Sunteți pe pagina 1din 87

PARTEA III

FUNDAŢII INDIRECTE DE ADANCIME

Se aplică la proiectarea geotehnica a fundaţiilor pe piloţi, cu respectarea


condiţiei:
- latura sau diametrul secţiunii transversale curente a pilotului, d, este: 0.3 < d ≤ 3.0m.

şi la proiectarea fundaţiilor pe barete,

cu respectarea următoarelor condiţii:

- secţiunea transversală a baretei poate fi alungită (dreptunghiulară cu laturile mici curbe sau
drepte) sau compusă în formă de T, L, H, X, cruce etc., cu condiţia ca execuţia acesteia (forare,
armare şi betonare) să se realizeze într-o singură etapă;
- dimensiunea cea mai mică a secţiunii transversale, b, este: b ≥ 0.4m;
- raportul dintre dimensiunea cea mai mare, l, şi cea mai mică, b, este: l/b ≤ 6;
- aria secţiunii transversale, A, este: A ≤ 10m2.

1
Tipuri de încărcări:

— axiale:
• compresiune
• smulgere

— transversale

— provenite din mişcările pământului adiacent:


• frecarea negativă
• umflarea (ridicarea) terenului
• deplasarea laterală a terenului, inclusiv acţiunea de origine cinematică ce rezultă din
deformarea terenului datorită propagării undelor seismice.

2
Clasificarea piloţilor

Piloţii se clasifică în funcţie de următoarele criterii principale:

— efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului


din jur;
— modul de execuţie;
— direcţia solicitării faţă de axa longitudinală;
— modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren;

— materialul din care sunt executaţi;


— variaţia secţiunii transversale;
— poziţia axei longitudinale.

3
După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului din jur,
piloţii pot fi:
— de dislocuire;
— de îndesare.

După modul de execuţie, piloţii pot fi:


— prefabricaţi;

— executaţi pe loc prin:


FORARE BATERE
- în uscat şi netubaţi; - netubaţi;
- sub noroi; - cu tubaj recuperabil;
- cu tubaj recuperabil; - cu tubaj nerecuperabil.
- cu tubaj nerecuperabil;
- cu burghiu continuu

4
După direcţia solicitării faţă de axa longitudinală, piloţii pot fi supuşi la:
— solicitări axiale de compresiune sau de smulgere;
— solicitări transversale;
— solicitări axiale şi transversale aplicate simultan.

După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi:


— purtători pe vârf;
— flotanţi.

5
ELABORAREA PROIECTULUI FUNDATIEI PE PILOTI

I. Date privitoare la condiţiile amplasamentului

Pentru întocmirea proiectului fundaţiei pe piloţi trebuie precizate următoarele date referitoare la
condiţiile amplasamentului:
— stratificaţia terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;
— gradul de seismicitate stabilit conform normativ P 100-1:2006;
— nivelul stabil al apei de suprafaţă, cu asigurările impuse de lucrările specifice;
— nivelul normal al apei subterane, precum şi modificările eventual previzibile ale
acestuia pentru viitor;
— agresivitatea apelor subterane şi de suprafaţă (la fundaţiile cu radier înalt);
— prezenţa organismelor care atacă lemnul, în cazul fundaţiilor de lemn;
—adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).

În cazul în care piloţii se execută în incinta unei construcţii existente, poziţia acestora se
definitivează de comun acord cu beneficiarul.

6
II. Alegerea tipului de pilot

Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului şi metoda de punere în operă
trebuie să ţină seama de următoarele aspecte:
— încărcarea ce trebuie preluată de piloţi;
— posibilitatea conservării şi verificării integrităţii piloţilor care sunt puşi în operă;
—tipul, alcătuirea şi deformaţiile admisibile ale construcţiei proiectate;
—poziţia radierului faţă de suprafaţa terenului;
— condiţiile specifice amplasamentului: vecinătăţi, instalaţii subterane etc.;
— lungimea necesară a piloţilor;
—nivelul apelor subterane şi variaţia acestuia;
—execuţia în apă;
— utilaje de execuţie avute la dispoziţie;
— viteza de execuţie;
— experienţa locală în privinţa comportării construcţiilor similare fundate pe piloţi de un
anumit tip.

7
CRITERII SPECIALE

Fundarea piloţilor purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde
straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat.

Utilizarea piloţilor foraţi de diametru mare sau baretelor:


— fundaţia transmite terenului încărcări transversale mari;
— baza piloţilor sau baretelor pătrunde într-un strat practic incompresibil.

Nu se recomandă utilizarea piloţilor de îndesare (piloţi prefabricaţi, piloţi executaţi pe loc


prin batere, vibrare, vibropresare etc.) în cazul prezenţei unor straturi argiloase saturate de
consistenţă ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuţia piloţilor, sau
în zonele urbane unde vibraţiile pot afecta construcţiile învecinate.

8
III. Realizarea incercarilor pe piloti

IV. Dimensionarea fundatiei pe piloti

IV.1 Determinarea capacitatilor portante ale pilotului izolat:

- - capacitatea portanta axiala la compresiune

- - capacitatea portanta axiala la tractiune (smulgere)

- - capacitatea portanta transversala

IV.2 Determinarea numarului necesar de piloti

IV.3 Dispunerea (pozitionarea) pilotilor in fundatie

IV.4 Calculul solicitarilor in pilotii fundatiei

V. Definitivarea proiectului – calculul la stari limita

9
III. Realizarea incercarilor pe piloti

Încercările pe piloţi se realizează în vederea stabilirii capacităţiilor portante ale piloţilor,


pentru toate categoriile de construcţii.

Piloţii de probă supuşi încercărilor în teren trebuie executaţi cu aceeaşi tehnologie şi cu aceleaşi
utilaje avute în vedere în proiectul de execuţie al fundaţiilor pe piloţi.

În mod opţional, la construcţiile obişnuite se admite ca în faza finală de proiectare să se


determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul
vârfurilor piloţilor se găsesc terenuri practic incompresibile şi numai dacă numărul total de
piloţi, pentru toate construcţiile de pe acelaşi amplasament, este mai mic de 100.

De la aceste prevederi fac excepţie piloţii foraţi de diametru mare (d P 600mm).


Încărcările statice de probă se efectuează în concordanţă cu NP 045:2000 “Normativ privind
încercarea în teren a piloţilor de probă şi a piloţilor din fundaţii”.

Încercarea piloţilor de probă trebuie să se facă înainte de începerea execuţiei piloţilor


definitivi din lucrare.
.

10
Numărul piloţilor ce se încearcă static pe un amplasament se stabileşte de proiectantul de
specialitate.

Numărul total minim al piloţilor de diametru mic, d < 600mm, încercaţi static axial la
compresiune este:

Numărul piloţilor conform proiectului ≤ 100 101…500 501…1000 1001…2000


Numărul piloţilor de probă încercaţi 2 3 5 6

În cazul piloţilor de diametru mare, d ≥ 600mm, numărul minim al piloţilor de probă, în


funcţie de numărul total al piloţilor şi de modul de solicitare în exploatare, este:

Numărul de Număr minim al piloţilor de probă în funcţie de modul de solicitare


piloţi Solicitare axială Solicitare
din lucrare Compresiune Smulgere transversală
≤ 40 1 1 1
41…100 2 2 2
101…200 3 2 2
3+ câte un pilot pentru fiecare sută de piloţi în
≥ 201 2 2
plus peste 200

11
Incercari pe piloti NEINSTRUMENTATI

12
Rezultatele obtinute prin incercari pe piloti neinstrumentati se folosesc la proiectarea fundatiilor
de adancime pe baza metodelor prescriptive de calcul.

13
Incercari pe piloti INSTRUMENTATI

- pentru determinarea transferului de încărcare axială

- pentru determinarea transferului de încărcare transversală

Instrumentarea se face cu reperi mecanici de tasare / inclinometre.

Rezultatele obtinute prin incercari pe piloti instrumentati permit determinarea curbelor de


transfer al incarcarii axiale / transversale la terenul de fundare.

Metodele exacte de calcul al fundatiilor de adancime presupun cunoasterea curbelor de


transfer.

Exemplu
Bareta instrumentata cu reperi mecanici de tasare pentru determinarea modului de transfer al
incarcarii axiale la terenul de fundare

14
15
Procesul de transmitere prin frecare a încărcării axiale de la baretă la teren poartă numele de
transfer de încărcare.

În vederea determinării transferului de încărcare este necesară cunoaşterea distribuţiei


deformaţiei în adâncime în corpul baretei. În acest scop bareta se instrumentează cu reperi
mecanici plasaţi la diferite cote de observaţie.

Un reper mecanic este alcătuit dintr-o tijă metalică sudată de o placă de bază. Tija este protejată
faţă de betonul din corpul baretei printr-o ţeavă rezemată pe placa de bază prin intermediul unei
garnituri de cauciuc. Pentru a evita frecarea între tija-reper şi ţeava de protecţie, se prevăd din
loc în loc distanţiere inelare din cauciuc.

Reperii mecanici se solidarizează de carcasa de armătură a baretei, la interiorul acesteia şi sunt


coborâţi odată cu carcasa în tranşeea forată, înainte de betonare. Prin betonare, plăcile de bază
se înglobează în corpul baretei reprezentând reperi ai tasării baretei la cota la care au fost
introduse.
La fiecare tija-reper se montează un microcomparator pentru înregistrarea deplasării relative
între cota z şi cota capului baretei.

16
Prelucrarea rezultatelor

Deformaţiile absolute (tasarile) „s” în lungul corpului baretei

Pentru o anumită treaptă de încărcare, deformaţia si a corpului baretei la adâncimea zi la care


este coborât reperul mecanic i se determină cu relaţia:

si = s 0 +ci
unde:
so tasarea capului baretei sub o treaptă de încărcare
ci citirea pe microcomparatorul ataşat reperului i la aceeaşi treaptă de încărcare

Deformaţiile si, înregistrate la diferite adâncimi pentru una şi aceeaşi treaptă de încărcare, se
reprezintă la scară, raportându-se faţă de axul vertical al baretei.

Se construieşte grafic curba de variaţie cu adâncimea a tasarilor în lungul baretei.

17
18
Deformaţiile specifice „εε” în lungul corpului baretei

Deformaţia specifică εi la cota zi se calculează cu relaţia:

si −1 − si +1
εi =
zi +1 − zi −1
unde:
si-1 deformaţia corpului baretei la adâncimea zi-1
si+1 deformaţia corpului baretei la adâncimea zi+1
zi+1 - zi-1 distanţa dintre reperii coborâţi la adâncimile zi-1 şi zi+1:

Pe baza valorilor εi, calculate, se construieşte curba de variaţie cu adâncimea


a deformaţiei specifice.

19
Forţa axială „Pi” în lungul corpului baretei

Forţa axială Pi la adâncimea zi se calculează cu expresia:

Pi = E ⋅ Ab ⋅ ε i
unde:
E modulul de deformaţie al betonului din corpul baretei
Ab aria secţiunii transversale a baretei
εi deformaţia specifică la cota zi:

Pe baza valorilor Pi calculate se construieşte curba de variaţie cu adâncimea a forţei axiale P.

Observaţie
Este indicat ca cel mai scurt reper să fie plasat suficient de aproape de suprafaţa terenului astfel
să se poată practica, înainte de începerea încărcării, un şanţ de jur împrejurul baretei până la
adâncimea acestui reper. În acest fel, pe zona cuprinsă între capul baretei şi cota primului reper,
frecarea pe suprafaţa laterală lipseşte, iar încărcarea axială se transmite integral prin baretă.

20
Valoarea modulului de deformaţie „E” din corpul baretei se poate determina:

P0 ⋅ z1
E=
( s0 − s1 ) ⋅ Ab
unde:
Po încărcarea axială aplicată pe capul baretei
z1 adâncimea primului reper
s0 tasarea capului baretei
s1 deformaţia baretei la adâncimea z1

În lipsa valorilor E determinate experimental, modulul de deformaţie se calcula:

Ea
E = Eb (1 + µ )
Eb
unde:
Eb modulul de deformaţie al betonului
Ea modulul de deformaţie al armăturii
µ procentul de armare

Eb, Ea se obţin din prescripţiile în vigoare pentru calculul elementelor de beton şi beton armat în
funcţie de marca betonului şi tipul armăturii.

21
Efortul tangenţial „ττ” mobilizat pe suprafaţa laterală

Efortul tangenţial τi mobilizat pe suprafaţa laterală a baretei la adâncimea zi se calculează cu


expresia:

Pi − Pi +1
τi =
( zi +1 − zi ) ⋅ U
unde:
Pi, Pi+1 forţele axiale la adâncimile zi, respectiv zi+1
zi+1 - zi distanţa dintre reperii de la adâncimile zi şi zi+1
U perimetrul baretei

Pe baza valorilor τi calculate se construieşte graficul de variaţie cu adâncimea a efortului


tangenţial mobilizat pe suprafaţa laterală.

Calculele prezentate se repetă în succesiunea arătată pentru fiecare treaptă de încărcare,


obţinându-se astfel elementele pentru interpretările datelor experimentale.

22
Determinarea curbelor de transfer

Într-un sistem de coordonate (s,τ) se reprezintă valorile deformaţiilor baretei, si, la o adâncime
dată, zi, în corelare cu valorile efortului tangenţial τi, pentru diferite valori ale încărcării P0
aplicată la capătul baretei.
Se obţine astfel o curbă care arată mărimea deformaţiei necesară a fi atinsă la adâncimea zi
pentru a se mobiliza efortul tangenţial pe suprafaţa laterală a baretei, denumită curbă de
transfer.

23
Comparându-se valoarea maximă a lui τmax de pe curba de transfer ( ab ) cu valoarea rezistenţei
la forfecare a pământurilor la aceeaşi adâncime, τ f , z obţinută prin încercări de laborator sau pe
i

teren ( bc ) se obţin valorile coeficientului de reducere, λi:

τ max
λi =
τ f ,z
i

24
Determinarea diagramelor de variaţie a forţei axiale transmisă prin suprafaţa bazei, Pv
şi forţei axiale transmisă prin frecare pe suprafaţa laterală, Plat

Forţa Pv la baza baretei corespunzătoare diferitelor trepte de încărcare P0 se calculează:

Pv = E Ab εv

Scăzând Pv din P0 se obţine Plat care reprezintă cota-parte din forţa totală P0 preluată prin frecare
pe suprafaţa laterală.

În sistemul de coordonate (s,P) se construiesc curbele (s,P0), (s,Pv) şi (s,Plat):

25
26
27
11500

10500

9500

8500

7500
P, Plat, Pv (kN)

6500

Pv - s
5500 Plat - s
P -s
4500

3500

2500

1500

500
10 15 20 25 30 35 40 45
Tasare, s (mm)

28
IV.1 Calculul capacitatilor portante ale pilotului izolat

Capacitatea portantă axiala la compresiune

Valoarea de calcul a capacitatii portante la compresiune, Rc;d,

se determina in functie de valoarea caracteristică a capaciţătii portante ultime la compresiune,


Rc;k.

Valoarea caracteristica se obtine:

- pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba


- prin metode de calcul prescriptive

29
Capacitatea portantă stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Valoarea caracteristică

Rc;k = Min {(Rc;m)med / ξ1 ; (Rc;m)min / ξ2 }

unde:
Rc;k valoarea caracteristică a capaciţătii portante ultime la compresiune, Rc

Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe piloţi

(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc,m

(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc,m

ξ1, ξ2 coeficienti de corelare (dati in tabele NP123-2010)

30
Capacitatea portantă de calcul

Rc;d = (Rc;k) / γt

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc
γt coeficient parţial pentru rezistenţa totală a unui pilot de proba neinstrumentat (dat in tab.)

sau
Rc;d = (Rb;k) / γb + (Rs;k) / γs

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului de proba instrumentat
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului de proba
instrumentat
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a unui pilot (dat în tab.)
γs coeficient parţial pentru rezistenţa prin frecare pe suprafaţa laterală a unui pilot (dat în
tab.)

31
Capacitatea portantă stabilită prin metode prescriptive

1. Piloţi purtători pe vârf

Valoarea caracteristică

Rb;k = Ab qb;k

unde
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Ab suprafaţa bazei pilotului:

- pentru piloţii executaţi pe loc cu secţiunea circulară constantă, cu diametrul d:


πd 4
Ab = 4
- pentru piloţii foraţi cu baza lărgită, când se poate controla diametrul bazei db:
πd b 2
Ab = 0,9 4
- pentru piloţii tubulari, Ab se ia egală cu aria totală a secţiunii circulare cu diametrul
exterior d numai dacă golul a fost umplut cu beton pe o înălţime de cel puţin 3d de la
nivelul vârfului; în caz contrar Ab se consideră aria netă a secţiunii inelare de beton.

32
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază:
- pentru piloţii de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă,
qb , k = 20 000 kPa;
- pentru piloţii de îndesare care reazemă cu baza în straturi necoezive
macrogranulare (blocuri, bolovăniş, pietriş), conform tabel;
- pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza în straturi necoezive
macrogranulare (blocuri, bolovăniş, pietriş) conform calculului pentru pilotii flotanti

Valoarea de calcul

Rc;d = Rb;d = Rb;k / γb

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenţei pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k / γb
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a pilotului: γb = 1,4

33
2. Piloţi flotanţi

Valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază

Rb;k = Ab qb;k

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Ab suprafaţa bazei pilotului
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală

Rs;k =Σ As;i qs;i;k = U Σ qs;i;k li

unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a unui pilot
As;i suprafaţa laterală a pilotului în stratul i
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i

34
Valoarea de calcul

Relatia generala:

Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k / γb + Rs;k / γs

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc
Rb;d valoarea de calcul a rezistenţei pe bază a pilotului
Rb;d = Rb;k / γb
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
γb coeficient parţial pentru rezistenţa pe bază a pilotului
Rs;d valoarea de calcul a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
Rs;d = Rs;k / γs
unde:
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γs coeficient parţial pentru rezistenţa prin frecare pe suprafaţa laterală a pilotului

35
Valoarea de calcul pentru piloţii flotanţi prefabricaţi

Rb , k Rs , k Abqb , k U ∑ qs , k i li
Rc,d = Rb,d + Rs,d= γ + γ = γ + γs
b s 1 b 1 1 1

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γb;1, γs;1 coeficienti parţiali de rezistenţă (dati în tab.)
Ab suprafaţa bazei pilotului
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază (dată în tab.)
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i (dată în tab.)

36
Modul de introducere a pilotului prefabricat în teren γb1
γs
1

Piloţi introduşi prin batere 1,0 1,0


Piloţi introduşi prin batere cu subspălare în pământuri nisipoase, cu condiţia baterii
1,0 1,6
pe ultimul metru fără subspălare
Piloţi introduşi prin vibrare în pământuri:
mijlocii si mari 0,8 1,0
nisipoase saturate de îndesare medie fine 0,9 1,0
prăfoase 1,0 1,0
prafuri nisipoase 1,1 1,1
argiloase cu indicele de consistenţă 0,5<Ic ≤1 prgile nisipoase sau prăfoase 1,2 1,1
argile 1,4 1,1
argiloase cu indicele de consistenţă Ic> 1 1,0 1,0

37
Pământuri necoezive Pământuri coezive
Adâncimea
de înfigere
Nisipuri Ic
Nisip
Pietriş
mari medii fine prăfos ≥ 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4

(m) qb;k (kPa)


3 7500 6500 2900 1800 1200 7000 4000 3000 2000 1200 1000 600
4 8300 6600 3000 1900 1250 8300 5100 3800 2500 1600 1200 700
...
30 14200 9400 5500 3700 1900 14200 9400 7400 5500 3700 1900 1300
≥ 35 15000 10000 6000 4000 2000 15000 10000 8000 6000 4000 2000 1400

38
Pământuri coezive

Adâncimea
Pământuri necoezive

stratului
medie a
Ic
mari
fine prăfoase ≥ 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3
si medii
(m) qs;k (kPa)
1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
...
30 93 66 47 93 66 47 34 20 -
≥ 35 100 70 50 100 71 50 36 22 -

39
Valoarea de calcul pentru piloţii flotanţi executaţi pe loc

Rb , k Rs , k Ab qb , k U ∑ qs , k i li
+
Rc,d = Rb,d + Rs,d= γ
b2 γ s = γ b2 +
2
γs 2

unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenţei pe bază a pilotului
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare pe suprafaţa laterală a pilotului
γb;2, γs;2 coeficienti parţiali de siguranţă (dati în tab.)
Ab suprafaţa bazei pilotului
U perimetrul secţiunii transversale a pilotului
li lungimea pilotului în contact cu stratul i
qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenţei de frecare laterală în stratul i (dată în tab.)

qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Valoarea caracteristică a presiunii pe bază, qb;k, se determină din tabele sau prin calcul, după
caz.

40
i) Pentru piloţii de îndesare executaţi prin batere sau vibropresare, valorile sunt date în
tabel.

ii) Pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, cu condiţia
asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv pe o adâncime egală cu cel puţin
diametrul pilotului sau al bulbului:

qb ,k = Nc cu;d +γd;1 D
unde:
Nc factor de capacitate portantă, Nc = 9
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
γd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
D fişa reală a pilotului (adâncimea la care se găseşte baza pilotului, măsurată
de la nivelul terenului natural, sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul
fundului albiei, ţinînd seama de adâncimea de afuiere)

41
iii) În lipsa datelor privind rezistenţa la forfecare a stratului de la baza pilotului, se admite,
pentru pământuri coezive, utilizarea valorilor din tabel.

iv) Pentru piloţii de dislocuire care reazemă cu baza pe straturi necoezive:


qb ,k = α ( γd db Nγ + γd;1 Dc Nq )
unde:
α coeficient determinat în funcţie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului (dat în tab.)
γd valoarea de calcul a greutăţii volumice a pământului de sub baza pilotului
γd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale
greutăţilor volumice ale straturilor străbătute de pilot
db diametrul pilotului la nivelul bazei
Nγ, Nq factori de capacitate portantă determinaţi în funcţie de valoarea de calcul a
unghiului de frecare interioară, φ’d, al stratului de la baza pilotului (daţi în tab.)
Dc fişa de calcul a pilotului:
Dc = β db dacă D ≥ β db
Dc = D dacă D < β db
unde:
β coeficient în funcţie de gradul de îndesare ID al pământului de la baza
pilotului (dat in tab.)

42
Tipul pământului de Tipul pământului
Tehnologia la baza pilotului Modul de execuţie a din jurul pilotului
de betonare coeziv necoeziv pilotului coeziv necoeziv
a pilotului γb
2
γ s2
Cu tubaj introdus prin 1,20 1,20
batere şi beton
Betonare în uscat, inclusiv
compactat prin batere
pentru pilot forat cu burghiu 1,20 1,20
Cu tubaj introdus prin 1,70 1,20
continuu (CFA)
vibrare şi beton
compactat prin vibrare
Betonare sub apă Forat în uscat şi
- cu injecţie la bază 1,30 1,20 netubat, cu tubaj
- fără injecţie la bază 1,45 1,30 recuperabil şi cu 1,90 1,70
burghiu continuu
(CFA)
Betonare sub noroi Forat cu tubaj 1,90 1,50
nerecuperabil
- cu injecţie la bază 1,45 1,30 Forat sub noroi 2,40 1,90
- fără injecţie la bază 1,90 1,50

43
Adâncimea IC
bazei ≥1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4
pilotului qb ,k ( kPa)
(m)
3 700 600 500 400 300 250 200
5 800 700 600 500 400 300 300
....
30 2650 2400 2100 1850 1600 - -
40 3600 3200 2800 2400 2000 - -

ID α β
0,00…0,35 0,5 10
0,36…0,65 0,4 15
0,66…1,00 0,3 20

44
Capacitatea portantă la compresiune a unui pilot care lucrează în grup

Rc;g = mu Rc;d

unde:
Rc;d valoarea de calcul a lui Rc a pilotului izolat
mu coeficient de utilizare:
mu = 1 pentru piloţii purtători pe vârf şi piloţii flotanţi de îndesare având
fişa integral cuprinsă în pământuri necoezive
mu = f (r/r0 )

r/r0 ≥2 1,8 1,6 1,4 1,2 1,0 0,8


mu 1,00 0,95 0,90 0,85 0,80 0,70 0,60

unde:
r distanţa minimă (lumina) între 2 piloţi vecini
r0 raza de influenţă a pilotului izolat în planul bazei:
r0 = Σ li tgεi
unde:
li grosimea stratului i prin care trece pilotul
εi = (φ’d /4)

45
46
Capacitatea portantă axiala (Rezistenţa) la tracţiune

Rezistenţa la tracţiune stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Valoarea caracteristică

Rt;k = Min {(Rt;m)med / ξ1 ; (Rt;m)min / ξ2 }

unde:
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rt
Rt;m valoarea măsurată a lui Rt în una sau mai multe încărcări de probă pe piloţi
(Rt;m)med valoarea medie a lui Rt,m
(Rt;m)min valoarea minimă a lui Rt,m
ξ1, ξ2 coeficienti de corelare dati in tab.

Rezistenţa de calcul la tracţiune

Rt;d = Rt;k / γs;t

unde:
Rt;d valoarea de calcul a lui Rt
Rt;k valoarea caracteristică a lui Rc
γs;t coeficient parţial dat in tab.

47
Rezistenţa la tracţiune stabilită prin metode prescriptive

Rezistenţa de calcul la tracţiune pentru piloţii prefabricaţi

U ∑ q s,ki ⋅ li
Rt ,d =
γ m ⋅γ s1

unde:
U, qs;i;k, li, γs;1 conform semnificatiilor precizate anterior
γm coeficient parţial: γm = 2,4

Rezistenţa de calcul la tracţiune pentru piloţii executaţi pe loc

U ∑ q s ,ki ⋅ li
Rt ,d =
γ m ⋅γ s 2

unde:
U, qs;i;k, li, γs;2 conform semnificaţiilor precizate anterior
γm coeficient parţial: γm = 2,4

48
Capacitatea portantă (Rezistenţa) transversală

Rezistenţa la încărcare transversală


stabilită pe baza rezultatelor incercarilor pe pilotii de proba

Rtr ,k
Rtr ,d =
γ tr
unde:
Rtr,k valoarea caracteristică a încărcării transversale, stabilită cu luarea în considerare a
factorului de corelare ξ dat in tabel în funcţie de numărul încărcărilor de probă
γtr coeficient parţial: γtr = 2

Rezistenţa la încărcare transversală pe baza rezultatelor încercărilor asupra terenului şi a


parametrilor de rezistenţă ai pilotului

Calculul rezistenţei la încărcare transversală a unui pilot lung, svelt poate fi efectuat folosind
teoria unei grinzi încărcată la o extremitate şi rezemată pe un mediu deformabil, caracterizat
printr-un modul al reacţiunii laterale (mediu Winkler).

49
Pentru calculul
deformaţiilor şi eforturilor
în lungul unui pilot izolat
supus la încărcări
transversale (a),
terenul de fundare se
asimilează cu un mediu
discret alcătuit din
resoarte independente (b).
Caracteristica de
deformabilitate a
resoartelor supuse la
presiuni orizontale se
numeste coeficient al
reacţiunii laterale, Es,
variabil cu adâncimea:
Es=Es(z).
Deformaţia pilotului,
y=y(z), mobilizează din
partea terenului presiunea

reactivă p r = p r (z) (c).

50
Se exprima conditia de echilibru:

d4y
(EI) p 4 + p r = 0
dz

unde:
presiunea reactivă
pr
pr = Es y
(EI)p rigiditatea la încovoiere a secţiunii pilotului.

Pentru rezolvarea ecuaţiei pot fi adoptate diferite ipoteze de calcul.

51
1) Ipoteza terenului linear-elastic, cu coeficient al reacţiunii laterale variabil linear cu
adâncimea:

Es = mh z

unde:
mh modulul coeficientului reacţiunii laterale; mh = Kbc

Es = Kbc z (kPa)

unde:
K coeficient de proporţionalitate (kN/m4);
coeficientul K se determină pentru straturile de pământ aflate până la o
adâncime lk , care se calculează cu relaţia:

lk = 3l0 ≤ D
unde:
l0 lungimea activa
D fişa pilotului sau baretei

52
bc lăţimea de calcul se determină astfel:

1. Pentru piloţi

bc = d (1+tgf’med)

2. Pentru barete

2.1 Incărcarea laterală se aplică perpendicular pe latura mare a secţiunii


transversale, l

bc = l+2b tgf’med

unde:
d diametrul pilotului
sau
b latura mică a secţiunii transversale a baretei, paralelă cu direcţia planului de
acţiune a încărcării laterale
f’med unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective; valoarea f’med
se calculează ca medie ponderată (prin tgf’) pentru straturile de pământ
aflate până la adâncimea lk

53
2.2 Incărcarea laterală se aplică perpendicular pe latura mică a secţiunii
transversale, b

bc se determina grafic; pentru valori intermediare se interpolează liniar; valorile f’


din grafice sunt valori medii, f’med, calculate ca medie ponderată (prin tgf’) pentru
straturile de pământ aflate până la adâncimea lk

54
6.00

5.50

5.00

4.50
l/b

4.00 f'=10

f'=14
3.50 f'=18
f'=22
3.00 f'=26

f'=30
2.50 f'=34
f'=38
2.00
1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00
bc/b

55
Se verifică condiţia:

1. bc – d ≤ t (piloţi, cazul 1)

2. bc – l ≤ t (barete, cazul 2.1)

3. bc – b ≤ t (barete, cazul 2.2)

unde:
t distanţa liberă minimă (lumina) dintre 2 elemente (piloţi sau barete)
vecine, corespunzatoare direcţiei pe care s-a calculat bc, în metri
OBSERVATIE
Dacă în limitele grosimii lk se întâlnesc mai multe straturi caracterizate prin coeficienţi de
proporţionalitate Ki diferiţi ( cu peste 50%) faţă de media ponderată linear cu grosimile, iar
grosimea fiecărui strat hi este cel puţin egală cu lăţimea de calcul a pilotului bc , se evaluează
un coeficient echivalent, K , cu relaţia:
n n

∑ K h (h + 2 ∑ h )
i =1
i i i
j = i +1
j

K=
lk2

56
Calculul deformaţiilor şi eforturilor în pilot
Pλ3 Mλ2
y( z ) = A y ( z / D) + B y (z / D)
(EI) p (EI) p
Pλ2 Mλ
θ(z) = A θ ( z / D) + B θ ( z / D)
(EI) p (EI) p
Μ(z) = PλA m (z / D) + MB m (z / D)
M
T (z) = PA t ( z / D) + B t ( z / D)
λ

unde:
y(z) deplasarea în secţiunea pilotului de la adâncimea z
θ(z) rotirea în secţiunea pilotului de la adâncimea z
M(z) momentul încovoietor în secţiunea pilotului de la adâncimea z
T(z) forţa tăietoare în secţiunea pilotului de la adâncimea z
Ay(z/D), By(z/D), Aθ(z/D)…Bt(z/D) sunt coeficienţi de influenţă funcţie de fişa
redusă z max = D / λ şi funcţie de adâncimea relativă z/D
(EI) p
λ= 5
mh
57
Coeficientul de proporţionalitate K, kN/m4
Tipul pământului piloţi prefabricaţi piloţi executaţi pe loc
Argile şi argile prăfoase având Ic≤0.25 650…2500 500…2000
Argile şi argile prăfoase având 0.25<Ic≤0.5;
Prafuri nisipoase având Ic≤1.00; 2500…5000 2000…4000
Nisipuri prăfoase având 0.6≤e<0.8
Argile şi argile prăfoase având 0.5<Ic≤1.00;
Prafuri nisipoase având Ic>1.00 ; 5000…8000 4000…6000
Nisipuri fine şi nisipuri mijlocii
Argile şi argile prăfoase având Ic>1.00;
8000…13000 6000…10000
Nisipuri mari
Nisipuri cu pietriş, pietrişuri şi bolovănişuri cu
- 10000…20000
umplutură de nisip.

58
2) Ipoteza terenului nelinear, cu coeficient al reacţiunii laterale dependent de nivelul
de solicitare şi cu o distribuţie oarecare pe adâncime (Metoda curbelor p-y)
Es=Es(z,y).
Curba p-y la o cotă curentă, z, se compune, de regulă, din următoarele porţiuni:

59
Porţiunea OA (hiperbolă):

y 1 y
= +
p K 0 αp d valabilă pentru p ≤ pd şi y ≤ βd
unde:
pd presiunea ultimă de calcul
α coeficient de siguranţă, determinat cu relaţia:
1
α=
1 − p d /( K i zβ d )
β coeficient ce depinde de tipul pământului şi al încărcării (statica sau ciclica)
K0 panta iniţială a curbei p-y:
bc
K0 = K z la pământuri necoezive
d
pd
K0 = ξ
d(ε c ) 0.25 la pământuri coezive
ξ coeficient dat in tabel
εc deformaţia axială determinată prin încercarea la compresiune triaxială,
corespunzătoare la 50 % din deviatorul de rupere;

60
Porţiunea AB (liniară), caracteristică pământurilor ce pot suferi degradări structurale la diferite
tipuri de solicitări (argile supraconsolidate, nisipuri afânate saturate solicitate ciclic etc.).

Porţiunea AD sau BC (liniară orizontală)

Presiunea pd sau p’d reprezintă rezistenţa reziduală şi se determină prin încercări de


laborator.

În mod aproximativ, pentru argile se poate aprecia deplasarea necesară mobilizării rezistenţei
reziduale cu relaţia:

y = β’d

unde:
β’ conform tabel

61
Tipul pământului coeziv
Parametrul Tipul încărcării
Normal consolidat Supraconsolidat
ξ 10 30
β Statică 20ec 5ec
β’ 80ec 8ec
ξ 10 30
β Ciclică 7.5ec 2.5ec
β’ 20ec 5ec

62
Calculul presiunii ultime, pd

Pământuri necoezive
Acţiuni statice

1 + sin Φ ' '


p ds =4 p0
1 − sin Φ '

unde:
φ’ unghiul de frecare interioară efectivă
p ’0 presiunea verticală efectivă la cota z

63
Acţiuni ciclice

1 + sin Φ ' '


p dc =3 p0
1 − sin Φ '

pentru adâncimi z ≤2d

sau
z 1 + sin Φ ' '
p ds = 3 p0
2d 1 − sin Φ '

pentru adâncimi z>2d

64
Pământuri coezive

pd = N pcu
unde:
cu coeziunea aparentă nedrenată, de calcul;
Np coeficient care se determină astfel:
Acţiuni statice
z
Np = 1+ 7
z cr

Acţiuni ciclice
z
Np = 8
z cr

zcr=10d la pământuri normal consolidate sau uşor supraconsolidate


zcr=5d la pământuri supraconsolidate

65
Calculul deformaţiilor şi eforturilor în pilot
Metoda iterativa
a) Se determină curbele p-y la diferite adâncimi, pe o adâncime de aprox. 5d, în care d este
diametrul pilotului sau latura secţiunii transversale perpendiculară pe direcţia planului de
acţiune a încărcării transversale;
b) Se estimează o primă valoare pentru modulul mh;
c) Se calculează y(z):
Pλ3 Mλ2
y( z ) = A y ( z / D) + B y ( z / D)
(EI) p (EI) p
d) Pe baza datelor din curbele p-y şi cu valorile translaţiilor y(z) se determină coeficienţii
reacţiunii laterale secanţi Es(z);
e) Se reprezintă valorile Es funcţie de adâncimea z şi se construieşte dreapta medie prin aceste
puncte, trecând prin origine;
f) Panta acestei drepte reprezintă noua valoare a coeficientului m*h.
g) Se compară:
m *h − m h ≤ toleranta
- dacă comparaţia este pozitivă, calculul se opreşte, ultimele rezultate fiind admise ca valabile;
- dacă comparaţia este negativă, se reia calculul de la pct. c cu o altă valoare pentru mh;
- toleranţa se acceptă în limitele 0.02 mh…0.05 mh.

66
67
Rezistenţa la încărcare transversală prin metode prescriptive

Rezistenţa caracteristică la încărcare transversală

2 M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat încastrat în radier
l0
sau

M cap
Rtr,k = în cazul pilotului considerat articulat în radier
l0
unde:

l0 lungimea convenţională de încastrare; valorile l0 sunt date în tabel


Mcap momentul încovoietor capabil al secţiunii pilotului, determinat conform
reglementărilor tehnice specifice privind calculul elementelor de beton armat

68
OBSERVAŢII
1. Relaţiile pot fi utilizate în cazul când fişa, D, este mai mare decât 5l0
2. În cazul unei stratificaţii neomogene, l0 se stabileşte ca medie ponderată (prin grosimile
de straturi) ale valorilor corespunzătoare straturilor întâlnite pe o adâncime egală cu 1,5 l0 ,
în care l0 reprezintă valoarea corespunzătoare stratului de la suprafaţă.
3. Nu se utilizează lungimea l0 din tabel la calculul săgeţii.

Barete, în funcţie de direcţia forţei


orizontale
Piloţi
Tipul pământului Paralelă Paralelă
cu latura mare, l cu latura mică, b
l0
Nisipuri cu ID ≤ 0,35 şi
4d 2,50l 4b
pământuri coezive cu IC ≤ 0,5
Nisipuri cu ID = 0,36 ÷ 0,65 şi pământuri
3d 1,75l 3b
coezive cu IC = 0,51÷ 0,75
Nisipuri, nisipuri cu pietriş cu ID ≥ 0.66 şi
2d 1,25l 2b
pământuri coezive cu IC = 0,76 ÷ 1,00
Pământuri coezive cu IC >1,00 1,5d 1,00l 1,5b

69
Rezistenţa de calcul la încărcare transversală

Rtr ,k
Rtr,d = γ tr

unde:
γtr coeficient parţial: γtr = 2

70
IV.2 Determinarea numarului necesar de piloti

Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata centric pe fundatie

np = (N / Rc;d ) + 1...2

Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata excentric pe fundatie

np = (1,3N / Rc;d ) + 1...2

IV.3 Dispunerea (pozitionarea) pilotilor in fundatie

Distanţa minimă între axele piloţilor, măsurată în teren, este de:

→ 3d în cazul piloţilor de îndesare


3
→ 2 d + 100 D în cazul piloţilor de dislocuire (valoare minimă recomandată)
unde:

d diametrul sau latura mică a secţiunii pilotului


D fişa reală a pilotului

71
Repartizarea piloţilor sub radierul fundaţiei se face, dupa caz, în rânduri paralele, radial, în
şah sau în funcţie de modul de conformare a structurii de rezistenţă a construcţiei, pe baza
valorilor solicitărilor preluate de piloţi.

Fundatii continue
sub pereti portanti

72
Fundatii izolate sub stalpi

Fundatii generale pe piloti

73
IV.4 Calculul solicitarilor in pilotii fundatiei

74
Metode simplificate

Nu tin cont de interactiunea (conlucrarea) dintre radier – piloti – teren de fundare

Ipotezele de calcul:

- radierul este infinit rigid


- pilotii sunt bare rigide
- incarcarile transmise de radier la piloti sunt preluate integral de piloti (se neglijeaza
transmiterea incarcarilor la teren prin baza radierului)
- calculul solicitarilor se face independent pentru incarcarile axiale, respectiv transversale (se
admite suprapunerea de efecte)

75
Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata centric pe fundatie

Smed = N / np

Toti pilotii se incarca cu o forta axiala de


compresiune egala cu Smed.

76
Cazul incarcarii axiale de calcul, N, aplicata excentric pe fundatie

Incarcarile transmise la baza radierului:

N, Mx, My

Excentricitatile incarcarii axiale, N:

ex = My / N
ey = Mx / N

se calculeaza fata de centru de greutete al


bazei radierului sau fata de centrul de
greutete al grulei de piloti (cele doua
coincid daca dispunerea pilotilor se face
simetric fata de axele de simetrie ale
bazei radierului).

Pilotii se incarca diferit, ca o forta axiala


de compresiune sau tractiune, in functie
de pozitia pilotului in fundatie.

77
78
Cazul incarcarii transversale de calcul, H

Toti pilotii se incarca cu o forta transversala egala cu SH

SH = H / np

Metode exacte

Tin cont de interactiunea (conlucrarea) dintre radier – piloti – teren de fundare

Ipoteza de calcul: radierul este infinit rigid

Acţiunea exterioară pe radier, {F}T:

{F}T = (Fx , Fy , Fz , M x , M y , M z )
Se cere:
- determinarea deplasărilor: {DT} =(u,v,w, θx, θy,θz);
T

- determinarea eforturilor: {fi}T=(fx,fy,fz,mx,my,mz) în secţiunea de încastrare a fiecărui


pilot i, în radier;
- determinarea diagramelor de eforturi secţionale în lungul fiecărui pilot

79
80
Calculul se efectuează în următoarele etape:

- se determină matricea de rigiditate [Ki] a fiecărui pilot i, în raport cu sistemul local de axe
Oixiyizi;
- se determină matricea de rigiditate a grupului de piloţi [K] în raport cu sistemul general de
axe, Oxyz, prin asamblarea rigidităţilor locale şi transformarea sistemelor de coordonate;
- se rezolvă sistemul de ecuaţii:
[K}{D}={F}
şi se determină vectorul deplasărilor radierului, {D};
- se determină vectorul deplasărilor {di} la capul fiecărui pilot, în raport cu sistemul propriu
de axe:
{di}=[ri][li]{D}
- în care [ri][li] sunt matricele de transformare a axelor prin rotaţie şi respectiv translaţie;
- se determină solicitările pe capul pilotului:
{fi}=[Ki]{di}
- se efectuează calculul eforturilor în lungul axei pilotului;
- se fac verificări de rezistenţă ale secţiunii pilotului conform reglementărilor tehnice
specifice;
- se fac verificări la capacitatea portantă în raport cu terenul;
- se fac verificări la starea limită de deformaţii, dacă se impun.

81
Determinarea flexibilităţii pilotului izolat definita în sistemul local de axe
Se aplică, în mod succesiv, câte o solicitare unitară fx=1, fy=1, fz=1, mx=1, my=1 şi mz=1 în
capul pilotului, şi se determină deplasările δ corespunzatoare, mărimi ce au semnificaţia de
coeficienţi de flexibilitate.

82
Determinarea matricii de rigiditate [Ki] a pilotului izolat.

u v w θx θy θz δθ
K x ( y) =
fx Kx 0 0 0 Kθ 0 δ x δ θ − δ θ2x ( y)
fy 0 Ky 0 Kyθ 0 0
δ θx ( y)
fz 0 0 Kz 0 0 0 K θx ( y) =
mx 0 Kθy 0 Kθ(x) 0 0 δ x δ θ − δ θ2x ( y)
my Kθx 0 0 0 Kθ (y) 0 δx
Kθ =
mz 0 0 0 0 0 Kϕ δ x δ θ − δ θ2x ( y)
K z = 1/ δz
K ϕ = 1/ δϕ

OBSERVAŢIE
Indicii din paranteze arată că relaţia se aplică şi pe direcţia (x) sau (y).
În cazul piloţilor având secţiunea transversală cu simetrie axială mărimile după cele 2 direcţii
din plan sunt egale.

83
V. Definitivarea proiectului – calculul la stari limita

V.I Verificarile la starea limita ultima - SLU

Relaţia generală de verificare este:

Fd ≤ Rd

unde:

Fd valoarea de calcul a încărcării asupra unui pilot sau a unui grup de piloţi
corespunzătoare stării limită ultime

Rd valoarea de calcul a capacitatii portante corespunzatoare


Solicitarea axiala Solicitarea
Compresiune Tractiune transversala
Smax ≤ Rc;d Pentru Smin ≤ 0 SH ≤ Rtr;d
Smax ≤ Rc;g ⇒ Smin ≤ Rt;d

84
V.2 Verificarea la starea limita de exploatare – SLE (starea limită de exploatare
normală pentru structura suportată de piloţi)

Trebuie evaluată deplasarea verticală (tasarea) fundaţiei pe piloţi flotanti pentru condiţiile
stărilor limită ale exploatării normale şi comparată cu valoarea tasării acceptabile:

s ≤ sacc
unde:
s deplasarea verticală (tasarea) fundaţiei pe piloţi estimată/ calculată
sacc deplasarea verticală (tasarea) acceptabilă pentru structura suportată de piloţi

85
În cazul fundaţiei cu piloţi verticali, fundaţia În cazul fundaţiei cu piloţi înclinaţi
convenţională se consideră că are talpa orizontală la fundaţia convenţională are

nivelul bazei piloţilor şi dimensiunile în plan egale cu: dimensiunile în plan L şi B’ egale
L' = L + 2r0 cu lungimea, respectiv lăţimea
B ' = B + 2r0 conturului exterior al grupului de
piloţi, măsurate în planul bazei
r0 raza de influenţă a pilotului
piloţilor.

86
Limita zonei active se consideră la nivelul stratului elementar la care începe să se îndeplinească
condiţia:
σ zi ≤ 0.1σ gzi
87