3.5.1.3.

Auditul stocurilor şi al producţiei în curs de execuţie

Auditorul verifică dacă toate stocurile au fost identificate şi incluse în activul bilanţier
(exhaustivitatea), dacă toate stocurile au fost corect evidenţiate în vederea evaluării de bilanţ
(exactitate), dacă costul stocurilor a fost corect calculat prin metoda de evaluare acceptată de
procedurile interne ale conducerii. Auditorul verifică dacă toate sumele sunt incluse în situaţiile
financiare şi corespund cu evidenţele contabile. Aceste stocuri regăsite în activul bilanţier trebuie să
existe şi fizic (existenţa). Se verifică dacă stocurile au fost înregistrate în perioada contabilă corectă
(independenţa exerciţiilor). Stocurile cu o mişcare lentă sau fără mişcare au fost corect evaluate, la
valoarea netă realizabilă (evaluare). Auditorul trebuie să valideze dacă toate stocurile firmei sunt
incluse în activul bilanţier al societăţii auditate. În baza etapelor anterioare, auditorul, prin
procedurile de control, se asigură dacă gestiunea şi contabilizarea stocurilor au fost supuse
controlului intern permanent. Testele de control i-au permis auditorului să observe analiza variaţiilor
faţă de planul de producţie cu explicaţiile aferente, verificarea periodică a condiţiilor de depozitare,
modul cum stocurile sunt păstrate în locaţii sigure, precum şi persoanele gestionare autorizate care
răspund de securitatea lor. Inventarierea fizică periodică sau continuă a stocurilor, reconcilierea
soldurilor din evidenţele contabile cu foile de magazie îi permit auditorului, pe baza testelor de
control efectuate în cadrul procedurilor de control intern, să tragă concluzii cu privire la gradul
rezonabil de asigurare că acestea sunt reflectate corect în bilanţ. Indicatorii specifici cu privire la
stocuri, viteza de rotaţie îi permit auditorului să constate eventualele discrepanţe în fluctuaţiile
lunare şi anuale faţă de perioadele precedente. Evaluarea stocurilor are ca obiective concluzii
asupra:

- minimului dintre valoarea netă realizabilă şi costul lor; - modul de determinare a costului la ieşirea
lor pentru producţie: FIFO, costul mediu ponderat, costul standard; - verificarea valorii contabile de
intrare (facturi de cumpărări, calculaţia costurilor prestabilite şi postcalculul). Testele de detaliu i-au
permis auditorului să constate dacă intrările şi ieşirile de stocuri au fost corect contabilizate şi
aparţin exerciţiului curent, astfel încât ele să fie corect evidenţiate şi evaluate la bilanţ. De
asemenea, stocurile aflate la terţi pe baza inventarierii şi cele primite de la terţi au fost excluse din
situaţiile financiare şi compararea evidenţelor contabile cu reflectarea lor în activul bilanţier. Lista
obiectivelor în controlul bilanţului pentru conturile de stocuri este redată în tabelul nr. 6.
Auditorul solicită conducerii situaţia valorică a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie,
provizioanele constituite pentru deprecierea acestora întocmite la data închiderii exerciţiului sau la o
dată cât mai apropiată. Auditorul obţine din partea conducerii metodele utilizate în toate
momentele privind stocurile şi producţia în curs. El trebuie să se asigure de concordanţa acestor
metode, de permanenţa lor şi le verifică prin sondaj.