Sunteți pe pagina 1din 12

Academia de Studii Economice

Facultatea de Marketing

Transportul marfurilor

Student: Dinu Geanina Gabriela


Grupa: 1724A

Bucuresti, 2020
Cuprins

Importanta economica a transporturilor…………………………………pag. 3


Modurile de transport……………………………………………………pag. 5
Decizii referitoare la transportul de mărfuri……………………………..pag. 7

Bibliografie………………………………………………………………pag. 11

2
Importanța economică a transporturilor

Transportul reprezintă acea activitate organizată și depusă în scopul invingerii distanțelor. Prin
această activitate se asigura și realizează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor, în vederea
satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale societății omenești . Transportul nu reprezintă
un scop în sine, ci este un mijloc de realizare a unor scopuri practice, deplasarea unor bunuri sau
a oamenilor depinzând exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmează să
se obțină.

Transportul este strâns legat de societatea omenească; a apărut o dată cu această și s-a dezvoltat
din punct de vedere calitativ, cantitativ și structural concomitent cu dezvoltarea producției,
științei și tehnicii, facilitând la rândul sau, într-un mod direct dezvoltarea producției și a
schimbului, antrenând și condiționând creșterea economică pe plan mondial.

Astfel, se poate concluziona că transporturile reprezintă acea ramură a economiei naționale care
da vitalitate societății; sunt acele artere și mijloace care mențin în viață orașele-centre industriale
și de civilizație.

Deplasarea mărfurilor se poate realiza cu ajutorul autovehiculelor, trenurilor, navelor,


aeronavelor, prin conducte sau cabluri (cum este cazul energiei electrice), fiecare din
aceste modalități de transport prezentând anumite pentru transportul unui anumit tip de marfă (de
exemplu conductele pot fi utilizate, alături de tancurile petroliere, pentru transportul țițeiului, a
altor combustibili sau a gazelor naturale).

Transportul a făcut posibilă exploatarea mai completă și mai eficientă a resurselor naturale ale
planetei, asigurând progresul economico-social al statelor lumii; astăzi, schimbul de produse este
atât de dezvoltat, încât sunt extrem de puține zonele care să depindă exclusiv de ceea ce se obține
pe plan local.

Dezvoltarea schimbului de produse și activități pe plan național și internațional prin intermediul


transporturilor scoate în evidență următoarele aspecte economice mai importante:

       fără transport posibilitățile de a face comerț ar fi fost strict limitate pe piață locală; pe măsură
dezvoltării și perfecționării mijloacelor de transport, piață a putut fi extinsă și capacitatea de
absorbție a acesteia a crescut;

       fără transport posibilitățile de a face comerț ar fi fost strict limitate pe piață locală; pe măsură
dezvoltării și perfecționării mijloacelor de transport, piață a putut fi extinsă și capacitatea de
absorbție a acesteia a crescut;

       transportul face posibil un echilibru mai bun între cererea și oferta de diverse mărfuri pe plan
național și internațional, produsele din anumite zone se pot îndrepta acum către acele zone în care
există deficit la acestea;

3
Posibilitatea asigurării unui echilibru între cerere și oferta pe diverse piețe prin intermediul
transporturilor și al mecanismelor de piață poate asigura o acțiune stabilizatoare a prețurilor pe
diverse piețe;

       pe măsură înmulțirii și lărgirii zonelor în care se oferă produse similare se lărgesc, concurență
dintre vânzători crește și tinde să țînă prețurile la niveluri acceptabile; fiecare cumpărător va avea
un număr mai mare de furnizori potențiali între care va există concurență și fiecare dintre aceștia
va caută să vândă mai mult din produsele pe care le are, fiind redusă la minim posibilitatea
practicării unor prețuri ridicate prin înțelegere cu concurenții săi;

       transporturile asigura mobilitatea capacităților de prelucrare. Activitatea unor fabrici axate pe


producția anumitor bunuri depinde de resursele naturale aflate în apropierea lor. Pe măsură
epuizării resurselor, capacitățile de producție vor putea fi reamplasate în alte zone cu resurse mai
bogate ( fabricile de mobilă pot fi amplasate în apropierea zonelor de exploatare a lemnului,
sondele pot fi amplasate pe câmpurile petroliere și după epuizarea resurselor în câmpul respectiv,
acestea pot fi amplasate în alte zone după demontarea, transportul și remontarea lor).

Transporturile internaţionale influenţează hotarâtor activitatea de comerţ internaţional şi prin


calitatea serviciilor prestate de către participanţii la expediţiile internaţionale. De asemenea,
transporturile internaţionale trebuie astfel organizate încât să contribuie la realizarea strategiei
desfacerii mărfurilor pe piaţa internaţională, prin aceast contribuind la facilitarea desfacerii pe
piaţa externă în momentele conjuncturale cele mai favorabile. Influenţe ale transporturilor asupra
dezvoltării economice:

• Favorizează participarea pe piaţa internaţională de mărfuri;


• Permit atragerea şi valorificarea celei mai îndepărtate rezerve de materii prime;
• Favorizează realizarea unor obiective economice în diferite ţări;
• Contribuie la introducerea rapidă în circuitul internaţional a noilor mărfuri care
apar mai ales în domeniul industriei de vârf;
• Contribuie la reducerea duratei de transport atât prin mărimea vitezei tehnice, cât
şi prin reducerea duratei de staţionare sub operaţiunile de încărcare-descărcare.

De aici rezultă că fără transporturi producţia de bunuri materiale ar fi fost limitată la resursele
existente pe plan local. Dezvoltarea transporturilor a eliminat izolarea economică, a permis
specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea
comerţului pe plan naţional şi mondial.

4
Modurile de transport

Alegerea modului de transport atât pentru aprovizionare cât şi pentru distribuţie este cea mai
importantă decizie pe care o ia logisticianul în ceea ce priveşte activitatea de transport.

Întreprinderea poate să apeleze la un singur mod de transport sau la servicii de transport


intermodale:

Transportul auto : acest mod de transport este preferat pentru deplasarea produselor finite şi
semifabricate ambalate în încărcături relativ mici faţă de încărcăturile preferate de alte moduri de
transport( ex. calea ferată).

Avantajul  principal al acestui mod de transport este diminuarea sau eliminare pierderilor datorate
deprecierilor la încărcarea-descărcarea de mai multe ori care intervine în alte moduri de transport.

Serviciul (din uşă în uşă) door-to-door elimină aceste pierderi şi economiseşte timp prin
deplasarea încărcăturii direct între punctul de origine şi cel de destinaţie. Deşi modul de transport
auto şi cel pe calea ferată îşi oferă serviciile, de multe ori, pentru produse asemănătoare există
anumite diferenţe care îi fac pe logisticieni să prefere să le folosească după necesităţi

 dacă e vorba de încărcături mici se va prefera modul auto pentru că, în cel pe calea ferată,
o garnitură de tren nu poate fi închiriată sau deplasată dacă nu e încărcată complet;
 nu se foloseşte modul auto dacă e vorba de încărcături care prin dimensiuni şi greutate nu
se încadrează în restricţiile impuse de utilizarea drumurilor şi şoselelor;
 se va utiliza modul rutier dacă e vorba de a transporta cu rapiditate.

Mijlocul de transport auto preferat e autocamionul, cu sau fără remorcă, pentru transportul


descoperit al unor produse agricole mai puţin sensibile cum e sfecla, autocamioane acoperite dar
fără instalaţii speciale de temperatură pentru cartofi, morcovi, varză, etc., autofrigorificele pentru
fructe şi legume, autocisterne pentru lapte, etc.

Modul de transport pe calea ferată: este relativ mai lent decât cel auto şi este preferat mai ales
pentru deplasarea pe distanţe mari a unor încărcături din materii prime brute: cărbune, lemn,
substanţe chimice, cereale, etc. In acest mod de transport se pierde timp din cauza încărcării-
manipulării – descărcării materialelor de mai multe ori, la diverse terminale.

În general, produsele transportate nu au o valoare foarte mare dar au volum sau greutate mari
pentru a se echivala, cel puţin, încărcătura unui vagon. În acest mod de transport se folosesc:
vagoane de marfă acoperite pentru cereale şi alte produse mai puţin perisabile ce pot fi
transportate în vrac, vagoane izoterme pentru fructe, legume, etc., vagoane refrigerante pentru
carne şi peşte, etc.

5
Modul de transport pe apă: este considerat cel mai ieftin dar mai lent chiar decât cel pe calea
ferată. Valoarea mică a pagubelor din deprecieri contribuie la costul redus al acestui tip de
transport folosit mai ales pentru materii prime brute şi mai puţin pentru produse finite ambalate.
Pentru a se diminua şi mai mult deprecierile datorate manipulării se folosesc vapoare
containerizate în care mărfurile (închise în containere) nu sunt afectate de eventuale încărcări-
descărcări la terminale.

Pentru acest mod de transport se folosesc - vasul cargo pentru transport în vrac sau cu
compartimente frigorifice pentru produse perisabile, barjele de până la 40000 tone trase de
remorchere, vase containerizate dotate cu macarale pentru încărcare- descărcare şi chiar cu
sisteme de navigaţie prin satelit.

Modul de transport aerian: este considerat cel mai eficient din punct de vedere al timpului,
diversităţii încărcăturii, accesibilităţii oricărui punct de origine sau destinaţie, lungimii distanţei,
siguranţei transportului. Este considerat modul de transport cu cea mai rapidă dezvoltare dintre
toate, cu toate că este sensibil la schimbările vremii, probleme tehnice şi chiar blocajelor în trafic
pentru că este un mod de transport foarte aglomerat.

Serviciile de transport intermodale: au apărut o odată cu crearea unor echipamente care să


permită schimbul liber de încărcături între diferitele moduri de transport. Astfel, datorită utilizării
containerelor se poate transporta marfa pe calea apei după care se poate reîncărca în vagoane-
platformă pentru a se continua deplasarea în modul cale ferată, etc.

Acelaşi scenariu e valabil pentru transportul pe apă continuat cu cel rutier sau cu cel pe calea
aerului. Acest gen de servicii au dus la dezvoltarea rapidă a comerţului internaţional prin dotarea
porturilor şi aeroporturilor internaţionale cu terminale extrem de sofisticate din punct de vedere
logistic, tehnologic şi informatic.

În alegerea unui mod de transport sau altul, întreprinderea va trebui să ia în calcul următoarele
aspecte:

 tipul de produse ce urmează a fi transportate;


 volumul de resurse materiale ce trebuie transportate;
 condiţiile de servire cerute de client;
 echipamentul şi tehnicile de manipulare implicate de activitatea de transport;
 numărul de depozite şi suprafaţa de depozitare;
 poziţia faţă de piaţa furnizorilor sau clienţilor, etc.

Întreprinderea poate avea propriul parc auto adaptat nevoilor sale şi poate apela la servicii de
transport ale unor firme specializate. In primul caz important pentru logistician va fi costul
activităţii de transport în timp ce, în al doilea caz, important va fi preţul serviciului de transport.

In general întrepriderile agricole dotează parcul propriu de transport cu autovehicule pentru


transportul în afara întreprinderii, în timp ce, pentru transporturi între sectoare şi ferme se preferă
mai ales tractoarele cu remorcă.

6
Modul de transport

Feroviar rutier pe apa prin aerian


conducte
Caracteristica

Viteza 3 2 4 5 1

Disponibilitatea 2 1 4 5 3

Consecventa 3 2 4 1 5

Flexibilitatea 2 3 1 5 4

Frecventa 4 2 5 1 3
*1=cel mai favorabil

Decizii referitoare la transportul de mărfuri

Transportul reprezintă una dintre cele mai importante componente ale sistemului logistic al unei
organizaţii, datorită ponderii sale în costurile totale de distribuţie şi impactului asupra nivelului
de servire a clienţilor. Managerii responsabili de domeniul transporturilor de mărfuri adoptă
decizii strategice şi operaţionale, care influenţează în mod direct obiectivele logistice şi de
marketing ale organizaţiei.

Obiectivul major al strategiei şi activităţilor de transport este de a oferi clienţilor utilităţile de


timp, loc şi formă solicitate, în condiţiile unui cost convenabil pentru organizaţie. Acest obiectiv
se află în strânsă corelaţie cu o serie de obiective strategice de marketing, printre care se includ
următoarele:

7
 menţinerea loialităţii clienţilor interni şi externi ai firmei;
 obţinerea unui avantaj competitiv;
 poziţionarea mai favorabilă pe piaţa sau segmentul vizat, în funcţie de nivelul serviciilor
oferite clientului.

Deciziile strategice se referă la direcţionarea activităţii de transport pe o perioadă de timp mai


mare, comparativ cu deciziile tactice (operaţionale), care urmăresc implementarea strategiilor şi
soluţionarea aspectelor curente ale activităţii de transport.

Alegerea variantelor strategice de transport este influenţată de numeroşi factori, printre care:

 tipul de produs transportat ;


 nivelul de servire solicitat de clienţi;
 componenta logistică vizată;
 aria teritorială;
 resursele organizaţiei etc.

Principalele criterii considerate pentru definirea strategiei referitoare la transporturile de mărfuri


sunt următoarele:

 modurile de transport;
 coordonarea modurilor de transport;
 gradul de implicare directă în activităţi de transport.

Apelarea la un parc propriu de mijloace de transport are o serie de avantaje:

 creşterea gradului de control asupra transportului;


 economiile datorate faptului că organizaţia nu mai suportă costurile aferente apelării la o
firmă transportatoare (de exemplu, costuri de facturare, costuri de terminal etc.);
 reducerea pierderilor şi distrugerilor de mărfuri, ca urmare a diminuării numărului de
manipulări;
 utilizarea mijloacelor de transport ca depozite mobile;
 realizarea unei publicităţi mobile, cu ajutorul mijloacelor de transport auto.

Totuşi, costurile determinate de posesia şi funcţionarea parcului propriu de mijloace de transport


pot fi un dezavantaj:

 numărul transportatorilor;
 gradul şi modalitatea de consolidare.

Există mai multe modalităţi de consolidare a încărcăturii:

 consolidarea stocului;

8
 consolidarea mijlocului de transport;
 consolidarea depozitului;
 consolidarea temporală.

Tipul deciziilor este influenţat în mare măsură de gradul de implicare a resurselor proprii în
domeniul transportului, respectiv de satisfacerea necesităţilor de transport prin parc propriu şi /
sau pe baze comerciale.

Printre cele mai importante decizii operaţionale se înscriu următoarele :

 selecţia transportatorilor - alegerea soluţiei de transport, în urma evaluării furnizorilor


potenţiali de servicii de transport, pe baza unui set de criterii de cost şi performanţă;
 programarea transporturilor - în funcţie de necesităţile de aprovizionare, susţinere a
producţiei şi distribuţie fizică ale organizaţiei;
 stabilirea rutelor - definirea traseelor pe care le vor parcurge mărfurile de la punctul de
origine la punctul final de destinaţie, atât în cazul transportului cu parcul propriu, cât şi al
apelării la transportatori;
 efectuarea comenzilor de servicii - contactarea transportatorului şi informarea sa în ce
priveşte punctul de preluare a mărfurilor, tipul de mărfuri transportate, greutatea şi
volumul încărcăturii, destinaţia mărfurilor;
 urgentarea transportului - realizarea tuturor demersurilor necesare pentru a asigura
ajungerea unei încărcături la destinaţie, într-un anumit interval de timp şi colaborarea cu
transportatorul în acest scop: redirecţionarea transportului - schimbarea destinaţiei pentru
o anumită încărcătură, fie pe durata deplasării, până când nu a ajuns la destinaţie, fie când
a ajuns la punctul de destinaţie şi notificarea transportatorului în privinţa acestei decizii;
 urmărirea transportului - pentru a cunoaşte locul în care se află marfa la un moment dat
pe traseul dintre punctul de origine şi cel de destinaţie.

Procesul de evaluare şi selecţie a transportatorilor se desfăşoară în cadrul unui set de etape.


Rezultatul final este alegerea celei mai bune soluţii de transport. Succesiunea principalelor etape
urmate de organizaţia cumpărătoare şi utilizatoare a serviciilor este următoarea:

 prospectarea pieţei serviciilor de transport;


 definirea criteriilor de selecţie;
 evaluarea preliminară;
 evaluarea detaliată;
 alegerea transportatorilor.

În funcţie de scorurile obţinute în etapa precedentă, se optează pentru unul sau mai mulţi
transportatori care îndeplinesc aşteptările organizaţiei. Se elaborează astfel o listă a
transportatorilor aprobaţi, care pot fi utilizaţi în funcţie de necesităţile concrete.

Setul de criterii de selecţie cel mai frecvent considerat de logisticieni cuprinde şase factori
esenţiali. În ordinea descrescătoare a importanţei, aceste criterii sunt următoarele:

 costul de transport;
9
 timpul de tranzit;
 variaţia timpului de tranzit;
 disponibilitatea (accesibilitatea);
 flexibilitatea;
 siguranţa.

Dintre deciziile tactice adoptate în activitatea de transport curentă, programarea transporturilor


şi stabilirea rutelor sunt unele dintre cele mai frecvente. Eficienţa şi eficacitatea activităţi de
transport depind în mare măsură de modul în care este programată în timp deplasarea mărfurilor
necesare pentru onorarea fiecărei comenzi de aprovizionare/distribuţie fizică, precum şi de modul
în care se stabileşte itinerarul ce trebuie parcurs de fiecare mijloc de transport, între punctul de
origine şi cele de destinaţie. în cazul transportului efectuat cu forţe proprii, punctul de origine
coincide cu destinaţia finală.

În activitatea de transport, s-au cristalizat o serie de principii pentru buna programare şi stabilire a
rutelor. Cele mai importante principii pot fi enunţate astfel:

Opririle în zile diferite vor fi astfel programate încât să alcătuiască grupuri compacte. Se
urmăreşte minimizarea numărului de mijloace auto necesare pentru servirea tuturor punctelor de
oprire, precum şi minimizarea timpului şi distanţei de deplasare de-a lungul săptămânii. În
consecinţă, se va evita suprapunerea grupelor de puncte servite în zile diferite ale săptămânii.

Proiectarea unei rute va începe cu oprirea cea mai îndepărtată faţă de depozitul de livrare a
mărfurilor. Se va identifica cea mai îndepărtată oprire şi se va începe trasarea rutei, în sens
invers, spre depozitul de origine. Se trasează ruta astfel încât să includă punctele concentrate în
imediata apropiere a celui mai îndepărtat punct.

După ce a fost utilizată integral capacitatea primului camion, se trece la identificarea celui de-al
doilea grup important de opriri situate în apropierea celui mai îndepărtat punct nou identificat. Se
continuă în acelaşi mod, până când toate opririle au fost incluse în rute şi mijloacele de transport
au fost alocate pe grupele compacte de opriri.

Cele mai eficiente rute sunt proiectate pe baza utilizării celor mai mari vehicule
disponibile. Dintr-un parc de mijloace auto de diferite capacităţi, se vor folosi mai întâi
vehiculele cele mai mari. Se va asigura astfel un grad înalt de utilizare a acestor vehicule, se va
minimiza distanţa totală şi timpul necesar pentru servirea punctelor de oprire.

Preluările de mărfuri trebuie să fie incluse în rutele de livrare, în loc să fie lăsate la finalul
rutei. Acest principiu permite evitarea intersectării anumitor segmente ale rutei de transport.
Respectarea lui depinde de mărimea cantităţilor de mărfuri preluate, de configuraţia vehiculului şi
de măsura în care nu este blocat accesul la mărfurile aflate deja în vehicul, pentru a fi livrate.

10
O oprire care este foarte îndepărtată în raport cu grupul de puncte care constituie ruta este
un bun candidat pentru un mijloc de livrare alternativ. în condiţiile în care o astfel de oprire
este inclusă în rută, creşte distanţa parcursă, timpul total de transport şi, ca urmare, costurile de
transport. Un punct de oprire izolat poate fi servit de un alt mijloc de transport propriu sau de
vehiculul unei firme transportatoare.

Vor fi evitate restricţiile de timp care diminuează foarte mult durata opririi. Nerespectarea
acestor restricţii conduce !a apariţia de neconcordanţe în raport cu programarea iniţială. Este
recomandată revederea şi modificarea duratelor. Principiile prezentate trebuie să fie cunoscute de
toţi cei implicaţi în activităţi de transport. Aplicarea lor permite obţinerea unor soluţii bune de
programare şi stabilire a rutelor.

Bibliografie

1. Bălan, C.- Logistica–parte integrantă a lanțului de aprovizionare-livrare,


București: Ed. Uranus, 2006;

2. Budică I.- Managementul transporturilor si expedițiilor de mărfuri, Craiova:


Ed. Universitaria, 2012;

3. Ion, Gh. - Managementul Transporturilor, Editura Economică, Craiova, 2006

4. Budică, I. - Economia Transporturilor, Editura Sitech, Craiova, 2007.

11
12