Sunteți pe pagina 1din 5

LP 10.

Examenul coproparazitologic: examen macroscopic; examen


microscopic: metode directe (preparat nativ în ser fiziologic; preparat nativ
în soluţie lugol; frotiu colo-rat); metoda de examinare în strat gros Kato-
Miura; meto-de de concentrare;amprenta anală

1. Examenul coproparazitologic:
 examen macroscopic;
 examen microscopic:
-metode directe (preparat nativ în ser fiziologic; preparat nativ în soluţie Lugol; frotiu
colorat);
-metoda de examinare în strat gros Kato- Miura;
-metode de concentrare, metode de flotaţie;
-metode larvoscopice;
-amprenta anală;
 detectarea ADN-ului - reacţii de hibridizare, amplificare genică (PCR)
OBIECTIVE:
1. Definirea examenului coproparazitologic.
2. Explicarea modalitatii corecte de recoltare si transport a materiilor fecale.
3. Prezentarea metodelor de diagnostic.
EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC
- examenul parazitologic al materiilor fecale este o metoda de diagnostic folosita pentru
evidentierea parazitilor cu localizare intestinala (protozoare, helminti) cat si a celor
care se elimina prin tubul digestiv.
- rar se elimina viermii adulti vizibil cu ochiul liber; frecvent se elimina ouale si larvele
lor, precum si chistii si trofozoitii de protozoare, elemente vizibile numai microscopic.
RECOLTAREA SI TRASPORTUL PROBEI
Recoltarea probei de materii fecale pentru examenul parazitologic se va face din:
- sacunul emis spontan
- scaunul obtinut dupa administrare de purgativ (pentru depistarea protozoarelor
intestinale, la bolnavii cronici si la purtator)- dupa administrarea in prealabil a unui
purgativ salin in doza laxativ, pentru a antrena trofozoitii de la nivelul ulceratiilor
intestinale

1
Recoltarea necesita urmatoarele precautii:
- sa se recolteze o cantitate minima de ~ 5-10g din mai multe locuri ale bolului fecal
- sa se recolteze orice fragment suspect, mucozitati sanguinolente
- cand se elimina parazitul intreg (Ascaris, Oxyuris) sau fragmente (proglote de
tenii), cu o pensa se recolteaza si se introduc intr-un recoltor cu ser fiziologic
- recoltarea sa se faca in prima ora de la evacuare (mai ales cand urmarim sa
decelam trofozoiti de protozoare- E.histolitica, Balantidium coli, Lamblia)
Recipiente colectoare si transportul probei:
- recoltarea probelor se face in colectoare speciale furnizate de laborator
(coprocultor)
- este recomandabil ca proba sa fie expediata la laborator in maximum 2-3 ore de la
recoltare
- cand nu exista posibilitatea expedierii:
o vor fi pastratate la +40C (temperatura de +40C asigura o conservare a
oualor de helminti si a chistilor de protozoare pentru cateva saptamani)
o conservate in solutii fixatoare (formol 10%, iod)
EXAMENUL MACROSCOPIC
Examenul de ansamblu al materiilor fecale, facut imediat cu ochiul liber sau cu lupa,
poate furniza date de diagnostic privind:
- culoarea (gri-cenusie sau alba (scaune acolice) intalnite in cazurile de obstructii
intestinale, atrag atentia asupra unei fascioloze);
- consistenta;
- mirosul;
- prezenta de elemente patologice (puroi, mucus, sange)- mucozitatile sanguinolente
atrag atentia asupra unei eventuale amibiaze sau balantidioze;
- prezenta parazitului (Ascaris, Oxyuris, proglote de tenie).
EXAMENUL MICROSCOPIC

1. Metode directe

a. Preparat nativ în ser fiziologic:


- este preparatul umed, între lamă şi lamelă;
- se realizează o suspensie de materii fecale în ser fiziologic;
- examinarea se face cu microscopul optic, cu obiective uscate, condensator coborât;

2
- permite studierea:
 mobilităţii,
 morfologiei.
b.Preparat nativ în soluţie lugol
- la preparatul nativ în ser fiziologic se adaugă o picătură de soluţie lugol;
- chistii de protozoare se colorează în galben-brun, ouăle de helminţi în brun-roşcat
intens şi prezintă detalii de structură accentuate.
c.Frotiul colorat
- se efectuează în frotiu subţire pe o lamă din materiile fecale diluate în ser fiziologic;
- se colorează MGG şi se studiază la microscopul optic cu obiectiv de imersie, cu
condensator ridicat;
- se pot decela trofozoiţi (nucleul roşu, citoplasma violet-albastră) sau chişti.
2. Metoda de examinare în strat gros Kato- Miura

- se recomanda pentru decelarea oualor de helminti cu localizare intestinala (Ascaris


lumbricoides, Trichuris trichiura, Taenia spp, etc);
- examinandu-se o cantitate mai mare de materii fecale, creste probabilitatea de depistare a
oualor, chiar si in cazul infestarilor cu eliminare redusa a acestora in materiile fecale;
- majoritatea oualor isi pastreaza caracteristicele morfologice, fiind usor de identificat.
Tehnica:
- 50 mg materii fecale (cât un bob de grâu) se depun pe o lamă de sticlă;
- se acoperă cu o foiţă de celofan tratat în prealabil cu soluţie Kato-Miura (soluţie
de glicerină şi verde de malachit);
- se presează celofanul cu un corp solid până când preparatul devine plat;
- se lasă 30 minute pe masă, timp în care materiile fecale sunt clarificate de soluţie
lasând să se vadă prin transparenţă ouăle de helminţi;
- se examinează la microscopul optic, cu obiective uscate;
- ouăle sunt de 5-20 ori mai frecvente decât în preparatul nativ.
3. Metode de concentrare, metode de flotaţie

Se clasifică în 2 grupe după principiul lor de bază:


- ridicarea elementelor parazitare dintr-un mediu lichid hiperton (principiul flotaţiei –
Metoda Willis-Hung);
- coborârea elementelor parazitare într-un mediu hipoton, cu un anumit pH (principiul

3
centrifugării- Metoda de concentrare Bailenger).

Metoda Willis-Hung: se recomanda pentru decelarea oualor usoare de helminti (Taenia,


Hymenolepis).
Tehnica:
- se pune 1g materii fecale intr-un flacon de sticla peste care se adauga o cantitate mica
de solutie Willis;
- se omogenizeaza bine cu o bagheta de sticla dupa care flaconul se umple complet cu
solutie Willis pana se formeaza un usor menisc;
- se aplica deasupra flaconului o lamela de sticla;
- se lasa 10-15 min, dupa care se ridica vertical lamela si se aplica cu fata cu care a stat
in contact cu lichidul pe o lama;
- preparatul obtinut se examineaza imediat la microscop pentru a evita uscarea si
cristalizarea solutiei saturate pe lama.
Metoda de concentrare Bailenger: este indicata pentru evidentierea oualor grele de helminti
(Ascaris, Trichocephalus, Fasciola, Dicrocelium) si a chistilor de protozoare (Entamoeba,
Lamblia).
Tehnica:
- intr-un borcan cu dop de 50 ml care contine cateva perle de sticla se pun 2 g de materii
fecale peste care se adauga 20 ml solutie aceto-acetica;
- se inchide bine recipientul si se agita manual 1-2 min;
- peste emulsia fecale-acid se adauga o cantitate de 10 ml eter sulfuric, se inchide bine
recipientul si se agita din nou 1-2 min;
- se toarna amestecul intr-o eprubeta de centrifuga si se centrifugheaza 1-2 min la 1500
TPM;
- dupa centrifugare din sedimentul format se fac preparate intre lama si lamela si se
examineaza la microscop cu ob x10 si x40.
4. Metode larvoscopice
- sunt utilizate în suspiciunea unor helmintiaze care se transmit prin sol sub formă de
larve;
- constau în evidenţierea larvelor existente în scaun, sau a celor rezultate din ouăle
eliminate în mediul extern odată cu scaunul.

4
5. Amprenta anală
- se realizeaza inaintea defecatiei si igienei locale
- este metoda cea mai buna pentru diagnosticul oxiurozei si teniazei cu Taenia saginata
Metoda Graham:
Tehnica:
- se aplica o banda de celofan adeziv (tip scotch) pe o lama de sticla;
- se pune lama pe manerul unei baghete de sticla cu capatul rotunjit, cu banda adeziva
deasupra, apoi se trage incet celofanul peste capatul baghetei;
- se tine cu mana dreapta strans lama de bagheta si cu extremitatea cu celofan se sterg
pliurile anale;
- se ia deoparte bagheta si se intinde inapoi celofanul adeziv, prin presare cu un tampon
de vata;
- se examineaza preparatul obtinut la microscop cu ob. x10.
Metoda Hall:
- are acelasi principiu ca si metoda Graham in care, banda adeziva este inlocuita cu
celofan.