UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

Disciplina:
BAZELE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
Temă Control
Noțiunea de administrație publică și drept administrativ

Noțiunea de Drept Administrativ

În doctrina de specialitate găsim diverse opinii ,în cele ce urmează voi enumera
câteva:„Un grup de norme juridice,care datorită particularităților pe care le prezintă,formează
o ramură distinctă de drept,în cadrul sistemului dreptului”.Intr-un al doilea sens dreptul
administrativ evocă „acea ramură a științei juridice care concretizează normele dreptului
administrativ.Însă între cele două sensuri ale noțiunii există o strânsă legătură,normele
dreptului administrativ fiind obiect de cercetare în disciplina științifică a dreptului
administrativ1”

O definiție în opinia altui autor ar fi :„ Acea ramură a dreptului care cuprinde

ansmblul normelor juridice ce reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea și
activitatea ,controlul și răspunderea administrației publice,în baza și în executarea legii2 ”

1
A.Negoiță ,Drept Administrativ,ed.Silvy,București,1996,p17[Type text]
2
R.N.Petrescu,Drept Administrativ,ed. Hamangiu,București.2009,p27;A. Trăilescu,Drept
Administrativ,ed. a 4-a.ed. CH Beck,București,2010,p3.
 O a treia opinie ar fi că dreptul administrativ nu cuprinde totalitatea normelor juridice
care reglementează administrația publică și este „acea ramură a dreptului care cuprinde
normele juridice care reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea
,activitatea,controlul și răspunderea administrației.3”

O a patra definiție reprezentând un reper neîndoielnic prin rigoarea concepției este

cea dată de A.Iorgovan în Tratat de Drept Administrativ ,ed .a4-a,vol.1ed All Beck p122.:
„Dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public care reglementează concret cu
valoare de principiu relațiile sociale din sfera administrației publice,precum și pe cele de
natură conflictuală dintre autoritățile publice sau structuri private,învestite cu cu autoritate
publică ,pe de o parte și cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ale acestor
autorități ,pe de altă parte.”

Analizând aceste definiții ,observăm că dreptul administrativ este dreptul

administrației putând fi definit ca : „Ramura drepului public care reglementează raporturile
din sfera administrației publice active,raporturile acesteia cu celelalte autorități publice,cu
particularii ,care privesc organizarea și funcționarea ei ,precum și pe cele de natură
conflictuală,dintre administrație,pe de o parte și cei vătămați în drepturile sau interesele lor
legitime,pe de altă parte.4”

Pe lângă această definiție se fac următoarele precizări:

a)sintagma „administrație ”trebuie înțeleasă în sensul ei larg ,incluzând atât autorități

publice,statale sau autonome locale,cât și agenții privați autorizați să presteze anumite servicii
publice fiind implicați astfel în înfăptuirea administrației publice.

b) această disciplină aparține ramurii de drept public neexcluzând regăsirea în

regimul sau statutul juridic,a unor instituții aparținând dreptului administrativ si a unor norme
de drept privat,peste care se așează cu rol coordonator ,normele de drept public.

c)nu mai este menționată precizarea privind regimul de putere publică,deoarece

considerăm că acesta este subînțeles din referirea la administrație,căreia îi este specific
regimul de putere publică

d)dreptul administrativ reglementează două categorii de relații sociale:

1)cele care concretizează cele trei dimensiuni ale administrației publice active în
sistemul constituțional și legal actual,respectiv:executarea legii,emiterea/adoptarea ,ca regulă
de acte normative cu forță juridică inferioară,în executarea legii de acte juridice cu forță egală
legii,sub forma ordonanțelor,simple sau de urgență și prestarea de servicii publice în limitele
legii.

2)cele de natură conflictuală dintre autoritățile publice și cei vătămați în drepturile

sau interesele lor legitime

3
C.S.Săraru ,Drept administrativ,Probleme fundamentale ale dreptului
public.ed.C.H.Beck,București,2016,p.35.
4
Verginia Vedinaș,Drept Administrativ,ed a 4-a ,ed.Universul Juridic,Bucuresti 2019 ,p55
 Noțiunea de Administrație Publică

În doctrina românească (după concepția specifică școlii franceze)se face distincția

între sensul funcțional și sensul derivat,organic.Rezultă astfel că în sens formal,organic
termenul desemnează autoritățile publice investite cu sarcini administrative,iar în sens
funcțional termenul evocă tocmai activitățile pe care sunt însărcinate a le realiza aceste
autorități publice.

Alți autori consideră că în sens formal sau organic ,prin administrație publică
înțelegem ansamblul autorităților și instituțiilor publice care realizează,pe baza și în vederea
executării legii ,o activitate cu un anumit specific.In sens material ,prin administrație publică
,se înțelege„ activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legilor de
către autoritățile care compun acest sistem,în vederea satisfacerii intereselor generale, scop
în care adoptă acte juridice ,organizează și asigură buna funcționare a serviciilor publice și
execută anumite prestații către populație.”5

Referitor la noțiunea de Administrație publică în sens material funțional, în literatura

juridică actuală există diverse definiții ,în care în afară de conceptele care rămân constante
există și particularități care diferențiază autorii.

O definiție în care se regasesc dimensiunile esențiale și tradiționale ale administrației

,respectiv executarea legii și prestarea de servicii publice în limitele legii este cea a
profesorului Antonie Iorgovan:„Administrația publică reprezintă ansamblul ansamblul
activităților Președintelui României,Guvernului,autorităților autonome locale și după caz
,structurilor subordonate acestora,prin care,în regim de putere publică, se aduc la
îndeplinire legile sau ,în limitele legii se prestează servicii publice”6.

Expresia „executarea legii” are în vedere:

a)pregătirea executării,organizarea propriu-zisă și executarea,pâna la faptul material

concret .

b)semnificația actuală a formulei ,care presupune nu doar executarea legii în lato

sensu,ci și emiterea de acte normative,cu forță juridică inferioară sau similară legii,în cazul
ordonanței de Guvern

Având în vedere aceste precizări ,putem defini administrația publică și

astfel:administrația publică reprezintă ansamblul activităților desfașurate de autoritățile
5
A.Trăilescu,Drept Administrativ,ed a3-a,Ed C.H.Beck,București,2008,p1
6
A.Iorgovan,Tratat,op.cit.ed a4-a vol 1 ,p82
admnistrative de stat,cele autonome locale,asociații de dezvoltare intercomunitară și
organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local și
județean,prin care,în regim de putere publică,se execută legea,în sens material,concret
sau prin emiterea de acte normative cu forță juridică inferioară legii sau se prestează
servicii publice.

Trăsăturile care rezultă în urma acestei definiții sunt:

1)obiectul administrației publice constă în :

a)executarea legii,în sens material,concret sau prin emiterea de acte normative cu

forță inferioară legii,sau egală legii,cum este cazul ordonanței de guvern,simple sau de
urgență.

b)prestarea de sevicii publice,în limitele legii.

2)cea de a doua trăsătură a administrației are în vedere autoritățile publice care o

realizează,fiind vorba de autoritățile administrației publice,care pot fi:

a)autorități de natură statală(etatică)

b)autoritați autonome locale

c)organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau

județean și structuri asociative ale unităților administrativ teritoriale,cu sau fără personalitate
juridică

3)ultima trăsătură relevă regimul juridic specific care o caracterizează și anume

regimul de putere publică,regim care presupune ansamblul unor prerogative cu care sunt
investite autoritațile administrative și prin intermediul cărora interesul public dovedește
preeminență față de interesul de privat.„În baza prerogativelor de putere publică de care
dispun,măsurile luate de aceste autorități se aplică direct ,iar în cazul în care nu sunt
respectate,beneficiază de forța coercitivă a statului.7”

7
D.Apostol Tofan ,Drept Administrativ,vol1,ed a4-a,p10