Sunteți pe pagina 1din 7

Copiii separati de familia biologica, aflati in sistemul de protective

sociala

Hunt(1976-1979) in studiile facute in orfelinate din Grecia, a sustinut ca gradul de


dezvoltare a copiilor din institutii depinde de numarul de copii pe ingrijitor. Cu cat
sunt mai multi copii in ingrijirea unei personae, cu atit dezvoltarea lor este mai
scazuta. Hunt a concluzionat intr-un mod radical : “achizitiile intelectuale si
motivationale masurate de teste sunt probabil atribute ale diferentelor de practice
de crestere a copiilor in clase sociale diferite”.
Ulterior, Hunt a organizat in orfelinate din Iran, un experiment menit sa verifice
importanta nr de copii pe ingrijitor, precum si a unor conditii de stimulare diferita.
El a organizat 5 grupe de copii cu programe de interventie diferite. Copiii au fost
selectati la varsta de 4 saptamani, aveau o dezvoltare normala si au fost urmariti
timp de 5 ani. In grupul de control, erau 12 copii masurati doar cu o scara de
dezvoltare psihomotoare, la fiecare 2 spatamani in primul an si o data pe luna
inanii urmatori.
Grupul de control era alcatuit din copiii plasati in familii profesioniste din
Massachusetts.
Un grup de 10 copii din leagan beneficiau de o stimulare audiovizuala constand in
muzica sau o voce de femeie inregistrata pe casete, pe care si-o administrau
tragand de sfoara aflata langa ei. De asemenea,obiectele de care se serveau erau viu
colorate. Grupul a fost urmarit correct, dar experimental a fost compromise pentru
ca , in momentul cand obiectele cu care erau stimulati copiii s-au stricat, nimeni nu
a intervenit pentru a le repara.
Grupul al 3 lea, experimental, a beneficiat de o scadere a numarului de copii pe
ingrijitor, de la 10, cat era initial, la 3. Ingrijiorii nu au fost insa educati cu privire
la cresterea copilului si actionau in mod natural.
Grupul al 4 lea, format din 20 de copii, a primit ingrijirile traditionale, prin
stimulare audiovizuala, ca la primul grup, si, mai tarziu, jucarii de manipulat.
Grupul al 5 lea era alcatuit din 11 copii care au beneficiat de ingrijitori educati cu
privire la nevoile copilului pentru asigurarea unei dezvoltari normale. Numarul de
copii la un ingrijitor era d 2. Ingrijitorii au beneficiat de un antrenament privind
modalitatile de-ai raspunde copilului , de a intelege semnificatia comportamentelor
de interes, de a incuraja aceste comportamente si de a-i stimula limbajul.
Ingrijitorii au devenit mai eficienti in alegerea jucariilor adecvate pentru copii,
stimuland , astfel, dezvoltarea lor psihica. Ei au fost antrenati sa le vorbeasca
copiilor in timp ce ii ingrijeau: “acum iti schimb scutecele”, “iti voi spala fata” etc.
Hunt pleca de la ipoteza ca dezvoltarea normala a copilului presupune un potential
normal si un mediu care sa asigure o solicitudine fata de nevoile acestuia atit prin
prezenta fiintelor umane, cat si a obiectelor necesare.
In finalul experimentului, grupul al 5 lea s-a comportat chiar mai bine decat copii
americani, la anumite probe. De asemenea, ei erau mai atragatori, mai competenti
sim ai adecvati in raspunsuri. Tipul stimularii a influentat tipul performantelor.
Concluziile experimentului au fost impresionante. Numarul mic de copii la un
ingrijitor pregatit sa interactioneze adecvat cu copiii a dus la dezvoltarea normala a
copiilor din orfelinate, ceea ce era un lucru neobisnuit. Stimularea copiilor s-a
facut, asa cum sublinia Hunt, fara a-I bombarda, fara a-i suprasolicita raspunzand
intereselor manifestate de ei, care erau in acord cu stadiul lor de dezvoltare. S-a
pastrat insa o atentie speciala pentru stimularea verbala a copiilor, domeniu
esential neglijat in rutina orfelinatelor.
Toate aceste experimente si observatii aratau ca in cazul copilului abandonat este
necesara o interventie precoce si de durata.
Practicile Pikler-Lacy, bine cunoscute in mediile educative destinate copiilor de
varste mici, sunt axate pe abordari sensibile, prevenitoare ale copiilor mici.
Copiilor li se explica tot cee ace urmeaza si se asteapta reactiile de acceptare ale
acestora. Aceste practici, initiate de medical pediatru de origine maghiara al carui
nume il poarta, li se adresau copiilor din orfelinate, urmarind sa faciliteze
dezvoltarea lor franata de abadon.
In 1998, Institutul Mamei si Copilului de pe langa Ministerul Sanatatii din
Bucuresti a prezentat un raport privind dezvoltarea copiilor in institutiile pentru
copiii abandonati. Raportul evidentia o dezvoltare fizica (crestere in inaltime si
greutate) sub media varstei si o scadere a imunitatii, care cauza imbolnavirea
frecventa. Situatia era pusa pe seama hranei insuficiente calitativ si cantitativ
uitandu-se alt aspect cel putin la fel de important: abuzul emotional al copiilor.
Acesta din urma poate genera un somn prost, cu intreruperi frecvente. Pe langa
asta, trebuie luat in considerare practicile care la acea data existau in anumite case
de copii abandonati, de a-I scula noaptea si a-I duce la WC pentru a-I impiedica,
astfel sa ude patul. Ori hormonii de crestere se genereaza in timpul somnului
(Robert- Ouvray,1999) e usor de inteles ca un copil ce nu doarme bine nu v-a
creste normal.
Copiii crescuti in mediul institutional din Romania, care au suferit de o severa
deprivare socioemotionala, au fost profund marcati in dezvoltarea lor sub aspect
biopsihosociocultural. Un raport intocmit la solicitarea UNICEF, de catre
sociologa Ecaterina Stativa, din perspectiva drepturilor copilului, evidentiaza
cateva aspect care sunt consicentitele vietii in institutie, mediu sever saracit din
punct de vedere socioemotional. Se remarca aici nu doar plasarea sub medie a
copiilor crescuti in institutii, din punct de vedere staturo-ponderal ci si stergerea
caracteristicilor sexuale. Desigur, este de asteptat, caci identitatea sexuala ti-o
structurezi in raport cu tatal si mama, pe baza conditiei biologice. Aceasta stergere
evidenta a diferentelor are consecinte mult mai severe asupra dezvoltarii fizice de
ansamblu al persoanei, stiut fiind faptul ca identitatea sexuala este o conditie de
baza de la care plecam, in orice mediu sau interactiune sociala. Aceste date ar
merita o atentie crescuta si initierea unor masuri reparatorii si preventive mai
consistente.
O buna analiza a conditiilor socioemotionale din mediul institutiilor pentru copiii
abandonati ne-ar permite probabil proiecte de interventie mai eficiente.
Tinand seama de faptul ca exista numeroase proiecte de restructurare a mediilor de
protectie sociala a copiilor si, implicit, intr-un mod periculos de simplist, si spaima
fata de instituii, am avea nevoie de o evaluare a rezultatelor tuturor proiectelor de
servicii alternative la institutionalizare. Aceasta evaluare trebuie sa aiba in centrul
ei copilul, interesul lui superior. Probabil ca o astfel de evaluare ne va face sa
depasim prejudecatile in abordarea copiilor ce necesita protectie sociala si ne va
permite sa dezvoltam servicii care sa raspunda nevoilor copiilorpentru o
dezvoltare cat mai sanatoasa . Probabil ca o astfel de evaluare ne-ar conduce spre o
alta etapa in relatia cu institutia: reconsiderarea ei (Serban Ionescu, curs sustinut la
Timisoara, in cadrul programului FEB,2000).
Serban Ionescu mentiona o prima etapa, cand institutia era singura solutie de viata
pentru copiii fara parinti, o a doua , in care institutia era desfiintata, si o a treia in
care institutia trebuia sa fie reabilitata, ca solutie pentru anumiti copii fara parinti
sau aflati in situatii speciale.
In acest sens, mentionam cercetarea asupra orfelinatelor din Eritreca(1998).
Concluzia cercetarii era ca, in cazul institutiilor cu o atmosfera democratica , in
care personalul era valorizat si incurajat sa isi assume responsabilitatea fata de
numiti copii, lucrurile decurgeau foarte bine pentru acestia; in institutiile in care
directorul era cel ce isi asuma intreaga responsabilitate, lipsind personalul de orice
putere, lucrurile nu erau bune pentru copii si institutia sfarsea prin a functiona mai
mult pentru personal decat pentru copii. De fapt, cercetarea aceasta cuprinde datele
pe care le avem in legatura cu functionarea familiei ca mediu propice de
dezvoltare a copilului la nivelul institutiilor: cand parintii se simt responsabili fata
de copii si nivelul de stres al vietii zilnice nu ii incapaciteaza in responsabilitatile
lor parentale, copilul poate interactiona bine si dezvoltarea lui va fi sanatoasa.

Factori stresanti din mediu care afecteaza dezvoltarea fiintei umane


Este greu sa separi factorii de stres din mediu, data fiind complexitatea dezvoltarii
umane in relatie cu mediul, asa cum am prezentat-o in subcapitolul anterior. In
fiecare moment al vietii sale, individul este istoria tuturor experientelor de care a
avut parte si asupra carora el lucreaza, pregantind terenul noilor experiente. Toate
acestea se petrec insa in cadrul prefigurat genetic.
Cu toate acestea, avem o vasta literatura care prezinta, cu un oarecare grad de
certitudine, mai multe categorii de factori stresanti apartinand mediului.
Saracia si statutul socioeconomic scazut se considera a fi factori care contribuie la
greutatea mica si prematuritate(Fitzgerald, Stromenn, McKinney,1982).
Mamele cu un statut socioeconomic scazut provin, de regula, din familii sarace,
care au suferit in viata lor de malnutritie(mai mult de o generatie), care au
intampinat probleme maritale frecvent, in care separarile, divortul, abandonul erau
situatii frecvente.
Primul copil il au in jurul varstei de 15 ani si chiar mai putin, au cu 8-10 copii mai
mult decat media, continua sa nasca peste varsta de 35-40 ani. Datele arata ca in
acest caz apare o incidenta crescuta a handicapului la copii mortatilatii infantile.
Birch si Gussow(1970) descriu mamele copiilor cu risc crescut astfel: “ Aceste
mame sunt prost hranite, nu atat de bine dezvoltate, prost ingrijite pana la varsta
cand ajung sa nasca”.
Copiii sunt mici, mor mai repede si au o sanatate mai proasta in copilarie. Bolile
lor sunt frecvente , persistente, severe, mortalitatea este crescuta . Nutritia lor este
influentata negativ de starea de sanatate a mamei, de varsta, veniturile, educatia,
obiceiurile si atitudinile sale. Acesti copii au anemie si sunt mai scunzi la varsta
scolara; lipsesc de la scoala si familia dezorganizata e un fenomen comun.
In concluzie, copiii cu risc crescut sunt adesea copii ai unor mame cu risc crescut.
Tiparele facturilor materni si fetali care apar asociati cu deficienta mentala sunt
similari cu a celor asociati cu avorturile, moartea la nastere, parilizia cerebrala,
epilepsia, tulburarile de comportament infantil.( Anastasiow. 1986)
Bradley si Caldwell(1994) au dezvoltat si au perfectionat o scara de evaluare a
calitatilor mediului, HOME( Home Observational for Measutement of the
Environment). Aceasta scara, alcatuita pe doua grupe de copii, 0-1 an si prescolari,
masura impactul mediului de viata asupra dezoltarii cognitive a copilului. Este un
bun predictor pentru succesul scolar al copilului.
Scara masoara urmatoarele:
1. Receptivitatea emotionala si verbala a mamei;
2. Evitarea restrictiilor si a pedepselor;
3. Organizarea mediului fizic si temporal;
4. Existenta unor materiale de joc adecvate;
5. Implicarea maternala cu copilul;
6. Posibilitatile de stimulare variata de-a lungul unei zile.
Studiile cu acest instrument de evaluare au aratat ca mediul cel ai favorabil este
acela in care cei ce ingrijesc copilul (mama) au o educatie de aproximativ 11 ani si
un grad ridicat de inteligenta. (aceste aspect deja stabilite ar trebui luate in
considerare atunci cand se dezvolta programele de servicii alternative si
institutionalizare.)
Asa cum ne arata literatura din domeniul prevenirii abuzului si neglijarii copilului,
cand copiii sunt neglijati de cei care ii ingrijesc, ei dezvolta un IQ mai scazut si au
rezultate slabe la scoala, precum si probleme de comportament si emotionale.
Prin urmare, aplicarea scarii HOME deceleaza urmatorii factori predictibili pentru
scorul IQ:
 Organizarea vietii familiei;
 Implicarea maternala;
 Varietatea stimularilor(mai ales de limbaj si a abilitatilor academice).
Efecte negative decelate cu acest instrument de evaluarea calitatii mediului sunt
generate de :
 Numarul mare de membrii ai familiei si mediul de viata aglomerat;
 Nasterile frecvente;
 Perioadele scurte dintre nasteri.
Studiile privind saracia si statutul socioeconomic scazut au aratat ca veniturile
mici, nivelul scazut al educatiei parintilor, densitatea scazuta a populatiei si a
barbatilor cu condamnari in vecinatate sunt caracteristici de mediu asociate cu
tulburarile de comportament la copiii care cresc in aceste medii.
Alte studii ( Fitzgerald, Stromenn, McKinney,1982) au aratat ca anumiti copii ai
unor mame cu un IQ de 80, crescuti in comunitati cu standard socioeconomice
scazute vor avea la 4 ani un IQ de aproximativ 80, iar la varsta de 7-8 ani acesta va
scadea.
Reamintindu-ne experimentul de interventie sociala al lui Skeels, care a salvat
copiii dandu-I in ingrijirea unor mame cu retard mental, trebuie sa vedem diferenta
la interpretarea rezultatelor in comparatie cu informatiile de mai sus. Copiii din
aceste medii defavorizate, cu o functionare psihosociala scazuta a adultilor, se nasc
si isi petrec toata copilaria in aceste medii, in astfel de interactiuni sarace.
Brazelton ( Brazelton, Sparrow,2004) sintetizeaza, astfel, factorii de risc din
societatea Americana contemporana, din ultimile decenii:
1. Transformarea structurala a familiei: familiile nucleare sunt tot mai la
distanta de familia largita. Sunt tot mai izolati parintii tineri si copiii lor mici
de un posibil ajutor. Se pierd comunitatile mici in care familiile tinere sunt
ajutate;
2. Femeiile lucreaza, Ramanand insa responsabile si de cresterea copiilor si
sarcinile domestice. Cele care nu lucreaza se simt isolate, dezavantajate,
ceea ce are din nou un efect nefericit asupra copiilor;
3. Copiii cresc in afara unor valori morale, commune societatilor traditionale.
Ei cresc avand ca valori: banul, puterea, razboiul;
4. Sistemul educativ functioneaza deficitar;
5. Inadecvarea sistemului de sanatate;
6. Nu se tine seama de diferentele etnice in tratarea familiilor si a copiilor;
7. Criza economica si actele teroriste care creeaza un stres permanent asupra
familiilor
Este necesar sa tinem seama la programele de prevenire de intreaga dinamica
sociala. Apar forme noi de neglijare a copiilor pe care trebuie sa le luam rapid in
atentie, caci copiii nu asteapta: ei cresc in fiecare zi!
In Romania, copiii parintilor plecati in strainatate la lucru au fost ani de zile
neglijati de sistemul de protectie sociala.