Sunteți pe pagina 1din 2

Filip Ioan

Clasa a 9 a E

Fisa de autor

Mircea Eliade
Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român
la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din
1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa
1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa
peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este
membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Eliade Ganditorul
Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de
intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al
generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care
trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane.
Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop,
cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor
de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale.
Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția
ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de
necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
Maitreyi
Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar
contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor. Pentru români,
romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare.
Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat,
până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof
indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar
ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o
cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu
Al. George, la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu
moare.Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la
însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not
Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în
1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a
miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu
autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste,
fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături
de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu
moare.

pg. 1
Filip Ioan
Clasa a 9 a E

Opere

 Isabel și apele diavolului, roman (1930)


 Lumina ce se stinge, roman (1931)
 Maitreyi, roman (1933)
 Întoarcerea din rai, roman (1934)
 Huliganii, roman (1935)
 Șantier. Roman indirect (1935)
 Domnișoara Christina, nuvelă (1936)
 India (1936)
 Șarpele, nuvelă (1937)
 Nuntă în cer, roman (1939)
 Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)
 Nopți la Serampore, nuvelă (1940)
 Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)
 La țigănci, nuvelă (1959)
 Noaptea de Sânziene, roman (1971)
 În curte la Dionis, nuvele (1977)
 19 trandafiri, roman (1980)
 Viața nouă (Ștefania), roman neterminat

Copilaria si adolescent
Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) și al
Jeanei. Familia se trăgea dintr-un neam de răzeși moldoveni din Ținutul Covurlui. A avut o soră,
Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu
Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914,
și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în
apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa, Eliade a devenit
elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre
Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu. A publicat la Revista Vlăstarul.
A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris piese scurte
pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol
vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de
Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice
ale lui James George Frazer.
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular
începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile
Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P
Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum
am găsit piatra filosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut,
volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

pg. 2