Sunteți pe pagina 1din 4

Poluarea radioactivă

proiect de Debrețeni Daria

Contaminarea radioactivă este procesul de depunere neintenționată și


nedorită a unei substanțe radioactive într-un solid, lichid sau gaz. Această
depunere este cauzată de accidente nucleare precum testele nucleare eșuate,
explodarea centralelor atomice (Cernobîl, Fukushima) etc. Consecințele poluării
radioactive sunt vaste și periculoase atât pentru om cât și pentru mediul
înconjurător.
    Elemente stabile (ce conțin cel
puțin un izotop stabil)

      Elemente radioactive:

izotopul cel mai stabil are un


timp de înjumătățire superior a 4
milioane de ani

      Elemente radioactive:

izotopul cel mai stabil are un


timp de înjumătățire de 800-
34000 ani

      Elemente radioactive:

izotopul cel mai stabil are un


timp de înjumătățire de la o zi la
103 ani

      Elemente puternic

radioactive: izotopul cel mai


stabil are un timp de înjumătățire
de ordinul minutelor până la o zi

      Elemente extrem de radioactive: izotopul cel mai stabil are un timp de înjumătătire mai scăzut de cateva minute

După cum vedeți, uraniul (U) e abia la coada listei cu cele mai radioactive
elemete, însă, fiind unul dintre cele mai folosite elemente de om, este cel
present în poluarea nucleară. Elementele radioactive sunt foarte instabile, având
mult prea mulți electroni. În încercarea de a se stabiliza, se ciocnesc de alți
atomi, rezultând în degajarea electronilor. Aceștia acționează ca niște „gloanțe”
călătorind cu viteza luminii și trecând prin orice tip de material. La nivel
organic, aceste „gloanțe” pot modifica AND-ul celulelor, urmăriile fiind
cancerul sau moarte imediată.

Pentru a vă demonstra consecințele dezastroase ale accidentelor


nucleare, voi folosi ca exemplu explozia centralei nucleare de la Cernobîl
(1986). Lipsa personalului calificat cât și circumstanțele în care a fost operat
reactorul au dus la cel mai mare dezastru nuclear al tuturor timpurilor.
Explozia:
Centrala, locată în apropierea orașului
părăsit Pripyat, Ucraina, era mândria
Uniunii Sovietice, fiind cea mai mare
centrală nucleară a vremii. Inițial
trebuia să aibă 6 reactoare, însă, pe
data de 26 aprilie 1986, a ora 01:23 a
explodat al patrulea reactor în timpul
unui test de siguranță. Detaliile sunt
multe, și pot face un referat întreg
doar despre cum s-a întâmplat explozia, dar nu despre aceasta e proiectul, așa
că o să sintetizez totul: o acumulare de lipsă de personal calificat, condiții
proaste în care a fost operat reactorul și materialele de calitate joasă din care
era construit acesta au dus la explozie.
Urmări:
Explozia nu a fost atât
de devastatoare pe cât au fost

urmările acesteia. O mare parte din


poluarea care a rezultat putea fi
prevenită dacă Uniunea Sovietică ar fi acționat mai repede. De la explozie până
la construirea sarcofagului (o construcție pusă peste reactor pentru a
opri răspândirea radiaților) au fost un total de 206 zile în care tone întregi de
particule radioactive au fost transportate de aer pe teritoriul Europei. Această
degajare de material radioactiv a dus la soluri infertile pentru ani întregi, plante
bolnave și mii de morți din cauza cancerului. În jurul centralei încă se află o
zonă restricționată de 30 de km pătrați. Pe o suprafață totală de 4 km pătrați
frunzele copacilor din pădurea ce înconjura centrala au căpătat o culoare
roșiatică din cauza dozei mari de radiații. De acolo și-a luat și numele –
Pădurea Roșie. În ziua de azi, pădurea încă are aceeași culoare, chiar și în
timpul verii. Animalele au fost și ele afectate: vacile nu mai produceau lapte
sau era un proces dureros de producere, au fost descoperite comportamente
ciudate în ritualul de curtare la păsări și o scădere semnificativă a duratei de
viață la unele insecte. Majoritatea animalelor domestice au fost evacuate, însă
caii lăsați pe o insulă de pe râul Pripyat (6 km de la centrală) au murit din
cauză că glandele lor tiroide au cedat de la radiații. De la fermele din
apropierea dezastrului între anii 1986-1990 au fost raportate peste 350 de
cazuri de animale născute cu malformații grave (fără/cu mai multe membre,
fără ochi, capete sau coaste, sau cranii deformate).
În urmările accidentului, 237 de oameni au fost afectați de iradiere acută,
dintre care 31 au murit în primele 3 luni, însă morțile de cancer prin iradiere
legate de Chernobyl sunt estimate să fie în jur de 4000. Până în anul 2000,
peste 3,5 milioane de oameni au raportat ca fiind afectați de radiații.
Dezastrul de la Chernobyl a fost pe departe cel mai grav dintre dezastrele
nucleare (radiațiile eliminate fiind de 400 de ori mai periculoase decât cele de
la Hiroshima și Nagasaki), însă asta nu înseamnă că celelalte ar trebui ignorate,
radiațiile fac ravagii peste tot unde apar: Fukushima, Kyshtym, Oak Harbor. În
lume s-au întâmplat peste 90 de accidente nucleare, fiecare degajând în aer
radiații. Din păcate, nu sunt preventibile, multe dintre aceste dezastre
întâmplându-se din cauza naturii. O soluție ar fi să nu se mai construiască
centrale atomice, însă acestea sunt bune pentru mediu deoarece creează foarte
multă energie și nu degajă niciun fel de poluare, desigur, dacă nu există vreo
scurgere de uraniu sau vreo explozie…
În concluzie, tot ce putem face în prevenirea poluării radioactive e să fim
vigilenți, să izolăm cât mai repede focarul sau să scoatem din funcțiune
centralele atomice (ultima variant ar însemna să pierdem o sumedenie de
energie din vreme ce o singură centrală e în stare să genereze în jur de 5
milioane MW/ an)