Sunteți pe pagina 1din 8

Referat

Leziuni maligne tumorale


-aspecte
microscopice si macroscopice –
neoplazia
Neoplazia indică procesul de formare a unui nou țesut tumoral, dat de
creștere anormală a celulelor, indiferent dacă este malignă sau
benignă. Boala neoplazică se referă atât la creșteri maligne, cât și la
cele benigne.

Toate tipurile de cancer intră în categoria maladiilor neoplazice. Boli


neoplazice benigne sau creșteri benigne pot, de asemenea, să aibă
un impact negativ asupra sănătății.

O boală neoplazică malignă este o boală în care celulele se divid


rapid, determinându-le să formeze țesuturi anormale
numite neoplasme. Aceste creșteri anormale, cunoscute și ca tumori,
se pot forma în orice parte a corpului. În timp ce unele pot fi benigne,
un număr mare dintre acestea sunt maligne, care este cauza primară
a cancerului. Astfel, toate tipurile de cancer se numesc boli
neoplazice maligne. Creșterile maligne cresc în mod consecvent și,
prin urmare, au tendința de a se răspândi în alte părți ale corpului.
Aceste neoplasme pot distruge țesutul sănătos care le înconjoară și
pot crește lent sau rapid. Pot metastaza sau pot forma noi tumori în
alte părți ale corpului prin creșterea vasculară.

Unele neoplasme maligne se dezvoltă, de asemenea, din tumori


benigne. Astfel, toate tumorile ar trebui tratate sau cel puțin
monitorizate, chiar dacă acestea sunt benigne.

Neoplazie benignă vs malignă


Neoplazia benignă
Ce reprezintă o neoplazie benignă? O masă benignă are în general o
creștere lentă, fiind o tumoră localizată într-o zonă a corpului. Unele
tumori benigne pot deveni maligne, cum ar fi tumorile gigant-celulare,
teratoamele ovariene, meningioamele etc.

Neoplazia malignă
Dacă tumora crește în mod constant, este alcătuită din țesut slab
diferențiat și are potențialul de a implica alte părți ale corpului, este
considerată malignă. Afecțiunile maligne, cunoscute sub numele
de cancer, sunt deseori definite prin creșterea rapidă a celulelor
anormale care:

 sunt capabile să distrugă țesutul normal din jur;


 nu aderă la mecanismele normale de reglare a creșterii;
 pot stabili noi creșteri în alte regiuni ale corpului prin canalele
vasculare.

Două tipuri de tumori maligne care implică osul


sunt sarcoame și carcinoame. Carcinoamele apar în țesuturile
epiteliale, în timp ce sarcoamele se manifestă în țesuturile care provin
din stratul mezodermal, cum ar fi țesutul osos sau muscular.
Sarcoamele pot prezenta metastaze, dar metastazele apar mai
frecvent la carcinoame.

Cancerul primar, cancerul secundar și metastaza


Cancerul primar se referă la prima tumoră malignă care se formează
și la locul său original. Când cancerul primar se răspândește sau
metastazează, cancerul rezultat este numit cancer secundar.
Majoritatea tumorilor maligne primare încep în țesutul moale și, prin
urmare, sunt extrem de dificil și uneori imposibil de detectat prin
examinare vizuală.

Boli neoplazice maligne


Cauze
În timp ce etiologia neoplazică este un studiu în curs de dezvoltare,
sunt cunoscuți anumiți factori de risc care pot conduce la apariția
unei boli neoplazice maligne. Acestia includ:

 Consumul excesiv de alcool


 Obezitate sau supraponderalitate
 Fumat
 Genetică
 Tulburări ale sistemului imunitar
 Anumite virusuri oncogene, cum ar fi papilomavirusul uman
(HPV) și virusul hepatic B
 Toxine chimice
 Expunere excesivă la radiații
 Expunere excesivă la radiațiile UV
Radiațiile și razele ultraviolete pot induce modificări  în ADN și pot
provoca astfel cancere ale pielii. Alți factori, pe de altă parte, pot
declanșa anumite mutații genetice, care la rândul lor pot provoca
proliferarea sau multiplicarea rapidă a țesuturilor.

Neoplasmele maligne pot crește în diferite părți ale corpului,


provocând astfel boli localizate la un anumit organ, cum ar fi
neoplazie pulmonara, neoplazie mamara, neoplazie gastrica. De
exemplu, un pacient poate fi diagnosticat cu un neoplasm malign al
sânului, cunoscut și drept cancer de sân.

Simptome
Cele mai comune semne de boală neoplazică malignă includ
următoarele:

 Anemie
 Transpirații nocturne
 Dificultăți de respirație
 Oboseală
 Diaree
 Pierderea in greutate inexplicabila etc.

Simptomele pe care le prezintă o persoană cu o boală neoplazică


malignă depind, de obicei, de locul în care se află tumora. Dacă o
persoană suferă de o boală neoplazică în sân, ea poate prezenta
modificări anormale ale secrețiilor mamare, dureri de sân și alte
simptome. De asemenea, dacă o persoană are un neoplasm a pielii, 
poate prezenta leziuni cutanate, răni, ulcerații ale pielii etc. Pe de altă
parte, o persoană diagnosticată cu neoplasm al colonului poate
prezenta dureri abdominale, scaune cu sânge și schimbări bruște în
consistența scaunelor.

Unele boli neoplazice pot fi, de asemenea, asimptomatice, în care


pacienții nu prezintă simptome evidente în primele stadii ale bolii. În
astfel de cazuri, simptomele pot fi observate numai atunci când boala
se află deja în stadiile avansate. Astfel de boli maligne neoplazice
sunt mai periculoase, deoarece în majoritatea cazurilor, detectarea
precoce a neoplasmelor anormale crește șansele persoanei de a se
recupera și de a supraviețui.
Diagnostic
Ca parte a diagnosticului bolii neoplazice, pacienții care prezintă
anomalii sau creșteri anormale în orice parte a corpului pot beneficia
de o procedură de diagnostic numită biopsie. În timpul unei biopsii, o
mică mostră de neoplasm este extrasă din organism și este supusă
unei examinări microscopice pentru a analiza componenta sa
celulară. Aceasta este modalitatea cea mai eficientă de a determina
dacă o tumoră este canceroasă sau nu.

Alte teste pot fi de asemenea utilizate pentru a susține diagnosticul.


Acestea pot include RMN, CT, PET, teste de sange.

Tratament
Pacienții diagnosticați cu neoplasm sau cu cancer au nevoie de un
plan de tratament oncologic. Acest plan de tratament poate implica
sau se poate concentra pe diverse proceduri, printre care:

Chimioterapie
Chimioterapia poate fi folosită pentru a vindeca boala sau pentru a
controla creșterea neoplasmelor. Este foarte eficientă în prevenirea
răspândirii bolii și în încetinirea creșterii tumorilor maligne.
Chimioterapia poate fi de asemenea folosită pentru a distruge
neoplasmul sau celulele canceroase, astfel încât acestea să nu mai
poată crește. Prin micșorarea sau distrugerea neoplasmelor
canceroase, această procedură poate ameliora simptomele bolii.
Cu toate acestea, chimioterapia nu este lipsită de riscuri. Procedura
este asociată cu un risc ridicat de complicații din cauza tendinței sale
de a afecta chiar și țesuturile sănătoase. Cu cât țesuturile sănătoase
sunt mai afectate, cu atât mai multe efecte secundare pot apărea în
timpul tratamentului.

Medicamentele chimioterapice pot fi administrate pe cale orală,


intravenos sau injectate direct în organism. Metodele mai radicale de
administrare includ administrarea intratecală (injectată în spațiul dintre
creier și măduva spinării), topică (aplicată pe piele), intraperitoneală
(injectată în cavitatea peritoneală a abdomenului) și intraarterial
(injectată direct în artera care duce la neoplasm). Metoda specifică
utilizată va depinde de localizarea tumorii.

Intervenție chirurgicală
Scopul chirurgiei este de a îndepărta cât mai mult din neoplasm. În
majoritatea cazurilor și ori de câte ori este posibil, chirurgii
îndepărtează întreaga tumoră, precum și o margine de țesut sănătos
în jurul acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care tumora nu poate fi
complet eliminată, chirurgul încearcă să scoată cât mai mult posibil. În
unele cazuri, cum ar fi în cazul cancerului de sân, întregul sân poate
fi, de asemenea, eliminat.

Exemple de maladii neoplazice


Multe tipuri de cancer se manifestă numai în țesuturi moi. Iată câteva
exemple de maladii neoplazice:

Carcinom metastatic
Metastaza este un efect secundar, un rezultat al răspândirii vasculare
a celulelor canceroase într-o altă regiune a corpului dintr-o leziune
primară. Metastaza la nivelul osului este mult mai frecventă decât
manifestarea tumorilor osoase primare. Organele țesuturilor moi,
responsabile în general de metastaze, sunt tumori maligne ale
sânului, plămânului, rinichiului, rectului, pancreasului, stomacului,
prostatei și ovarelor. Leziunile metastatice în schelet pot fi osteolitice,
osteoblastice sau mixte.

Mielom multiplu
Mielomul multiplu este proliferarea malignă a celulelor plasmatice din
măduva osoasă. Această condiție apare în oasele care conțin
măduvă hematopoietică la adulți (de exemplu, vertebrele, coaste,
craniul și pelvisul) și, în stadii avansate, pot fi identificat în zone
izolate ale femurului, umerilor și claviculei. Mielomul multiplu prezintă,
în general, niște leziuni mici, bine delimitate.

Osteosarcom
Osteosarcomul este o tumoră malignă primară a osului care provine
din metafiză (plăcile de creștere de la marginile oaselor lungi) și tinde
să se manifeste în perioadele de creștere rapidă, adesea între 10 și
25 de ani. Cu toate acestea, un procent mic de cazuri apare după
vârsta de 50 de ani și sunt în general asociate cu boala Paget
preexistentă. Majoritatea osteosarcoamelor se manifestă în porțiunea
distală a femurului.

Condrosarcom
Condrosarcomul, ca și osteosarcomul, este o tumoră malignă primară
care apare cel mai frecvent în metafizele oaselor lungi. TUmora se
manifestă direct ca malignitate sau se poate transforma dintr-un
neoplasm benign al cartilajului într-un neoplasm malign.
Condrosarcomul distruge osul trabecular. Etapele mai avansate ale
tumorii produc masele nodulare mari de os nou dezvoltat pe suprafața
osului vechi.

Sarcomul Ewing
Sarcomul Ewing apare în cavitatea medulară, ducând la necroza
osoasă (moartea țesutului) cu formarea osoasă non-neoplazică.
Apare mai ales în oasele lungi ale persoanelor sub vârsta de 20 de
ani și în pelvis, coaste și vertebre de peste 20 de ani. Deși locația
tumorile poate fi foarte variabilă, leziunile sunt rareori regăsite în
regiunile epifizelor (capetele oaselor lungi). Sarcomul Ewing
metastazează de obicei, producând leziuni perforate, în special în
oase plate.

Carcinom nazofaringian
Carcinomul nazofaringian este un neoplasm al capului și al gâtului.
Tumora provine din țesuturile moi ale nazofaringelui posterior și se
extinde agresiv la nivelul palatului, sinusurilor și orbitelor. În stadii
avansate, cancerul se poate răspândi prin sânge, cauzând metastaze
ale măduvei osoase.