Sunteți pe pagina 1din 25

Controlul fiscal

asupra veniturilor
bugetului de stat

- IAȘI 2013 -

CUPRINS
1. Organizarea controlului fiscal.........................................................................................................2

2. .......................................................................................................................................................4

2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit................................................................................4

2.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit............................................................................6

2.3. Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile independente......................6

2.4. Controlul fiscal asupra venitului din profesii libere................................................................7

2.5. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii........................................................8

2.6. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor...................10

2.7. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende şi dobânzi...............................10

2.9. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată...............................................................11

2.10. Controlul fiscal privind accizele.........................................................................................14

2.11. Controlul fiscal asupra taxelor vamale..............................................................................15

3. Caz practic de control fiscal privind taxa pe valoarea adăugată...................................................16

Concluzii...............................................................................................................................................22

Bibliografie...........................................................................................................................................23

1. Organizarea controlului fiscal

1
“Controlul fiscal este o formă a controlului financiar exercitat de organele statului din
structura Ministerului Finanțelor, fiind intrumentul pe care îl au la dispoziție puterile publice
pentru supravegherea și determinarea prin metode și tehnici specific a asigurării constituirii
resurselor financiare ale statului, în speță, veniturile fiscale care reprezintă partea covârșitoare
a acestora.” 1

Direcția controlului fiscal este organul de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice


care realizează controlul fiscal în baza legilor în vigoare, a hotărârilor și programelor
Guvernului, a sarcinilor Ministerului Finanțelor Publice și a limitelor de competență stabilite.

Direcţia controlului fiscal se subordonează din punct de vedere metodologic, al organizării


si exercitării controlului Direcţiei generale de îndrumare şi control fiscal din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice.

Structura organizatorică a direcţiei controlului fiscal este:

 Serviciul de programare, coordonare sinteză şi îndrumare a activităţii în ceea ce


priveşte controlul fiscal asupra persoanelor fizice;

 Servicii de control fiscal asupra marilor contribuabili;

 Serviciul de control al gestionării si administrării patrimoniului public şi privat al


statului;

 Serviciul de informaţii fiscale, identificarea si combaterea evaziunii fiscale.

Atribuţiunile acestor servicii specializate sunt următoarele:2

 Serviciul programare,coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control fiscal


asupra persoanelor fizice;

 Îndeplinesc şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal;

 Serviciul de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al


statului;

 Serviciul de informaţii fiscale, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale

Controlul fiscal este exercitat de organele abilitate asupra veniturilor bugetului de stat cât
şi asupra veniturilor bugetelor locale. În ceea ce priveşte controlul fiscal asupra veniturilor
bugetului de stat, acesta se efectuează asupra:
1
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.107
2
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.108

2
 Impozitului pe profit;

 Impozitului pe venit;

 Impozitului pe veniturile din activităţile independente;

 Venitului din profesii libere;

 Impozitului pe venitul din salarii;

 Impozitului pe venitul din cedarea folosinţei bunurilor;

 Impozitului pe venitul din dividende şi dobânzi;

 Impozitului pe alte venituri;

 Taxei pe valoarea adăugată (T.V.A.);

 Accizelor;

 Taxelor vamale.

2. Forme ale controlului fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

3
2.1. Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Indiferent de forma de proprietate, agenții economici care realizează profituri din


activitatea efectuată, au obligația, conform legii, să calculeze și să verse la buget impozit pe
profit în cuantumul și termenele prevazute de reglementările în vigoare.

În țara noastră, impozitul pe profit este cel mai supus evaziunii fiscale. Aceasta se
datorează modalității de calcul a impozitului, de presiunea fiscală, de caracterul limitat al
acestui impozit generat de numărul mare al contribuabililor, dotarea tehnică
necorespunzătoare. Datorită acestor argumente, randamentul fiscal al impozitului pe profit
este scăzut, impunându-se astfel o creștere a eficienței controlului fiscal. Astfel, este nevoie ca
toate obiectivele urmărite să fie cunoscute. 3

I. Primul obiectiv este verificarea evidențierii și luării în calcul a tuturor


veniturilor realizate de un agent economic contribuabil, rezultate din orice sursă.

La veniturile realizate, organele fiscale verifică , de obicei, urmatoarele obiective:

 veniturile din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii şi executarea de lucrări


specifice obiectului de activitate a agentului economic declarat în registrul comerţului;
 veniturile din vânzarea oricăror bunuri mobile procurate de acesta cu orice destinaţie;
 veniturile din vânzarea unor bunuri imobiliare;
 veniturile din câştiguri aferente oricărei alte surse .

Controlul fiscal trebuie să verifice dacă operaţiunile din care s-au realizat venituri de
către contribuabil au fost corecte şi au fost înscrise în documentele de evidenţă primară şi în
evidenţă contabilă.
Sustragerea unor venituri de la declarare este unul din cele mai frecvente forme de
evaziune. Acest lucru presupune controale încrucişate, compararea intrărilor cu ieşirile,
controale inopinate , verificarea modului de determinare a adaosului comercial, compararea
veniturilor cu cele ale altor agenţi economici cu aceeaşi putere economică şi cifră de afaceri.
Cele mai răspândite forme de diminuare a veniturilor de către contribuabili sunt:
 necuprinderea în declaraţiile de impunere a veniturilor care se realizează la toate
subunităţile, diminuând astfel veniturile totale impozabile;
 dobândirea şi comercializarea de produse şi mărfuri fără documente de provenienţă, cu
intenţia de a se ascunde veniturile realizate din vânzarea acestora;
 efectuarea de operaţiuni comerciale fictive între societăţi ale aceluiaşi patron sau între
societăţi ale unor patroni diferiţi aflaţi într-o reţea de interese, fără mişcarea efectivă a
bunurilor. Scopul este de a transfera profitul de la o societate plătitoare de impozit la o
altă societate scutită sau care beneficiază de unele facilităţi fiscale;
 înscrierea în documentele de livrare a unor date nereale în legătură cu cantitatea şi
preţul bunurilor comercializate în vederea diminuării scrip-tice a veniturilor şi pe
această cale, a bazei de impozitare;
 organizarea şi conducerea unei evidenţe contabile paralele ori alterarea memoriei
aparatelor de taxat, de marcaj sau a altor surse de stocare a datelor, în scopul
diminuării veniturilor supuse impozitării.
3
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2009, p.184

4
II. Al doilea obiectiv privind impozitul pe profit îl reprezintă verificarea
cheltuielilor, (doar cele efectuate pentru realizarea veniturilor). Acest lucru
înseamnă că va fi exclusă de la calculul profitului impozabil orice cheltuială care
nu s-a realizat pentru obţinerea de venituri. Astfel, este necesară cercetarea tuturor
conturilor de cheltuieli, examinând piesele justificative ale acestora. Vor fi
examinate şi excluse din baza de calcul cheltuielile care nu s-au efectuat pentru
realizarea veniturilor.

Supradimensionarea costurilor în scopul diminuării profitului sau venitului impozabil


se face de obicei prin:
 înregistrarea în evidenţele financiar-contabile a unor cheltuieli care nu sunt aferente
veniturilor realizate;
 menţinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferenţe de preţ mai mici decât cele
corespunzătoare mărfurilor şi produselor nevândute şi existente în stoc;
 includerea în costuri a unor cheltuieli de natura investiţiilor şi a dobânzilor bancare
aferente împrumuturilor pentru investiţii;
 supraevaluarea cheltuielilor aferente veniturilor şi a celor care sunt deductibile;
 cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea societăţii, ci a altor
societăţi aflate în proprietatea aceluiaşi patron, în scopul micşorării profitului
impozabil al societăţii plătitoare de impozit pe profit;
 înregistrarea pe cheltuieli a unor amenzi şi penalităţi pentru care nu se admite
deducerea fiscală;
 includerea pe costuri sau cheltuieli a unor drepturi salariale fictive;
 înregistrarea prin acte contabile sau alte documente legale a unor cheltuieli care au la
bază operaţiuni nereale.

Cheltuielile cele mai susceptibile de a cuprinde elemente ce nu pot să fie efectuate


pentru realizarea veniturilor sunt cele cuprinse în următoarele conturi de cheltuieli: cheltuieli
de întreţinere şi reparaţii; cheltuieli cu redevenţe; cheltuieli cu studii şi cercetări; cheltuieli cu
colaboratorii; cheltuieli privind comisioane şi onorarii; cheltuieli cu transportul de bunuri şi
personal; cheltuieli cu deplasări; alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi.

Al III-lea obiectiv în verificarea impozitului pe profit îl reprezintă modul cum s-a


calculat şi evidenţiat efectiv profitul impozabil şi impozitul aferent, inclusiv sumele de
plată. De obicei, la determinarea impozitului pe profit, prin aplicarea cotei generale de 16%,
nu ar trebui să apară greşeli care ar putea fi constatate de organul fiscal la domiciliul sau la
sediul contribuabilului. Însă, verificarea este obligatorie pentru a evita apariţia de calcule
greşite.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile din livrarea bunurilor
mobile şi imobile, a serviciilor prestate, lucrărilor executate şi cheltuielile efectuate pentru
realizarea acestora dintr-un an fiscal, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Cota de impozit este de 25%, cu următoarele excepţii: cota de 25% adiţională asupra
părţii din profitul impozabil aferent ponderii veniturilor din activităţi de baruri de noapte sau
jocuri de noroc în volumul total al venitului; cota de 80% asupra veniturilor rămase după
scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezervă, în cazul Băncii Naţionale a
României.

5
Impozitul pe profit se calculează şi se regularizează lunar, adunat de la începutul
anului fiscal. Plata acestui impozit se realizează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a
primei luni din trimestrul următor, cu excepţia BNR şi a societăţilor bancare care efectuează
plăţi lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează
impozitul. Impozitul datorat pentru trimestrul IV se plăteşte până la 25 ianuarie inclusiv a
anului următor, reprezentând o sumă egală cu impozitul calculat pe lunile octombrie şi
noiembrie, iar în decembrie se adaugă o sumă aproape egală cu impozitul calculat pentru luna
noiembrie, regularizarea fiind efectuată până la termenul stabilit pentru depunerea bilanţului
contabil. Contribuabilii au datoria de a depune declaraţia de impunere pentru anul fiscal
expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.4

II.2. Controlul fiscal asupra impozitului pe venit

Este subiect al impozitului pe venit, în accepţiunea Ordonanţei nr. 73/1999, persoana


fizică rezidentă, denumită în continuare contribuabil: 5
 orice persoană fizică cu domiciliul în România, pentru veniturile obţinute din România
şi din străinătate;
 persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum şi persoanele fizice
străine, pentru veniturile obţinute în România prin intermediul unei baze fixe situate
pe teritoriul României într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice
perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
 persoanele fizice române fără domiciliu în România, precum şi persoanele fizice
străine care realizează venituri din România în alte condiţii decât cele menţionate la
punctul anterior, potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri.

Tipurile de venituri supuse impozitului pe venit sunt:


 veniturile din activităţi independente;
 veniturile din salarii;
 veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
 venituri din dividende şi dobânzi; alte venituri.
În tipurile de venituri amintite mai sus se încadrează veniturile în bani, echivalentul în
lei al veniturilor în natură şi orice avantaje în bani sau în natură primite de o persoană fizică,
cu titlu gratuit sau cu plată parţială.

II.3. Controlul fiscal asupra impozitului pe veniturile din activităţile


independente

Venitul net din activităţi independente se determină pe baza datelor din contabilitatea
în partidă simplă, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente deductibile. Venitul

4
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.110
5
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.111

6
brut cuprinde sumele încasate şi echivalentul în lei a veniturilor în natură. Sumele primite sub
formă de credit, nu sunt considerate venituri brute.
Din categoria veniturilor din activităţi independente fac parte :
 veniturile comerciale;
 venituri din profesii libere;
 venituri din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală .

II.4. Controlul fiscal asupra venitului din profesii libere

Persoanele fizice care desfăşoară o activitate pe cont propriu se supun impozitului pe


venit pentru toate veniturile obţinute. Venitul impozabil este format din diferenţa dintre
venitul brut şi cheltuielile făcute pentru realizarea acestuia. În cazul acestor categorii de
contribuabili, la determinarea venitului impozabil, organele fiscale verifică dacă s-a ţinut
seama de următoarele elemente:

 de faptul că au sau nu atelier şi utilaje specifice;

 de poziţia atelierului şi de frecvenţa şi felul clientelei;

 de felul produselor şi serviciilor pe care le prestează;

 dacă foloseşte materiale proprii sau numai materialul clienţilor;

 dacă lucrează la comandă sau pentru desfacere pe piaţă;

 de felul comenzilor şi numărul acestora;

 de condiţiile şi sursele de aprovizionare cu materiale şi materii prime şi preţul


acestora;

 dacă exercitarea comerţului se face în loc stabil sau ambulant;

 de locul unde sunt situaţi;

 de suma totală investită în mărfuri;

 de felul mărfurilor pe care le comercializează, de frecvenţa zilnică a clientelei, de


viteza de circulaţie a mărfurilor şi de preţul real de vânzare a acestora;

 de faptul că lucrează singuri sau ajutaţi, de cheltuielile cu plata personalului


angajat cu contract de muncă;

 de cheltuielile efectuate pentru investiţii, mijloace fixe şi obiecte de inventar


necesare desfăşurării activităţii, pentru realizarea de venituri;

 de cheltuielile cu reparaţii efectuate la elementele înscrise în Registrul de inventar.

7
II.5. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Obiectivele controlului fiscal asupra impozitului pe salarii sunt:

 stabilirea corectă a bazei de impozitare prin luarea în considerare a tuturor elementelor


constitutive, a deducerilor şi scutirilor prevăzute de lege;

 aplicarea corectă a cotelor de impunere pe tranşe de venit; stabilirea şi justificarea


legală a facilităţilor fiscale; efectuarea corectă a calculelor;

 reţinerea şi plata la termen;

 urmărirea termenului de prescripţie (trei ani de la data constatării) etc.

Datorită modului de calcul şi percepere prin stopaj la sursă, nu ar trebui să fie


probleme în ce priveşte sustragerea de la plata acestui impozit. Însă pot exista posibilităţi de
evaziune fiscală, datorită proliferării muncii la negru, prin care angajatorii stabilesc cu
angajaţii prin contracte sau convenţii, plata unor salarii reduse, fenomen care proliferează.

Impozitul pe venituri din salarii se datorează pentru veniturile sub formă de salarii şi
alte drepturi salariale realizate de către persoanele fizice române sau străine pe teritoriul
României.

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani sau natură obţinute de o
persoană fizică ce desfăşoară o activitate pe baza unui contract de muncă, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care se acordă, inclusiv
indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă, de maternitate şi pentru concediul privind
îngrijirea copilului de până la doi ani.

Calculul impozitului pe venitul din salarii se face pe baza unor informaţii cuprinse în
fişa fiscală, fişă ce va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale
contribuabilului, indicaţiile referitoare la deducerile personale, veniturile din salariile realizate
şi impozitul reţinut şi virat în timpul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului
plătit pe venitul anual sub formă de salarii.6

În mod concret, obiectul controlului fiscal este reprezentat de:

 aplicarea corectă a cotei în ceea ce priveşte impozitul pe venitul din salarii;

 conducerea corectă a evidenţei contabile în ceea ce priveşte impozitul pe salarii;

 virarea la termen către bugetul de stat a impozitului calculat;

 păstrarea şi arhivarea corespunzătoare a statelor de salarii;

 depunerea declaraţiilor privind obligaţiile de plată datorate bugetului de stat.

6
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.113

8
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza unor informaţii cuprinse
în fişa fiscală. Aceasta va fi completată de către plătitorul de venituri cu datele personale ale
contribuabilului, menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obţinute
şi impozitul reţinut şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului
plătit pe venitul anual sub formă de salarii. Impozitul pe salarii se calculează lunar pe fiecare
loc de muncă. Impozitele se calculează de către angajatori, obligaţia acestora fiind accea de a
efectua vărsămintele la buget.

Statele de salarii se întocmesc lunar de către o persoană din cadrul compartimentului


de salarizare-personal. Aceasta are obligaţia să calculeze şi să înscrie salariul brut realizat,
impozitul datorat, deducerile personale aferente. După efectuarea statului de salarii, acesta va
fi semnat de persoana care l-a realizat. Ulterior, şeful compartimentului va efectua o verificare
a statului de plată realizat, pentru a depista eventuale erori de calcul sau înregistrare,
exercitând atribuţiunile de control financiar preventiv.

Virarea la termen a impozitelor intră în sarcina compartimentului financiar-


contabilitate. Impozitul pe salarii se virează lunar până la data efectuării plăţilor către salariaţi
sau colaboratori. Ulterior acestei date se aplică majorări de 0,3% pe zi de întârziere pentru
sumele cuvenite salariaţilor şi care sunt ridicate de la bancă din contul de disponibil.

În cadrul controlului fiscal se urmăreşte şi dacă impozitul pe salarii s-a calculat lunar
pentru fiecare loc de muncă asupra totalităţii venitului realizat în luna expirată de către fiecare
salariat pe baza cotelor de impozitare, pe tranşe de venit, şi dacă s-a reţinut lunar din sumele
cuvenite la a doua chenzină.

Impozitul pe salarii nereţinut la timp sau în cuantum legal, se reţine de către plătitorul
venitului, de la salariaţii respectivi pe o perioadă de până 3 ani în urmă, de la data constatării.
În cazul în care impozitul pe salarii nu mai poate fi recuperat de la salariatul în cauză, acesta
se suportă de către plătitorul impozitului.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către organele fiscale de


specialitate din Ministerul Finanţelor şi de către unităţile sale teritoriale, în termen de până 3
ani de la data producerii faptelor respective.

Impozitul pe venitul din salarii se poate achita la casieria trezoreriei sau prin virament
din contul bancar al plătitorului în contul trezoreriei finanţelor publice de la organul fiscal
teritorial. Contul în care se virează acest impozit este 20060102 + contul fiscal al plătitorului.

II.6. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinţei


bunurilor

9
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor se definesc ca fiind acele venituri în bani
şi/sau natură care provin din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către
proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal. Aceste venituri sunt stabilite pe baza unui
contract încheiat între părţi, în formă scrisă şi înregistrat la dispoziția organului fiscal
competent în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.

În ceea ce privește determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor se


procedează la deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30% aplicată asupra
venitului brut, această cotă reprezentând cheltuielile deductibile corespunzătoare venitului.
Declarația specială de venit este depusă de către contribuabili la administraţia financiară
teritorială, iar în baza acesteia li se stabilesc plăţile anticipate la impozitul pe venit din cedarea
folosinţei bunurilor, ținându-se cont de venitul anual estimat să se realizeze.

II.7. Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende şi dobânzi

Impozitul pe dividende este perceput prin reținere de la investitori, asociați și


acționari, persoane care obţin câştiguri sub formă de dividende, proporțional cu participarea
lor la capitalul social al agenţilor economici.

Deși impozitul pe dividende este mai puţin expus evaziunii fiscale, fiind perceput prin
reținere la sursă, se manifestă și în cazul acestuia necesitatea exercitării unui control fiscal
riguros care are ca obiective:

 stabilirea corectă şi legală a profitului impozabil, a impozitului pe profit şi a profitului


net de repartizat;

 calcularea corectă a impozitului pe dividende aplicând cota de 10% asupra bazei de


calcul;

 respectarea termenelor de plată.

În cazul acestui impozit, ridicarea de către asociați în cursul anului, înainte de încheierea
anului fiscal, a unor sume importante de bani sub forma avansului din dividende determină o
evaziune fiscală indirectă.

Nefiind încălcată prevederea de a plăti impozitul pe dividende (aceasta realizându-se după


încheierea bilanțului contabil pentru anul fiscal respectiv), se constată că, în aparență, în urma
acestei operații nu se produce tehnic o evaziune fiscală. Cele două căi prin care este afectat
profitul impozabil al agentului economic, în urma excluderii din circuitul economic a unor
sume de bani sunt:

 diminuarea activităţii economice corespunzătoare reducerii potenţialului economic şi


financiar;

10
 recurgerea în vederea compensării sumelor retrase sub forma avansului din dividende,
la împrumuturi bancare care ocazionează costuri financiare suplimentare cu dobânzile,
afectând astfel profitul impozabil şi pe cel net.

Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile din dividende cade în


sarcina persoanelor juridice în momentul efectuării plății dividendelor către acţionari sau
asociaţi. În cazul dividendelor distribuite, dar care au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor
până la sfârşitul anului în care s-a aprobat bilanţul contabil, termenul de plată a impozitului pe
dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv. 7

Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 1% din suma acestora, impozitul
aferent calculându-se şi reţinându-se de către plătitorii de astfel de venituri. Virarea
impozitului respectiv se realizează de către plătitori lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se face calculul dobânzii. Așadar, impozitul reţinut în această manieră
reprezintă impozitul final.

II.8. Controlul fiscal asupra impozitului pe alte venituri

Obligația calculării, reținerii și virării impozitului pentru acele venituri care se obțin
din jocurile de noroc, din premii și prime în bani și/sau în natură cade în sarcina plătitorilor de
venituri, impozitul fiind final și virându-se la bugetul de stat până la data de 25 a lunii
următoare celei în care a fost reținut. Această categorie de venituri se impune prin reținere la
sursă cu o cotă de 10% aplicată la venitul brut.

În situația în care dreptul de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale


este transferat unei alte persoane, impozitul se calculează prin reținere la sursă cu o cotă de
1% aplicată la valoarea tranzacției. Acele tranzacții derulate prin intermediari se
caracterizează prin faptul că respectiva cotă de 1% se aplică asupra diferenței dintre valoarea
tranzacției și valoarea comisionului reținut de aceștia.

II.9. Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) reprezintă un impozit indirect revenit bugetului de


stat pentru valoarea adăugată la fiecare stadiu al circuitului economic. Operațiunile supuse
taxei pe valoare adăugată fac referire la transferul dreptului de proprietate asupra acelor
bunuri ce se regăsesc pe teritoriul României. Deși acest impozit indirect este suportat doar de
consumatorii finali, rolul agentului economic fiind doar de a-l gestiona, evaziunea fiscală se
regăsește și în această situație.

7
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.116

11
Sustragerea unui contribuabil de la plata T.V.A. se realizează fie prin majorarea fictivă
a T.V.A. deductibilă prin intrări fictive de bunuri, fie prin micșorarea T.V.A. colectată, în
urma subevaluării valorii ieșirilor de produse, mărfuri și servicii prin reducerea artificială a
cantităților livrate și/sau a prețurilor aferente acestora.

În vederea realizării controlului fiscal asupra taxei pe valoare adăugată este necesar ca
atenția să fie focalizată pe delimitarea corectă a operațiunilor efectuate de agenții economici
ce intră în sfera de aplicare a T.V.A. referitoare la: operațiuni impozabile obligatorii,
operațiuni scutite de plata T.V.A. și operațiuni la care se aplică cota 0.

Organul fiscal înzestrat cu rolul de a-i verifica pe plătitorii taxei pe valoare adăugată
trebuie să-și desfășoare activitatea de control în funcție de următoarele obiective:8

 Stabilirea corectă a T.V.A. colectată:


- Bunurile livrate, respectiv serviciile prestate să fie înregistrate în facturi sau alte
documente cu caracter legal; baza de impozitare fiind stabilită în conformitate cu
dispozițiile legale;
- Cotele de impozitare aplicate să fie stabilite potrivit dispozițiilor legale.

 Verificarea documentelor, și implicit a evidențelor contabile:


- Înscrierea corectă a documentelor de aprovizionare în Jurnalul pentru cumpărări;
- Înscrierea corectă a documentelor de vânzare în Jurnalul pentru vânzări;
- Corelarea datelor din jurnalele precizate mai sus cu înregistrările în contabilitatea
entității.
 Verificarea întocmirii corecte și prezentarea la termen a decontului de T.V.A. la
dispoziția organelor fiscale:
- Reflectarea corespunzătoare în decont a datelor din jurnal;
- Stabilirea corectă a operațiunilor corespunzătoare regimului taxei pe valoare
adăugată, respectiv operațiuni impozabile la intern, livrări la export, operațiuni
scutite cu sau fără drept de deducere;
- Stabilirea corectă a proratei;
- Stabilirea corectă a sumei datorate sau de primit de la buget;
- Preluarea corectă a soldului de la sfârșitul lunii precedente în funcție de depunerea
sau nu a cererii de rambursare.
 Verificarea efectuării plății T.V.A. rezultată din decont:
- Verificarea extraselor de cont;
- Calculul majorărilor de întârziere în situația în care au fost depășite termenele
legale de plată.
 Verificarea regularizării diferenței de T.V.A. potrivit dispozițiilor legale:
- Compensarea diferenței de primit cu T.V.A. datorată bugetului în lunile următoare;
- Rambursarea diferenței neregularizate.
 Verificarea aprobării rambursării T.V.A.:
8
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.117

12
- Cererea trebuie să fie depusă sub semnătura persoanelor autorizate;
- Suma cerută trebuie să corespundă cu suma înscrisă în decontul de T.V.A.,
- Cererea să fie justificată cu documente legale, cum ar fi:
 Pentru prestările de servicii la export: contractele cu beneficiarii externi,
factura externă, dovada încasării facturii externe sau dovada introducerii în
bancă a declarației de încasare valutară;
 Pentru transporturile internaționale de persoane sau mărfuri: documentul de
transport internațional, licența de transport cu aprobările legale, justificarea
cu documente legale a efectuării transportului;
 Pentru fiecare livrare la export: declarația vamală de export vizată de
organele vamale, documentele de transport internațional, polița de
asigurare-reasigurare sau a alte documente care să justifice exportul;
 Pentru livrările în țară rambursarea se realizează pe baza verificării efectuate
la agenții economici; întocmirea garanțiilor prevăzute de lege în situațiile în
care rambursarea s-a realizat fără verificare;
 Efectuarea de controale încrucișate pentru a determina legalitatea facturilor
emise de furnizor.
 Verificarea îndeplinirii celorlalte obligații ale plătitorilor de T.V.A.:
- Verificarea realității existenței societății în vederea acordării codului fiscal;
verificarea corectei declarații a subunităților societății;
- Înregistrarea ca plătitor de T.V.A. pe baza declarației (opțional) sau pe baza cifrei
de afaceri ce se regăsește în bilanțul contabil;
- Reflectarea în decontul de T.V.A. și în jurnale a importului realizat;
- Data documentelor prin care se confirmă prestarea de către agenții economici a
unor servicii, cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice;
- Data colectării monedelor din mașină pentru acele mărfuri care sunt vândute prin
intermediul mașinilor automate.

Plata taxei pe valoare adăugată cade în sarcina persoanelor fizice sau juridice care
realizează, de o manieră independentă, în mod obișnuit sau ocazional, operațiuni impozabile
prevăzute de lege.

Obligația plății taxei pe valoare adăugată apare la data efectuării livrării de bunuri
mobile, transferului proprietății imobiliare și prestării serviciilor. Reprezentând dreptul
organului fiscal de a pretinde plătitorului, la o dată anume, plata taxei datorate bugetului de
stat, exigibilitatea taxei pe valoare adăugată ia ființă în momentul efectuării livrării bunurilor
mobile, transferului proprietății mobiliare sau în momentul prestării serviciilor.

În vederea stabilirii sumei care urmează a fi vărsată la buget, plătitorii de T.V.A. au


obligația de a întocmi un decont pe care îl vor depune la organul fiscal teritorial până la data
de 25 a lunii următoare pentru luna expirată. Acest impozit indirect, și anume T.V.A,. se

13
virează la trezoreria organului fiscal teritorial în contul nr. 20130101 la care se adaugă codul
fiscal al plătitorului.

II.10. Controlul fiscal privind accizele

Accizele se definesc ca fiind acele taxe speciale de consumație care se aplică anumitor
produse din import sau din țară, cum ar fi: băuturi, țigări, cafea, bijuterii, autoturisme și care
sunt plătite de agenții economici care produc, importă sau comercializează produsele stabilite
prin lege.

Obiectivele controlului fiscal privind accizele sunt următoarele:

 Dacă agentul economic a executat operațiuni cu produse ce sunt supuse accizelor;


 Dacă baza impozabilă a fost stabilită corect pentru fiecare operațiune;
 Dacă cotele utilizate sunt cele legale și dacă au fost corect aplicate la baza de calcul;
 Dacă au existat produse supuse accizelor ce au fost returnate de la export și
valorificate în țară, având același regim fiscal cu cele livrate de la început la interne;
 Dacă termenul exigibilității a fost respectat;
 Dacă plata s-a realizat lunar până la data de 25 a lunii următoare, iar pentru acele
produse din import la data plății taxelor vamale;
 Dacă decontul a fost întocmit corect și depus în termen la dispoziția organelor fiscale.

Organele fiscale care au rolul de a efectua controlul fiscal asupra agenților economici,
urmăreasc dacă:9

 Agenții economici care au achiziționat de la producătorii individuali produse ce sunt


supuse accizelor (prevăzute în anexa nr.1, Legea nr.42/1993) în vederea
comercializării lor, au calculat și vărsat la bugetul de stat accizele corespunzătoare
cantităților achiziționate;
 Pentru vinul, țuica și rachiurile naturale furnizate în stare vărsată de către agenții
economici producători, în vederea utilizării acestora ca materie primă necesară
obținerii altor produse, calcularea accizelor s-a realizat numai la acele produse
rezultate din prelucrare;
 Pentru băuturile alcoolice s-au calculat accizele de fiecare dată când au intervenit
schimbări în concentrația alcoolică;
 La agenții economici care comercializează produse de natura celor prevăzute în
anexa nr.1, Legea nr. 42/1993, introduse pe teritoriul țării de către persoane fizice
neînregistrate ca agenți economici s-au reținut și implicit, vărsat la dispoziția
bugetului statului accizele aferente;

9
Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași 2007, p.120

14
 Accizele au fost calculate prin aplicarea cotelor procentuale corespunzătoare asupra
bazei de impozitare.

Baza de impozitare reprezintă pentru produsele rezultate din producția internă,


contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv accizele; pentru produsele din import, valoarea în
vamă stabilită conform legii, la care se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite la
importul unor categorii de produse; iar pentru bunurile introduse pe teritoriul țării de către
persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici, dar comercializate prin intermediul
agenților economici, contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vândute.

Printre sarcinile atribuite controlului fiscal, se regăsește și verificarea respectării


momentului din care începe obligația datorării accizelor. Acest moment se identifică cu data
efectuării livrării pentru producători, cu data cumpărării pentru agenții economici care
realizează achiziționarea și respectiv, cu data vânzării bunurilor pentru acele produse ce au
fost introduse pe teritoriul țării de către persoanele fizice neînregistrate ca agenți economici,
dar comercializate prin intermediul agenților economici.

Accizele, taxele speciale de consumație, se datorează din ziua încasării produselor


livrate, serviciilor prestate și lucrărilor executate și trebuie virate în contul trezoreriei
organului fiscal teritorial numărul 20140101 la care se adaugă codul fiscal al plătitorului.
Virarea accizelor se realizează lunar, în termen de 25 de zile de la expirarea lunii pentru care
este întocmit decontul.

În situația în care oraganele fiscale constată evaziunea fiscală, sarcina acestora este de a
restabili legalitatea, prin calculul accizelor datorate, precum și a majorărilor de întârziere.

II.11. Controlul fiscal asupra taxelor vamale

Taxele vamale reprezintă un impozit indirect, iar obligația plății acestora se manifestă
în momentul trecerii prin vamă a bunurilor supuse acestui impozit. În cazul taxelor vamale,
obiectivul controlului fiscal constă în aplicarea corectă a tarifului vamal al României. Acestea
se achită în contul bugetului de stat numărul 20160101 la care se adaugă codul fiscal al
plătitorului în cazul persoanelor juridice, iar în cazul persoanelor fizice numărul contului
bugetului de stat este 20160102.

15
În contul “Taxe vamale și alte venituri încasate de la persoanele fizice” sunt
evidențiate acele taxe vamale ce au fost preluate de către organele vamale de la persoanele
fizice, dar și acele venituri ce rezultă din activitățile vamale, precum: amenzi, confiscări de
sume, etc.; iar în contul “Taxe vamale de la persoanele juridice” sunt consemnate taxele
preluate de la agenții economici pentru importul mărfurilor ținând cont de tarifele vamale.

3. Caz practic de control fiscal privind taxa pe valoarea adăugată

Ca şi caz practic am ales un raport de inspecţie fiscală la S.C „METROREX” S.A.

16
Date despre inspecţia fiscală
S-a procedat la verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii
declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii de către S.C. “METROREX’ S.A.,
potrivit ordonanţei în vigoare. S-a efectuat o inspecţie fiscală parţială la S.C. “METROREX’
S.A. în vederea analizării cererii de rambursare a soldului negativ de TVA.

Date despre contribuabil

 Denumire: S.C. “METROREX’’  S.A ;


 Forma de proprietate: Societate comercială pe acţiuni cu capital integral stat;

 Obiectul principal de activitate: “Transportul de persoane cu metroul pe reţeaua de căi


ferate subterane şi supraterane, în conditţii de siguranţă, vizând satisfacerea
interesului public, social şi de protecţie civilă”.

 Capitalul social: Capitalul social, subscris şi vărsat integral de Statul Român în calitate
de acţionar unic este în valoare de 20.177.588 lei.

STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE


Nr Denumire indicator 2007 2008 2009

17
1 Cifra de afaceri 166.638.293 84.767.443 216.376.971

2 Venituri din 228.617.535 364.535.465 239.697.094


exploatare

3 Cheltuieli din 213.326.681 352.808.662 218.838.395


exploatare

4 Rezultatul din 15.290.854 11.726.803 20.858.699


exploatare

5 Venituri financiare 482.433 77.125.498 783.361

6 Cheltuieli financiare 15.875.154 88.852.597 23.760.510

7 Rezultatul financiar -15.392.721 -11.727.099 -22.977.149

8 Rezultatul curent al -101.867 -296 -2.118.450


exerciţiului

9 Venituri 0 0 0
excepţionale

10 Cheltuieli 0 0 0
excepţionale

11 Rezultatul 0 0 0
excepţional

12 Venituri totale 229.099.968 441.660.963 240.480.455

13 Cheltuieli totale 229.201.835 441.661.259 242.598.905

14 Rezultatul brut al -101.867 -296 -2.118.450


exerciţiului

15 Impozit pe profit 1.592.499 0 0

16 Rezultatul net al -1.694.366 -296 -2.118.450


exerciţiului

Sursa *** http://www.metrorex.ro/organizare_p803-1

Principalii furnizori ai societăţii sunt:

a) interni: Alstom S.A, RRRMI S.A, Orange România S.A, Vodafone România S.A, Proenerg
S.A, Praktiker Romania SRL, FDEE Electrica Muntenia Sud S.A, Romtelecom S.A, SNP
Petrom S.A, Lukoil România SRL, Mol Romania Petroleum Products SRL etc ;
18
b) externi: BEI

Principalii clienţi sunt:

Călătorii care utilizează reţeaua de transport public a capitalei, Metrorex S.A,


reprezentând în medie 15% din volumul total de călatori ce utilizează mijloacele de transport
în comun.

Constatări fiscale:
Taxa pe valoarea adaugată:

Perioada verificată: 01.01.2007 – 31.12.2009.

S-a procedat la verificarea prin sondaj a facturilor de intrare şi a facturilor pentru


livrări de bunuri, precum şi modul de înregistrare a acestora în jurnalele de cumpărări şi
jurnalele de vânzări, în cartea mare, în balanţele de verificare lunare şi în deconturile de TVA.

T.V.A. colectată în perioada 01.01.2007–31.12.2009, aferentă veniturilor facturate a


fost în sumă totală de 47.575.538 lei, după cum urmează :

 TVA colectată la 31.12.2007 .........12.263.089 lei ;

 TVA colectată la 31.12.2008 .........16.275.854 lei ;

 TVA colectată la 31.12.2009 .........19.036.595 lei.

În urma verificării documentelor puse la dispoziţia organelor de control, nu s-au constatat


diferenţe la TVA colectată faţă de înregistrările societăţii.

T.V.A. deductibilă provine din :

 servicii diverse prestate de terţi  ;

19
 achiziţii diverse: materiale auxiliare, piese de schimb, obiecte de inventar, utilaje,
consumabile,combustibil;

 chetuieli de transport intern ;

 cheltuieli cu utilităţile : telefon , energie electrică şi altele ;

Valoarea totală a T.V.A. deductibilă în perioada verificată, conform datelor înregistrate de


societate, a fost de 169.498.425 lei.

Alte constatări:

În timpul inspecţiei fiscale s-a constatat că societatea are completate la zi registrele contabile,
registrul de casă, jurnalele de vânzări şi cele de cumpărări.

De asemenea, declaraţiile fiscale, deconturile de TVA şi situaţiile financiare semestriale şi


anuale au fost depuse în termenele legale.

DISCUŢIA FINALĂ CU CONTRIBUABILUL

Din discuţia finală purtată cu reprezentanţii societăţii a rezultat ca acceptă cele constatate de
organele de control şi consemnate în raportul fiscal. Din declaraţia dată, pe propria răspundere , de
către administratorul societăţii, rezultă că au fost puse la dispoziţia organelor de control toate
documentele în original şi acestea au fost restituite în totalitate la finalizarea inspecţiei fiscale.

SINTEZA CONSTATĂRILOR

TVA solicitată la rambursare ................... 35.932.242 lei ;

TVA cu drept de rambursare ................... 35.929.347 lei.

După încheierea actului de control, societatea va proceda la înregistrarea în contabilitate a


diferenţelor constatate.
De informaţiile şi documentele care nu au fost puse la dispoziţia organelor de control şi care
pot apărea după încheierea prezentului raport de inspecţie fiscală este direct răspunzătoare societatea
comercială.
Orice alte diferenţe stabilite cu ocazia altor verificări din partea organelor abilitate de lege vor
fi suportate de S.C. ‘METROREX’ S.A care răspunde pentru operaţiunile realizate, înregistrările
efectuate şi raportările depuse la organele fiscale teritoriale, cerute de legislaţia fiscală în vigoare.

20
Exemple de evaziune fiscală în Germania şi România

Autorităţile germane îşi focalizează atenţia pe venit sau pe bunurile deţinute care pot
indica veniturile. Veniturile realizate în perioadele anterioare sunt relevante doar în măsura în
care evaziunea fiscală s-a desfăşurat în ultimii 5 sau 10 ani.

Evaziunea fiscală este detectată prin urmărirea declaraţiilor fiscale obişnuite, efectuarea de
audituri fiscale, cât şi prin investigaţii criminale efectuate de către autorităţile fiscale.
Controlul fiscal este exercitat în momentul în care, de exemplu, este depusă o plângere de
către un fost angajat, în momentul în care sunt înaintate notificări ale unor instituţii financiare
sau notari, procese juridice sau în situaţia în care se cooperează cu alte ţări.

Un exemplu real al descoperirii evaziunii fiscale în Germania este următorul: autorităţile


fiscale au achiziţionat CD-uri cu informaţii privitoare la conturile deţinute de unii cetăţeni
germani în băncile din Elveţia. Acest lucru a declanşat un val masiv de autodenunţări, dar şi
câteva procese răsunătoare.

Un alt exemplu contă în faptul că autorităţile au cules informaţii disponibile public, şi


anume tranzacţiile pe eBay în vederea stabilirii identităţii celor care vând obiecte la un nivel
profesionist. În urma desfăşurării controalelor pentru veniturile determinate de autorităţi s-au
plătit impozitele obişnuite, plus dobânda de întârziere.

Autorităţile fiscale din România nu au putut efectua controlul asupra averilor nedeclarate
din cauza lipsei unei legislaţii necesare care să le sprijine un asemenea demers. De abia la
sfârşitul anului 2010, guvernul a modificat Codul Fiscal, pentru ca Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală (A.N.A.F.) să poată evalua şi impozita averile nedeclarate. Aşadar, este
vorba doar de veniturile realizate începând cu anul 2011, fiind controlaţi cei a căror diferenţă
între cheltuieli şi venituri este mai mare de 50.000 de lei.

Organele abilitate vor determina aceste averi care fac obiectul evaziunii fiscale urmărind
datele privind proprietăţile imobiliare de la Cadastru sau primării, sumele din conturile
bancare, maşinile cumpărate. De exemplu, dacă o persoană declară venituri de 100 de lei
realizate în anul 2011, dar în baza de date a primăriei există dovezi că şi-a achiziţionat o casă

21
cu valoare impozabilă de 500 de lei, autorităţile fiscale vor cere justificarea sursei veniturilor.
În cazul în care persoana nu v-a putea dovedi sursa acestora, diferenţa va fi impozitată.

Anul 2011 este considerat “anul zero”, iar averea nedeclarată obţinută anterior nu poate fi
supusă impozitării, ca de exemplu, cel care cheltuieşte 600 de lei, deşi a avut venituri de 200
de lei, poate invoca banii obţinuţi înainte de 2011.

Concluzii

22
Controlul fiscal înglobează totalitatea activităţilor ce au ca scop verificarea realităţii,
legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii potrivit
legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi
constatare a evaziunii fiscale.
Persoanele supuse controlului fiscal sunt persoanele fizice şi juridice atât din România,
cât şi din străinătate, precum şi asociaţii fără personalitate juridică, cărora le revin, conform
legii, obligaţii fiscale.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - instituţie publică cu personalitate juridică
şi buget propriu, ce funcţionează în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, este organul
fiscal autorizat să exercite nemijlocit şi neîngrădit controlul fiscal.
Un rol foarte important îl au acţiunile de control realizate de către inspectorii fiscali
întrucât acestea ajută la respectarea disciplinei financiar-fiscale, a normelor de comerţ, cât şi a
realităţii şi legalităţii operaţiunilor comerciale. Deficienţele constatate de autorităţile de
control fiscal, precum sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor, nedeclararea veniturilor
impozabile, întocmirea incompletă a actelor şi documentelor contabile, pot cauza o pierdere
semnificativă a României, ceea ce va duce la un deficit bugetar.

Bibliografie

 E. Iordache, Manualul specialistului în fiscalitate, Editura IRECSON, Bucureşti 2005


23
 Sorin V. Mihăescu , Controlul financiar- bancar, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași 2009

 www.mfinante.ro/

 www.evz.ro

 http://www.metrorex.ro/

24