Sunteți pe pagina 1din 35

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU


DE LA BRAD" IAȘI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Specializarea Management și Audit în Agricultură

CONTABILITATE
FINANCIARĂ DE RAPORTARE

Profesor îndrumător:
Conf. dr. Carmen Luiza COSTULEANU

Masterand: Cătălin ANTONIU

IAȘ I
2019
CUPRINS

1. INTRODUCERE
1.1. Importanţa ,rolul şi funcţiile bilanţului contabil
1.2. Structura bilanţului contabil

2. Structura Contului de profit şi pierdere

3. Structura Anexei la bilanţ

3.1. Întocmirea bilanţului contabil


3.2. Întocmirea balanţei de verificare înainte de inventariere
3.3. Inventarierea generală a patrimoniului
3.4. Înregistrarea regularizărilor, rectificărilor şi delimitarea operaţiunilor pe exerciţii financiare
3.5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea lui

4. Analiza indicatorilor stabiliţi pe baza bilanţului contabil


4.1. Analiza pe baza Bilanţului propriu-zis
4.2. Analiza pe baza Contului de Profit şi Pierderi
4.3. Analiza combinată

5. EVALUAREA ELEMENTELOR PREZENTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE


5.1. Reguli generale de evaluare

6. VENITURI ŞI CHELTUIELI
6.1. Venituri
6.2. Cheltuieli

7. STUDIU DE CAZ LA S.C. AGROSABY CLAUNIK S.R.L


7.1. Analiza Activului patrimonial
7.2. Analiza Pasivului patrimonial
7.3. Analiza Contului de Profit şi Pierdere

BIBLIOGRAFIE

1
I. BILANŢUL CONTABIL

Documentul de sinteză care prezintă patrimoniul societaţii comerciale la sfârsitul


exercitiului financiar ca tot unitar, este bilanţul contabil. El se compune din:
 bilanţ propriu-zis,
 cont de profit si pierderi si
 anexele la bilanţ.

Când şi cum a apărut bilanţul contabil?

Primele forme de bilanţ datează din secolul al XIV-lea, în Italia, sub forma registrelor comerciale în
care negustorii îşi consemnau cifra de afaceri, creditele şi încasările de la clienţi.
În secolul al XV-lea, când se impune contabilitatea în partidă dublă, bilanţul contabil nu se întocmea
cu regularitate, deoarece el nu servea determinării câstigului sau pierderii, ci numai pentru a determina
mărimea averii. Prin urmare, în această perioadă în care reglemantările fiscale se axau pe avere şi nu pe
consum, întâlnim întocmirea bilanţului numai la încheierea afacerilor, cu ocazia fuziunii sau divizării
societaţiilor comerciale.
Ulterior, în secolul al XVII-lea,când un număr mare de societăţi comerciale încep să dea faliment în
Europa de Vest (îndeosebi în Franţa), se impune întocmirea inventarierilor periodice pentru a cunoaşte
situaţia reală a bunurilor, creanţelor şi datoriilor la data falimentului. În paralel sistemul de impozite şi
taxe se deplasează către consumaţie. Aceste condiţii au impus întocmirea cu regularitate a bilanţurilor
contabile.
Inventarierea anuală şi întocmirea bilanţului în caz de faliment sunt dezvoltate ca prevederi legale în
Codul Comercial a lui Napoleon. Ele sunt preluate ulterior în Codul Comercial German din secolul al-
XIX-lea, iar în ziele noastre periodicitatea întocmirii bilanţului are un caracter generalizat.
În România, periodicitatea întocmirii bilanţului este prevazuta în lucrări datând din secolul al XIX-
lea.
Dacă în perioada supercentralizarii economice (1950-1990) rolul documentelor de sinteză şi
raportare contabilă a fost minimalizat, în prezent, prin aplicarea unui sistem contabil aplicat economiei de
piaţă, importanţa conturilor anuale a crescut.
Un aspect în acest sens îl constituie transparenţa informaţiei contabile prin publicarea bilanţului
care în prealabil trebuie verificat şi certificat de persoane autorizate (cenzori, experţi contabili, contabili
autorizaţi sau firme specializate). Deasemenea, datorită dualismului contabil practicat (existenţa celor
două circuite paralele:contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune), se separă informaţia contabilă
cu character public, conţinută în bilanţ, de informaţia cu caracter confidenţial.
Prezentarea bilanţului contabil se face pe formulare tip, în concordanţă cu standardele U.E.
privind forma şi conţinutul informatiei contabile, din următoarele motive:
 înregistrările contabile trebuie să aibă la bază documente justificative;
 înregistrările trebuie să fie consemnate periodic în registrele contabile obligatorii, în mod complet,
corect şi la timp;
 înregistrarea încasărilor şi plăţilor cu şi fără numerar (casierie şi cont curent) trebuie să se facă zilnic;
 informaţiile trebuie să poată fi înţelese şi de către terţe persoane, care să-şi formeze o imagine privind
starea patrimoniului, rezultatul economico-financiar şi raportul existent între creanţe şi datorii.
Prin bilanţ, activele şi pasivele patrimoniale, precum şi procesele economice (venituri si
cheltuieli) se prezinta deci sistematizat, în structura impusa de reglementările contabile în vigoare.

2
1.1 Importanţa ,rolul şi funcţiile bilanţului contabil

Bilanţul contabil reprezintă un model de sintetizare valorică la un moment dat, a relaţiilor de


echilibru dintre activele şi pasivele patrimoniale. Egalitatea fundamentala reflectată prin bilanţul contabil
este:
ACTIV BILANTIER = PASIV BILANTIER
ca expresie a ţinerii contabilităţii în partidă dublă.
Modul de fundamentare a egalităţii bilanţiere de mai sus a dat nastere în timp la diverse concepţii,
astfel:
a) Concepţia economico – juridico - patrimonială, conform căreia egalitatea bilanţieră porneşte de
la relaţia :
Valori economice = Capital + Obligatiuni
(obiecte de drept) (drepturi + angajamente)

b) Concepţia economico - juridică, conform căreia egalitatea bilanţiera porneşte de la relaţia:


Realitati = Resurse
(elemente concrete+activ formal) (abstractii juridice)

c) Concepţia economică, conform căreia egalitatea bilanţieră porneş de la relaţia:


Avere = Capital
(activ) (pasiv)

Cu alte cuvinte, noţiunea de capital desemnează valoarea totala a averii societăţii comerciale,
exprimată într-o singură sumă.
Indiferent de concepţia adoptată, bilanţul contabil reprezintă cel mai important instrument de
înregistrare şi control folosit în contabilitate, care furnizează date pentru analiza situaţiei economico-
finaciare a societăţii comerciale şi care reflectă politica financiară a acesteia.
Având în vedere aceste elemente, rolul bilanţului este de a asigura urmatoarele informaţii:

a) Determinarea situaţiei nete a patrimoniului, sau a capitalurilor proprii conform relaţiei:

Situaţie netă = Activ - Datorii


(Capitaluri proprii)
Situaţia netă a patrimoniului se mai numeşte şi Activ net contabi (ANC) şi se determină prin date
furnizate de bilantul propriu-zis (contul situaţiei patrimoniului).

b) Determinarea rezultatului economico-finaciar net, care se poate face cu date din doua surse:
-- din bilanţul propriu-zis, conform relaţiei:

Rezultatul = Capitaluri proprii - Capitaluri proprii +/- Modificări de capital


net la sfârşitul la începutul în cursul
(bilanţier) exerciţiului exerciţiului exerciţiului

-- din Contul de profit şi pierderi, conform relaţiei :

Rezultatul net = Venituri - Cheltuieli

3
c) Furnizarea unor date de detaliu privind :
- situaţia activelor imobilizate ;
- situaţia stocurilor şi producţia în curs de execuţie;
- situaţia creanţelor şi datoriilor;
- situaţia provizioanelor şi ajustărilor;
- determinarea rezultatului fiscal(profit impozabil );
- repartizarea rezultatului exerciţiului (profit net)
- alte informatii: metode de amortizare, metode de evaluare şi contabilitate a stocurilor, etc.
Aceste date sunt furnizate de Anexele la bilanţ şi de Raportul de gestiune întocmit de
administratori (ce însoţeşte bilanţul contabil).
Datorită standardizării bilanţului, toate aceste date nu sunt influenţate de particularităţile
obiectului de activitate şi ramurii în care se încadrează societatea comercială.
Bilanţul contabil (în sensul de conturi anuale ) îndeplineşte 3 funcţii importante, ce decurg din însuşi
conţinutul său şi anume:

1. Funcţia de generalizare - ca expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a datelor şi


informaţiilor contabile în cadrul societăţii comerciale.
Astfel, bilanţul contabil preia informaţiile din fiecare cont ( prin intermediul balanţei de verificare),
le grupează, le sistematizează şi le centralizează după natura lor, oferind informaţii sintetice privind:
mijloacele economice (activele patrimoniale), sursele economice (pasivele patrimoniale) şi veniturile şi
cheltuielile (procesele economice).
Ca urmare a funcţiei de generalizare , spunem ca bilanţul contabil este un document de sinteză.
2. Funcţia de informare – ca expresie a rolului său fundamental în sistemul informaţional economic.
Astfel, bilanţul contabil furnizează, informaţii externe extrem de importante referitoare la partimoniul
societaţii comerciale, care servesc atât conducerii, cât mai ales terţilor: bănci, furnizori, clienţi, acţionari
etc. Aceştia îşi pot forma o imagine clară asupra modului în care se asigură principiile gestiunii
economice: mărimea şi structura mijloacelor economice, în ce măsură acestea sunt finanţate din surse
proprii sau împrumutate, rezultatul obţinut (profit/pierdere).
Avand aceste informaţii, conducerea poate adopta decizii pentru activitatea din perioada următoare, iar
utilizatorii externi pot hotărî dacă îşi continuă colaborarea cu societatea comercială respectivă.
Ca urmare a funcţiei de informare, spunem că bilanţul contabil este un document de raportare
contabilă.

3. Funcţia de analiză – decurge din primele două funcţii. Ea se bazează pe evidenţierea indicatorilor
esenţiali ce reflectă activitatea economico-financiară a societăţii comerciale, pe evidenţierea factorilor de
influenţă a fenomenelor şi proceselor economice şi a mărimii acestei influenţe. Se realizează prin existenţa
relaţiilor obligatorii dintre posturile bilanţului, dintre capitolele acestuia, sau dintre bilanţ şi anexă.
Practic, funcţia de analiză reflectă cel mai bine rolul şi importanţa bilanţului în cadrul sistemului
informaţional economic dintr-o societate comercială. Cu ajutorul său se calculează mărimea indicatorilor
economico- financiari, evoluţia lor în timp şi factorii ce au determinat această evoluţie .
Ca urmare a acestei funcţii, spunem ca bilanţul contabil este un document de analiză contabil.

În practică se întâlnesc mai multe feluri de bilanţuri grupate după diferite criterii:
1. după statutul juridic al unităţilor patrimoniale, întâlnim:
a. bilanţ iniţial sau de fondare
b. bilanţ curent sau de gestiune
c. bilanţ final sau de lichidare.
2. după sfera de cuprindere:

4
a. bilanţ primar
b. bilanţ centralizator.
3. din punct de vedere al reglementărilor legale:
a. bilanţ fiscal
b. bilanţ comercial
4. după mărimea unităţilor patrimoniale:
a. bilanţ întocmit de soc. Mari
b. bilanţ simplificat

1. 2. Structura bilanţului contabil

Întrucât bilanţul contabil are rolul de a reflecta fidel imaginea patrimoniului, cuprinde într-o ordine
cronologică, bine definită, toate elementele patrimoniale. În primul rând, trebuie să spunem că, fiecare
poziţie din bilanţ, reflectând o sumă (preluată dintr-un cont sau sau dintr-o grupă de conturi, de activ sau
de pasiv) poartă numele de post de bilanţ.

I. Structura bilanţului contabil propriu-zis

Bilanţul contabil propriu-zis (Contul situaţiei patrimoniului) se structurează pe două mari


capitole: Activ bilanţier şi Pasiv bilanţier. El reflectă starea patrimoniului la un moment dat. Există două
scheme: schema bilanţului orizontal, unde Activul si Pasivul se prezintă in paralel, in stânga, respectiv, în
dreapta, şi schema bilanţului vertical, unde activul este succedat de pasiv.

A. Activul Bilanţier – cuprinde elementele patrimoniale de activ, structurate pe grupe, în


ordinea crescătoare a lichidităţii lor. El reflectă mijloacele economice ale societăţii
comerciale.
Ştiind că lichiditatea reprezintă capacitatea unui bun de a fi transformat în bani, vom porni de la
activele cel mai puţin lichide ( imobilizările) şi vom încheia cu activele cu lichiditatea cea mai ridicată
( disponibilităţile băneşti).

Astfel, structura Activului bilanţier va cuprinde:


a. Active imobilizate:
 Imobilizări necorporale (cheltuieli de constituire, de dezvotare, concesiuni, brevete, licenţe etc.) - la
valoarea de intrare corectată cu amortizarea si ajustările pentru depreciere.
 Imobilizările corporale, defalcate pe grupele importante:
- terenuri ;
- clădiri şi contrucţii speciale;
- maşini şi utilaje;
- alte imobilizări corporale,
la valoarea de intrare corectată cu amortizarea şi ajustările pentru depreciere.
 Imobilizările financiare, defalcate pe grupe:
- titluri de participare;
- alte titluri imobilizate;
- creanţe imobilizate,
la valoarea de intrare corectată cu provizioanele de depreciere.

b. Active circulante:
 Stocuri (active circulante materiale), defalcate pe grupele importante:
- materii prime, materiale, materiale de natura obiectelor de inventar,

5
stocuri la terţi;
- producţie în curs de execuţie;
- produse;
- animale;
- mărfuri,
la valoarea de intrare corectată cu diferenţele de preţ şi ajustările pentru depreciere (iar în
cazul mărfurilor a căror evidenţă se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul, corectarea se face şi
cu TVA-ul neex.).
 Creanţe (active circulante în decontare), defalcate pe:
- furnizori-debitori
- clienţi (creanţe comerciale)
- alte creanţe (salariale, sociale, fiscale, faţă de terţi, debitori)
- decontări cu asociaţii privind capitalul,
la valoarea nominală, corectată cu ajustările pentru depreciere (unde este cazul).
 Elemente de trezorerie (active circulante băneşti), defalcate pe grupele importante:
- titluri de plasament – la valoarea de intrare, corectată cu ajustările pentru depreciere
- disponibilităţi în cont, casierie, acreditive, alte valori – la valoarea nominală.

c. Conturi de regularizare şi asimilate (activ)


- cheltuieli înregistrate în avans

B. Pasivul Bilanţier – cuprinde elementele patrimoniale de pasiv, structurate pe grupe, în


ordinea crescătoare a exigibilităţii lor.
El reflectă sursele economice ale societăţii comerciale. Ştiind că exigibilitatea reprezintă capacitatea unei
sume de a deveni scadentă, putem porni de la pasivele cu exigibilitatea cea mai redusă – capitaluri proprii
– şi putem încheia cu pasivele care au exigibilitatea cea mai ridicată (datorille pe termen scurt).
Astfel, structura Pasivului bilanţier va cuprinde:
a. Capitaluri proprii:
- Capital social (din care vărsat)
- Prime legate de capital
- Rezerve din reevaluare
- Rezerve
- Rezultatul reportat (profit nerepartizat +/ pierdere neacoperită –)
- Rezultatul exerciţiului (profit +/ pierdere -)
- Repartizarea profitului
Toate elementele se înscriu la valoare nominală.
b. Provizioane (litigii, garanţii acordate clienţilor, etc.) – la valoare nominală.
c. Datorii (pe termen lung, mediu şi scurt), grupate după termenul de scadenţă, în:
- împrumuturi pe termen mediu, lung şi scurt din emisiuni de obligaţiuni, credite bancare, datorii
legate de participaţii etc. – la valoare nominală, împreună cu dobânzile aferente
- furnizori (datorii comerciale)
- clienţi – creditori
- alte datorii (salariale, sociale, fiscale, faţă de acţionari, faţă de terţi creditori).
d. Conturi de regularizare şi asimilate (pasiv)
- venituri înregistrate în avans

6
II. Structura Contului de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierderi se structurează pe trei părţi, în funcţie de cele trei tipuri de activităţi
după care se clasifică veniturile şi cheltuielile societăţii comerciale: activitatea de exploatare, activitatea
financiară şi activitatea extraordinară. El reflectă veniturile, cheltuielile şi rezultatele obţinute pe fiecare
tip de activitate şi în final, modul de obţinere a rezulatului brut al exerciţiului (profit/pierdere); cheltuielile
cu impozitul pe profit aferent (în cazul obţinerii de profit) şi profitul net.
Astfel, structura Contului de profit şi pierderi va cuprinde:
a) Venituri din exploatare, grupate în:
- venituri din vânzări de mărfuri
- venituri din producţia vândută (venituri din vânzări de produse, servicii, studii,
chirii, alte activităţi)
Prin însumarea celor două grupe obţinem cifra de afaceri!
- venituri din producţia stocată:
( + ), dacă vânzările nu au depaşit producţia perioadei;
( - ), dacă vânzarile au depăşit producţia perioadei, vânzând din stoc;
- venituri din producţia de imobilizări necorporale şi corporale;
- venituri din subvenţii de exploatare;
- venituri din anulări de povizioane sau ajustări pentru activitatea de exploatare (pentru riscuri şi
cheltuieli; pentru deprecieri ).
b) Cheltuieli din exploatare, grupate în:
- cheltuieli cu mărfurile vândute;
- cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile;
- cheltuieli cu combustibili, energie şi apă;
- alte cheltuieli materiale ( obiecte de inventar, materiale nestocate, animale,
ambalaje);
- cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi (reparaţii, chirii, asigurări, studii,
colaboratori, comisioane, protocol şi reclamă, transport, deplasări, telefon, servicii
bancare, altele);
- cheltuieli cu impozite şi taxe;
- cheltuieli cu salarii;
- cheltuieli cu asigurări şi protecţie socială (CAS, fond sănătate, fond şomaj);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe, etc.); cheltuieli de exploatare cu amortizările şi
privind constituirea provizioanelor sau ajustărilor de exploatare (pentru riscuri şi cheltuieli; pentru
deprecieri).

A. Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare – Total cheltuieli din exploatare
o Profit (+)
o Pierdere (-)

c) Venituri financiare, grupate în:


- venituri din titluri şi creanţe imobilizate (dividende de la alte societaţi si dobânzi aferente
împrumuturilor acordate);
- venituri din titluri de plasament (vândute la preţ de vânzare mai mare decât costul de achiziţie);
- venituri din diferenţe de curs valutar (când plătim datorii la un curs mai mic decât cursul iniţial şi
încasăm creanţe la un curs mai mare decât cursul iniţial);
7
- alte venituri financiare (dobânzi, sconturi obţinute, etc);
- venituri din anulări de ajustări pentru activitatea financiară.
d) Cheltuieli financiare, grupate în:
- cheltuieli privind creanţele imobilizate, creanţe neîncasate trecute pe pierderi);
- cheltuieli din titluri de plasament (vândute la preţ de vânzare mai mic decât costul de ach.)
- cheltuieli din diferenţe de curs valutar (când plătim datorii la un curs mai mare decât cursul
iniţial şi încasăm creanţe la un curs mai mic decât cursul iniţial);
- alte cheltuieli financiare (dobânzi, sconturi acordate, etc);
- cheltuieli cu amortizări (pentru primele privind rambursarea obligaţiunilor) şi cheltuieli cu
constituiri de ajustări pentru activitatea financiară.

B. Rezultatul financiar = Total venituri financiare – Total cheltuieli financiare


o Profit (+)
o Pierdere (-)

Dacă însumăm algebric rezultatul din exploatare (profit +/pierdere -) cu rezultatul financiar (profit +
/pierdere -), obţinem:
Rezultatul curent al exerciţiului:
o Profit (+);
o Pierdere (-).
Se mai poate obţine conform relaţiei:
=Total venituri din exploatare + Total venituri financiare – Total chetuieli din exploatare
– Total cheltuieli financiare.

e) Venituri extraordinare, grupate în:

f) Cheltuieli extraordinare, grupate în:


-

C. Rezultatul excepţional = Total venituri extraordinare – Total cheltuieli extraordinare.


o Profit (+)
o Pierdere (-)

g. Dacă însumăm algebric rezultatul curent (A+B) (profit+/pierdere-) cu rezultatul extraordinar (C),
obţinem REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI(profit+/pierdere-).
Se mai poate determina:
= Total venituri din exploatare + Total venituri financiare + Total venituri extraordinare –
Total cheltuieli din exploatare - Total cheltuieli financiare - Total cheltuieli extraordinare.

h. Cheltuielile cu impozitul pe profit (determinate in funcţie de profitul impozabil la care aplicăm cota
legală de impozit de 16%).

i. Dacă din Rezultatul brut al exerciţiului, scădem cheltuielile cu impozitul pe profit, obţinem Rezultatul
net.
-Profitul net: Total venituri din exploatare + Total venituri financiare + Total venituri extraordinare
- Total cheltuieli din exploatare - Total cheltuieli financiare - Total cheltuieli extraordinare - Cheltuieli cu
impozitul pe profit
-Pierdere: Total cheltuieli din exploatare + Total cheltuieli financiare + Total cheltuieli
extraordinare + Cheltuieli cu impozitul pe profit - Total venituri din exploatare - Total venituri financiare
8
-Total venituri extraordinare.
Toate datele înscrise în contul de profit şi pierderi se referă la 31.12 N-1 şi 31.12 N, pentru compararea
datelor.

III.Structura Anexei la bilanţ

Anexa reprezintă de fapt un set de situaţii financiare ce cuprind informaţii suplimentare şi


explicative în raport cu Bilanţul propriu-zis şi Contul de profit şi pierderi.
Ele sunt urmatoarele:
a. Situaţia activelor imobilizate, cunoscută şi sub denumirea de "Balanţa imobilizărilor"-cuprinde trei
părţi, furnizând informaţii despre:valoarea brută, amortizările şi ajustările pentru depreciere - pe toate
categoriile importante de imobilizări, din Bilanţul propriu-zis.
A. Valoarea brută - cuprinde date referitoare la exerciţiul încheiat: valoare iniţială (la 01.01.N); intrări
în timpul exerciţiului (prin cumpărări, producţie proprie, donaţii, plusuri de inventar, etc.); reevaluări în
timpul exerciţiului; ieşiri (prin casări, vânzări, donaţii, minusuri de inventar, etc.) şi valoarea finală la
31.12.N,unde:
Valoare finală = Valoarea iniţială + Valoare intrări + Diferenţe de reev. - Valoare ieşiri

B.Amortizări (pentru deprecieri ireversibile) - cuprinde date referitoare la: valoarea amortizată la
01.01.N(iniţială); amortizări înregistrate în timpul exerciţiului; amortizări cedate(aferente imobilizărilor
ieşite din evidenţă), valoare finală a amortizării(la 31.12.N), unde:
Valoare finală = Valoare iniţială + Amortiz. Înreg. în timpul exerciţiului – Amortiz. Cedate

C. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor (pentru deprecieri reversibile) -cuprinde date


referitoare la: ajustări existente la 01.01.N; ajustări constituite în timpul exerciţiului şi suplimentări de
ajustări; ajustări anulate şi diminuări de ajustări; ajustări existente la 31.12.N, unde;
Valoare finală = Ajustări iniţiale + ajustări constituite şi suplimentate - ajustări anulate şi
diminuate
Această situaţie permite detalierea pe categorii de imobilizări a valorii brute, a deprecierilor şi deci, a
valorii rămase - reflectată prin Bilanţul propriu-zis.

b.Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs - furnizează informaţii despre stocurile existente la


31.12.N-1 şi 31.12.N pe principalele categorii: materii prime, materiale, materiale de natura obiectelor de
inventar, producţie neterminată, produse, stocuri aflate la terţi, animale, mărfuri - la cost de achiziţie sau
cost de producţie(după caz).
Această situaţie permite detalierea stocurilor reflectate în bilanţul propriu-zis, după natura lor.

c.Situaţia creanţelor şi datoriilor-furnizează informaţii referitoare la exerciţiul încheiat privind


principalele categorii de creanţe şi datorii - sumă brută - şi defalcarea sumelor pe termene de scadenţă.
Creanţele şi datoriile se înscriu pornind de la cele imobilizate şi continuând cu cele pe termen
scurt:
-Creanţe imobilizate, inclusiv dobânzile aferente;
-Împrumuturi pe termen lung, mediu şi scurt(datorii financiare), inclusiv dobânzile aferente;
-Furnizori;
-Clienţi;
-Impozit pe profit;
-Datorii şi creanţe faţă de salariaşi şi bugetul A.S.;
-Alte creanţe şi datorii;
-Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans.

9
Situaţia detaliază creanţele şi datoriile din Bilanţul propriu-zis astfel: creanţele se defalcă după
termenul de lichiditate a activului (sub 1 an, peste 1 an), iar datoriile se defalcă după termenul de
exigibilitate a pasivului (sub 1 an, 1-5 ani, peste 5 ani).

d.Situaţia provizioanelor - cuprinde informaţii referitoare la exerciţiul încheiat privind: provizioanele


riscuri şi cheltuieli şi ajustările pentru deprecieri(de stocuri, creanţe şi titluri de plasament).
Valoare finală = Provizioane + Provizioane constituite/ - Provizioane anulate/
la 01.01.N suplimentate diminuate
Situaţia detaliază pe feluri, provizioanele din Bilanţul propriu-zis.

e. Situaţia datoriilor faţă de bugetul statului – cuprinde informaţii aferente exerciţiului încheiat, cu
privire la impozitele şi taxele datorate la buget pe feluri şi defalcate în – sume datorate şi sume virate
(aferente exerciţiului precedent şi exerciţiului curent).
Situaţia cuprinde atât impozite şi taxe cu caracter central: impozit pe profit, impozit pe venitul din
salarii, TVA, accize, impozit pe dividende, taxe vamale etc., cât şi impozite şi taxe cu caracter local:
impozit pe terenuri, pe clădiri, etc.
Se detaliază astfel, pe feluri şi pe termene de scadenţă, datoriile fiscale cuprinse în Bilanţul propriu-
zis.

f. Repartizarea rezultatului exerciţiului- cuprinde informaţii aferente exerciţiului încheiat şi


precedent(31.12.N şi 31.12.N-1) privind modul de repartizare a profitului net pe destinaţiile legale,
conform hotărârii AGA.
Avem astfel, profit net din care: rezerve legale, dividende, creştera de capital social, acoperire de
pierderi precedente şi report la noul exerciţiu ( profit nerepartizat ).
Situaţia detaliază repartizarea profitului din Bilanţul propriu-zis, evidenţiind constituirea de noi surse
de finanţare.
g. Alte informaţii- cuprind două grupe de informaţii şi anume:
•obligatorii:
▪metodele utilizate pentru evaluarea stocurilor;
▪metode utilizate pentru contabilitate a stocurilor;
▪metode utilizate pentru amortizare a imobilizărilor;
▪modul utilizat pentru calculul provizioanelor/ajustărilor.
•complementare:
▪angajamente financiare reflectate în conturi din afara bilanţului (clasa 8);
▪informaţii privind modificarea capitalului social;
▪numărul mediu de salariaţi;
▪comentarii asupra cifrei de afaceri;
▪comentarii asupra cheltuielilor şi veniturilor extraordinare, etc.

3.1 Întocmirea bilanţului contabil

Fiind un document ce sintetizează în expresie valorică întreaga activitate economico-financiară a


societăţii comerciale pe parcursul unui exerciţiu financiar, este evident că întocmirea Bilanţului contabil
este o lucrare deosebit de complexă, care poate dura câteva saptămâni. Din acest motiv, termenul legal de
depunere a Bilanţului la Administraţia Financiară este de regulă 15 aprilie al exerciţiului următor.
În perioada 01.01-15.04.N+1 se efectuează Lucrările contabile de închidere a exerciţiului
financiar N.
Ele cuprind:
- întocmirea Balanţei de Verificare înainte de inventariere;

10
- inventarierea generală a patrimoniului şi înregistrarea rezultatelor acesteia;
- înregistrearea regularizărilor, rectificărilor şi delimitarea operaţiunilor pe exerciţii financ.;
- determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea lui.

3.2. Întocmirea balanţei de verificare înainte de inventariere, presupune preluarea sumelor înregistrate
cronologic în Registrul-Jurnal şi sistematic în Registrul Cartea-Mare şi întocmirea balanţei cu 4 serii de
egalităţi la 31.12.N, cuprinzând:
-Sume precedente (cumulate pe 11 luni) - debitoare şi creditoare, având egalitatea
TSpD=TSpC
-Rulaj lună (decembrie) - debitor si creditor, având egalitatea RD=RC
-Total sume(cumulate pe 12 luni)-debitoare si creditoare,unde:
TOTAL sume = Sume precendente + Rulaj lună, având egalitatea TSD=TSC
-Sold final (la 31.12)-debitor şi creditor,unde:

Sold final debitor =Total sume debitoare – Total sume creditoare


(pentru conturile de activ)

Sold final creditor =Total sume creditoare –Total sume debitoare,


(pentru conturile de pasiv)
având egalitatea:TSfD=TSfC.
Întocmirea balanţei înainte de inventarierea anuală are ca scop verificarea corectitudinii înregistrării
operaţiunilor în conturi pe parcursul exerciţiului financiar (pe principiul dublei înregistrări) şi depistarea
şi corecţia eventualelor erori.
Un alt scop al întocmirii acestei balanţe, la fel de important ca şi primul, îl constituie stabilirea
soldurilor scriptice ale conturilor, la 31.12.N, care vor fi preluate în listele de inventariere şi comparate
cu cele faptice.

3.3. Inventarierea generală a patrimoniului stabileşte situaţia reală a fiecărui element patrimonial şi o
compară (cantitativ şi valoric) cu situaţia scriptică (din contabilitate).

3.4 Înregistrarea regularizărilor, rectificărilor şi delimitarea operaţiunilor pe exerciţii financiare,


se referă la următoarele aspecte: provizioane; diferenţe de conversie; operaţiuni în curs de clarificare;
venituri şi cheltuieli înregistrate în avans.
- Înregistrarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli – se face atunci când la sfârşitul
exerciţiului financiar societatea comercială se află într-una din următoarele situaţii: este în litigiu
cu altă societate; a acordat garanţii clienţiilor pentru bunuri vândute cu termen de garanţie, etc.
Constituirea provizioanelor se înregistrează pe seama cheltuielilor de exploatare ( contul 6812 –
activ), şi respectiv prin contul 151 ”Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” – pasiv, defalcat pe tipuri de
provizioane: 1511, 1512, 1513, 1514, 1518 (pasiv).
Anularea provizioanelor rămase fără obiect se face pe seama veniturilor din exploatare (contul
7812 – pasiv);.

- Înregistrarea diferenţelor de conversie – se face atunci când la sfârşitul exerciţiului financiar


avem datorii sau creanţe în devize neplătite, respectiv neîncasate, înregistrate la curs iniţial.
Pentru a arăta fluctuaţia cursului valutar între data înregistrării sumei şi 31.12, determină
diferenţele de conversie. Ele pot fi:
- favorabile, când cursul creşte pentru creanţe şi scade pentru datorii;
- nefavorabile, când cursul scade pentru creanţe şi creşte pentru datorii.
Se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului 107.

11
- Înregistrarea operaţiunilor în curs de clarificare – se face atunci când pentru o operaţiune nu
avem document justificativ sau nu cunoaştem contul corespondent, la 31.12.N. Se înregistrează
prin contul 473 „Operaţiuni în curs de clarificare” – bifuncţional.

- Ĩnregistrarea veniturilor si cheltuielilor în avans – se face atunci când la 31.12.N avem facturi
aferente lunilor urmãtoare (chirii, întreţinere, reparaţii etc.).

3.5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea lui – toate operaţiile privind rezultatele
inventarierii, regularizarea şi delimitarea pe exerciţii financiare, se includ în balanţa de verificare la
31.12.N, pe baza căreia se stabileşte rezultatul exerciţiului:
- Pierderea – se reflectã prin soldul debitor al contului 121 “Profit şi pierderi” – bifuncţional
(activ), iar dupã aprobarea Bilanţului contabil se reporteazã în exerciţiul urmãtor prin contul
1171 “Rezultat reportat”, reflectând pierderea neacoperitã:

1171 = 121 Valoarea pierderii

Ulterior, pierderea se va acoperi din sursele legale astfel:

% = 1171 Valoarea pierderii


129 Prin repartizãri din profitul curent
1061 Din rezerva legalã
1068 Din alte rezerve
1012 Prin diminuarea capitalului social

Obs.: Conform legii, această pierdere se scade din profitul impozabil în urmãtorii 5 ani, diminuând
impozitul pe profit datorat bugetului statului (facilitate fiscală)
- Profitul – se reflectã prin soldul final creditor al contului 121 “Profit şi pierderi” –
bifuncţional (pasiv) şi se supune impozitării.
În acest scop, la 31.12.N se determinã Profitul impozabil cumulat pe 12 luni, conform relaţiei:

Profit impozabil = Profit brut contabil – Deduceri fiscale + Cheltuieli nedeductibile fiscal
unde:
- Profit brut contabil = Total venituri – Total cheltuieli

- Deduceri fiscale: Rezerva legală; Dividende de la alte societăţi etc.


- Cheltuieli nedeductibile fiscal : Cheltuieli cu impozit pe profit precedent, cu amenzi şi penalitãţi
la buget, cu lipsuri neimputabile, cu protocol peste plafonul legal, etc.

Aplicând cota legala de 16% asupra Profitului impozabil cumulat, rezultă impozitul pe profit cumulat pe
12 luni.
Impozit cumulat = profit impozabil * 16%
Impozitul pe profit aferent lunii decembrie se determină:
Impozit pe profit cumulat - Impozit pe profit precedent (pe 11 luni, preluat din balanţa
de verificare din coloana “Sume precedente”).
Se înregistreazã impozitul lunii decembrie:
691 = 441
Şi se închide contul de cheltuială:
121 = 691

12
Profitul net la 31.12.N = Profit brut contabil – Impozit pe profit, se reflectă prin soldul final
creditor al contului 121 „Profit şi pierderi”.
El se va repartiza pe destinaţiile legale: constituire de rezerve; dividende; creştere de capital
social; acoperire de pierderi precedente; aport pentru N+1.

129 = % Total repartizări


106
457
1012
1171
Şi în anul N+1
121 = 129 Profitul net

* *
*

Datele din Balanţa de verificare la 31.12.N se preiau în bilanţul contabil astfel: soldurile finale
(debitoare şi creditoare) ale conturilor de activ, reflectând surse economice, se înscriu în Bilanţul propriu-
zis, în Activul şi Pasivul de bilanţ.
Total sume (debitoare şi creditoare) aferente conturilor de cheltuieli şi venituri, se înscriu în
Contul de profit şi pierderi, conducând la determinarea rezultatelor pe activitaţi.
Detaliind sumele din Bilanţul propriu-zis şi din Contul de profit şi pierderi, întocmim Anexa la
Bilanţ.
Bilanţul contabil propriu-zis, Contul de profit şi pierderi şi Anexa se întocmesc în 3 exemplare:
unul se depune la Administraţia Financiară, unul la Registrul Comerţului şi unul rămîne la societatea care
le-a întocmit.
Bilanţul contabil este semnat de director şi director economic, ştampilat şi însoţit de două rapoarte
obligatorii:
- Raportul administratorilor, în care conducerea societaţii prezintă sintetic activitatea
exerciţiului încheiat, argumentând rezultatul obţinut;
- Raportul cenzorilor, în care cenzorii societaţii fac analiza modului în care a fost întocmit
bilanţul cu respectarea legislaţiei în vigoare şi comentariile asupra diverselor posturi de bilanţ.
Bilanţul contabil se depune obligatoriu însoţit şi de Balanţa de Verificare la 31.12.N, în baza căruia a fost
întocmit.

13
4. Analiza indicatorilor stabiliţi pe baza bilanţului contabil

Analiza economico-financiară efectuată pe baza bilanţului contabil ajută la conturarea


diagnosticului financiar intern al societaţii comerciale şi furnizează informaţii utile următoarelor grupe de
utilizatori:
o Conducerii societăţii, care le foloseşte ca bază a politicii sale financiare, pentru buna
gospodărie a patrimoniului în funcţie de echilibrul financiar, de rentabilitate, solvabilitate
şi risc financiar;
o Salariaţilor, care pot aprecia perspectiva financiară a societaţii în care lucrează şi
eventualele modificări organizatorice generate de aceasta (reduceri de personal, sau noi
angajări etc.);
o Partenerilor societaţii comerciale: furnizori, clienţi, bănci, care pot aprecia dacă societatea
îşi poate onora la timp obligaţiile contractuale, sau dacă îşi poate rambursa ratele şi
dobânzile la credite;
o Deţinătorilor de titluri imobilizate în capitalul societăţii (acţiuni/părţi sociale pe termen
lung), care pot aprecia nivelul dividendelor pe care le vor încasa;
o Potenţialilor investitori, care pot aprecia dacă îşi plasează bine fondurile;
o Organelor fiscale, care pot aprecia situaţia societaţii comerciale privind: lichiditatea,
solvabilitatea, gradul de îndatorare, perioada de recuperare a creanţelor sau de rambursare
a datoriilor, rotaţia stocurilor etc.
Analiza pe bază de bilanţ poate fi:
- analiză pe baza bilanţului propriu-zis;
- analiză pe baza Contului de profit şi pierderi;
- analiză combinată.

4.1 Analiza pe baza Bilanţului propriu-zis

În baza datelor furnizate de Bilanţul propriu-zis, respectiv situaţia elementelor patrimoniale de


activ şi pasiv, se poate efectua o analiză statică şi o analiză dinamică.

A. Analiza statică – priveşte bilanţul contabil din 2 puncte de vedere : funcţional şi financiar.
a)Bilanţul funcţional – grupează patrimonial societaţii comerciale în utilizări şi resurse , în
funcţie de destinaţia lor .Astfel, activele societaţii constituie utilizările – durabile şi de exploatare ,
iar pasivele societaţii constitue resursele durabile şi de exploatare.
În Activul Bilanţului funcţional vom avea :
- Activele imobilizate (la valoarea brută) numite Utilizări stabile;
- Stocurile si Creanţele numite Utilizări de exploatare;
- Elementele de trezorerie numite Trezorerie activă.
În Pasivul Bilanţului funcţional vom avea:
- Capitalurile proprii, amortizările, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli şi împrumuturile pe
termen mediu şi lung – numite Resurse stabile;
- Datoriile pe termen scurt ( comerciale, salariale, sociale, fiscale etc.) – numite Resurse de
exploatare;
- Datoriile financiare pe termen scurt ( creditele bancare sub un an ) – numite Trezorerie pasivă.

Bilanţul funcţional conduce la calculul următorilor indicatori:

14
1)Fond de rulment (FR), calculat conform relaţiei:
FR = Resurse stabile – Utilizări stabile
El ilustrează ,,funcţia de investiţii” a Bilanţului contabil propriu-zis, indicând sursele societaţii
comerciale disponibile pentru investiţii.
Poate fi :
- pozitiv, cand resurse stabile > utilizări stabile, deci capitalurile proprii si împrumuturile pe
termen mediu si lung acoperă integral imobilizările, oferind în plus posibilitatea acoperirii unei
părţi din nevoia de exploatoare
- negativ, cand resurse stabile < utilizări stabile, deci societatea trebuie să apeleze la credite
bancare pe termen scurt pentru a-şi finanţa complet imobilizările.

2)Nevoia de fond de rulment (NFR), calculată conform relaţiei:


NFR = Utilizări de exploatare – Resurse de exploatare
Ilustrează ,, funcţia de exploatare” a Bilanţului contabil propriu-zis, indicând mărimea
surselor de finanţare a activelor circulante necesare pentru desfăşurarea activităţii de exploatare.
Semnificaţia formulei este urmatoarea:
- Utilizările de exploatare (stocurile si creanţele),care se vor materializa în încasări, trebuie
acoperite momentan din alte resurse.
- Resursele de exploatare (datoriile pe termen scurt),care se vor materializa în plăti, constituie
momentan nişte surse atrase temporar, care acoperă utilizările de exploatare cu caracter, de
asemenea, temporar.
Poate fi:
- pozitivă, când utilizări de exploatare > resurse de exploatare, deci nevoia de exploatare este
acoperită din fondul de rulment;
- negativă, când utilizări de exploatare < resurse de exploatare, deci avem un excedent de fond
de rulment.

1)Trezoreria netă (T), calculată conform relaţiei:

T = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment


FR NFR

sau
Trezoreria activă - Trezoreria pasivă
(disponibilităţi, titluri de plasament) (credite bancare pe termen scurt)

Ilustrează funcţia de ,,ajustare financiară” a Bilanţului Contabil propriu-zis, indicând stabilitatea


sau instabilitatea situaţiei societaţii comerciale.
Poate fi:
- pozitivă, când FR > NFR sau Disponibilităţi > Credite bancare pe termen scurt – dovedind o
situaţie financiară stabilă;
- negativă, când FR < NFR sau Disponibilităţi < Credite bancare pe termen scurt – dovedind o
situaţie financiară dezechilibrată (disponibilităţile fiind insuficiente, societatea este nevoită să
recurgă la credite bancare pe termen scurt).
Rolul bilanţului funcţional în analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea structurii
financiare a societaţii comerciale si de a contribui la evaluarea necesitaţilor financiare în funcţie
de categoriile de resurse de care dispune societatea.

15
b)Bilanţul financiar – grupează patrimoniul societăţii comerciale în utilizări si resurse astfel:
- posturile de activ (utilizările) în ordinea crescătoare a lichiditaţii;
- posturile de pasiv (resursele) în ordinea crescătoare a exigibilitaţii.
În Activul Bilanţului financiar vom avea:
- Activele imobilizate ( la valoare brută ) – numite Utilizări > 1 an;
- Activele circulante – numite Utilizări < 1 an.
În Pasivul Bilanţului financiar vom avea:
- Capitaluri proprii, amortizări, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, împrumuturi pe termen
mediu şi lung – numite Resurse > 1 an, din care, evidenţiate separat : Datorii > 1 an.
- Datorii pe termen scurt (comerciale, salariale, sociale, fiscale, financiare şi provizioane de
depreciere) – numite Resurse < 1 an.

Bilanţul financiar conduce la calculul urmatorilor indicatori:

1. Solvabilitatea = capacitatea societăţii de a-şi onora datoriile, apreciată prin intermediul Activului
Net Contabil (ANC), care se calculează:
ANC = Total utilizări – Total resurse împrumutate
(Total activ) (Datorii)
ANC = Total Capitaluri proprii
El constiuie o garanţie pentru creditorii societăţii, dovedind că societatea are, prin activele sale,
capacitatea de a-şi plăti datoriile.
Putem calcula solvabilitatea şi sub formă de indici (sub formă relativă), astfel:

şi

Evident că, pentru a reflecta o situaţie favorabilă (resurse > utilizări) cei doi indici trebuie să fie
subunitari.
2. Lichiditatea = capacitatea societăţii de a-şi transforma activele în bani, pentru a face faţă
pasivelor exigibile (datoriilor), este apreciată prin intermediul Fondului de rulment financiar
(FRf), care se calculează:
FRf + Resurse > 1 an – Utilizări > 1 an = Utilizări < 1 an – Resurse < 1 an

Situaţia este favorabilă (echilibrul financiar este asigurat) atunci când:


- capitalurile proprii şi împrumuturile pe termen mediu şi lung asigură cel puţin finanţarea
imobilizărilor (prima egalitate);
- activele circulante (stocuri, creanţe, disponibilităţi) depăşesc datoriile pe termen scurt (a doua
egalitate).
În acest caz avem FRf pozitiv, dovedind capacitatea de plată a societăţii comerciale.
Situaţia este nefavorabilă (dezechilibru financiar), atunci când capitalurile nu asigura finanţarea
imobilizărilor, iar lichiditatea activelor circulante este nesigura, în timp ce exigibilitatea datoriilor sub un
an este sigură.
În acest caz avem FRf negativ, dovedind riscul de plată al datoriilor de orice natură.
Rolul bilanţului financiar în analiza echilibrului financiar este de a permite aprecierea relaţiei
lichiditate – solvabilitate.

B. Analiza dinamică

16
Urmăreşte fluxurile pe parcursul unui exerciţiu financiar, care pot fi:
 Fluxuri de fonduri;
 Fluxuri de trezorerie, ambele prezentate sub formă de tablou.

1. Tabloul fluxurilor de fonduri ( TFF), se mai numeşte şi „ Tablou de finanţare”.


El cuprinde fluxurile de resurse şi fluxurile de utilizări, pe baza soldurilor a 2 bilanţuri contabile
consecutive, transformate în bilanţuri funcţionale. Permite astfel, cunoaşterea echilibrului financiar parţial
şi global prin intermediul a 3 indicatori de variaţie absolută:
 Variaţia Fondului de Rulment Net global (∆ FNRG);
 Variaţia Nevoii de Fond de Rulment (∆ NFR);
 Variaţia trezoreriei (∆ T);
Ele pot fi pozitive sau negative, existând corelaţia:
∆ FNRG = ∆ NFR + ∆ T
Deci, prima parte a tabloului de finanţare reflectă variaţia fondului de rulment global prin
compararea resurselor stabile cu utilizările stabile, iar cea de-a doua parte parte reflectă acelaşi lucru prin
însumarea variaţiei nevoii de fond de rulment cu variaţia trezoreriei. Datele se obţin scăzând din soldurile
anului curent ( N ) soldurile anului precedent (N-1).
Tabloul de finanţare porneşte de la variaţia în timp a activelor şi pasivelor, integrând rezultatul
finaciar ca o componentă a situaţiei patrimoniale.
El reflectă un indicator important al echilibrului financiar - Capacitatea de autofinanţare (CAF)
– ce reprezintă ansamblul resurselor financiare obţinute din activitatea de exploatare, pe care unitatea le-
ar putea folosi să-şi acopere nevoile financiare dacă ar distribui dividende.

2. Tabloul fluxurilor de trezorerie ( TFT ), exprimă variaţia în timp a trezoreriei. El


porneşte de la rezultatul financiar, integrând variaţia activelor şi pasivelor (invers decât Tabloul de
finanţare).
Ne arată efectele realizării echilibrului financiar şi cuprinde următoarele fluxuri:
 Fluxul numerar din activitatea de exploatare
 Fluxul numerar din activitatea de investiţii
 Fluxul numerar din activitatea finaciară
 Fluxul numerar din alte activităţi Flux de numerar
 Disponibilităţile la începutul perioadei
 Disponibilităţile la sfârşitul perioadei

4.2 Analiza pe baza Contului de Profit şi Pierderi

Cuprinde două parţi:


 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
 Calculul unor indicatori compuşi

A.Tabloul soldurilor intermediare de gestiune


Este format din următorii indicatori:
1. Marja comercială (MC)= Venituri din vanzări de mărfuri (contul 707) – Cheltuieli cu mărfuri
(contul 607)
2. Producţia exerciţiului (PE)= Venituri din producţia vândută + (conturile 701, 702, 703, 704, 705,
706, 708) + Venituri din producţia stocată (contul 711) + Venituri din producţia de imobilizări
(conturile 721, 722)
17
3. Valoarea adăugată (VA)= Producţia globală a exerciţiului (MC + PE) – Consumuri de bunuri şi
servicii furnizate de terţi (conturile 605, 611, 613, 626, 622, 623, etc)
4. Excedentul brut de exploatare (EBE) = VA + Venituri de subvenţii de exploatare (cont 741) +
Cheltuieli cu personalul (conturile 641, 645) – Cheltuieli cu impozite şi taxe (contul 635) –
exprimă ce mai rămâne societăţii după ce s-a scăzut costul forţei de muncă.
5. Rezultatul exploatării (RE) = EBE + Venituri din amortizări, ajustări şi provizioane + Alte
Venituri de exploatare – Cheluieli cu amortizări, ajustări şi provizioane - Alte cheltuieli de
exploatare. Exprimă profitul societăţii ţinând cont doar de amortizări.
6. Rezultatul curent înainte de impozitare (RC) = RE + Venituri financiare – Cheluieli financiare
7. Rezultatul extraordinar (Re)= Venituri extraordinare - Cheluieli extraordinare

B. Indicatorii compuşi
Cuprind două categorii:
a)Indicatori ai performanţei economice:

EBE EBE
Brută: ;
CA VA
1)Profitabilitate economică
RE RE
netă: ;
CA VA
unde CA= cifra de afaceri;

brută: EBE
Capitaluri investite în exploatare
2)Rentabilitate economică

netă: RE
Capitaluri investite în exploatare
b)Indicatori ai performanţei financiare:

1)Profitabilitate financiară: Rezultat curent ;


CA

2)Rentabilitate financiară: Rezultat curent .


Capitaluri proprii

4.3.Analiza combinată

Se realizează pe baza datelor din Bilanţul propiu-zis şi din Contul de Profit si Pierderi.
Constă in calculul următorilor indicatori sintetici:

Costuri fixe
1) Prag de rentabilitate = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
Preţ vânzare – Cost variabil

18
Active circulante
2) Lichiditate generală = −−−−−−−−−−−−−− => ( 2 / 2,5)
Datorii curente

Active circulante - Stocuri


3) Lichiditate intermediară(redusă) = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−− => (0.5 / 1)
Datorii curente

Trezorerie activă
4) Lichiditate imediată = −−−−−−−−−−−−−−−−−− ( 1)
Datorii pe termen scurt

Capitaluri proprii
5) Securitate financiara = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− ( > 1)
Datorii pe termen mediu si lung

Capitaluri proprii
6) Solvabilitatea patrimonială = −−−−−−−−−−−−−−− * 100 ( > 30%)
Total pasiv

Împrumutiri pe termen mediu si lung


7) Rata autonomiei financiare = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− (< 1)
Capitaluri proprii

Plati exigibile
8) Grad de îndatorare = −−−−−−−−−−−− * 100 (cât mai mic);
Total activ

Profit brut
9) Rata profitului = −−−−−−−−−− *100 ( cât mai mare);
CA

Prevelări din profit pt. investiţii


10) Potenţialul de dezvoltare = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− * 100 (cât mai mare)
FR

Debitori + Facturi neîncasate


11) Perioada de recuperare a creanţelor = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− *365 (cât
CA

19
mai mică);

Obligaţii
12) Perioada de rambursare a datoriilor = −−−−−−−−−− * 365 (cât mai mică)
CA

CA
13) Rotaţia stocurilor = −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− ( cât mai mare)
Stocuri - Facturi neîncasate

CA
14) Productivitatea muncii = −−−−−−−−−−−−− ( cât mai mare)
Număr personal

Salarii directe
15) Ponderea salariilor în costuri = ------------------------------------- * 100 (cât mai mică)
Costuri de producţie directe

În plus faţă de manual:

1. GENERALITĂŢI

Situaţiile financiare oferă informaţii cu privire la:


 poziţia financiară a companiei;
 performanţa acesteia;
 fluxurile de numerar.

Situaţiile financiare conţin informaţii cu privire la :


 Activele
 Pasivele
 Capitalul propriu
 Veniturile, cheltuielile, câştigurile şi pierderile
 Fluxurile de numerar.
20
Sinteza cerinţelor de întocmire a situaţiilor financiare de entităţi
SITUAŢII FINANCIARE
CONFORME CU DIRECTIVELE CEE SIMPLIFICATE
ŢINÂND CONT DE CRITERIILE DE
MĂRIME
Total active : 3.650.000 Euro Nu depăşesc limitele a două dintre criterii de de
Cifră de afaceri netă : 7.300.000 Euro mărime
Nr. mediu de salariaţi : 50
 Bilanţ  Bilanţ prescurtat
 Cont de profit şi pierdere  Cont de profit şi pierdere prescurtat
 Situaţia modificării capitalului propriu  Note explicative
 Situaţia fluxurilor de numerar  Opţional: situaţia modificărilor capitalului
 Notele explicative propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar
Raportul auditorului financiar Verificarea se face conform legii

SITUAŢIILE FINANCIARE CONSTITUIE UN TOT UNITAR

Responsabilitatea întocmirii situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările


contabile, conforme cu directivele europene (a IV-a şi a-VII-a) îi revine conducerii entităţii şi este
comunicată printr-o declaraţie scrisă ataşată acestora. Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare

sunt atributele de bază care dau sens utilităţii informaţiei contabile. Acestea sunt:
 Inteligibilitatea reprezintă calitatea informaţiilor de a fi uşor înţelese de utilizatori, în vederea
atingerii cu uşurinţă a scopurilor pentru care se apelează la aceste informaţii.
 Relevanţa se pune în evidenţă atunci când informaţiile influenţează deciziile economice,
contribuind la evaluarea evenimentelor istorice, prezente sau prognozate de către utilizatori
confirmând sau corectând evaluările anterioare. Relevanţa informaţiei este influenţată de
natura sa şi de pragul de semnificaţie. O informaţie devine semnificativă dacă omisiunea sau
declararea ei eronată ar putea influenţa sensul unei decizii.
 Credibilitatea unei informaţii dă asigurarea utilizatorilor că ei nu se expun riscurilor apelând la
informaţii lipsite de erori semnificative, părtinitoare şi pot avea siguranţă în folosirea lor.

21
Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi operaţiunile
descrise.
Prelevanţa economicului asupra juridicului presupune prezentarea trazacţiilor şi operaţiunilor în
concordanţă cu realitatea economică şi nu în exclusivitate cu forma lor juridică.
Neutralitatea informaţiei presupune eliminarea oricăror forme de influenţă care ar determina un
rezultat sau obiectiv predeterminat.
Prudenţa presupune luarea în considerare a unui grad de precauţie, în exercitarea raţionamentelor
necesare cu ocazia estimărilor unor evenimente în condiţii de incertitudine, pentru ca elementele de activ
şi pasiv să nu fie supraevaluate sau subevaluate, după caz.
Integralitatea presupune o informaţie completă, în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie
şi ale costului obţinerii ei.
 Comparabilitatea presupune posibilitatea de analiză pe baza informaţiilor furnizate de situaţiile
financiare în raport de evoluţia în timp a activităţii (rol determinant avându-l principiul
permanenţei metodelor) precum şi compararea cu stituaţiile financiare ale diverselor entităţi de
acelaşi tip (în subramură sau ramură de activitate)pentru a evalua corect poziţia financiară,
performanţele şi modificările acestora.

Situaţiile financiare se elaborează ţinând cont de două concepte de bază:


 Contabilitatea de angajament
 Principiul continuităţii activităţii
Sistemul contabil românesc funcţionează având la bază principiile:
 continuitatea activităţii;
 permanenţa metodelor;
 prudenţa;
 independenţa exerciţiului;
 intangibilitatea bilanţului;
 necompensarea;
 prelevanţa economicului asupra juridicului;
 evaluarea separată;
 importanţa relativă – determinarea pragului de semnificaţie.

Situaţiile financiare prezintă rezultatele financiare ale unei entităţi grupate pe categorii de
informaţii conform caracteristicilor economice denumite generic “structurile situaţiilor financiare”care
sunt direct legate de evaluarea poziţiei financiare (activele, datoriile şi capitalul propriu) şi a performanţei
(veniturile şi cheltuielile).
- Un activ reprezintă o resursă controlată de către o entitate ca rezultat al unor evenimente trecute
şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare.
- O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimentele trecute şi prin
decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice.
- Capitalul propriu – reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după
deducerea tuturor datoriilor sale.
Suma capitalului propriu din bilanţ depinde în mod direct de evaluarea activelor şi a datoriilor.
Indicatorul de profit este adesea folosit ca o măsură a performanţei sau ca bază de referinţă a altor
indicatori.
- Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate într-un
exerciţiu financiar (perioada dată) sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale
datoriilor cu influenţă directă în creşterea capitalului propriu, altele decât contribuţia acţionarilor.
- Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate într-
22
un exerciţiu financiar (perioadă dată) sub formă de ieşiri, sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în diminuarea capitalului propriu, altele decât distribuirea acestora către
acţionari.

2. FORMATUL BILANŢULUI

Bilanţul reflectă situaţia financiară a unei entităţi la un moment dat şi se prezintă astfel:

A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare dacă acestea
au fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care a fost achiziţionat cu titlu oneros.
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie

II. Imobilizări corporale


1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie

III.Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entitaţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare.
5. Investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri
1.Materii prime şi materiale consumabile
2.Producţia în curs de execuţie
3.Produse finite şi mărfuri
4.Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasată după o prioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare.
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat

23
III. Investiţii pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt

IV. Casa şi conturi la bănci

C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN .
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale- furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE /DATORII CURENTE NETE


F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din
emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale- furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

H. PROVIZIOANE
1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane

I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. Capital subscris
1.Capital subscris şi vărsat
2.Capital subscris nevărsat

24
II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat(ă)

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Formul bilanţului prescurtat este următorul:

A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasată după o prioadă mai mare de un an trebuie prezentate
separat pentru fiecare element.)
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ PÂNĂ LA UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE /DATORII CURENTE NETE
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
G. DATORII: SUME CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE
 Capital subscris
 Prime de capital
 Rezerve din reevaluare
 Rezerve
 Profitul sau pierderea reportat(ă)
 Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

25
3. FORMATUL CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

1. Cifra de afaceri netă


2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză.
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile
afiliate.
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea
distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate.
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicaea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entităţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuielile extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.

4.PRINCIPII CONTABILE GENERALE

Obiectivul fundamental al contabilităţii privind prezentarea unei imagini fidele a poziţiei


financiare, a performanţei şi a modificărilor poziţiei financiare a unei entităţi, se realizează pe baza unor
reguli, metode şi proceduri contabile care se fundamentează şi se concretizează, avându-se în vedere o
gamă largă de principii şi reguli contabile generale, determinate de realitatea economică.
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile
contabile generale având în vedere constrângerile contabilităţii de angajamente astfel:
- Principiul continuităţii activităţii constă în aceea că “ se presupune că entitatea îşi continuă în
mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii”.
Dacă se cunoaşte existenţa unor elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente ce conduc
la incapacitatea entităţii de a-şi continua activitatea, administratorii au obligaţia de a prezenta aceste
elemente în notele explicative.

26
De asemenea, se impun explicaţii în cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza
principiului analizat, prezentându-se motivele care au determinat adoptarea deciziei că entitatea nu-şi mai
poate continua activitatea.
- Principiul permanenţei metodelor presupune menţinerea în mod consecvent de la un exerciţiu
financiar la altul a metodelor de evaluare, înregistrare şi prezentare a elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor financiare, în scopul creării premiselor pentru compararea în timp a informaţiilor contabile.
Metodele care se folosesc trebuie să aibă caracter de permanenţă, în sensul utilizării lor în cadrul mai
multor exerciţii financiare consecutive, ceea ce permite compararea situaţiilor financiare, iar analiza
indicatorilor economico-financiari conduce la obţinerea unor informaţii utile pentru utilizatori.
- Principiul prudenţei se referă la determinarea valorii oricărui element patrimonial, printr-o
evaluare prudentă şi în special cu referire la:
- includerea în situaţiile financiare numai a profitului realizat la data bilanţului;
- toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului
financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă ele apar între data
încheierii exerciţiului şi data întocmirii situaţiilor financiare, precum şi ajustarea valorilor
corespunzătoare deprecierilor constatate, indiferent că rezultatul exerciţiului este profit sau
pierdere.
De reţinut că , prin aplicarea în mod voit, incorect,a acestui principiu se poate ascunde sau
denatura realitatea, creându-se rezerve nejustificate prin exagerarea riscurilor viitoare.
- Principiul independenţei exerciţiului presupune delimitarea riguroasă în timp a veniturilor şi
cheltuielilor aferente exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, indiferent de data încasării
sumelor sau a efectuării plăţilor, cerinţă de bază a contabilităţii de angajament. Acest lucru impune
utilizarea unor conturi de regularizare, atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor.
- Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. În baza acestui principiu,
componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
- Principiul intangibilităţii presupune existenţa unei concordanţe depline între bilanţul de
deschidere al unui exerciţiu şi cel de închidere al exerciţiului precedent.
- Principiul necompensării interzice efectuarea de operaţiuni compensatorii între elementele de
activ şi de datorii. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de ea înseşi, cu
respectarea prevederilor legale numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la
valoarea integrală.
- Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se referă la faptul că prezentarea
valoarilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face având în vedere fondul
economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate şi nu numai de forma juridică a acestora. Principiul se
aplică atât entităţilor care îndeplinesc c riteriul de mărime, pentru situaţiile financiare individuale şi
consolidate,cât şi pentu entităţile care nu îndeplinesc criteriile de mărime , dar întocmesc situaţii
financiare consolidate, cu respectarea prevederilor din “Reguli de evaluare alternative”.
- Principiul pragului de semnificaţie are influenţă asupra relevanţei informaţiei, motiv pentru
care situaţiile financiare trebuie să conţină, în mod distinct numai acele elemente ce au o valoare
semnificativă. Restul elementelor, în măsura în care au aceeaşi natură, precum şi funcţii similare se
reflectă în sume cumulate.
Pragul de semnificaţie depinde în mod direct de mărimea şi natura elementului analizat în
circumstanţele particulare ale omisiunii sale. La aprecierea unui element sau cumul de element, dacă este
semnificativ, se ţine seama de evaluarea împreună a naturii şi mărimii elementului respectiv. În anumite
cazuri, ar putea fi determinant fie natura, fie mărimea elementului.
Acest principiu poate fi aplicat numai de entităţile care îndeplinesc criteriile de mărime.
Abaterile de la principiile contabile generale prezentate pot fi efectuate numai în cazuri
excepţionale, cu condiţia de a se prezenta în notele explicative împreună cu motivele care au determinat

27
acest lucru, precum şi evaluarea efectului produs de aceste abateri asupra activelor, datoriilor, poziţiei
financiare şi a profitului sau pierderii.

5. EVALUAREA ELEMENTELOR PREZENTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE

Recunoaşterea şi prezentarea în situaţiile financiare anuale a activelor, datoriilor, veniturilor şi


cheltuielilor se realizează în baza evaluării credibile a elementelor respective, apelându-se în acelaşi timp
şi la raţionamentul profesional.
Pentru ca un element de activ sau o datorie să fie recunoscut în structurile din situaţiile financiare,
trebuie ca să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să existe probabilitatea asigurării realizării de
beneficii economice viitoare, respectiv ieşirea acestora pentru stingerea unei obligaţii prezente; şi costul
aferent să poată fi evaluat în mod credibil.
Un element de venituri sau cheltuieli este recunoscut în structurile contului de profit şi pierdere,
atunci când, pe lângă evaluarea credibilă, determină o creştere de beneficii economice viitoare
corespunzător creşterii unui activ, sau diminuării unei datorii, respectiv diminuarea acestor beneficii prin
reducerea unui activ sau majorarea unei datorii.

5.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, în general, pe baza :


 principiului costului de achiziţie, sau
 principiului costului de producţie;
excepţia existând în situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale sau evaluarea
instrumentelor financiare la valoarea justă, apelându-se la regulile evaluării alternative.
Se utilizează patru reguli generale de evaluare, astfel:
a) evaluarea la data intrăii în entitate;
b) evaluarea cu ocazia inventarierii;
c) evaluarea la încheierea exerciţiului financiar;
d) evaluarea la data ieşirii din entitate.

a) Evaluarea la data intrăii în entitate


 la cost de achiziţie
Valoarea de intrare  la cost de producţie
 la valoarea de aport
 la valoarea justă

Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe,
cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziţiei bunurilor
respective.

28
Costul de producţie cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile,
precum şi cheltuielile directe atribuite bunului respectiv.
Costul de producţie este format din următoarele elemente:
 materiale directe;
 energie consumată în scopuri tehnologice;
 manoperă directă;
 alte cheltuieli directe de producţie;
 cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional.
Dobânda aferentă costului capitalului împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau
producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile de producţie dacă aceasta
aparţine perioadei de producţie.
- Această situaţie se va prezenta în notele explicative.
- Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, în schimb sunt recunoscute
drept cheltuieli ale perioadei în care au avut loc:
- pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie înregistrate peste
limitele normale admise;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
- cheltuielile generale de administraţie care nu participă la formarea stocurilor.

b) Evaluarea cu ocazia inventarierii anuale, se efectuează de regulă, la sfârşitul anului , înainte de


închiderea conturilor, se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, fiind denumită
valoarea de inventar stabilită funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţii. Pentru
creanţe şi datorii se are în vedere valoarea lor previzibilă de încasat, respectiv de plată.

c) Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar urmăreşte aplicarea consecventă a principiului


prudenţei şi constă în aceea că elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se
refelectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
Pentru aceasta, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită
valoare de inventar, caz în care se vor avea în vedere următoarele:
- pentru elementele de activ constatate în minus (valoarea de inventar mai mică decât valoarea
contabilă netă, diferenţa se va include în cheltuieli , concomitent cu creşterea amortizării
aferente, (când suntem în situaţia activelor amortizabile), active la care deprecerea este
ireversibilă (definitivă) sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare
(pentru activele neamortizabile), active la care deprecierea este reversibilă.
Prin valoarea contabilă netă se înţelege valoarea de intrare , corectată cu amortizarea şi ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
Valorile tranzacţionate pe o piaţă reglementată se evaluează la cursul din ultima zi de
tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric, mai puţin ajustările pentru pierdere de valoare,
dacă este cazul.
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţelor constatate în plus între valoarea de
inventar şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate, pe seama
elementelor corespunzătoare de datorii.
La fiecare închidere de bilanţ se vor avea în vedere şi următoarele:
c1. Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi, acreditive şi
depozite bancare, creanţe şi datorii în valută) se evaluează şi înregistrează utilizând cursul de schimb
comunicat de BNR, valabil la data închiderii exerciţiului financiar. Diferenţele favorabile sau
nefavorabile se vor înregistra la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

29
c2. Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de
cursul unei valute, eventuale diferenţe care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează de regulă, la
venituri sau cheltuieli de exploatare sau financiare, în funcţie de natura operaţiunii.
c3. Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric
(imobilizări, stocuri) se înregistrează şi raportează utilizând cursul de schimb de la data efectuării
tranzacţiei.
Se definesc elementele monetare ca fiind disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de
plătit în sume fixe sau determinabile.

d) Evaluarea la data ieşirii din entitate. La data ieşirii din entitate, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare.

6. VENITURI ŞI CHELTUIELI

Contul de profit şi pierdere cuprinde:


 cifra de afaceri netă;
 veniturile şi cheltuielile exerciţiului grupate după natura lor;
 rezultatul exerciţiului.

Cifra de afaceri netă însumează veniturile rezultate din livrările de bunuri, execuţiile de lucrări şi
prestări de servicii, precum şi alte venituri depozitate de activitatea de exploatare din care se deduc
reducerile comerciale acordate clienţilor.

6.1. VENITURI

La venituri se înscriu sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activitatea de
bază (curentă şi cele conexe), precum şi câştigurile din orice alte surse.
Se înţelege prin câştiguri acele creşteri de beneficii economice ce pot apărea sau nu ca rezultat din
activitatea de bază şi conexe, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

VENITURILE SE GRUPEAZĂ:
FINANCIARE EXTRAORDINARE
EXPLOATARE
- din vânzări - imobilizări financiare
- din producţie de imobilizări - investiţii pe termen scurt
- din variaţia stocurilor - creanţe imobilizate
- din subvenţii de exploatare - investiţii financiare cedate
- alte venituri - diferenţe de curs valutar
- dobânzi
- sconturi primite în urma reduceri
financiare
- alte venituri financiare

30
6.2. CHELTUIELI

Cheltuielile unei entităţi reprezintă plăţile pentru :


- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate;
- cheltuieli cu personalul:
 executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
 provizionale, amortizările şi
 ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, înregistrate.

CHELTUIELILE SE GRUPEAZĂ:
FINANCIARE EXTRAORDINARE
EXPLOATARE
- materii prime, materiale - pierderi din creanţe legate de - calamităţi şi alte
consumabile, obiecte de participaţii evenimente extraordinare
inventar
- energie, apă, animale, păsări - investiţii financiare cedate
- lucrări şi servicii executate de - diferenţe nefavorabile de curs
terţi, redevenţe, locaţii valutar
- prime de asigurare, studii şi - dobânzile aferente exerciţiului
cercetări, comisioane, onorarii, financiar
protocol, reclamă şi publicitate
- cu personalul - sconturile acordate clienţilor
- alte cheltuieli de exploatare - pierderi din creanţe de natură
financiară
- amenzi şi penalităţi, donaţii
aferente activelor cedate, etc.

31
7.1 ANALIZA ACTIVULUI PATRIMONIAL

Studiul de caz a fost făcut la S.C Agrosaby Claunik S.R.L. Din datele furnizate din evidenţele
contabile puse la dispoziţie de firma luată în studiu, au fost analizate elementele patrimoniale de activ şi
pasiv precum categoriile de cheltuieli şi venituri.
În perioada 2015/2017, activul patrimonial înregistrează următoarele fluctuaţii:
Nr. Perioada de analiză
crt. Specificaţie UM
2015 2016 2017
Imobilizări lei 18333 66833 77611
corporale % 100 364,55 423,34
1 ACTIVE Imobilizări lei 0 0 0
IMOBILIZATE financiare % - - -
Active imobilizate lei 18333 66833 77611
total % 100 364,55 423,34
lei 0 0 46772
Stocuri
% - - 100
lei 0 9211 0
Creanţe
ACTIVE % - 100 -
2
CIRCULANTE Casa şi contul la lei 6467 1243 10803
bănci % 100 19,22 167,04
Active circulante lei 6467 10454 57575
total % 100 161,65 890,29
lei 24800 77287 135186
TOTAL ACTIV
% 100 311,64 545,10
Sursa: Conturile de profit şi pierdere şi calcule proprii

În urma analizei datelor din Bilanțurile Contabile putem observa ascendența imobilizărilor corporale.
Dacă în anul 2015, acestea se situau în jurul valorii de 18333 lei, la sfârsitul urmatoarelor două exerciții
financiare înregistreazâ creșteri de 364,55% , respectiv 423,34%, ajungând la finalul anului 2017 la
nivelul de 77611 lei.
Dacă în ceea ce privește situația activelor circulante, se menține creșterea acestora pe toată
perioada analizată, înregistrând o majorare cu 890% fața de anul 2015, situația conturilor de trezorerie
variază. Această situatie fiind cauzată de majorarea creanțelor in anul 2016 și a stocurilor in anul următor.

32
7.2ANALIZA PASIVULUI PATRIMONIAL

Nr. Perioada de analiză


crt. Specificaţie UM
2015 2016 2017
lei 200 200 200
Capital social
% 100 100 100
lei 0 2336 0
Profit reportat
% - 100 -
1 CAPITAL lei 0 0 60039
Rezerve
PROPRIU % - - 100
Rezultatul lei -23571 83375 32128
exerciţiului % 100 353,72 136,30
Capitaluri lei -23371 60239 28111
proprii-total % 100 257,75 120,28
Datorii sumele lei 48171 17048 107075
care trebuie plătite
într-o perioadă de % 100 35,39 222,28
până la un an
DATORII Datorii sumele lei 0 0 0
2 care trebuie plătite
TOTALE
într-o perioadă mai % - - -
mare de un an
lei 48171 17048 107075
Datorii total
% 100 35,39 222,28
lei 24800 77287 135186
TOTAL PASIV
% 100 311,64 545,10
Sursa: Conturile de profit şi pierdere şi calcule proprii

În urma analizei elementelor ce compun capitalul propriu, se observă înregistrarea unor rezultate
nesatisfăcatoare. Astfel, la nivelul anilor 2015 și 2017 întreprinderea a înregistrat pierderi de 23571,
respectiv 32128 lei , singurul an în care a terminat exercițiul pe profit fiind anul 2016, în valoare de 2336
lei. Tot în același an, rezultatul exercițiului fiind de 83375 lei, în creștere față de anul precedent cu 28%.
Doar în anul 2017 reușind constituirea de rezerve, în valoare de 60039 lei.

La nivelul total al capitalurilor proprii, în anul 2016 se consemnează o creștere procentuală de


258%, care a generat un plus de 36868 lei. Din păcate în anul 2017, întreprinderea înregistrează o scădere
a capitalurilor proprii de 53%, față de nivelul înregistrat în anul precedent.
În privința datoriilor, firma reușește să reducă valoarea lor cu 35% în anul 2016, scăzând astfel
nivelul sumelor ce trebuiesc achitate intr-o perioadă mai mică de un an, cu 31123 lei. Însă nu poate
menține trendul și în anul 2017, când valoarea datoriilor ajunge la suma de 107075 lei, în creștere cu
84%.

33
7.3Analiza Contului de Profit şi Pierdere

Nr.
Specificaţie U. M. 2015 2016 2017
crt.
1 Lei 133078 99485 225700
Cheltuieli totale
% 100 74,76 169,60
2 Lei 112475 184239 197062
Venituri totale
% 100 163,80 175,21
3 Lei -23571 83375 -32128
Profit/pierdere
% 100 353,72 136,30
Sursa: Conturile de profit şi pierdere şi calcule proprii

În urma analizei efectuate asupra datelor provenite din contul de Profit și Pierdere, se poate
observa nivelul variat al cheltuielilor totale, care înregistrează o scădere în anul 2016, de 25%, însă la
nivelul anului 2017 se majorează cu 70%, atingând cifra de 225700 lei.
Veniturile totale ale firmei înregistrează creșteri constante, de 64% in anul 2016, în timp ce în anul
2017 acestea ajung la valoarea de 197062 lei, o majorare cu 6,5% față de anul precedent.
La nivelul anului 2015, firma a înregistrat pierderi de 23571 lei, reușind să încheie anul 2016 cu
profit de 83375 lei, pentru ca apoi la final de 2017 pierderile raportate să fie de 32128, în creștere față de
2015 cu 36%.

BIBLIOGRAFIE

1. Ignat Gabriela, Cojoc Doina, 2008. Bilanțul contabil și reușita economică. Editura Pim,
Iași.
2. Ignat Gabriela, 2014, Spirala contabilitatii – contabilitate generala Editura ”Ion Ionescu
de la Brad”, Iași.
3. Ignat Gabriela, 2016 Contabilitate si gestiune economica ,Editura ”Ion Ionescu de la
Brad”, Iași.
4. Ignat Gabriela , 2016 Contabilitate si analiza economico financiara, Editura ”Ion Ionescu
de la Brad”, Iași.
5. Cojoc Doina, Ignat Gabriela, Iațco C., 2008. Contabilitate pentru ingineri, Editura Pim,
Iași

34