Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară

Specializarea: Controlul și expertiza produselor alimentare

Legile Electrolizei

Profesor:
lect. dr. fiz. Jarcau Mihaela Student:
Solomon Andrei
 1)Scopul lucrării:
Lucrarea propune verificarea legilor lui Faraday. Estimând masa cationului, se poate
determina echivalentul electrochimic K mai apoi, luând în considerare caracteristicile
electrolitului se poate calcula numărul lui Faraday, F. Astfel putem face un calcul estimativ
pentru sarcina electrică elementară e.

2)Teoria lucrării:
La trecerea unui curent electric printr-o soluție a unei sări metalice are loc separarea
ionilor de semn contrar ai acesteia depunerea lor la electrozi- fenomen datorat electrolizei.
Considerăm un vas cu un electrolit, iar în interior, de o parte de alta, două plăci
metalice (fig. l). Între aceste plăci vom aplica un câmp electric cu ajutorul unui generator de
tensiune continuă. Apariția acestuia în vasul cu soluție conduce, în primă etapă, la separarea
substanțelor ionice în ionii pozitivi negativi ce-i compun. Imediat apoi, tot datorită câmpului
electric, apare ordonarea ionilor respectivi. Astefel, cei negativi se orientează către
electrodul pozitiv numit anod, iar cei pozitivi se orientează către electrodul negativ numit
catod.

Fig. 1

În felul acesta, în vas, pe directia câmpului electric se realizează dirijată a

purtătorilor de sarcină care determină apariția unui curent electric curent ce se manifestă
prin depunerea de substanță la electrozii instalației. Sensul curentului electric este
considerat pe direcția de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Electronii intră în celula de conducție prin catod. Ei se combină neutralizează ionii
pozitivi din soluție, cationii fiind astfel reduși. Ionii negativi poartă electronii prin soluție se
descarcă la anod, electronii continuând traseul în circuitul exterior. Anionii sunt astfel
oxidați.
Reducerea este adiția de electroni la specia chimică, proces care în cazul nostru are loc la
catod, iar oxidarea este îndepărtarea de electroni, fenomen care în electroliză are loc la anod.
Procesul de dirijare a ionilor către electrozi transformarea lor în atomi sau radicali prin
neutralizare se numește electroliză.
Masa de substanță depusă pe unul dintre electrozi (m) este proporțională cu
echivalentul ei electrochimic K cu cantitatea de electricitate Q ce trece prin soluție.

m=KQ (1)
unde K se numește echivalent electrochimic și este numeric egală cu masa substanței depusă la
unul dintre electrozi când prin electrolit trece o cantitate de electricitate egală cu un coulomb.
Expresia (l) este prima lege a electrolizei, enunțată de Faraday în anul 1833.
Cunoaștem relația de definire a curentului electric
Q
I=
t
adică sarcina ce trece prin circuit în unitatea de timp. Putem scrie relația (l) astfel:

m=K*i*t

o noua formă a primei legi a electrolizei.

Echivalentul electrochimic K depinde de natura substanței depuse la electrod prin
intermediul masei atomice a elementului (A), de valența substanței (n) de un factor de
proporționalitate constant (F), numit numărul lui Faraday. Rezumând această dependență
putem scrie cea de-a doua lege a electrolizei:

(2)

Valoarea constantei lui Faraday este

F=96400 C.
Enunturile celor două legi sunt următoarele:
l. Masa de substanță (m) separată dintr-un electrolit este proporțională cu sarcina electrică
Q transportată.
2. Echivalentul electrochimic depinde de natura
substanței astfel:
-direct proporțional cu masa atomică a substanței;
-invers proporțional cu valenta acesteia. Reunind
cele două afirmații obținem:

Unitatea de măsură pentru echivalentul electrochimic este:

[K]s.i =1g/C
Explicația legilor electrolizei se poate da dacă se admite existența unei sarcini
elementare pe care o poartă ionul monovalent. S-a confirmat experimental că orice sarcină
electrică este un număr întreg de sarcini elementare, ceea ce înseamnă că sarcinile electrice
au o structură discontinuă.
 Să considerăm că în electroliza unei substanțe, cationul are masa atomică A și valenta
n. El este încărcat cu o sarcină electrică, notată cu q. Fie NA numărul lui Avogadro
(=6.023*1023molecule/mol). La catod se va depune cantitatea de substanță :

(4)

unde N reprezintă numărul total de ioni transportați spre catod iar A/NA reprezintă
masa acestuia. Sarcina totală transportată în acest proces va fi:

Q=N*q

astfel ca masa de substanță depusă la catod se poate scrie:

(6)

Pe de altă parte, identificând cu relatia (3a) obținem că raportul dintre sarcina cationului
și valența sa este constantă:
q F
= (7)
n NA
Intrucât n nu poate fi decât un număr întreg, înseamnă că sarcina transportată nu poate fi
decât multiplu întreg de F/NA=1,6*10-19C. Particula elementară care poartă această sarcină a
fost numită electron.

3)Materiale necesare:
Montajul cuprinde o sursă de tensiune continuă care va alimenta cei doi electrozi din
soluția electrolitică (fig. 2). Este important ca circuitul să conțină un ampermetru pentru a
putea pune în evidență intensitatea curentului electric ce-l străbate.

Fig.2
4)Mod de lucru:
Se măsoară inițial un recipient cu apă. Se face electroliza sulfatului de cupru dizolvat în
apă. Pentru a observa mai bine fenomenul se montează în circuit două becuri.
După un timp fixat, se întrerupe, se recântărește se calculează masa de cupru depusă.
Se vor face 7 determinări, din 5 în 5 minute (urmărindu-se cu atenție curentul pe
ampermetru). Se va trasa dependența m (masa de cupru depusă) în funcție de timp. Din
panta dreptei se vor determina constanta K și apoi constanta lui Faraday, cunoscând masa
atomică a cuprului și valența acestuia.
Cu relatia (7) se va astima sarcina elementară e. Rezultatele se consemnează în tabel.

5)Observații:

Nr. t(s) ϭt(s) A(u.a n I(A) ϭI(A) m(g) ϭm(g) K(g/C) F(C) e(C)
Det. )
1 120 0,01 0,0021 0,000175
2 240 0,01 0,16 0,00666
3 360 0,01 0,0759 0,0021
4 480 0,01 0,0028 10−4 .58
5 600 1 64 2 0,01 0,01 0,0067 0,000 0,00011
6 720 0,01 0,0095 1 0,00013
7 840 0,01 0,0481 0,0057
8 960 0,01 0,068 10−3 .7083
9 1080 0,01 0,0886 10−3 .8203
10 0,01

6)Concluzii: După efectuarea măsurătorilor echivalentului electrochimic K si sarcinii

electrice elementare (e) s-a obtinut valori ale masei de Cu destul de mari. Diferențele fiind
vizibile.Masa finală a Cu a fost 0,0886.