Sunteți pe pagina 1din 1

BOLILE GLANDELOR SALIVARE

(sialoadenite)
Sunt frecvente la caini si rumegatoare si ca denumiri: parotidita si maxilita.
Etiologie
Sunt 3 feluri de sialoadenite: (1)PRIMARE (2)SECUNDARE (3)SIMPTOMATICE
1)Sunt o urmare a loviturilor directe asupra galndelor salivare, in urma
intepaturilor sau in urma progresiei inflamatiei de pe canalale de evacuare in cazul
traumatizarii lor prin calcuri slivari si prin criste?
2)Prin difuziunea inflamatiilor din vecinatate sau din metastazare in cazul
supuratiei la nivelul altor organe.
3)In gurma, actinobaciloza, stafilococii si in infectiile guturale cu Corinebacterium.
Patogeneza.
Procesul inflamator determina perturbari in secretia salivei cu consecinte asupra
digestiei gastrice si bucale. Este influentat organismul prin febra, durere locala, si/sau
iradiata; apare disorexia si disfagia.
Lezional.
Marirea in volum a glandelor, cu aspect congestiv edematos; dupa sectionare se
elimina lichid seros +/- hemoragic(inflam catarale) si purulent( in formele
flegmonoase/gangrenoase); zona de necroza in formele cronice; pe canalele salivare
pot fi calculi, puroi, criste?
Simptomatologia.
General apar: febra, pseudotrismus, disfagia de tip bucal/faringian. Apoi avem
sialoree, deformare, caldura, durere locala; la inspectia cavitatii bucale , in parotidita se
poate observa o inrosire si usoare tumefactie in dreptul celui de-al 3-lea molar superior
corespunzator deschiderii canalului Stenon. Daca se blocheaza canalul Warton apare o
bombare ovoidala sublinguala=>broscuta sublinguala.
Diagnostic. Se bazeaza pe febra, disfagie, modificari fizice la nivelul
salivei.
Evolutia. Obisnuit acuta.
Prognostic. Favorabil in sialoadenitele catarale, rezervat in restul.
Tratament.
Antiinfectioase pe cale generala, comprese reci in zona inflamata, ser
antigangrenos in cele gangrenoase, respingerea calculilor de pe canal cu sau fara
interventii sangeroase la acest nivel.