Sunteți pe pagina 1din 18

MANAGEMENTUL

COMUNICARII

CURS 2
Dr.Ing.Ec. Alina Mihaela NICUTA
STRUCTURA CURS
1. Introducere în managementul comunicării
2. Tipologiile comunicării. Comunicarea
interpersonală şi comunicarea în echipă
3. Strategii de comunicare în medii organizaţionale

4. Tehnologii de informare şi comunicare


5. Provocările procesului comunicaţional în sfera
construcţiilor
6. Perspective teoretice asupra comunicării în construcţii
7. Tendinţe viitoare pentru comunicarea în domeniul
construcţiilor
MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

De ce comunicăm?

Ce exprimăm prin comunicare?


MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

Ca să ne facem
înţeleşi
Ca să transmitem şi Ca să ne înţelegem
să primim informaţii reciproc

De ce comunicăm?

Ca să fim Ca să stabilim
recepţionaţi relaţii
Ca să rezolvăm probleme
şi conflicte
MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

NEVOI

FIZICE - SOCIALE -
DE IDENTITATE
BIOLOGICE INTERRELATIONARE

SANATATE DORINTA DE • NEVOIA DE


CORPORALA SI SUPRAVIETUIRE SI INCLUDERE IN SISTEM
MENTALA AFIRMARE • DORINTA DE
AUTORITATE
• NEVOIA DE
AFECTIUNE SI RESPECT
MANAGEMENTUL COMUNICĂRII

• Nevoile sunt motivatii comunicationale

• Abraham Maslow consideră că la baza


motivaţiei umane stau cinci grupe
principale de nevoi – PIRAMIDA LUI
MASLOW
MANAGEMENTUL COMUNICĂRII
PROCESUL COMUNICAŢIONAL
Aspecte asociate
comunicării

Conţinut Stabileşte relaţii comunicaţionale

Raţional Emoţional şi motivaţional

Informaţii Nevoi
Idei
Atitudini
Probleme
Evaluări Emoţii
Ordine Sentimente
Instrucţiuni Acceptare – Negare
Sfaturi Susţinere – Respingere
Norme Interes. Indiferenţă
Reguli
PROCESUL COMUNICAŢIONAL

Tehnică de
Tehnică de realizare a
Tehnică de
participare la comunicării,
transmitere
procesul bazată pe relaţia
a mesajului
comunicaţional dintre indivizii
unei organizaţii

Comunicarea directă
Comunicare de masa Comunicarea ascendentă
de la nivelele inferioare ale unei organizaţii
Comunicarea indirectă către cele superioare
Comunicare publica
Comunicarea descendentă
Comunicare de grup de la nivelele superioare către cele
inferioare
Comunicare
interpersonala Comunicarea orizontală
între indivizi pe poziţii ierarhice similare
Comunicare sau între compartimentele unei organizaţii
intrapersonala
NIVELURI DE COMUNICARE
• Comunicarea intrapersonală: în şi către sine. Fiecare se cunoaşte şi se
judecă pe sine, îşi pune întrebări şi îşi răspunde, această comunicare
interioară devine sursă de echilibru psihic şi emoţional.

• Comunicarea interpersonală: comunicarea între oameni. Urmăreşte


cunoaşterea celor de lângă noi, crearea şi întreţinerea legăturilor umane,
recunoaşterea valorii personale, satisfacearea nevoilor afective, de control
şi dominaţie etc.

 Directă: presupune iniţiere de contacte personale, interactive între


oameni,
 Indirectă: presupune tehnici secundare de punere în contact (scriere,
transmisii prin unde sau fibră optică).
NIVELURI DE COMUNICARE
• Comunicarea de grup: în colectivităţi restrânse, max 11 persoane
(echipe, familii, cercuri de prieteni, colegi etc). Presupune schimb de
idei şi emoţii, împărtăşirea experienţelor, căutare soluţii de rezolvare a
problemelor, luare decizii şi aplanare conflicte.

• Comunicarea publică: transmiterea de informaţii, schimbarea


opiniilor şi acţiunilor publicului, influenţarea sentimentelor,

Marcus Fabius Quintilianus - primul profesor de retorică la Roma. La


retragerea din activitate a scris un compendiu în 12 volume, intitulat
„Institutio oratoria” (“Formarea vorbitorului în public”).
Informaţia principală transmisă era că oratorul, pe lângă calităţile de om al
legii, filosof şi poet, trebuie să fie şi bun actor. Pentru aceasta trebuie
studiate inventica, compoziţia, stilul şi emisia discursului, prezentarea
statică (postura) şi dinamică (gesticulaţia).
NIVELURI DE COMUNICARE
Comunicarea de masă: “producerea şi difuzarea mesajelor scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale de către un sistem mediatic
instituţionalizat către un public variat şi numeros”

Motivaţie Descriere
Informare Intenţia de a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume
Prestigiu social Intenţia de a stăpâni subiectele de discuţie
Recreere Evadare din lumea obligaţiilor zilnice
Ocupaţie Intenţia de a da un sens timpului liber
Ritual Consum mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau ceremonial
Siguranţă Absenţa ştirilor şi informaţiilor despre actualitate ar provoca nesiguranţă
sau dezorientare
Emulaţie Necesitatea de a trăi evenimente palpitante
Contact social Lărgirea sferei personale de viaţă
Instrument Utilizarea cu scop precis a informaţiei (ştiri despre bursă sau anunţuri)

Sursă: Consum de mesaje mediatice (Van Cuilenburg)


COMUNICAREA IN GRUP
• Tuckman (1965) prezenta “Modelul de dezvoltare a grupului” cu patru
etape:

1. Formare: stadiu initial al dezvoltarii grupului. Membrii incep sa se


cunoasca, au comportament inhibat pentru a nu ofensa sau intra in
conflict.
2. Dezlantuire: indivizii incep sa capete incredere in grup, se simt in
siguranta, isi exprima opiniile si perspectivele. Pot apare conflicte si
constientizari asupra problemelor potentiale.
3. Reglementare: identificarea rolurilor si responsabilitatilor membrilor in
echipa, regulile stabilite in echipa structurand interactiunea intre
membri.
4. Actionare: echipa functioneaza dupa o schema stabilita pentru o
activitate comuna.
TIPURI COMPORTAMENTALE
IN COMUNICARE
Comportament Comportament Comportament
ostil asertiv pasiv

Drepturi îşi comunică drepturile îşi comunică drepturile personale nu îşi comunică
fără a fi interesat de fără a le obstructiona pe ale deloc drepturile
drepturile altora altora

Interese nu este preocupat îşi urmăreşte interesele dar într- este interesat în
decât de propriile o manieră în care se respectă pe primul rând de
interese sine respectându-i şi pe ceilalţi ceilalţi

Conformism face presiuni asupra rezistă la presiunile anturajului se supune


anturajului presiunii celorlalţi

Comunicarea îşi exprimă ostil îşi exprimă sentimentele onest, nu-şi exprimă
sentimentelor sentimentele deschis sentimentele

Implicare îşi atinge obiectivele are încredere în sine, o reală face apologie
personală în prin efortul altora imagine de sine şi îşi atinge celorlalţi
atingerea obiectivele prin eforturi proprii
obiectivelor
EXERCITIU DE COMUNICARE

• Încercaţi să “spuneţi” cât mai multe despre d-voastră


utilizând elemente grafice, simboluri etc.

• Dar nu cuvinte!
INVENTAR DE AUTOEVALUARE
PENTRU UN TRAINING ASERTIV
• Stabiliţi gradul de agitaţie emoţională provocată de fiecare din situaţiile enumerate, apreciind procentul
de emoţii interferente pe care îl simţiţi în momentul respectiv (disconfort, anxietate, frică, mânie,
vinovăţie etc.) şi notaţi cu
1 Deloc
2 Un procent mic
3 Un procent destul de mare
4 Un procent mare
5 Un procent foarte mare
• Parcurgeţi apoi lista pentru a doua oară şi apreciaţi probabilitatea de a acţiona ca în situaţiile descrise,
pentru dumneavoastră, notând cu
1 Nu fac niciodată
2 Fac rareori
3 Fac cam jumătate din timp
4 Fac de obicei
5 Fac întotdeauna
• Totalizaţi separat punctele pentru cei doi indicatori (gradul de agitaţie emoţională şi probabilitatea de a
acţiona) şi urmăriţi în care din categoriile de mai jos se încadrează comportamentul dumneavoastră.
A. Tipul neasertiv – gradul de agitaţie este mai mare decât probabilitatea de a acţiona.
Vă comportaţi predominant neasertiv pentru că nu reuşiţi să faceţi faţă emoţiilor şi să
vă reduceţi gradul de agitaţie. Acestea vă copleşesc şi vă împiedică să acţionaţi în
contextul respectiv.
• B. Tipul indiferent – grad redus de agitaţie emoţională şi probabilitate mică de acţiune
în majoritatea situaţiilor. Sunteţi genul de persoană care, în general, nu doreşte să-şi
schimbe comportamentul pentru a fi mai asertivă. S-ar putea să faceţi confuzii între
asertivitate şi comportamentul agresiv, sau să aveţi un sistem de convingeri
neadecvate, de tip iraţional, care să vă împiedice să vă recunoaşteţi drepturile
personale sau pe cele ale celorlalţi. Încercaţi să vă gândiţi mai mult la motivele pentru
care vă comportaţi într-un anumit fel, în diverse situaţii concrete.
• C. Tipul agitat – grad mare de agitaţie emoţională şi probabilitate mare de acţiune.
Deşi vă comportaţi asertiv, sunteţi anxios sau tensionat emoţional. Dacă această
agitaţie emoţională apare, mai ales, sub forma mâniei sau supărării, devine indicator
pentru un comportament cu note agresive. Pentru a face faţă emoţiilor perturbatoare
trebuie să încercaţi să vă schimbaţi în primul rând convingerile, să învăţaţi să
recunoaşteţi, în diferite situaţii, senzaţiile vegetative care sunt semnalele stărilor
afective neplăcute şi să le determinaţi cauzele, apoi să le contracaraţi prin mesaje
interioare raţionale constructive.
• D. Tipul asertiv, echilibrat – măsura probabilităţii de acţiune depăşeşte gradul de
agitaţie emoţională. Emoţiile nu vă perturbă modul constant de acţiune. Reuşiţi fără
dificultate să comunicaţi celor din jur ceea ce vă deranjează fără a acumula tensiune în
plan psihic.
PROCESUL COMUNICAŢIONAL
„10 Legi ale Comunicării Umane” Hugh Mackay
1. Important nu este mesajul expozantului către receptor ci ceea ce face acesta cu mesajul primit,
acest aspect putând determina succesul comunicării.
2. Ascultătorii interpretează informaţiile şi mesajele primite într-o manieră care le conferă
siguranţă şi confort.
3. Când unele atitudini ale oamenilor sunt atacate frontal, aceștia au tendinţa de a le apăra şi
chiar consolida.
4. Oamenii acordă atenţie informaţiilor care sunt relevante contextelor personale şi care
corespund punctelor lor de vedere.
5. Oamenii care se simt în nesiguranţă în contextul unei anumite relaţii, în general nu sunt buni
ascultători, nu percep mesajul.
6. Oamenii sunt mai deschişi să asculte când sunt la rândul lor ascultați.
7. Oamenii sunt mai dispuşi la schimbare atunci când comunicarea este îmbinată cu o experienţă
reală, decât în contextul comunicării doar verbale.
8. Oamenii sunt mai dispuşi să suporte o schimbare când îi afectează direct decât dacă sunt
consultaţi înainte de a efectua această schimbare.
9. Informaţia sau mesajul transmis va fi interpretată în funcţie de modul în care se face
comunicarea, de momentul efectuării comunicării şi de persoana care realizează acest lucru.
10. Lipsa de autocunoaştere şi delăsarea în a soluționa conflictele proprii fac ca efortul de
comunicare cu ceilalţi oameni să devină tot mai greu.