APARIłIA ŞI FORMAREA DREPTULUI ROMÂNESC

LEGEA łĂRII

1. CONCEPTUL DE „LEGE”
NoŃiunea de Legea łării sau Jus Valahicum a căpătat, în timp, ca urmare a etapelor
istorice parcurse de regulile instituite, mai multe accepŃiuni, fiecare având o contribuŃie
fundamentală în definirea acestei noŃiuni complexe.
- prima accepŃiune este cea de lege nescrisă, care desemnează totalitatea normelor
tradiŃionale după care funcŃionau obştile săteşti, fiind unanim acceptate de comunitate (dreptul
obişnuielnic sau obiceiul pământului). Românii au numit aceste norme „lege”, cu înŃelesul de
normă nescrisă, provenind din latinescul religio, reprezentând legea dinăuntru, prin credinŃă şi
conştiinŃă, ceea ce romanii numeau mos – obicei1.
- a doua accepŃiune este cea de lege scrisă şi desemnează normele juridice redactate în
scris de instituŃiile statale şi impuse colectivităŃilor prin constrângerea organelor puterii politice.
Acest concept a apărut odată cu apariŃia pravilelor, în secolul al XVII-lea, moment de la care s-a
făcut distincŃia dintre drept scris şi nescris, acesta din urmă fiind numit „obicei”.
- a treia accepŃiune este cea de lege creştină, aceasta înglobând regulile de conduită
cuprinse în scrierile bisericeşti ortodoxe care au influenŃat conştiinŃa românilor încă din perioada
etnogenezei. Dreptul bisericesc a purtat denumirea şi de „lege dumnezeiască”, fiind inclus în
nomocanoane bisericeşti.
În imediata apropiere a noŃiunii de „lege” se regăseşte noŃiunea de „dreptate”. Formula
„după lege şi dreptate” se întâlneşte în mod frecvent în actele judecăŃii domneşti din perioada
feudalismului dezvoltat. Această concepŃie de „dreptate” îşi are rădăcinile în dreptul roman,
regăsindu-se în definiŃia pe care Celsus o dădea dreptului, „ars boni et aequi”. Astfel, îmbinarea
binelui social cu principiile de echitate, prin interpretarea normelor de drept în conformitate cu
principiile echităŃii, s-a păstrat în dreptul românesc sub forma instituŃiei „oamenilor buni şi
bătrâni”. În concepŃia dreptului românesc, dreptatea include şi principiul echităŃii, fiind conformă
principiilor etice acceptate în perioada feudalismului timpuriu. Alături de moştenirea daco-
romană, conştiinŃa juridică a timpului cuprindea şi principii ale moralei creştine.

2. DEZVOLTAREA NORMELOR JURIDICE

Dreptul românesc nescris (Legea łării) s-a format în cadrul unui îndelungat proces
istoric, având ca principal izvor normele cu caracter social existente pe teritoriul românesc, ale
populaŃiei băştinaşe (dacii). Cele mai vechi obiceiuri şi norme juridice s-au format în legătură cu
stăpânirea pământului.
Astfel, ca urmare a extinderii suprafeŃelor de teren prin desŃeleniri şi defrişări, se
înregistrează o creştere a proprietăŃii personale. Cele mai multe terenuri sunt puse în valoare prin
munca unei singure familii, care caută să scoată aceste proprietăŃi de sub regimul reglementării
în devălmăşie. În locul normelor care interziceau ferm membrilor obştii să înstrăineze unele părŃi
din teritoriul obştii, intervine o modificare, foarte importantă, care vizează dreptul de protimis
sau de preempŃiune. În virtutea acestui drept, în cazul înstrăinării unor părŃi din teritoriul obştii,
rudele celui care înstrăina şi ceilalŃi membri ai obştii aveau preferinŃă la cumpărare. Scopul era
evident: se evita trecerea terenurilor în proprietatea unor persoane din afara obştii.

1
E. Cernea, E. MolcuŃ, Istoria statului şi dreptului românesc, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996, p. 55.
 În privinŃa statutului juridic al persoanelor, Legea łării înregistrează inegalităŃile de avere
ce apar şi se multiplică în această perioadă a feudalismului timpuriu, care au ca efect stratificarea
socială specifică. Astfel, există o pătură socială superioară, alcătuită din cnezi, voievozi, juzi,
jupâni, care exercită şefia militară şi înfăptuieşte justiŃia, beneficiind de unele terenuri şi venituri
de la populaŃie. Această pătură socială constituie începutul aristocraŃiei feudale.
Marea masă a societăŃii era reprezentată de Ńăranii liberi, la care se adaugă o nouă clasă
socială în formare, aceea a orăşenilor meşteşugari şi comercianŃi.
Din secolul al XI-lea apar robii, cea mai mare parte a acestora provenind din Ńigani şi
tătari. Cu privire la aceste categorii sociale, apar norme juridice care fixează privilegiile,
drepturile şi îndatoririle fiecăruia, prefigurându-se sistemul statutar caracteristic stărilor feudale.
RelaŃiile contractuale cunosc o revigorare evidentă odată cu amplificarea schimburilor, cu
creşterea producŃiei şi dezvoltarea meşteşugurilor. Această amploare pe care o capătă relaŃiile de
tip contractual are la bază şi dezvoltarea conceptului de proprietate privată. Se constată o
intensificare a circulaŃiei monetare, fiind explicabilă acumularea unor mari sume de bani, cum
este cea plătită pentru răscumpărarea voievodului Bărbat, după înfrângerea lui Litovoi.
În domeniul justiŃiei se menŃin normele juridice tradiŃionale privind instituŃia oamenilor
buni şi bătrâni, precum şi sistemul probator cu jurători, martori şi jurământul cu brazdă.
Elementul de noutate se referă la competenŃa de judecată a cnezilor şi voievozilor.
În ceea ce priveşte instituŃia cnezatului, aceasta cuprinde un ansamblu de norme create în
perioada feudalismului timpuriu. La început, denumirea de cneaz s-a confundat cu cea de jude,
din obştea sătească. Ulterior, în momentul unificării mai multor obşti săteşti în uniuni de obşti, a
fost necesară alegerea unui cneaz în calitate de conducător al noii formaŃiuni prestatale. Noul
conducător a beneficiat de un statut diferit faŃă de cneazul obştii săteşti, denumit şi cneaz sătesc.
Succesiunea la conducerea cnezatului, realizată iniŃial prin realegeri repetate, s-a transformat
într-o instituŃie ereditară, funcŃia fiind transmisă în familia proprie cneazului. În aceste condiŃii,
vechea normă a electivităŃii se transformă în regula eredităŃii. În urma unificării cnezatelor în Ńări
şi voievodate, poziŃia cneazului se desprinde treptat de obştea sătească, transformându-se într-o
instituŃie centrală, direct subordonată voievodului.
Fiind ulterior cnezatului, voievodatul a apărut în timpul descompunerii puterii avarilor,
iar denumirea a fost luată de la slavii cu care românii au convieŃuit în secolele VI-IX. Norma
fundamentală a voievodatului este alegerea voievodului din rândul cnezilor, de către adunarea
acestora. Ea a fost recunoscută şi în Transilvania ca o străveche normă românească, în urma
luptei românilor împotriva autorităŃii maghiare de a li se respecta ,,dreptul de a-şi alege voievod
aşa precum se bucură de acest drept şi ceilalŃi români care sălăşluiesc în Maramureş şi în alte
părŃi ale Ńării”2.
Voievozii aveau şi ei tendinŃa de a permanentiza funcŃia lor în cadrul familiei proprii, iar
examinarea genealogiei voievozilor români confirmă practica alegerii voievodatului urmaş,
dintre fraŃii şi descendenŃii unui fost voievod, cu alte cuvinte, instituind un sistem electiv
ereditar.

3. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE LEGII łĂRII

a) Drept unitar din punct de vedere geografic
Concluzia pe care au formulat-o juriştii şi istoricii se referă la faptul că a existat un drept
românesc comun tuturor românilor care au locuit pe teritoriul Daciei Mari sau pe teritoriul unor

2
E. Cernea, E. MolcuŃ, op. cit., p. 57.
state vecine (la sud de Dunăre, în CarpaŃii Păduroşi, Serbia, Moravia, Polonia).
Acest drept a fost recunoscut de către regii Ungariei după cucerirea Transilvaniei şi s-a
aplicat formaŃiunilor româneşti.
Regii Poloniei au recunoscut un drept valah sau moldovenesc ce se aplică românilor din
Polonia (jus valahicum).
b) Drept unitar din punct de vedere social
Aşa cum am arătat mai sus, cele mai vechi obiceiuri şi norme juridice s-au format şi
consolidat în legătură cu stăpânirea şi folosirea pământului. Este vorba de aplicarea dreptului
consuetudinar în mod egal tuturor categoriilor sociale. Cele mai semnificative diferenŃieri de
tratament juridic se întâlnesc în materia dreptului penal, în care pedeapsa cu moartea (felul
morŃii) varia după starea socială a celui vinovat. Pentru clasa boierilor pedeapsa era tăierea
capului, iar pentru oamenii de rând era spânzurătoarea.
c) Caracterul teritorial şi imobiliar al dreptului
Vechiul drept românesc s-a format în aşezările rurale, cele care şi-au păstrat continuitatea
şi după retragerea stăpânirii romane din Dacia. În dreptul de stăpânire şi folosire a pământului
găsim geneza tuturor instituŃiilor dreptului românesc nescris. Caracterul teritorial şi imobiliar al
dreptului exprimă legarea Legii de un teritoriu locuit de o populaŃie organizată politic pe un
anumit teritoriu.
d) Caracterul original al Legii łării
Legea Ńării este o creaŃie românească, produsul istoric al modului de viaŃă al strămoşilor
în condiŃiile organizării lor în obşti săteşti şi, apoi, în formaŃiuni politice cu caracter feudal.
Normele juridice cu privire la cnezat şi voievodat reprezintă începutul dreptului public în Ńările
române.
În decursul istoriei, dreptul românesc nescris a suferit o serie de influenŃe din partea altor
sisteme de drept. Este firesc să se fi întâmplat aşa, pentru că spaŃiul carpato-dunărean a constituit
zonă de puternic interes pentru marile puteri ale feudalismului timpuriu (Imperiul Bizantin,
dominaŃia bulgară, cuceririle ungurilor, năvălirea cumanilor şi tătarilor etc.), care au exercitat
influenŃe în toate planurile vieŃii politice, juridice, economice şi sociale.
În monumentala sa lucrare, „Dacia Preistorică”, Nicolae Densuşianu menŃionează
„colecŃiunea cea veche de legi a Daciei numită şi Legea Bellagines scrise pe la jumătatea
secolului al VI-lea”3.
Această lege conŃine diferite dispoziŃii din domeniul dreptului public: cu privire la
organizarea politică, judiciară, fiscală şi militară a voievodatelor, cnezatelor, districtelor şi
comunelor româneşti, precum şi din domeniul dreptului privat: cu privire la proprietate şi
posesiune, la obligaŃii şi succesiuni, drept matrimonial şi procedura în faŃa instanŃelor
judecătoreşti. Sunt reglementate de asemenea drepturile şi obligaŃiile claselor sociale: boieri,
preoŃi, militari, Ńărani.
Aceste reglementări se regăsesc apoi în Lex antiqua Valachorum, din care au redactat
apoi, în secolele XVI-XVII, Statutele şi ConstituŃiunile łării Făgăraşului.
Procedând la o analiză comparată între aceste reglementări şi dispoziŃiile cuprinse în
Legea romană a celor XII Table, Nicolae Densuşianu remarcă asemănări frapante în ceea ce
priveşte (i) delimitarea pământurilor vecine; (ii) rolul arbitrilor în soluŃionarea controverselor de
hotare între moşiile vecine; (iii) sancŃionarea celor care se sustrăgeau de la plata contribuŃiilor;
(iv) stricăciunile cauzate de vite, oi şi porci; (v) pedeapsa cu moartea pentru cei care fură vite, oi

3
N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureşti, 1913, p. 864.
şi porci; (vi) trădătorii şi cei care se ridică împotriva autorităŃii, precum şi (vii) interzicerea
căsătoriei între boieri şi Ńărani, dar şi căsătoria între autohtone şi străini.
Originalitatea obştii româneşti faŃă de cea hindusă şi slavă a fost subliniată cu pregnanŃă.
Aceeaşi originalitate se regăseşte şi în conŃinutul instituŃiilor cnezatului şi voievodatului la
români, având conŃinut şi evoluŃie total diferite faŃă de cele similare slave, găsite integral
constituite la venirea slavilor şi ungurilor, impunându-se în organizarea Voievodatului
Transilvaniei. Normele juridice cu privire la cnezat şi voievodat alcătuiesc începutul dreptului
public al Ńărilor române.
Unele influenŃe asupra instituŃiilor juridice româneşti cauzate de contactul românilor cu
alte popoare se explică, în primul rând, prin existenŃa unor aşezăminte asemănătoare. În acest
caz, influenŃa s-a limitat mai ales la terminologie.

4. NORME DE CONDUITĂ CUPRINSE ÎN LEGEA łĂRII

Principala avuŃie a obştii era pământul pe care locuiau şi îl lucrau autohtonii, păşunile,
pădurile, apele, tot ce intra sub incidenŃa teritorială a obştii.
Proprietatea era comună – o stăpânire în devălmăşie care nu era însă alcătuită din
suma proprietăŃilor individuale, ci un întreg asupra căruia aveau drepturi egale toŃi membrii
colectivităŃii, cu excepŃia bunurilor personale. De precizat faptul că doar pământul era în
proprietate comună, roadele acestuia reveneau fiecărei familii potrivit lotului ce i se atribuia, prin
tragere la sorŃi, la începutul fiecărui an agricol.
În cadrul proprietăŃii devălmaşe, membrii obştii, individual sau în grup, nu aveau voie
sa înstrăineze părŃi din moşie. Proprietatea obştească era sacră, intangibilă. Turmele de oi, vite,
cai etc. erau socotite, de asemenea, bunuri comune (devălmaşe). În această categorie intrau
bunurile din subsol (diferite minereuri), morile, precum şi alte instalaŃii.
În aceste condiŃii se pare că a luat naştere dreptul de preempŃiune, cunoscut pentru
durabilitatea lui. Acest drept incipient de preempŃiune se manifesta în situaŃia în care cineva
renunŃa la drepturile lui asupra lotului de pământ. În acel moment se impunea consultarea, mai
întâi, a rudelor doritoare de a cumpăra, iar în cazul că nu se găsea cineva dintre rude, urmau
vecinii şi, în cele din urmă, obştea. Ideea era aceea de a nu înstrăina părŃi ale comunităŃii unor
persoane care nu făceau parte din cadrul obştii.
Pe lângă proprietatea devălmaşă, existau şi bunuri ale familiei, cum erau casa şi curtea,
unelte şi alte bunuri personale, care vor sta la temelia viitoarelor proprietăŃi feudale. Casa a fost
prima modalitate de desprindere de obşte. Fără îndoială că şi uneltele personale aveau acelaşi
statut, legiferat de către comunitatea de obşte. Semnul trecerii gospodăriei în stăpânire personală
l-a constituit gardul cu care a fost izolată de proprietatea comună a obştii. Modul de îngrădire a
casei şi a curŃii este constatat începând cu secolul al IV-lea.
Un proces asemănător s-a petrecut cu câmpul, ajungându-se la delimitări de loturi numite
sorŃ. Probabil pentru încurajarea unei mai bune organizări a muncii şi pentru randament mai
mare, conducerile obştilor au stimulat loturile familiale sau personale. Se ivea, astfel, o valoare
nouă în domeniul proprietăŃii şi o normă legislativă proprie viitoarelor forme de proprietate
feudală.
Lărgindu-se treptat, proprietatea va deveni una dintre instituŃiile fundamentale ale
dreptului feudal de mai târziu.
Principiul fundamental de convieŃuire în cadrul obştii era egalitatea dintre membrii
acesteia. Egalitatea era determinată de caracterul de devălmăşie asupra pământului şi de
participarea tuturor la munca de producere a bunurilor.
 Prin dispariŃia stăpânirii romane de tip sclavagist, când încă nu apăruseră deosebirile
bazate pe avere, toŃi oamenii erau egali. CalităŃile personale, privind inteligenŃa, vitejia, buna
comportare – aşa cum erau, de exemplu, oamenii buni şi bătrâni, puteau să evidenŃieze pe unii
membri din cadrul comunităŃii săteşti, dar nu să-i suprapună celorlalŃi. Prin sarcinile obşteşti pe
care le îndeplineau, aceştia aduceau foloase întregii obşti.
În perioada la care ne referim (secolele IV-IX), familia mică devine celula de bază a
societăŃii. Familia are atribuŃii economice, paternale, biologice, educative, sociale etc. Există o
solidaritate familială rezultată din aceste atribuŃii şi răspunderi. Există îndatorirea de întreŃinere
reciprocă între soŃi şi între părinŃi şi copii. Asemenea principii tradiŃionale la daci vor fi întărite
de religia creştină, răspândită în lumea daco-romană încă din secolul al III-lea e.n.
Căsătoria se încheia prin liber consimŃământ al soŃilor, iar după răspândirea
creştinismului, şi prin binecuvântarea religioasă. DivorŃul era admis la cererea oricăruia dintre
soŃi pe baza aceloraşi principii de egalitate, în ceea ce privea motivele invocate. De asemenea, în
materia succesiunii, descendenŃii aveau drepturi egale la moştenirea părinŃilor. Dreptul de
moştenire era recunoscut şi soŃului supravieŃuitor.
ŞtiinŃa istoriei evidenŃiază faptul că obştea sătească străromânească, în evoluŃia ei, a
răspuns multor cerinŃe ale momentului, reuşind să se încadreze în normele fireşti de ascensiune
ale unui popor. A creat şi acumulat valori noi, reuşind chiar să asimileze numeroase grupuri de
populaŃie străine, risipite în acest spaŃiu de tăvălugul migraŃiilor, populaŃii cu care autohtonii
adesea au conlucrat sau pe care le-au înfruntat. Asimilarea de populaŃii migratoare explică
diferenŃa istorică dintre autohtoni şi năvălitori.
Obiceiul pământului nu este o creaŃie a unui moment oarecare din trecut, ci este produsul
unui îndelungat proces istoric care, în linii mari, coincide cu însuşi drumul urmat de poporul ce l-
a aplicat.
Într-o formă iniŃială, acest sistem normativ a corespuns societăŃii fără clase, iar, după
înglobarea comunităŃilor săteşti în organisme politice de tip statal, mai întâi de tip sclavagist,
apoi feudal, ele au căpătat caracter de formaŃiune juridică, în cadrul unui proces specific, prin
care dreptul clasei dominante, impus societăŃii ca drept pozitiv, a continuat să fie aplicat de
acestea şi după dispariŃia acestor clase, a modului de producŃie şi a sistemului de drept respectiv,
transformându-se din drept pozitiv în obicei juridic.
Dreptul civil s-a manifestat sub diferite forme de exprimare juridică. În primul rând, ca
persoane libere şi egale, membrii obştii puteau încheia diverse tranzacŃii sub formă de contracte.
Vânzarea era contractul cel mai răspândit, cu efect translativ de proprietate prin simplul
consimŃământ al părŃilor.
Numeroase tezaure monetare scoase la iveală de arheologi pentru epoca respectivă,
precum şi exemplarele de balanŃe pentru cântărirea obiectelor de vânzare, fac dovada unui
comerŃ intens şi implicarea persoanei în afaceri, care atrăgea după sine responsabilităŃi şi
respectarea de norme comerciale, juridice de piaŃă. Contractele verbale erau precumpănitoare, iar
cuvântul dat lega părŃile, precum şi datul mâinii, ambele procedee având sensuri mistice,
conferint procedurii o solemnitate aparte.
În condiŃiile din acele vremuri este aproape surprinzător faptul că au existat norme de
drept care au funcŃionat cu eficienŃă. Cu certitudine, la menŃinerea şi impunerea normelor
juridice în societate a contribuit biserica, precum şi spiritul foarte puternic de comuniune. Există
o supunere totală faŃă de voinŃa colectivităŃii. Adesea, actul juridic putea fi confundat cu faptul
economic, religios, militar sau politic. Totuşi, trebuie evidenŃiat faptul că existau şi abateri de la
normele de conduită socială stabilite prin tradiŃie sau impuse de colectivitate (direct ori prin
conducătorii ei). Complexitatea fiinŃei umane, imprevizibilul social au cauzat şi anomalii, care,
la rândul lor, au determinat măsuri pentru stoparea şi eradicarea lor.
Spre deosebire de perioada anterioară retragerii aureliene, formalismul caracteristic
dreptului roman a dispărut, impunându-se formele mai vechi, simple şi directe.
Se poate susŃine că tradiŃia dacică a fost destul de puternică dacă avem în vedere faptul
că, după retragerea romană, (i) statul, cu organismele lui, a lipsit; (ii) clasele dominante nu
existau; (iii) lumea daco-romană s-a refăcut în mediul rural. Totodată, populaŃiile migratoare au
îngreunat evoluŃia societăŃii daco-romane. MenŃinerea şi revigorarea cutumei dacice s-a datorat
faptului că dreptul roman nu a fost aplicat marii majorităŃi a populaŃiei din Dacia Romană.
Această populaŃie autohtonă avea statutul de peregrin, iar cetăŃenii romani colonizaŃi în provincie
şi-au păstrat, în bună măsură, propriul drept provincial, pe care l-au luat cu ei odată cu retragerea
din Dacia.
Dreptul roman acŃiona atunci când normele de conduită socială stabilite prin obiceiul
pământului sau ad-hoc erau încălcate. Conflictele dintre membrii obştii se rezolvau în cadrul
acesteia. În alte cazuri extreme, se recurgea la Legea talionului. În cazul în care o persoană sau
mai multe dintr-o obşte provocau daune altei obşti, răspunderea o prelua obştea vinovatului.
Aşadar răspunderea era solidară din partea comunităŃii, care îşi aroga dreptul de a pedepsi pe
vinovat potrivit regulilor din obştea respectivă, răspunzătoare de educaŃia lui. În cazul în care
existau daune, de asemenea, obştea de care aparŃinea vinovatul plătea despăgubiri.
În vechiul sistem punitiv popular românesc, pedeapsa maximă nu era moartea, ci
izgonirea vinovatului din colectivitate (sat, obşte). Opinia publică exercita, astfel, un control şi o
influenŃă puternică şi permanentă asupra celor ce nu respectau regulile de convieŃuire. S-au
păstrat, până târziu în Evul Mediu şi Epoca Modernă, şi alte pedepse, cum erau strigarea peste
sat sau cu ocazia unor întruniri, atribuirea de porecle făptaşilor vinovaŃi.
În general, în lumea obştilor predominau infracŃiuni contra persoanelor, şi nu cele contra
bunurilor, furtul fiind considerat un lucru lipsit de sens. Însuşirea roadelor pentru consumul pe
loc nu era socotită furt, ci numai culegerea lor pentru alte scopuri (înstrăinare).
SancŃiunea pentru hoŃ consta în purtarea lui prin sat cu lucrul furat, ceea ce echivala cu
moartea civilă a celui vinovat. Se aplica şi vendeta (răzbunarea) însă doar în zonele rămase în
urmă, unde relaŃiile gentilice au durat mai multă vreme.
Normele de convieŃuire aplicate în vechime, în relaŃiile materiale dintre membrii
comunităŃilor vecine de pe teritoriul Ńării noastre au îmbrăcat forme multiple: organizare,
administraŃie, regimul persoanelor, bunuri, obligaŃii, pedepse, relaŃii intercomunitare publice şi
private etc. având caracter de sistem normativ ce corespundea, în conŃinut şi formă, nevoilor
concrete ale acestor comunităŃi, stadiului lor de dezvoltare. Toate relatările subliniază vechimea
acestor practici, care au avut o aplicare continuă, pe baza convingerii că ele reprezentau o ordine
juridică şi că aveau, aşadar, o raŃiune de a exista.
Nerespectarea obiceiului juridic, înzestrat cu sancŃiune materială, însemna, în acelaşi
timp, nesocotirea voinŃei întregii comunităŃi, fapt pentru care cel vinovat se excludea automat şi
fără drept de apel din mijlocul ei, fiind „desconsiderat şi povestit peste tot satul”, „rămânea
toată viaŃa batjocura satului”, „nu mai scăpa de gura satului” – formulări de expresie juridică
venite din vechime şi care s-au păstrat până în contemporaneitate.
Obştea sătească a cunoscut, în perioada de care ne ocupăm, şi relaŃii interetnice publice.
Aceste elemente de drept intercomunitar privat se regăsesc în modul de tratare a străinului, care,
în sistemul popular tradiŃional, nu era neapărat neromân, ci „om din alt sat”. RelaŃiile
intercomunitare publice se stabileau pentru nevoi de apărare.
 CURSUL 7

ORGANIZAREA INTERNĂ A łĂRILOR ROMÂNE

1. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ
Organizarea administrativ-teritorială a statelor feudale româneşti a cunoscut evoluŃia firească
determinată de schimbările produse de-a lungul secolelor de feudalism, fiind expresia gradului de
consolidare a acestora (statelor).
• Unitatea administrativ-teritorială de bază a statelor feudale româneşti a fost, până în zorii
epocii moderne, SATUL - sate libere moşneneşti sau răzeşeşti; domnia nu avea asupra acestora decât o
autoritate teoretică, conducerea lor administrativă aparŃinând obştilor săteşti.
În perioada feudalismului dezvoltat multe dintre satele libere au fost aservite, devenind
proprietate domnească, boierească sau mănăstirească.
O categorie distinctă de sate au format-o sloboziile, acele sate fie nou întemeiate, fie repopulate,
pentru care domnul acorda scutiri de dări şi de munci datorate domniei sau stăpânului feudal, pe o
perioadă determinată (unu-zece ani). Scutirile se acordau pentru toate dările, cu excepŃia birului şi pentru
toate muncile, cu excepŃia îndatoririlor militare.
• Cele mai vechi subdiviziuni administrative sunt judeŃele în łara Românească şi
Ńinuturile în Moldova. Acestea erau unităŃi administrativ-teritoriale intermediare, între sate şi puterea
centrală de stat, cu originea în formaŃiuni anterioare centralizării statale (uniunile de obşti), aşezate pe
unităŃi geografice natural (văi de râuri).
În fruntea judeŃelor se aflau dregătorii locali, reprezentanŃi ai puterii centrale numiŃi: judeŃi,
sudeŃi, vornici sau bani. Ei aveau atribuŃii fiscale, administrative, militare şi judecătoreşti.
• Organizarea târgurilor şi oraşelor
Oraşele aveau o organizare proprie, care le conferea o anumită autonomie şi care le conferee un
statut juridic privilegiat. PopulaŃia oraşelor şi a târgurilor era compusă din meseriasi, negustori şi Ńărani şi
avea dreptul să-şi aleagă o conduce proprie, cu atribuŃii multiple peste care se suprapunea autoritatea
dregătorilor domneşti.
Ca unitate administrativă oraşul cuprindea trei zone:
a) vatra târgului, adică centrul urban compus din clădiri, împrejmuiri, uliŃe;
b) hotarul târgului, format din terenul înconjurător cultivat de târgoveŃi: vii, livezi, islaz, fineŃe,
mori, iazuri;
c) ocolul târgului compus din mai multe sate alcătuind o unitate gospodărească şi care ascultau de
ocol, adică de dregătorii domneşti ai târgului.
Toate satele din ocolul târgului erau domneşti, distincte de satele mănăstireşti sau boiereşti şi
administrate de reprezentantul domnului care în acel târg.
Oraşele fiind colectivităŃi închise, nu permiteau aşezarea unui nou venit pe teritoriul lor, fără
învoirea conducerii orăşeneşti, iar uneori şi a domniei. AdministraŃia orăşenească, aproape aceeasi în łara
Românească şi în Moldova, se caracterizează prin coexistenŃa a două categorii de organe administrative:
a) unele alese de colectivitatea orăşenilor, care cuprind judeŃul şi pârgarii în łara Românească,
pe şoltuz sau voit şi pârgi în Moldova, iar în ambele Ńări, ca organ suprem, adunarea generală
 a orăşenilor. Alegerea acestor reprezentanŃi se făcea de către locuitorii statornici ai oraşului,
pe timp de un an.
b) altele numite de domn sau de persoana căreia domnul cedase târgul, care cuprind pe vornicul
de târg, pârcălabul de oraş şi alŃi dregători cu caracter administrativ sau fiscal.
Şoltuzul sau judeŃul, împreună cu pârgarii, repartizau între orăşeni dările aşezate global asupra
oraşului, precum şi locurile de muncă în Ńarina târgului, în funcŃie de averea fiecăruia. Încasarea birului
era în sarcina organelor domneşti.
Şoltuzul avea atribuŃii de poliŃie în oraş: el răspundea de liniştea publică, având dreptul să
aresteze şi să amendeze persoanele care încălcau regulile oraşului. Şoltuzul şi pârgarii au avut, încă din
momentul apariŃiei funcŃiei, dreptul de judecată în unele cauze civile sau penale, ale orăşenilor din
respectivul oraş, sau apărute între orăşeni şi persoanele străine. Tot aceşti funcŃionari Ńineau şi catastihul
târgului, în care se intabulau toate actele juridice, translative de proprietate care aveau ca obiect terenuri
din vatra şi hotarul oraşului şi păstrau şi pecetea târgului.
Un alt organ administrativ orăşenesc era adunarea generală a orăşenilor, compusă din toŃi
locuitorii oraşului cu drept de vot. Ea se întrunea cel puŃin o dată pe an, când erau aleşi conducătorii
oraşului: şoltuz (judeŃ) şi pârgari. Ea era convocată în cazuri speciale, ca de exemplu, introducerea unei
noi taxe în sarcina oraşului sau înstrăinarea de către domn a unei părŃi din hotarul oraşului. ExistenŃa
acestei adunări a fost demonstrată în cazul Moldovei cu documente care o identifică cu denumiri ca “toŃi
orăşenii bătrâni şi tineri” sau “adunarea târgoveŃilor”.
În afară de organele alese, în oraşe era numit de către domnitor câte un vornic de târg, cu atribuŃii
fiscale şi judecătoreşti. Ca reprezentant al domnului, strângea veniturile cuvenite acestuia: cisla birului,
dijma din produsele agricole şi din vii, deseatina de la stupi, vama târgului, venitul de la morile domneşti
etc. Tot vornicul supraveghea ca oamenii din satele ocolului să execute muncile şi slujbele cuvenite
domniei. Pentru îndeplinirea acestor atribuŃii, vornicul de târg avea ca ajutor, în łara Românească, în
primul rând pe pârcălabul de oraş, care încasa vama, venitul ocolului şi organiza târgul şi oborul de vite.
Vornicul avea şi atribuŃii judecătoreşti şi scaun de judecată în mijlocul târgului. El judeca mai ales
plângerile locuitorilor împotriva impunerilor abuzive.

ORGANIZAREA BISERICII
Statul feudal a avut ca suport fundamental biserica, motiv pentru care aceasta s-a bucurat de un
sprijin consistent din partea statului: biserica a beneficiat constant de donaŃii în terenuri cultivate de
Ńăranii aserviŃi sau robi. În łara Românească, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab, a luat
naştere Mitropolia Valahiei la Curtea de Argeş, recunoscută în 1359 de Patriarhia de la Constantinopol,
care avea în subordine episcopiile de la Severin, Râmnicu-Vâlcea şi Buzău. Mitropolia din Moldova a
devenit dependentă de Patriarhia de la Constantinopol în anul 1401, având în subordine episcopiile din
Roman, RădăuŃi şi Huşi.
Biserica a fost organizată pe baze feudale: în vârfulierarhiei ecleziastice se aflau mitropoliŃii,
urmaŃi de episcopi, protopopii, stareŃii, preoŃii etc. Aşezămintele bisericeşti, în primul rând mitropoliile,
episcopiile şi mănăstirile au fost înzestrate cu donaŃii funciare, în special din partea domnilor.
MitropoliŃilor le revenea sarcina de a unge pe domn, întocmeau anaforale1, luau parte la
promulgarea actelor legislative ale statulul, aveau atribuŃii judecătoreşti, iar reşedinŃa lor era, de regulă, în
cetatea de scaun a domnului. Trebuie subliniat faptul că, în domeniul canonic propriu-zis, soluŃionarea

1
Anafora, anaforale = raport scris adresat domnitorului
problemelor mai importante era încredinŃată unor organe de stat în care intrau şi înalŃi clerici, adunarea
Ńării, sfatul domnesc, suprem organ adıministrativ, şi divanul domnesc, organ judecătoresc suprem.
În soluŃionarea problemelor bisericeşti, domnul Ńării avea şi el un rol important. În fapt,
intervenŃiile sale erau hotărâtoare şi uneori chiar arbitrare, mai ales în ceea ce priveşte alegerea ierarhilor
bisericeşti, a egumenilor, judecarea feŃelor bisericeşti, rânduiala slujbelor etc.
Ca organe politice superioare, domnul şi sfatul domnesc aveau autoritate şi asupra bisericii .
Subordonarea judiciară a bisericii faŃă de autoritatea domnească este atestată atât prin actele normative ale
Ńărilor române, cât şi prin mărturiile unor contemporani. Domnul avea dreptul de a mustra şi de a pedepsi
mitropolitul şi episcopii.
InstanŃa domnească putea judeca procese de competenŃa justiŃiei bisericeşti şi putea rejudeca
procese soluŃionate de o instanŃă a bisericii. Domnul putea cere să judece infracŃiunile clericilor.
Orice proces judecat de mitropolit sau de un episcop putea fi rejudecat de domn. Prin rejudecarea
de către domn, hotărârea dată de instanŃa bisericească putea fi infirmată, reformată sau confirmată; în
acest din urmă caz, autoritatea judecătorului bisericese dobândind character de necontestat. A existat un
drept de apel împotriva hotărârilor pronunŃate de orice instanŃă bisericească, partea nemulŃumită putând să
se plângă domnului, iar acesta putând infirma orice judecată clericală.
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea, dreptul de jurisdicŃie al
bisericii s-a extins şi asupra breslelor de meseriaşi. Potrivit normelor nomocanonice, biserica a păstrat şi
în secolul al XVIII-lea atribuŃiile ei judiciare, putând să îi judece pe clerici, pe monahi şi pe cântăreŃii
bisericeşti pentru orice pricini, în afară de cele penală de o gravitate extraordinară, ca, de exemplu,
omuciderea. Au rămas în competenŃa judiciară a bisericii pricinile referitoare la dreptul de familie:
înrudirea, adulterul, divorŃul, moştenirea, filiaŃia. Prin extindere, fiii necăsătoriŃi ai preoŃilor erau judecaŃi
tot de instanŃele bisericesti. Asemenea cauze erau judecate de mitropolit, de episcopi sau, în unele cazuri,
de protopopi.

2. ORGANIZAREA MILITARĂ
Procesul de formare a statului feudal a fost condiŃionat de doi factori principali: pe de o parte,
necesitatea de a se asigura stăpânilor feudali mijloacele necesare pentru a-şi extinde exploatarea şi a-şi
consolida poziŃiile; pe de altă parte, nevoia de a organiza mai bine apărarea Ńării de atacurile externe.
Dacă în primul caz era vorba de interesele clasei privilegiate, în cel de- al doilea caz, era vorba despre
nevoia de apărare a întregii populaŃii de primejdiile care veneau din afară. Formarea statelor feudale
româneşti a constituit un progres, domnia, în calitate de putere central, căpătând posibilitatea să
organizeze mai bine mijloacele de apărare a Ńării, folosind în acest scop forŃele de care dispunea Ńara din
punct de vedere militar. După constituirea statelor feudale, vechea obligaŃie a Ńărănimii de a participa la
apărarea obştii, a devenit o îndatorire faŃă de autoritatea centrală şi de statul feudal.
a. Oastea cea mare
Întrucât marea majoritate a locuitorilor trăiau încă în obşti libere, fiind proprietarii pământului pe
care locuiau, aceşti Ńărani liberi alcătuiau baza oştirii Ńării, a cărei apărare o asigurau în caz de mare
primejdie, când se decreta ridicarea generală la oaste, aşa-numita “oaste cea mare”. Termenul de “oastea
cea mare” apare în documentele łării Româneşti la începutul secolului al XV-lea, în timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân, domnie care se caracterizează, printre altele, şi printr-o mai bună organizare a statului.
La începutul secolului al XV-lea, participarea la “oastea cea mare” constituia o obligaŃie a tuturor
locuitorilor Ńării, inclusiv a Ńăranilor aserviŃi.
 În Moldova, domnia lui Ştefan cel Mare este considerată epoca de apogeu a armatei moldovene,
deoarece acesta a avut meritul fără precedent de a mobiliza şi de a folosi forŃele populare în lupta pentru
apărarea Ńării.
Chemarea la oaste în Ńările române,se făcea prin strigare în târguri şi sate a poruncii domneşti de
stranger a oştirii, căreia I se fixa un loc de adunare în funcŃie de situaŃia existent.
De teama unor răscoale împotriva dominaŃiei sale Poarta nu a mai îngăduit Ńărilor române să
ridice oştiri prea numeroase, asumându-şi, în acelaşi timp, rolul de apărătoare a acestora în atacurile din
afară. Această interdicŃie nu a fost însă respectată, astfel încât, în anumite perioade ale dominaŃiei
otomane, Ńările române au putut ridica efective destul de mari de oşti.

b. Oastea permanentă.
Cele două funcŃii ale statului, administrativă şi militară, au fost îndeplinite în łara Românească şi
Moldova de mai multe categorii de slujbaşi: slugi, curteni, slujitori şi mercenari. În Transilvania corpurile
principale de oaste le formau trabanŃii, recrutaŃi şi dintre români, şi haiducii, corp infiinŃat la începutul
secolului al XVIII-lea.
Era alcătuită din
• Slugi
• Curteni
Numele de curtean utilizat atât în Moldova, cât şi în łara Românească, derivă de la termenul de
“curte”, centrul administrativ şi militar de care depindeau. Ei erau obligaŃi să vină la oaste cu cai şi cu
arme proprii.
• Slujitori
Odată cu decăderea curtenilor, la sfârşitul secolului al XVI-lea, într-o epocă de criză a statului
feudal, s-a simŃit nevoia organizării unui nou corp de auxiliari cu atribuŃii militare, care să fie în directa
subordine a domniei. Slujitorii au asigurat, începând din această perioadă, importante funcŃii
administrative şi militare. Slujitorii erau recrutaŃi din rândurile Ńărănimii libere şi alcătuiau două corpuri
principale: dorobanŃii (sau trabanŃii) care erau pedestraşi, şi călăraşii. În rândurile slujitorilor nu erau
primiŃi decât oamenii liberi. În ceea ce priveşte durata serviciului, slujitorii îndeplineau slujba cu rândul,
câte o săptămână din două; în timp de război erau obligaŃi să servească trei luni consecutiv.
• Mercenari
În łara Românească şi în Moldova mercenarii (lefegiii), nu au o oaste atât de numeroasă ca aceea
alcătuită din curteni şi slujitori, datorită faptului că domnia nu dispunea de mijloace material pentru plata
lor. Numărul mercenarilor a crescut în timpul domniei lui Mihai Viteazul, când existau aproximativ 20.
000 de mercenari.
Mercenarii alcătuiau în łara Românească şi Moldova mai multe cete: cătanele, cazacii, seimenii, levenŃii,
nemŃii, beşliii, arnăuŃii etc. Unii dintre ei erau străini, dar cei mai mulŃi erau localnici; chiar cetele care
purtau denumiri străine (nemŃii, cazacii etc) cuprindeau în rândurile lor numeroşi români.
Organizarea curtenilor, slujitorilor şi mercenarilor.
Toate cetele, atât de curteni, cât şi de slujitori şi mercenari - erau încartiruiŃi,
atât în vreme de pace, cît şi în timp de război. Pe când primii erau organizaŃi pe Ńinuturi sau judeŃe,
slujitorii şi mercenarii erau grupaŃi în anumite oraşe, în special în capitalele celor două Ńări.
UnităŃile în care erau organizaŃi curtenii şi slujitorii purtau denumirile de ceată sau breaslă, steag
şi căpitănie. Mai multe steaguri formau o căpitănie, care putea să cuprindă aproximativ 400 de oşteni,
organizaŃi în 4 sau 6 steaguri. Numărul steagurilor unei căpitănii era variabil, după numărul slujitorilor
sau curtenilor din căpitănia respectivă.

3. ORGANIZAREA FISCALĂ
a. Trăsăturile sistemului fiscal în Ńările române
Pe lângă trăsăturile generale ale fiscalităŃii medievale, întâlnite în toate societăŃile europene care
au trecut prin această etapă social-economică, fiscalitatea din łara Românească şi Moldova are unele
trăsături particulare:
a. O fiscalitate excesivă, dusă până la limitele toleranŃei, şi care abia permitea o existenŃă simplă a
gospodăriei Ńărăneşti. Cauzele principale ale acestei fiscalităŃi excesive erau:
1) obŃinerea din dări a principalelor venituri ale statului;
2) dominaŃia otomană, cu ansamblul obligaŃiilor şi
3) existenta unei pături puternice de tărani liberi, care nu putea fi exploataŃi de către feudali decât
prin impunerea unui sistem fiscal aspru.
b. În Ńările române au prioritate dările directe, situaŃie care decurge din caracterul predominant
agricol al economiei.
c. Veniturile cele mai mari provin din impozitele percepute Ńărănimii, principala categorie socială
impozabilă.
d. ExistenŃa, pe toată durata Evului Mediu, a principiului solidarităŃii fiscale, a răspunderii
solidare pentru plata dărilor, atât în cadrul unor unităŃi fiscal locale, cât şi în ceea ce priveşte impunerea la
nivel de judeŃ sau Ńinut.
e. Inechitate absolută în repartiŃia dărilor, Ńinându-se cont în mod special de clasa şi categoria
socială a contribuabililor. Trebuie precizat că, în cadrul aceleiaşi categorii sociale, devenită categorie
fiscală, repartiŃia dărilor se fãcea proporŃional cu averea.
f. În cursul celor patru veacuri, în care se poate vorbi despre o organizare fiscală medievală (din
sec. al XV-lea până în secolul al XIX-lea), în tările române, au loc mai multe încercări de schimbare a
sistemului fiscal, ca şi unele reforme, toate vizând interesul statului feudal, al clasei privilegiate.
Reformele se făceau în cadrul şi cu aprobarea adunărilor de stări.
g. DominaŃia otomană asupra Ńărilor române a influenŃat în mod nemijlocit cuantumul dărilor
interne, acestea urmând în genere cuantumul obligaŃiilor economice către Poartă. De asemenea, ea
influenŃează parŃial şi sistemul fiscal: vechile dări în natură sunt convertite în redevenŃe monetare, iar
imunităŃile fiscale, începând cu mijlocul secolului al XVI-lea, sunt treptat eliminate, revenindu-se asupra
lor mai târziu şi sub alte forme.
h. Fiscalitatea medievală românească se caracterizează şi prin abuzurile ieşite din comun ale
aparatului fiscal, începând cu organele superioare - marele vistier şi încheind cu cele de la nivelul satului
– pârcălabul, vătămanul şi vornicul.
b. InstituŃiile organizării fiscale
Tezaurul Ńărilor române, ca şi al altor state, constituia o rezervă de metale preŃioase şi obiecte de
mare valoare, aflată la dispoziŃia domnilor, aceştia putându-l folosi fie pentru nevoile statului, fie pentru
cele personale. Tezaurul a fost prima instituŃie apărută în domeniul fiscal, într-o epocă în care nu exista un
buget, cu prevederi clare referitoare la încasări şi cheltuieli. Tezaurul s-a constituit mai ales prin
retragerea din circulaŃie a unor sume de bani, provenite din dări, transformate apoi in lingouri de aur şi
alte obiecte de mare preŃ. Tezaurul alcătuia o rezervă de care domnia se atingea numai în cazuri extreme,
câind mijloacele băneşti furnizate de vistierie şi de cămară erau epuizate.
 În compunerea tezaurului intrau două categorii de bunuri:

alienabile (banii, obiectele de preŃ, giuvaerurile etc.), pe care domnul le
considera proprietate personală, considerând că are dreptul să le ia cu sine în caz de
plecare din domnie;

inalienabile (însemnele domniei, coroana şi sceptrul), socotite ca
aparŃinând Ńării.
Vistieria constituie instituŃia centrală şi cea mai importantă în organizarea fiscală şi financiară a
statului feudal românesc. Aci se concentrează toate datele de constatare cu privire la contribuabili şi la
materia impozabilă. De la vistierie pleacă toate dispoziŃiile de repartiŃie a dărilor, aici se strîng sumele
impuse şi tot aici se Ńine evidenŃa cheltuielilor. După apariŃia dării în bani, a birului, şi a generalizării lui,
vistieria capătă o importanŃă mai mare, creându-se un sistem fiscal bine organizat. La vistierie se
strângeau veniturile statului, rezultate mai ales din dările de repartiŃie, adică din dările care vizau întreaga
avere a contribuabililor. Veniturile vistieriei erau folosite în cazuri de necesitate publică: de apărare a
Ńării, de întreŃinere a oastei, a cetăŃilor şi a curŃii, de a achita obligaŃiile băneşti către puterile suzerane, de
a plăti, mai târziu, lefurile dregătorilor.
Cămara constituie o instituŃie particulară, fiin proprietatea domnului Ńării. Fără îndoială, este mai
veche decât vistieria, ea având originea în veniturile de pe propriul domeniu de feudal al voievodului. În
fruntea cămării domneşti se afla marele cămăraş. Documentar ea este atestată în łara Românească în
acelaşi timp cu vistieria, iar în Moldova, puŃin mai târziu. Cămara domnească era alimentată la început
din veniturile de pe domeniul domnesc, din cele de la ocne, din vămi şi amenzi. Din secolul al XVI-lea
acestor venituri li se adaugă şi cele provenite din dările de cotitate: oierit, dijmărit, goştină, vinărici etc.
Veniturile cămării erau destinate domnului şi familiei sale.
c. Dările şi taxele vamale
În łara Românească şi Moldova, dările erau clasificate:
A. În funcŃie de bunurile impozitate şi se împărŃeau în:
a) dări de repartiŃie (birurile) la stabilirea cărora se Ńine seama de potenŃialul fiscal al
contribuabililor, de ansamblul bunurilor lor material;
b) dările de cotitate (dijmele din cereale, vin, vite mici, stupi), la care se are în vedere materia
impozabilă.
B. După forma în care se plăteau :
a) dările în muncă ;
b) în natură şi
c) în bani.

A. a) Dările de repartiŃie
În ansamblul veniturilor statului, rolul cel mai important 1-au avut dările de repartiŃie. La
începutul secolului al XV-lea, atât în łara Românească, cât şi în Moldova, exista o singură dare de
repartiŃie, birul sau darea. Odată cu trecerea timpului şi diversificarea relaŃiilor de tip feudal, birul s-a
divizat, ajungându-se ca la sfirşitul secolului al XVII-lea să existe peste 40 de asemenea dări.
• Birul sau darea. Constituia principala obligaŃie fiscală, în sarcina tuturor claselor şi
categoriilor sociale, cu excepŃia unor beneficiari de privilegii de scutire. Până la mijlocul secolului al
XVI-lea, birul se plătea în două-trei rate anuale. Odată cu instaurarea dominaŃiei otomane, ratele s-au
înmulŃit, ajungându-se ca în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, să fie împărŃit în rate lunare sau chiar
bilunare. EvoluŃia cuantumului birului a fost în general progresivă în toată perioada. Din a doua jumătate
a secolului al XVI-lea, el a urmat în mare măsură evoluŃia obligaŃiilor economice către Poartă. Cu cât
acestea erau ai mari, cu atât şi cuantumul birului pe gospodăria Ńărănească era mai mari.
• Alte dări de repartiŃie: birul drept, birul mărunt de Ńară, birul stujitoresc, birul de haraci,
birul de lună, galbenii de fum în łara Românească şi darea cea mare, darea cea mică, darea împărătească,
unghii de casă. La sfârşitut acelulaşi secol şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, li se adaugă multe
alte biruri în ambele Ńări, cele mal multe repartizate pe gospodăria Ńărănenscă liberă sau dependentă.
Acestea erau: birul lefilor, birul untului, birul meiului, birul oilor, birul vacilor etc.
A. b) Dările de cotitate.
Sint mai vechi decât dările de repartiŃie şi apar menŃionate în acte încă de la sfirşitul secolului al
XVI-lea. Principalele dări de cotitate, care s-au menŃinut pe parcursul întregii orânduiri feudale au fost:
oieritul, goştina, dijma stupilor şi vinăriciul. Ele s-au perceput în natură, dar începând din secolul al XVI-
lea şi în bani.
• Oieritul, numit în łara Românească şi vama oilor, iar în Moldova goştină de oi, era darea
pe oi, plătită proporŃional cu numărul acestora. Câtă vreme s-a perceput în natură, nu i se cunoaşte precis
cuantumul, dar se presupune, după unele analogii cu Transilvania, că se lua o oaie din 40. În secolul al
XVII-lea, când oieritul se plătea în bani, în ambele Ńări, se dădeau câte 10-15 bani pentru fiecare oaie,
după categoria socială a contribuabilului.
• Goştina sau darea din porci, numită şi vama porcilor. Nici acesteia nu i se cunoaşte
cuantumul, dar se presupune a se fi luat unul din 30 de porci. Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea
se plăteau câte 8-12 bani pentru fiecare porc, în funcŃie de perioadă şi categorie socială a contribuabilului.
• Dijmăritul este taxa pe stupi, numită şi albinărit în łara Românească şi deseatină de
albine în Moldova. Se dădea unul din 10 stupi, iar de la sfârşitul secolului al XVII-lea se plăteau 13 bani
pentru fiecare stup.
• Vinăriciul, numit în Moldova deseatină din vin sau vădrărit, era darea din vin. Ea a apărut
odată cu celelalte dări în natură, la sfârşitul secolului al XIV-lea. Darea era o zeciuială, iar mai târziu,
când s-a transformat în bani, se plăteau câte 2-4 bani pentru fiecare vadră de vin.

Taxele vamale
S-au perceput încă de la întemeierea statului şi pot fi puse în legătură cu cele mai vechi
formaŃiuni statale de pe teritoriul Ńării noastre. Asemenea taxe se încasau la frontiere, pentru orice fel de
marfă, la trecerea transporturilor prin centrele urbane, cu ocazia vânzării lor şi la ieşirea din Ńară. La un
moment dat, taxele vamale au constituit aproape singura sursă principală de venituri în bani şi mărfuri a
domnilor, fiind productivă pentru vistierie deoarece se aplica tuturor mărfurilor importate, exportate şi în
tranzit.
Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenŃii, tratate sau privilegii comerciale, încheiate de
domni cu şefii statelor cu care Ńările române aveau relaŃii comerciale, precum şi cu anumite centre
comerciale străine sau asociaŃii de negustori, Pentru unele categorii de mărfuri, se acordau reduceri de
vămi, în timp ce pentru altele se plăteau taxe mai mari. Până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea
politica vamală s-a caracterizat, în general, prin existenŃa unui sistem uniform de taxe. Veniturile aduse de
vămi au crescut pe măsura dezvoltării comerŃului intern şi extern, care era strâns legat de natura relaŃiilor
cu celelalte statele şi în special cu cele vecine.
Dreptul de a fixa şi de a încasa taxe vamale a fost un atribut domnesc, care putea fi cedat, în
parte, sau arendat oricărui mare proprietar funciar. De asemenea, domnii aveau dreptul de a opri exportul
unor produse sau îşi rezervau posibilitatea de a cumpăra, înaintea altora, orice
marfă. Deoarece taxele vamale nu se percepeau numai la frontieră, ci şi în centrele urbane din Ńară,
precum şi în alte localităŃi, ele au constituit un impediment serios pentru dezvoltarea oraşelor şi a
comerŃului.
Încasarea taxelor vamale necesita un aparat instituŃional foarte complicat. Complexitatea
sistemului vamal este dovedită de numărul mare de vămi şi taxe plătite pentru orice fel de marfă sau
comerŃ, sub diferite forme, chiar în aceeaşi localitate.
• Vama mică privea în special comerŃul intern şi era plătită de către negustori, meseriaşi şi
chiar de Ńărani, la intrarea în oraşe.
• Vama mare îngloba taxele plătite pentru importul sau exportul de mărfuri după valoarea
pe care acestea o aveau
• Vama principală, cum era cea de la Suceava, era plătită numai de către negustorii străini
pentru mărfurile importate, exportate sau în tranzit. În Moldova exista şi o vamă tătărască plătită
vameşilor moldoveni de la Cetatea Albă.
Astfel, aproape fiecare oraş avea un regim vamal propriu, fiind fixate taxe speciale, pentru orice
fel de mărfuri.

d. Categorii de contribuabili
În feudalismul românesc, categoriile fiscale sunt identice cu clasele şi categoriile sociale, cu
stările. Marii boieri, mănăstirile şi clerul înalt, până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, beneficiau
de privilegii fiscale, de scutiri totale sau parŃiale de dări. După această dată, sunt obligate şi aceste
categorii la plata anumitor dări. Categoriile sociale de mijloc (curtenii, slujitorii, târgoveŃii, preoŃii),
beneficiau şi ele, dar în mai mică măsură de unele scutiri de dări sau de un sistem fiscal mai avantajos.
łărănimea era supusă tuturor dărilor.
În ambele Ńări, fiscul împarte populaŃia în două mari categorii:
a) breslele fiscale, categorie eterogenă, care reunea peste 30 de grupuri social-economice;
b) birnicii, categorie care cuprindea Ńărănimea.
Deosebirea dintre ele consta în numărul şi cuantumul sarcinilor fiscale pe care le suportau: mai
puŃine taxe şi mai uşoare din perspective cuantumului pentru bresle, mai multe (între 35 şi 40) şi mult mai
grele la birnici. Criteriile care au stat la baza împărŃirii în grupuri fiscale sunt variate: economice, sociale,
militare, administrative, teritoriale şi chiar după origine.
Astfel, marii boieri, deşi au aceleaşi funcŃii social-economice, sunt împărŃiŃi în două bresle, după
criterii administrative :
• cei cu slujbe şi
• cei fără slujbe.
Negustorii sunt divizaŃi pe bresle după origine :
• români,
• evrei,
• armeni etc.

Cele mal însemnate bresle fiscale erau:

veliŃii boieri, în această categorie intrau marii dregători, formau o breaslă cu 3-8
dări anuale de repartiŃie;

mazilii sau boierii care îndepliniseră funcŃia de mari dregători, având acelaşi
număr de obligaŃii anuale ca al boierilor veliŃi;

aleşii sau boiernaşii de Ńară, care erau obligaŃi la 1-3 dări anuale;

clerul înalt şi mănăstirile tot cu 1-3 dări pe an;

preoŃii de mir formau bresle pe eparhii şi contribuiau cu 8-10 dări pe an;

sutaşii formau breasla cea mai înstărită dintre slujitori şi plăteau 4-5 dări;

slujitorii, categorie cu atribuŃii militare şi administrative, recrutată în special din
rândurle Ńărănimii, de care nu se deosebea prea mult, plăteau 4-9 dări pe an;

dărăbanŃii, călăraşii, cămărăşeii, aprozii, armaşii, logofeŃii de divan, vătafii de
divan, vameşii, negustorii ş.a., fiecare formând câte o breaslă fiscală, având între 2 şi 15
obligaŃii anuale.
În categoria birnicilor intra întreaga Ńărănime, atât cea liberă, cât şi cea aservită, fără a exista o
diferenŃă între aceştia din punct de vedere fiscal.
 CURSUL 8
INSTITUłIILE JURIDICE REGLEMENTATE DE LEGEA łĂRII

l. INSTITUłIA JURIDICĂ A PROPRIETĂłII

Temelia tuturor instituŃiilor politice, economice şi juridice feudale s-a constituit din
proprietatea asupra pământului. În perioada de înflorire şi consolidare a relaŃiilor feudale
instituŃia juridică a proprietăŃii dobândeşte, în mod obiectiv, un caracter complex, conferit, mai
întâi, de coexistenŃa proprietăŃii în devălmăşie cu proprietatea individuală, precum şi de apariŃia
şi dezvoltarea proprietăŃii aparŃinând unor categorii sociale distincte: domnitorii, boierii, clerul,
orăşenii.
1.1. NoŃiunea de dominium eminens
Cutumele româneşti acordau şefului statului (domnului) un drept de proprietate supremă
(dominium eminens) asupra întregului pământ al Ńării. În virtutea acestui drept, nicio proprietate
sau stăpânire funciară boierească, mănăstirească sau Ńărănească nu se putea forma fără o
manifestare de voinŃă din partea şefului statului, prin act domnesc. Astfel, la orice mutaŃie de
proprietate, domnii łării Româneşti şi Moldovei, trebuia să-şi dea aprobarea lor prin emiterea
hrisovului domnesc (act eliberat de cancelaria domnească). Hrisoavele domneşti consfinŃeau
mutaŃia proprietăŃii respective cu opozabilitate erga omnes. MutaŃiile de proprietate se refereau
la acte de vânzare-cumpărare, testamente, înfrăŃiri de moşie, constituiri de dotă, donaŃii, terenuri
dobândite prin judecată.
De regulă, după instalarea în scaun a unui nou domn, titularii dreptului de proprietate
asupra pământurilor îi cereau acestuia acte de întărire a drepturilor funciare pe care le aveau. În
virtutea lui dominium eminens, şeful statului confirma stăpânirea pământurilor proprietarilor ale
căror acte de proprietate fuseseră distruse, pierdute sau furate. Printre aceste privilegii cuprinse
în noŃiunea de dominium eminens se încadrează şi o taxă numită „dare a calului”, care consta în
oferirea unui cal domnului de către părŃile care încheiau acte cu privire la proprietate (vânzare-
cumpărare, schimburi, înfrăŃiri etc.).
O altă consecinŃă a lui dominium eminens consta în dreptul domnului de a lua în stăpânire
moşiile în cazurile în care proprietarii lor mureau, fără a lăsa moştenitori pe linie masculină
directă. EsenŃa acestui drept consta în faptul că, nemaiexistând posibilitatea îndeplinirii
obligaŃiilor militare potrivit pactului iniŃial încheiat între beneficiarul daniei şi domn, proprietatea
urma să se întoarcă la suveran.
De asemenea, în virtutea lui dominium eminens, domnii aveau următoarele drepturi:
• de a intra în stăpânirea tuturor averilor străinilor care mureau pe teritoriul statelor
feudale româneşti;
• de a avea stăpânire asupra robilor, cu posibilitatea de a-i dona mănăstirilor şi
boierilor;
• de a întemeia sau aproba întemeierea de sate noi (orice întemeiere de sat nou fără
aprobare era pedepsită de domn);
• de a dispune de pământurile fără stăpân, pustii sau părăsite;
• de a intra în stăpânirea succesiunilor vacante, adică a celor rămase fără
moştenitor;
• de a fixa şi primi birul de la populaŃie;
• de a aproba folosinŃa comună a apelor curgătoare şi bălŃilor mari, pentru pescuit,
adăpat şi navigaŃie. Construirea podurilor peste marile ape curgătoare era aprobată
de domn, care stabilea şi taxele de trecere. Domnul deŃinea şi dreptul de a
 confisca terenurile celor judecaŃi pentru trădare (răscoală contra domnului, fuga
din Ńară, delapidarea din visteria statului) şi de a le trece în proprietatea statului.

1.2. Titularii dreptului de proprietate

DiferenŃierea bunurilor imobiliare după titulari a dus la crearea următoarelor categorii ale
dreptului de proprietate:
a) Proprietatea domnească, în łara Românească şi Moldova, sau regală, în
Transilvania; întâia categorie de proprietate feudală după titular, a cuprins iniŃial: terenurile
neintrate în proprietate individuală, categorie ce s-a restrâns, pe măsura dezvoltării feudalismului
şi a intrării succesive a pământurilor în stăpânirea particularilor, la:

pământurile pustii (fie că fuseseră totdeauna pustii sau deveniseră pustii din anumite
cauze);

pământurile care făceau parte din moşteniri vacante (lipsite de moştenitori);

pământurile confiscate ca pedeapsă pentru trădare;

cetăŃile

minele.
Ca şi boierii şi mănăstirile, domnia era scutită de dări funciare. Moşiile erau lucrate cu
Ńărani dependenŃi, până la transformarea acestora în clăcaşi prin reformele lui Constantin
Mavrocordat.
Existau unele particularităŃi specific româneşti în ceea ce priveşte dreptul de proprietate
domnească. Cea mai importantă era în Moldova, unde stăpânirea domnească asupra hotarelor
oraşelor şi târgurilor, includea dreptul de a dona, uneori prin abuz, chiar din zonele locuite ale
hotarului acestor aşezări. În al doilea rând, o altă particularitate privea dreptul domnului asupra
tuturor robilor intraŃi în Ńară, fără a exista însă un monopol domnesc permanent asupra acestei
categorii, deoarece o parte a robilor putea trece în stăpânirea boierilor şi a mănăstirilor. Bunurile
fără stăpâni, care în BizanŃ reveneau statului, în Tara Românească ajungeau în proprietatea
domniei, iar locurile pustii şi braniştile aparŃineau, de asemenea, domniei. Încorporarea malurilor
şi bălŃilor Dunării în domeniul domnesc, la începuturile organizării statului, seamănă cu
modalitatea bizantină de acumulare imperială privind unele teritorii nou dobândite.
b) Proprietatea feudalilor laici era formată din bunuri imobile şi bunuri mobile.
Dobândirea dreptului de proprietate se făcea atât originar, prin luarea în stăpânire a bunurilor
mobile fără stăpân sau ocupaŃiune şi prin defrişarea pământurilor, cât şi, în cele mai multe cazuri,
în mod derivat, prin moştenire, donaŃie domnească sau regală, uzucapiune, acte între vii
(cumpărare, donaŃii de la persoane private, schimb) şi acte mortis causa (testamente).
c) Proprietatea bisericească aparŃinând episcopiilor, mănăstirilor sau parohiilor, a
provenit mai ales din danii domneşti, regale sau princiare, dar şi din donaŃii particulare, de bunuri
imobile şi mobile, formându-se adevărate latifundii episcopale şi mănăstireşti, al căror regim
juridic prezenta asemănări cu proprietăŃile nobiliare. În łara Românească şi Moldova întâlnim o
proprietate mitropolitană şi episcopală corespunzătoare celei bizantine. Exploatarea rurală
se face mai mult cu Ńărani dependenŃi şi cu robi, iar cea urbană, din secolul
al XVI-lea şi, mai ales, din secolul al XVII-lea, prin embatic1 sau bezman. Această proprietate
era scutită de dări, dar, în caz de criză financiară, se cerea bisericii ajutorul prin împrumuturi şi
contribuŃii directe.

1
Embatic (bezman) = formă de arendare a unei proprietăŃi, pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendaşul
beneficia de toate drepturile de proprietate.
 Proprietatea mare mănăstirească, obŃinută prin danii, a jucat şi în Ńările române un rol
considerabil. Exploatarea ei nu diferea de aceea a celorlalte proprietăŃi bisericeşti. Satele sau
ocinele mănăstireşti, lucrate de vecini (rumâni) mănăstireşti (sau robi ai mănăstirilor), alcătuiau
categorii special diferite celor domneşti sau boiereşti.
c) Proprietatea Ńărănească a prezentat, precum cea a orăşenilor, un caracter special,
aparte, în orânduirea feudală, în cadrul căreia forma caracteristică de proprietate imobiliară a fost
cea nobiliară, dobândită în urma daniilor. O caracteristică a proprietăŃii imobiliare Ńărăneşti în
perioada feudală, care a distins-o de aceea a nobililor, a fost că cea dintâi nu era o formă de
exploatare, fiind lucrată de Ńărani, în general, cu forŃele de muncă ale propriei familii.
În łara Românească şi Moldova nu numai Ńăranii liberi beneficiau de un drept de
proprietate, ci şi producătorii dependenŃi. Şi vecinul putea fi proprietar în afara veciniei lui şi
avea un drept consolidat asupra ocinei sau delniŃei, cu posibilitate limitată şi controlată de a-l
înstrăina şi a-l trece ca moştenire urmaşilor. Treptat, dreptul de înstrăinare va fi tot mai mult
limitat sau negat de stăpâni.
Asupra inventarului de muncă şi asupra vitelor, Ńăranul dependent era stăpân deplin.
Asupra casei, grădinii, livezii, dreptul de proprietate Ńărănească era, de asemenea, mai consolidat.
Locuitorii din sat alcătuiesc o obşte aservită, care păstrează multe dintre structurile comunitare,
preexistente orânduirii feudale, dar stăpânul feudal şi funcŃionarii aflaŃi în subordinea sa au
înlocuit multe dintre atribuŃiile obştii libere.
d) Proprietatea funciară urbană
Stăpânirea specific orăşenească avea o dublă formă. Pe de o parte, colectivă (obştească),
exercitată asupra întregului hotar al târgului şi asupra locurilor rămase în folosinŃă exclusivă a
obştii şi, pe de altă parte, îmbinată cu cea dintâi, stăpânirea privată a târgoveŃilor şi a orăşenilor.
Asupra moşiei domneşti din afara vetrei, obştea avea drept de control şi de administrare, drept
atestat documentar la mijlocul secolului al XVII-lea. Înstrăinările de locuri stăpânite individual
se făcea cu voia orăşenilor, redusă treptat la cea a megieşilor-vecini. Stăpânirea obştească a
târgului asupra întregului său hotar condiŃiona în mod fundamental stăpânirea eminentă a
domniei şi invers. Ca atare, orice modificare substanŃială a hotarului constituia o încălcare a
contractului feudal existent între domnie şi târg.
Stăpânirea breslei era la fel de consolidată ca stăpânirea orăşenilor, cu avantajul
recunoaşterii formale care rezulta din existenŃa statutelor breslei, aprobate de mitropolit şi de
domnie.
Stăpânirea târgoveŃilor şi orăşenilor, ca şefi de gospodărie, purta asupra locurilor de casă
şi de prăvălie, asupra clădirilor construite pe aceste locuri şi asupra loturilor de cultură din moşia
târgului. Asupra locurilor din vatră, târgoveŃii exercitau o stăpânire consolidată, fără să excludă
dominium eminens al domnului. Ea era ereditară, deci veşnică, şi se caracteriza printr-un drept de
dispoziŃie care include vânzarea, dania, schimbul, zălogirea şi înzestrarea. Ca o dublă trăsătură
esenŃială, acest tip de proprietate putea fi înstrăinat fără autorizaŃia prealabilă a domniei şi nu
obliga la plata unei dări faŃă de domnie. Consolidarea tindea să se extindă şi asupra
aşezămintelor de locuinŃe cuprinse în afara vetrei oraşului.
În vatra oraşelor şi asupra locurilor din afară, asimilate acesteia, târgoveŃii aveau, în
raport cu domnia, o proprietate condiŃionată reciproc. Stăpânirea veşnică, liberă de dări funciare,
recunoscută şi garantată în scopul de a permite unui om liber de a trăi şi munci ca orăşean,
condiŃiona şi limita domeniul eminent al domnului şi invers.
 2. REGIMUL JURIDIC AL PERSOANELOR
2.1. NoŃiunea de persoană
Termenul de „persoană” nu figurează în izvoarele din Evul Mediu, dar în gândirea
juridică românească nu a lipsit niciodată noŃiunea de „persoană”, identificată cu noŃiunea de
„om”. Documentele menŃionează, cu apelativul de „oameni”, numeroase persoane, de diferite
categorii sociale, acest calificativ general indicând persoanele care întruneau condiŃiile necesare
pentru a figura în actele juridice. Termenul „om”, cu semnificaŃia de „persoană”, figurează şi în
textele pravilelor, începând cu cele din secolul al XVI-lea. Pentru a exprima noŃiunea de
„persoană”, pravilele din secolul al XVII-lea folosesc şi termenul „obraz”. Prin numeroase
dispoziŃii, se reglementează condiŃiile în care „obrazele”, cu sensul de „bărbaŃi”, au drepturi şi
îndatoriri atunci când se căsătoresc sau când se despart, când moşteneşte bunuri sau când sunt
judecaŃi. „Obraz” este şi călugărul, şi laicul.
Subiect de drepturi şi de obligaŃii era orice fiinŃă omenească începând din clipa naşterii
sale sau chiar din clipa conceperii sale. Această calitate nu era condiŃionată nici de vârsta
subiectului, de sănătatea sa mintală sau de voinŃa sa. Calitatea persoanei fizice ca subiect de
drepturi şi de obligaŃii lua sfârşit prin decesul acesteia sau prin dovedirea morŃii sale prezumate.
Pravilele menŃionează, pe baza dreptului bizantin, posibilitatea declarării morŃii prezumate în
două cazuri:
a) atunci când unul dintre soŃi părăseşte domiciliul conjugal spre a-şi câştiga existenŃa în
altă parte, fără a trimite timp de cinci ani vreo veste celuilalt soŃ şi
b) atunci când unul dintre soŃi se află în captivitate, necomunicând vreme de cinci ani
nicio ştire soŃului rămas acasă.
În ambele cazuri, celălalt soŃ se putea recăsători dacă dovedea cu martori moartea
prezumată a soŃului absent.
2.2. Numele
Calificativ esenŃial de identificare personală a omului în familia sa şi în societate, numele
a constituit un drept imprescriptibil şi inalienabil al individului. Ca atribut iniŃial al personalităŃii,
numele se dobândea prin filiaŃia legitimă şi prin adopŃiune. Femeia căsătorită se identifica prin
numele soŃului, iar bastardul prin filiaŃia maternă.
Regimul onomastic privind filiaŃia legitimă din perioada predominării numelui unic este
atestat documentar prin frecvenŃa expresiilor: „fiul lui...”, „feciorul lui...”, „fiica lui...”, „fata
lui...”. În raport cu tatăl lor, descendenŃii legitimi erau „fiii adevăraŃi”, se individualizau prin
numele lor cu indicaŃia filiaŃiei, figurând ca subiecte de drepturi, succesori ai părintelui lor în
actele de stăpânire funciară. Acelaşi era şi modul de identificare a fiicelor menŃionate
documentar. În izvoarele istorice medievale, numele apare ca atribut de identificare personală,
având o natură juridică diferită de toate celelalte drepturi şi obligaŃii ale omului. Dreptul de a
purta un nume nu a fost un drept de proprietate, deoarece numele nu a putut fi dobândit prin
achiziŃie sau prin uzucapiune şi nici nu a putut fi înstrăinat.
2.3. Domiciliul
Ca subiect de drepturi şi de obligaŃii, persoana fizică se identifica prin domiciliu. De
obicei, se arăta locul în care omul îşi avea locuinŃa stabilă. Autohtonii se identificau cu locurile
de naştere.
Ca regulă generală, femeia căsătorită are domiciliul în locuinŃa soŃului ei; au fost şi cazuri
în care bărbatul era primit în casa femeii. Minorii neemancipaŃi aveau domiciliul la părinŃi.
Bastardul recunoscut locuia la unul dintre părinŃi care îi asigura protecŃia, iar, în cazul celui
nerecunoscut, se considera că locuieşte acolo unde se dovedea că a fost găsit. Copilul adoptat
avea domiciliul la adoptator.
Mari sau mici, boierii aveau domiciliul la una dintre moşiile lor sau în oraş. Onomastica
lor este strâns legată de toponimia Ńărilor noastre.
Domiciliul Ńăranilor a fost întotdeauna în satele lor. Moşnenii şi răzeşii s-au identificat cu
pământul Ńării. Numele lor figurează în documente împreună cu numele satelor. Şi Ńăranii aserviŃi
aveau domiciliul în propriile lor sate.
Robii puteau fi mutaŃi de pe o moşie pe alta după bunul plac al stăpânilor lor. Au fost
frecvente cazurile în care stăpânii au revendicat readucerea în patrimoniul lor a femeilor roabe
căsătorite cu robi ai altor stăpâni, contestându-se, astfel, dreptul femeilor de a locui împreună cu
soŃii lor. Prin actele de danie, robii treceau dintr-o stăpânire în alta. Cei aduşi din altă Ńară
deveneau robi domneşti, putând fi purtaŃi cu sălaşele lor dintr-o regiune în alta, când era ales
obiect de danie în folosul mănăstirilor.
Putem concluziona că domiciliul era un element esenŃial pentru definirea capacităŃii
juridice a persoanei fizice; absenŃa lui nu atrăgea pierderea capacităŃii juridice.
2.4. Capacitatea juridică de folosinŃă
În raport cu situaŃia juridică, se distingea, şi în dreptul feudal românesc, în special, în cel
transilvănean, pe de o parte, capacitatea de folosinŃă şi, pe de altă parte, capacitatea de exerciŃiu.
Acest sistem de drept a recunoscut tuturor persoanelor libere capacitatea juridică de
folosinŃă, însă o capacitate inegală, după poziŃia socială a acestora. Cu cât această poziŃie era mai
înaltă, cu atât persoana poseda mai multe drepturi. Drepturile subiective apăreau ca privilegii de
clasă. Inegalitatea subiecŃilor de drept după apartenenŃa la o anumită clasă socială a fost o
trăsătură esenŃială a dreptului feudal românesc, precum şi a sistemelor de drept de tip feudal, în
general.
DiferenŃierea capacităŃii juridice de folosinŃă s-a realizat astfel:
• Boierii aveau capacitate juridică deplină; calitatea de boier se moştenea prin
naştere, fiind condiŃionată de o stăpânire şi, mai târziu, de o dregătorie. Ca subiect de drepturi şi
obligaŃii, boierul se identifica cu moşia pe care o stăpânea şi unde avea domiciliul legal.
• Clerul avea aceleaşi drepturi şi privilegii ca cele recunoscute boierilor,
participând sub diverse forme la conducerea statului (în Sfatul Domnesc, în Adunarea łării);
avea competenŃa de a judeca în anumite procese civile, penale şi canonice, cu deosebire, în
probleme de familie şi în cauze care aveau ca obiect infracŃiuni contra religiei.
• Orăşenii se bucurau de o situaŃie privilegiată: drepturile lor publice erau
consemnate în privilegii speciale scrise, iar cele private erau statornicite de cutume, care precizau
actele de comerŃ pe care aceştia puteau să le facă. PopulaŃia orăşenească era alcătuită din
negustori şi meseriaşi, dar şi din plebea orăşenească compusă din Ńăranii fugiŃi de pe moşii, care
nu avea o situaŃie juridică mai bună decât a iobagilor.
• łăranii liberi aveau capacitatea juridică asemănătoare orăşenilor: puteau dispune
de bunurile pe care le aveau în proprietate, aveau dreptul să participe la administrarea satelor,
precum şi dreptul de a îndeplini unele dregătorii locale încredinŃate de domnul Ńării. Aceştia se
numeau moşneni, în łara Românească, şi răzeşi, în Moldova.
• łăranii aserviŃi sau dependenŃi, numiŃi vecini, rumâni, iobagi, slugi, şerbi, jeleri
etc., nu aveau posibilitatea de a ocupa funcŃii publice. Stăpânul pământului avea asupra Ńăranilor
aserviŃi un drept de proprietate incomplet, dar destul de mare, care mergea până la identificarea
Ńăranului aservit cu celelalte elemente ale patrimoniului boieresc: pământul, moara, pădurea etc.
De aceea, proprietarul putea să îl vândă, să îl dea în dar, fie împreună cu moşia pe care trăia
respectivul Ńăran, fie separat de aceasta. łăranul aservit avea, asupra pământului pe care îl lucra,
numai un drept de folosinŃă, nu de proprietate, având de executat un număr mare de obligaŃii în
natură, muncă şi bani faŃă de proprietarul domeniului pe care lucra. łăranii aserviŃi aveau un
drept de proprietate personală asupra gospodăriei lor şi asupra îmbunătăŃirilor făcute pe bucata
de pământ pe care o lucrau (de exemplu, moara construită, livada sau via plantată etc.). łăranii
aserviŃi puteau reveni la statutul de Ńărani liberi prin răscumpărare sau iertare de rumânie.
• Robii reprezentau pătura cea mai defavorizată a populaŃiei, consideraŃi mai mult
obiecte decât subiecte de drept. Ei se aflau în proprietatea boierilor, aşezămintelor bisericeşti şi
domnitorilor. PriviŃi ca lucruri, sunt consideraŃi imobile prin destinaŃie: înstrăinările de robi erau
supuse dreptului de preempŃiune; aceştia erau supuşi prescripŃiei achizitive şi, în consecinŃă, cine
stăpânea un rob timp de 30 de ani, chiar fără bună-credinŃă, devenea proprietarul acestuia, cu o
singură condiŃie – robul să nu fi fost furat. Robii care săvârşeau delicte puteau fi predaŃi de către
stăpânii lor părŃii vătămate, iar dacă un rob omora un alt rob, era fie predat proprietarului robului
ucis, fie condamnat la moarte, dacă era recidivist. În raporturile cu stăpânii şi cu statul, robii
aveau anumite obligaŃii în muncă şi în natură, prevăzute de reglementările robilor.
• Străinii aveau un regim juridic special, cuprins în Legea łării, caracterizat prin
toleranŃă, mai ales dacă erau creştini. Aveau dreptul să locuiască în târguri şi oraşe, să facă
comerŃ, să se organizeze în comunităŃi proprii şi să aibă propriile biserici. Străinii puteau obŃine
împământenirea prin „boerire” (acordarea titlului de boier), ca urmare a unor servicii aduse
statului sau prin căsătoria cu o femeie autohtonă („pământeancă”), după ce, în prealabil, se
convertise la credinŃa viitoarei sale soŃii. După dobândirea împământenirii, străinii dobândeau
toate drepturile civile şi politice.
2.5. Capacitatea de exerciŃiu
Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor diferea în raport situaŃii de fapt care atrăgeau
consecinŃe juridice. Principalele situaŃii care au avut efecte juridice, creând incapacităŃi
temporare sau definitive de exerciŃiu în legătură cu anumite drepturi au fost, potrivit legislaŃiei
Ńărilor române, vârsta şi sexul.
• Vârsta
În sistemul cutumiar, incapacitatea generată de vârstă înceta odată cu căsătoria tânărului
sau tinerei, moment care marca maturizarea respective persoane. Semnul emancipării era vârsta
nubilă, când tânărul sau tânăra, respectând anumite reguli, putea să participe la horă, semn că se
poate căsători. Tinerii „fără barbă”, chiar căsătoriŃi, nu puteau participa la adunările de obşte.
Pravilele din secolul al XVII-lea considerau „tânăr în măsură de vârstă”, băiatul între 10 ani şi
jumătate şi 14 ani şi fata între 9 ani şi jumătate şi 12 ani, după care tânărul era considerat „mic”.
Această catalogare juridică se păstrează până la vârsta de 25 de ani, când subiectul devine
„mare” (major). Începând cu vârsta de 25 de ani, tânărul devenea major. În cazul în care un
nevârstnic dovedea capacităŃi neobişnuite, se considera că a atins majoratul şi putea fi pedepsit
sau răsplătit, după caz. În sistemul cutumiar, vârsta înaintată nu ducea la o diminuare a
capacităŃii, ci, dimpotrivă, bătrânii se bucurau de mare prestigiu, fiind consultaŃi în toate
problemele mai importante ale comunităŃii. Caracterul de instituŃie al „oamenilor buni şi
bătrâni”, cu rol multiplu, precum şi caracterul gerontocratic al vechilor comunităŃi vicinale, au
evidenŃiat o diferenŃă notabilă între sistemul cutumiar şi sistemul pravilelor scrise, în cadrul
cărora se constată preluarea dreptului bizantin.
• Sexul
Sexul unei persoane genera o reducere a capacităŃii de exerciŃiu în dreptul feudal, atât în
sistemul normativ cutumiar, cât şi în legea scrisă. În sistemul cutumiar, femeia era considerată
inferioară bărbatului, iar inegalitatea dintre cele două sexe era evidentă într-o serie de manifestări
cu caracter public. Pravilele din secolul al XVII-lea, sub influenŃa principiilor religioase,
consacrau poziŃia inferioară a femeii şi lipsa ei de drepturi, făcând apologia supunerii ei absolute
faŃă de bărbat. Pravila admite, în anumite cazuri, violenŃa asupra femeii. SoŃul putea, de
asemenea, să-şi pună soŃia în fiare şi să o închidă sau să o repudieze fără judecată. Datorită stării
de inferioritate şi a capacităŃii diminuate, femeia beneficia de o responsabilitate redusă în caz de
vinovăŃie.
• Tutela
Tutela incapabililor era încredinŃată, în sistemul cutumiar, rudelor apropiate, în speŃă,
părinŃilor sau bunicilor asupra copiilor minori, fraŃilor mai mari asupra celor mai mici şi asupra
surorilor pe care aveau datoria să le şi înzestreze dacă rămâneau orfane. Instituirea tutorelui se
poate face de către un părinte, la moartea lui, chiar dacă celălalt părinte supravieŃuieşte, iar în
cazul în care nu există o asemenea instituire, domnul poate numi el tutorele. Membrii clerului
puteau fi şi ei numiŃi tutori.
Îndatoririle tutorelui erau să îi îngrijească pe minori şi să administreze bunurile acestora.
În situaŃia în care tutorii furau din averea minorilor, erau obligaŃi să restituie dublul valorilor
furate. PărinŃii care se purtau violent cu copiii erau decăzuŃi din dreptul de tutori legali.
În mod normal, tutela înceta odată cu împlinirea vârstei de 14 ani pentru băieŃi şi de 12
ani pentru fete, când se făcea lichidarea socotelilor tutelei, după care, tutorele sau fiul său se
puteau căsători cu persoana care a fost în grija sa.
• Curatela
Curatela era, în Transilvania, acea modalitate juridică de ocrotire a intereselor unei
persoane incapabile, care s-a aplicat faŃă de minorii puberi (în vârsta de peste 12 ani), de
risipitori, alienaŃi şi absenŃi. DistincŃia pe care o stabileşte Tripartitul lui Werboczi între tutela şi
curatela nevârstnicilor este următoarea: tutela se acordă impuberilor, fără a fi necesar
consimŃământul acestora, în timp ce curatela se acordă puberilor la cererea acestora, cu excepŃia
cazului puberilor alienaŃi mintal, cărora ea se acordă fără consimŃământul acestora, ca şi tutela
impuberilor. Unul dintre scopurile curatelei era şi reprezentarea incapabililor în diverse acte
juridice patrimoniale, iar răspunderea curatorilor era aceeaşi cu cea a tutorilor. Statutele
municipale săseşti pretindeau curatorilor şi tutorilor aceeaşi diligenŃă cu privire la administrarea
bunurilor incapabilului, pe care trebuia să o aibă un tată de familie faŃă de propriile lucruri – cu
bună-credinŃă.

3. INSTITUłIA FAMILIEI
În concepŃia românească, căsătoria reprezenta o componentă obligatorie a ciclului vieŃii.
Din punct de vedere juridic, căsătoria era reglementată de dreptul canonic ortodox. Dreptul
cutumiar constată existenŃa şi consecinŃele juridice care decurgeau din căsătorie: se recunoştea o
anume egalitate între soŃi, în sensul că ambii exercitau puterea părintească asupra copiilor, iar
soŃia supravieŃuitoare putea deŃine singură tutela asupra copiilor minori, fără asistenŃa consiliului
de familie sau supravegherea tribunalului. De asemenea, părinŃii nu aveau un drept absolut
asupra copiilor şi nici nu-i puteau vinde.
3.1. Logodna
Căsătoria era precedată de logodnă (promisiunea de căsătorie). Logodna se încheia, de
obicei, prin intermediul părinŃilor băiatului care trimiteau „peŃitori” la familia fetei, pentru a se
încredinŃa că aceştia din urmă sunt de acord cu cererea în căsătorie. În cadrul familiilor boiereşti,
logodna se făcea cu aprobarea domnitorului. Având valoarea unei promisiuni de căsătorie,
logodna se desfăşura în faŃa preotului. Cu această ocazie, se schimbau inelele, urma o petrecere
organizată de părinŃii fetei, iar, uneori, logodnicul oferea fetei sau familiei acesteia o sumă de
bani ce avea valoarea unei „arvuni”, menite să garanteze încheierea căsătoriei. De aceea, dacă
logodna se desfăcea, arvuna se restituia.
După încheierea logodnei, se făceau anunŃurile de căsătorie, care erau „strigate” în
localităŃile de domiciliu ale viitorilor miri, trei săptămâni la rând, astfel încât orice persoană care
ar fi avut un interes, să poată face opoziŃie la căsătorie.
3.2. Vârsta încheierii căsătoriei
Pentru încheierea valabilă a unei căsătorii, îndreptarea legii reglementează vârsta minimă
de 14 ani, pentru băieŃi, şi 12 ani, pentru fete. În practică, vârsta la care se căsătoreau tinerii era
de 14-15 ani, pentru fete, şi 19-20 de ani, pentru băieŃi.
Căsătoria nu se putea încheia dacă între viitorii soŃi existau unele impedimente ca:
- piedici de ordin politic şi social: tinerii cu statut politic şi juridic diferit nu se puteau
căsători (boierii nu se puteau căsători decât cu fete ce aveau un statut juridic asemănător). Era
oprită căsătoria între persoane libere şi robi. Dacă totuşi căsătoria s-a înfăptuit, cel liber devenea
rob;
- rudenia: persoanele înrudite pe cale naturală (prin sânge) nu se puteau căsători. Se
urmărea, astfel, evitarea degenerării urmaşilor şi asigurarea unor descendenŃi viguroşi. Căsătoria
era oprită între rude până la gradul opt. Rudenia artificială, creată prin adopŃie, constituia un
impediment la căsătorie, ca şi rudenia spirituală rezultată din botez;
- afinitate: rudele unui soŃ nu se puteau căsători cu rudele celuilalt soŃ (un bărbat nu putea
lua în căsătorie, succesiv, două surori);
- diferenŃa de confesiune: era interzisă căsătoria între creştini şi necreştini sau între
ortodocşi şi catolici;
- răpirea fetei constituia caz de nulitate a căsătoriei, deoarece se considera că lipsea
consimŃământul acesteia de a încheia căsătoriei.
3.3. Dota şi regimul dotal
Dota reprezenta totalitatea bunurilor aduse de femeie sau din partea ei pentru sarcinile
familiei nou întemeiate prin căsătorie. Dota putea avea ca obiect atât bunuri mobile, cât şi cele
imobile, în special, suprafeŃe de teren (moşii); aceste bunuri dotale deveneau proprietatea soŃiei:
în timpul căsătoriei, femeia putea face diferite acte de dispoziŃie cu privire la aceste bunuri. În
dreptul feudal românesc, dota era cunoscută sub denumirea de zestre. După celebrarea cununiei
religioase, se dădea citire foii de zestre, adică inventarului bunurilor pe care femeia le aducea în
noua familie.
Prima parte a foii de zestre, trusoul, este împărŃită astfel:
a) Scule şi bijuterii.
b) O altă categorie de bunuri din lada de zestre sunt veşmintele.
c) Cea de-a treia subdiviziune a trusoului se referă la activitatea conjugală a tinerei soŃii.
d) A patra subdiviziune a foii de zestre se referă la activitatea domestică a tinerei şi la
locul pe care aceasta trebuie să-l ocupe în bucătăria familiei.
Moşiile, animalele şi Ńiganii formează partea a doua a zestrei. Raportul între domeniile pe
care le primeşte o fată ca zestre şi cele care îi revin fiului sub formă de moştenire se dovedeşte a
fi inegal în dreptul feudal român. Fiica primeşte câteva moşii, care nu constituie nucleul
patrimoniului familial, de regulă fiind achiziŃionate foarte recent de către tată. În ceea ce priveşte
clasele sociale inferioare, zestrea îşi schimbă imediat structura, cantitatea, calitatea, consistenŃa.
Raportat la clasa din care provine viitoarea mireasă, foaia de zestre nu vine decât să oglindească
poziŃia socială şi starea economică a grupului pe care îl reprezintă.
3.4. Desfacerea căsătoriei
Ca în dreptul modern, desfacerea căsătoriei în epoca feudală avea loc prin moartea unuia
dintre soŃi, prin divorŃ sau prin anularea căsătoriei.
Motivele de divorŃ cele mai cunoscute în practica judiciară erau: adulterul, repudierea soŃiei
pentru fapte de imoralitate, comportament violent faŃă de soŃ şi copii, erezia, călugărirea, lipsa de
virginitate sau relele tratamente.
Odată cu desfacerea căsătoriei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei erau împărŃite, fie
pe cale amiabilă, fie în faŃa instanŃelor de judecată. Dacă divorŃul era pronunŃat din vina ambilor
soŃi, femeia îşi reŃine dota, cu excepŃia sporului de valoare adus fondului dotal de către soŃul său.
În cazul în care divorŃul de pronunŃa din vina soŃiei, aceasta nu avea dreptul la restituirea zestrei.

4. INSTITUłIA MOŞTENIRII
Moştenirea era reglementată unitar, atât pentru proprietarii feudali, cât şi pentru Ńăranii
liberi, orăşenii şi negustorii ale căror proprietăŃi se deosebeau doar din punctul de vedere al
valorii lor. Succesiunea se deschidea la moartea titularului patrimoniului, în primul rând, în
favoarea descendenŃilor care au contribuit la formarea şi dezvoltarea averii familiale.
Transmiterea bunurilor mortis causa se făcea pe două căi:
- pe cale legală (moştenirea legală), în cazul în care lipsea manifestarea de voinŃă a
decedatului (de cujus);
- pe cale testamentară, în cazul în care decedatul lăsase prin testament voinŃa sa cu privire
la moştenire.
Prima clasă a moştenitorilor aparŃine descendenŃilor. Specific instituŃiei moştenirii
este coexistenŃa în dreptul feudal roman a privilegiului masculinităŃii cu principiul egalităŃii
sexelor. În acest temei, băieŃii moşteneau moşia părintească, iar fetele urmau să fie înzestrate de
părinŃi sau, după moartea acestora, de către fraŃi. După înzestrare, fiicele nu mai aveau dreptul să
aibă pretenŃii asupra patrimoniului lăsat de către defunct. Foarte utilizată a fost practica înfrăŃirii
pe moşie, când părintele înfrăŃea fetele cu băieŃii, creându-se, astfel, un drept egal şi de
necontestat la succesiunea părinŃilor şi o vocaŃie succesorală reciprocă între cei înfrăŃiŃi.
În cazul în care nu erau moştenitori de sex masculin, succesiunea revenea fetei sau
fetelor. Atunci când la succesiune veneau mai mulŃi băieŃi, cel mai mic dintre aceştia dobândea
moşia părintească. Dacă defunctul lăsa în urma sa copii din mai multe căsătorii, succesiunea se
împărŃea conform regulilor descrise mai sus, între toŃi copii lui, iar cei înfiaŃi se bucurau de toate
drepturile descendenŃilor legitimi.
A doua clasă de moştenitori, după descendenŃi, era formată din ascendenŃi, care erau
chemaŃi la moştenirea copiilor lor numai în lipsa descendenŃilor. Dacă nu existau nici
descendenŃi, nici ascendenŃi, succesiunea revenea colateralilor privilegiaŃi (fraŃi şi surori).
SoŃia supravieŃuitoare era considerată moştenitor legal numai în cazul în care avea copii
din căsătoria cu defunctul.
În lipsa oricărui moştenitor, averea defunctului revenea domnului în baza principiilor care
guvernau instituŃia dominium eminens.
Pentru ca o persoană să poată veni în calitate de moştenitor la succesiunea defunctului,
trebuia să fie „demnă” de moştenire. În caz de nedemnitate, un individ avea posibilitatea de a
dezmoşteni o anumită persoană. Cazuri frecvente de dezmoşteniri erau întâlnite între defunct şi
prima clasă de moştenitori. Părintele putea să îi dezmoştenească şi pe cei mai apropiaŃi
descendenŃi.
Moştenirea testamentară a cunoscut extindere ca urmare a influenŃei bisericii, care îi
îndemna pe credincioşii cu avere să lase danii lăcaşurilor de cult bunuri de valoare, terenuri etc.
în schimbul iertării păcatelor sau a promisiunii unei vieŃi viitoare. Testamentul era cunoscut în
documentele Evului Mediu sub numele de carte, zapis sau diată.

5. REGIMUL JURIDIC AL OBLIGAłIILOR ŞI CONTRACTELOR

Cele mai folosite contracte în perioada feudalismului, care se regăsesc şi în dreptul
modern, erau:
a) Principalul contract în dreptul feudal era donaŃia, donatorul putând fi domnul Ńării sau
diferiŃi particulari, iar beneficiarii aparŃinând de asemenea diferitelor categorii sociale. O
categorie specială de donatari erau mănăstirile sau alte lăcaşuri de cult, dreptul de ctitorie
constituind o modalitate de condiŃionare a proprietăŃii feudale. Actul de donaŃie care avea drept
obiect bunuri imobile şi era încheiat între particulari, trebuia confirmat de către domn, în virtutea
lui dominium eminens.
b) Contractul de vânzare-cumpărare – este un contract consensual, translativ de
proprietate, care are ca elemente esenŃiale: consimŃământul contractanŃilor, obiectul şi preŃul.
Legea łării considera nul contractul în care consimŃământul era viciat.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare trebuia să-l constituie un bun apt a fi
înstrăinat, respectiv aflat în circulaŃie, în sfera comerŃului. Întrucât principala bogăŃie în această
perioadă era pământul, numeroase astfel de contracte aveau ca obiect înstrăinări de fonduri
funciare.
PreŃul vânzării, ca element al contractului, era menŃionat atât în bani, cât şi în natură – de
obicei, în produse, care, în perioada respectivă, aveau caracter de monedă (sare, ceară, animale
de muncă, vin, miere). În asemenea situaŃii, contractul de vânzare-cumpărare capătă caracter de
contract de schimb. PreŃul se plătea integral în momentul convenŃiei sau în rate, situaŃie în care
se fixa un termen pentru plata preŃului restant (soroc).
Contractul de vânzare-cumpărare era îngrădit de unele interdicŃii, astfel:
- moşia nu putea fi vândută fără Ńăranii dependenŃi;
- se interzicea vânzarea bunurilor furate sau a robilor domneşti.
Contractul de vânzare-cumpărare se încheia atât în formă scrisă, în cazul unor bunuri de
valoare (moşii), cât şi în formă verbală. În ambele cazuri, învoiala se făcea în prezenŃa martorilor
şi cu prezentarea unor garanŃii. Pentru asigurarea publicităŃii unor contracte de vânzare-
cumpărare, în special, cele încheiate în târguri, se folosea „aldămaşul”. Acesta presupunea
organizarea unei mici petreceri cu băutură la care participau părŃile şi cei prezenŃi la încheierea
actului. PreŃul aldămaşului era plătit de vânzător.
c) Contractul de împrumut – avea ca obiect sume de bani pe care creditorii le acordă
debitorilor, cu obligaŃia restituirii lor la un anumit termen, denumit „zi” sau „soroc”. Pentru
împrumuturile în bani se percepeau dobânzi, uneori extrem de împovărătoare pentru debitori.
Când restituirea sumei nu se făcea la termenul stabilit, debitorul era pasibil de executare silită
prin plata în natură, în special, prin cedarea de către debitor creditorului a unor parcele din
terenuri agricole sau de altă natură ori a unor bunuri mobile de valoare (animale de muncă). De
regulă, împrumuturile erau asigurate cu diverse garanŃii reale sau personale. Trebuie precizat
faptul că împrumuturile băneşti şi celelalte tipuri de contracte erau întărite cu garanŃii personale
sau reale pe care debitorul le oferea creditorului drept asigurare a executării la termen a
obligaŃiilor asumate. Principalul mijloc legal practicat pentru a garanta obligaŃiile izvorâte din
contracte a fost „zălogul”. Acesta era creat ca o clauză contractuală, în temeiul căreia debitorul
încredinŃa creditorului bunuri mobile sau imobile (pământ), garantând cu acestea îndeplinirea
obligaŃiilor asumate prin contract. Pentru dovada contractului de împrumut se obişnuia să se
redacteze acte fie sub semnătură privată, fie în faŃa autorităŃii, de obicei, în faŃa boierilor feudali,
a dregătorilor, a juzilor, a pârgarilor sau în faŃa domnitorului.
d) Contractul de arendare – avea ca obiect cedarea folosinŃei unor terenuri agricole, vii,
cârciumi, iazuri, livezi etc. Este des utilizat în perioada dezvoltării marilor averi boiereşti, când
proprietarii, care deŃineau şi dregătorii înalte, arendau moşiile unor persoane specializate în
administrarea bunurilor, pe bază de contracte, în care erau stipulate în detaliu drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, elemente ale răspunderii contractuale şi delictuale.
În afara acestor contracte, în Ńările române, în perioada Evului Mediu, erau încheiate şi
contracte de depozit, contracte de asociere pentru realizarea unor lucrări agricole, de construcŃii,
amenajări de terenuri etc.