Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea “ Petre Andrei “

Facultatea Finanțe și Bănci

Referat

Subiectul : “ Societatea informațională “

Studenta : Juganari Dorina

Anul 1

2017-2018
Cuprins :

1. Introducere
2. Internetul
3. Caracteristicele Societății Informaționale
4. Sistemul informațional
5. Economia societăţii cunoaşterii
Cap.1 Introducerea

Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de informație este cel


mai important tip de activitate, informația este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile
informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel
social și cel ecologic – un mediu de existență a omului.

Dacă în anii 1970 sintagma predominantă era aceea de Societate informatică,


preocuparea noastră principală atunci fiind realizarea unui Sistem informatic
naţional, cu idei şi tendinţe care vizau o societate informaţională, treptat conceptul
de Societate informaţională a câştigat tot mai mult teren şi a devenit o realitate din
momentul exploziei Internetului, principalul vector al acestei societăţi. Societatea
Informațională este acela de a realiza politica Guvernului în domeniile comunicațiilor electronice,
serviciilor poștale, tehnologiei informației și al societății informaționale. Acest lucru s-a
petrecut în ultimul deceniu al secolului XX.

Nu trebuie să uităm că România a desfăşurat în perioada 1965 – 1985 un mare program tehnologic,
unul dintre cele mai mari ale ţării, pregătit în anii 1965-1967, aprobat de conducerea ţării de atunci
în anul 1967 şi realizat pas cu pas. Concepţia de constituire a sistemului informatic naţional, expusă
de profesorul Mihai Drăgănescu, în lucrările elaborate şi publicate după anul 1966, a fundamentat
teoretic şi a trasat liniile diriguitoare cu aspect practic managerial, pentru dezvoltarea informaticii în
România. A fost un program pentru microelectronică, calculatoare electronice şi informatică, singurul
program de mare amploare din aceste domenii pe care ţara noastră l-a realizat până acum.
Cap. 2 Internetul

În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social în acelaşi timp a fost apariţia Internetului.

Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie, dar în egală măsură de factori sociali care s-
au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca Internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Odată
instaurat în fibrele societăţii, Internetul a produs şi produce consecinţe noi pentru societate. Cel
mai important dintre acestea este procesul de globalizare. Este normal să gândim că şi
globalizarea, ca efect al Internetului să ia forma la care să participe toţi participanţii
la globalizare. Aceasta este lecţia Internetului, care s-a dovedit un mare succes în
istoria tehnologică şi socială a omenirii, arătând şi calea pe care trebuie s-o urmeze
procesul de globalizare. Dezvoltarea exponenţială a Internet încântă şi sperie totodată. În rea-
litate, volumul de informaţie generată şi stocată în Internet creşte secundă după secundă. Peste 2,5
miliarde de oameni şi mai ales un număr de sen- zori apreciat la un miliard generează date stocate în
sute de milioane de servere. Este interesant de amintit că peste un miliard de oameni postează pe
Facebook şi peste 500 milioane pe Twitter şi adesea nu texte simple, ci fotografii de multe milioane
de baiţi, videoclipuri, muzică. Universul digi- tal este estimat în prezent la 3500 Exabaiţi (35 urmat de
20 de zerouri!) şi va ajunge în câţiva ani de 10 ori mai mult. Din acest univers de date 50% este în
mişcare: (40% local şi 10% global), Internetul devenind cel mai complex sistem creat de om cu o
structură de perfectă inginerie. El s-a integrat puternic în mediul social şi personal şi a creat schimbări
dramatice în toate aspectele vieţii societăţii.

Internetul este un sistem de reţele interconectate. Arpanetul era un sistem de calculatoare şi


terminale interconectate. În decurs de 10 ani s-a produs transformarea ARPANET în INTERNET.
Încheierea activităţii ARPANET a avut loc în 1990.

S-a ajuns în situaţia ca nimeni să nu deţină o deplină autoritate asupra


Internetului, nici chiar sectorul privat. Astăzi nimeni şi nici un organism nu poate
pretinde a reprezenta autoritatea Internetului. Internetul devine o resursă
internaţională şi o piaţă internaţională.
Cap.3 Caracteristicele Societății Informaționale

Printre caracteristicile Societatii Informationale moderne enumeram:


 dezvoltarea informatiei ca o resursa strategica centrala in progresul economic si
industrial (de aici accentul pe „muncitorii eruditi” ai lui Drucker) in managementul si
aplicatiile in care unitatile individuale (firme, popoare, regiuni geografice) sint din ce in ce
mai dependente de competitivitatea lor; desigur, toate schimbarile tehnologice au depins
intotdeauna de informatie, dar ceea ce diferentiaza procesul actual de schimbarea
tehnologica este faptul ca materia prima a procesului tehnologic este informatia si acelasi
este si rezultatul (Castells (1989)) sau, din nou, „ceea ce este specific modului
informational de dezvoltare este actiunea de cunoastere deasupra cunoasterii in sine, ca
principala sursa de productivitate (1996)
 cresterea foarte rapida a informatizarii economiei, ceea ce permite legaturi mai  strinse 
intre economiile regionale, nationale si internationale, ca si depasirea barierelor
conventionale intre sectoarele financiare, ca de altfel in toate activitatile, inclusiv
productia, devenind din ce in ce mai mult o problema de transmitere a informatiei
 dezvoltarea retelelor globale de informatii la care Castells face referire ca modul in
care a fost conceputa  „societatea – retea”  si fara de care  ascensiunea rapida a
corporatiilor transnationale (CT) ar fi fost imposibila; exita in prezent doar citeva zeci de
economii nationale mai mari decit economiile marilor CT-uri.
Cap.4 Sistemul informaţional asigură gestiunea tuturor informaţiilor din cadrul unui sistem
economic, folosind toate metodele şi procedeele de care dispune. Informaţiile sunt sesizate şi
înregistrate în cadrul unui sistem economic la nivelul unor verigi organizatorice şi funcţionale
care se numesc posturi de lucru. O secvenţă de mai multe posturi de lucru, logic înlănţuite,
formează un circuit informaţional.
Un post de lucru se individualizează prin următoarele elemente:
date de intrare
timp de staţionare
operaţii de prelucrare
date de ieşire
Ansamblul informaţiilor şi deciziilor (caracterizate prin conţinut, frecvenţă, calitate, volum,
formă, suport) necesare desfăşurării unei anumite activităţi sau operaţii şi care se transmit între
două posturi de lucru, formează un flux informaţional.
Între circuitul informaţional şi fluxul informaţional există o strânsă dependenţă în sensul că
circuitul informaţional reflectă traseul şi mijlocul care asigură circulaţia unei informaţii de la
generarea ei şi până la arhivare, iar fluxul informaţional reflectă ansamblul informaţiilor
vehiculate, necesare unei anumite activităţi.
Sistemul informaţional cuprinde, într-o concepţie unitară, circuitele şi fluxurile informaţionale, la
care se adaugă metodele şi tehnicile de prelucrare a informaţiilor.
Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional şi anume, acea parte a acestuia
care preia şi rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, trenasmitere, stocare şi prezentare a datelor
cu ajutorul sistemelor de calcul. Pentru a-şi îndeplinii rolul în cadrul sistemului informaţional,
sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea automată a datelor. Aceste resurse se grupează în următoarele categorii:
ansamblul de echipamente (Hardware) care formează baza tehnică a sistemului informatic;
sistemul de programe (Software) care cuprinde software-ul de bază (sistemul de operare în
principal) şi software-ul de aplicaţii;
baza informaţională;
ansamblul de resurse umane şi cadrul organizatoric- format din personalul de specialitate (analisti
programatori, ingineri de sistem, operatori)

Procesul de prelucrare automată a datelor în cadrul unui sistem informaţional reprezintă tocmai
procesul prin care datele sunt supuse operaţiilor de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare.
Culegerea datelor constă în sesizarea lor la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. La acest moment se numesc date primare.
Prelucrarea datelor constă în transformarea acestora din date primare în date finale, în urma
parcurgerii unei succesiuni de operaţii impuse de cerinţele utilizatorilor şi specificul
echipamentelor de calcul şi a tehnologiei de prelucrare.
Transmiterea datelor asigură vehicularea atât a datelor primare de la sursele generatoare către
sistemele de prelucrare automată, cât şi a rezultatelor prelucrărilor către beneficiari.
Stocarea datelor constă în memorarea şi păstrarea acestora pe suporturi de memorie specifice în
scopul consultării şi prelucrării ulterioare.
Coordonatele moderne ale realizării sistemelor informatice relevă preponderenţa utilizării
reţelelor de calculatoare ca suport hardware şi a sistemelor de gestiune a bazelor de date ca
support software, baza de date fiind nucleul informaţional al oricărui sistem informatic.
Deschiderea largă oferită de Internet face utilizarea bazelor de date distribuite pe reţele de
calculatoare drept cea mai viabilă soluţie pentru valorificarea eficientă în procesul de management
a performanţelor remarcabile oferite de performantele PC-uri de astăzi.
Cap.5 . Economia societăţii cunoaşterii
Noua economie.

Societatea informaţională a adus piaţa Internet. Rolul nou al informaţiei în

condiţiile Internetului a deschis perioada unei noi economii. Termenul Noua

Economie (new economy) este folosit din ce în ce mai mult în ultimii ani [6.1]. El este

înţeles de cei mai mulţi, ca fiind echivalent cu economia bazată pe Internet (internet

economy) sau economia digitală (digital economy).

Rapiditatea cu care societatea informaţională se transformă într-o societate a

informaţiei şi a cunoaşterii determină o gândire asupra noii economii care să ţină

seama nu numai de

a) piaţa Internet şi efectul informaţiei pe Internet asupra tuturor


agenţilor economici,
ci şi de

b) efectul cunoaşterii ca factor economic care impune recunoaşterea


bunurilor intangibile, în general, în crearea de valoare economică,
precum şi de

cerinţele realizării unei societăţi sustenabile, care pe lângă faptul că nu este este
posibilă decât în cadrul societăţii cunoaşterii, va impune în economia societăţii noi
industrii, schimbări de orientare în raport cu gândirea economică clasică (de exemplu
productivitatea resurselor, a energiei, a materialelor, înaintea productivităţii muncii.
Referinţe bibliografice :

1. Adevărul 26-28 aprilie 2013. P.22.


2. Mihai Drăgănescu, Sistem și Civilizație, Colecția “ Idei Contemporane”, Editura politică,
București, 1976.
3. Iancu Ștefan, Ciclul de articole “ Societatea informațională – un nou mod de a trăi și a munci,
în revista “ Tribuna Economică “, nr.8, 1997.
4. Janet Abbate, Inveting the Internet, MIT Press, 2000 hard cover,july 1999. 168 pp.
5. Conferința Noua Economie – O șansă pentru Rpmânia, organizată de Arthur Andersen și Oracle,
București 20 martie 2001.