentru cilindrii pneumatici SA1 , Sr1 la
valoarea de 2,5 bari (presiunea normală de lucru a standului specificată în literatura de
specialitate).

8
Fig.7. Amplasarea ceasului comparator pentru măsurarea deplasării radiale a fusului
sferic din structura pivotului

8 – Se va efectua primul test experimental conform acestor valori, iar de pe unitatea


electronică de comandă (C) se vor reține înregistrările celor două forțe de pe afișajele
digitale corespunztoare acestor forțe (figura 6). (câte o valoare la un interval de 10
secunde). În același timp se va reține și valoarea deplasării radiale a fusului sferic
indicată de ceasul comparator.
9 – Se oprește standul (după cele 100 de cicluri specificate), iar valorile forțelor
experimentale atât axială cât și cea radială, cât și deplasarea de pe direcție radială citită
de pe ceasul comparator, vor fi trecute în tabelul 1.2.
10 – Se va calcula forța radială efectivă, ținând cont de geometria pivotului așezat sub un
unghi de 18°, față de orizontală. Aceasta se va determina cu următoarea relație:

FRef ectiv = Fr ⋅ tgα


(10)

9
11 – Se va monta ceasul comparator pentru măsurarea deplasării axiale conform figurii 8,
acesta se va aduce din nou pe poziția 0.

Fig. 8. Amplasarea ceasului comparator pentru măsurarea deplasării axiale a fusului


sferic din structura pivotului

12 – Se va repeta procedura de prelavare a datelor experimentale și calculele aferente


etapelor 6, 7, 8, reținându-se pentru cel de-al doilea test doar deplasarea axială a fusului
sferic citită de pe ceasul comparator pe direcție axială, iar valorile acesteia vor fi trecute
în tabelul 1.2, rezultând un nou set de date experimentale.
12 – Se va calcula deplasarea absolută cu relația de calcul:

10
Δ = δr 2 + δa2 (11)
13 – Se vor compara rezultatele cu cele din literatura de specialitate, respectiv cu cele din
diagrama reprezentată în figura 2, pentru un fus sferic care să lucreze în limitele normale
admisibile, acestea fiind de ± 0,5mm.
Tabelul 1.2
Parametru Fa Fr FRefectiv Deplasarea Deplasarea Deplasarea
[N] [N] [N] radială axială absolută
Ciclu δr [mm] δa [mm] Δ [mm]
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
55
60
65
70
75
80
85
90
95
100

6. Observații și concluzii :
Se fac observaţii asupra experimentelor .
Se va reprezenta grafic dependența dintre deplasarea (uzarea) absolută ”Δ” în funcție de
numărul de cicluri ”n = 100”, Δ (n). Se verifică daca datele obținute se încadrează în
una din perioadele reprezentate în figura 2 valabile pentru uzura unui fus sferic.

11
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Student ……………………………………..
FACULTATEA DE MECANICĂ Grupa……………………………………….

Fișă de date la lucrarea Nr. 21

ANALIZA EXPERIMENTALĂ A COMPORTAMENTULUI FUSURILOR


SFERICE

1. Scopul lucrării

Lucrarea analizează comportamentul în regim dinamic al fusurilor sferice (pivoți),


utilizate ca elemente componente ale arborilor și osiilor ce permit rezemarea acestora în
lagăre. Astfel sunt identificate elementele geometrice ale fusurilor sferice, iar studiul
comportamentului în regim dinamic este reprezentat de determinarea gradului de uzură al
acestor organe de mașini.

2. Schema cinematică a dispozitivului utilizat

Identificarea elementelor componente din structura standului experimental:

12
3. Date inițiale

Tabelul 1.1
Parametru dsf d0 L D l0
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
Valoare 25 20 45 12 23

4. Date experimentale și prelucrate


Parametru Fa Fr FRefectiv Deplasarea Deplasarea Deplasarea
[N] [N] [N] radială axială absolută
Ciclu δr [mm] δa [mm] Δ [mm]
0 0 0 0 0 0 0
5 3521 4897 5569.43 1.18 1.25 1.718982
10 4225 5214 5929.95 1.23 1.257 1.758678
15 7134 6987 7946.41 1.235 1.258 1.762892
20 7960 7934 9023.45 1.238 1.259 1.765708
25 8145 8247 9379.43 1.24 1.258 1.766399
30 8200 8846 10060.7 1.239 1.257 1.764984
35 8132 9274 10547.4 1.238 1.258 1.764995
40 7954 10456 11891.8 1.238 1.258 1.764995
45 6521 11247 12791.4 1.239 1.259 1.766409
50 5897 11345 12902.8 1.24 1.259 1.767111
55 6245 11021 12534.3 1.241 1.26 1.768525
60 6889 10778 12258 1.24 1.26 1.767824
65 7147 9862 11216.2 1.239 1.259 1.239001
70 7894 8631 9816.15 1.239 1.26 1.767122
75 7954 9746 11084.3 1.239 1.26 1.767122
80 7995 10756 12232.9 1.238 1.259 1.765708
85 8046 10994 12503.6 1.239 1.26 1.767122
90 8125 11047 12563.9 1.238 1.259 1.765708
95 8198 11321 12875.5 1.239 1.26 1.767122
100 8205 11340 12897.1 1.24 1.261 1.768536

13
5. Observații și concluzii

Graficul obtinut pentru fusul sferic testat:

1.8

1.6
Deplasarea Absoluta [mm]

1.4

1.2

0.8

0.6

0.4

0.2

0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Cicluri

14