SĂPUNURI

Androne Amalia Irina Diana Antonia MOCANU

Clasa aX-aD
Coordonator: prof. dr. Mariana BADEA
COLEGIUL NAȚIONAL ,,IULIA HASDEU”, București

Rezumat :
Săpunurile  sunt  săruri  cu diferite  metale  (sodiu,  potasiu) ale  acizilor grași  cu cel puțin opt  atomi 
de  carbon  în  moleculă. Grăsimile reacționează cu soluții apoase de baze țări (ex: NaOH , KOH). Are loc o
reacție de hiroliză, în urma căreia se formează săruri ale acizilor grași din compoziția grăsimii și se reface
glicerina. Un săpun reacționează conform ecuației: R-COONa →R-COO ̄  + Na+
Anionul carboxilat (R-COO-) conţine două părţi net distincte în comportarea faţă de apă : radicalul
hidrocarbonat R- si grupa carboxilat -COO- . Aceste două părţi din moleculele săpunurilor le conferă proprietăţi
tensio-active (de a modifica tensiunea superficială a lichidelor), de aceea săpunurile sunt buni agenţi de
curăţare. „A te spăla pe mâini cu apă caldă şi săpun” este primul sfat de igienă pe care il primim. El trebuie
urmat de către tineri şi mai târziu de către adulţi.
Cuvinte cheie : săpun, grăsime mixtă, anion, radical hidrocarbonat, grupa carboxilat, igienă, sodă caustică.

1.ISTORIC
Numele acestui produs se spune că ar proveni de la o plantă numită Saponaria officinalis.
Seva acesteia era folosită, încă din Antichitate de către fenicieni, ca un agent primitiv de curățare
și cenușa ei era amestecată cu grăsime animală pentru fabricarea săpunului.
Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea săpunului datează din anul 2800 î.
Hr. şi provine din vechiul Babilon. A fost găsit, îngropat în pământ, un cilindru ceramic,
inscripţionat cu detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, care conţinea o substanţă similară
săpunului. Un document egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 î. Hr., cunoscut sub
numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substanţă asemănătoare săpunului, realizată prin
combinarea uleiurilor cu anumite săruri alcaline şi folosită pentru spălat şi tratarea unor boli ale
pielii.
Din ȋnsemnările lăsate de istoricul roman, Pliniu cel Bătrân, reiese că ȋn secolul I e.n.,
săpunul era cunoscut, fiind preparat din soda şi grăsimi animale. Acest săpun nu avea însă un
miros plăcut iar pentru a estompa acest miros romanii care îşi permiteau, uitlizau ape de flori
care imprimau un miros plăcut corpului.
Romanii aveau cunoştinţe despre fabricarea săpunului, confirmate pe de o parte prin
descoperirile de la Pompei, iar pe de altă parte prin prima menţionare documentară despre
spălarea corpului cu săpun, datoratădoctorului Galenus, în secolul al II-lea e.n.. Tot în perioada
romană, avem de la doctorul Priscianus, prima atestare documentară despre o afacere cu un
cazan de produs săpun, denumit “saponarius”.
Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din
vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenuşă şi
curgea spre râu, atunci când ploua. Femeile care spălau rufe in râul Tibru au observat că acest
amestec le curăţa rufele mult mai bine decât numai cu apă.
Dintre popoarele antice, romanii şi egiptenii erau cei mai pretenţioşi cu igiena corporală,
la egipteni existând şi o motivaţie religioasă. Ei considerau ca un corp murdar exprimă lipsa de
smerenie în faţa zeului, chiar dacă sufletul este curat. Se spălau cu săpunuri din argilă amestecată
cu cenuşă, care avea o putere mare de curăţare a pielii, iar pentru un miros plăcut, după spălare
foloseau uleiuri cu diferite arome. Herodot spunea despre egipteni că dădeau mai multă
importanţă igienei decât aspectului exterior. Săpaturile arheologice atestă mijloace de încălzire a
apei şi instalaţii pentru duşuri din vremuri foarte, foarte vechi (cu un secol i.Hr).

Fig. 1: Saponaria officinalis

http://delta-intkey.com/angio/www/caryophy.htm

Apoi igiena a fost abandonată, abia pe la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului
XX igienei i s-a dat o atenţie mai mare curăţenia personală fiind considerată benefică atât pentru
sănătatea fizică cât şi pentru cea mentală. Poate ca săpunul ar fi cunoscut o evoluţie mai fericită,
iar societatea umană ar fi fost mai puţin lovită de boli, dacă, “vremurile întunecate”, cu alte
valori decât curăţenia sau săpunul nu grabeau căderea Romei.
Ca urmare, putem vorbi de producerea şi de folosirea sistematică a săpunului în Europa,
abia la începutul primului mileniu şi atunci, săpunul fiind un lux. Primele producţii
manufacturiere apar la Marsilia (Franţa) şi Savona (Italia), suficiente pentru necesităţile elitei
sociale, dar inaccesibile populaţiei pentru a infrunta o epidemie, cu atât mai mult, cu cât nimeni
nu ştia să facă o legatură între igienă şi îmbolnăvire.
Săpunurile pe bază de ulei de măsline produse în Spania, Italia şi sudul Franţei erau de o
calitate superioară celor fabricate din seu, în Anglia şi nordul Franţei. Aceste săpunuri erau
adecvate spălării textilelor, iar cele pe bază de ulei de măsline erau preferate pentru igiena
personală.
Dupa anul 1810 chimistul belgian Ernest Solvay a descoperit un procedeu prin care
hidroxidul de sodiu putea fi produs prin acţiunea unui electrod asupra apei de mare, iar produsul
secundar avea doar un singur atom de hidrogen. Acest lucru a însemnat o sursă ieftină şi curată
de leşie pentru producătorii de săpun.
Izbucnirea Primului Război Mondial a însemnat o creştere fără precedent a cererii de
săpun, cerere pe care manufacturierii n-o mai puteau acoperi. Companiile industriale au început
producerea în masă a detergenţilor din produse pe bază de petrol. Acestea sunt săpunurile pe care
le găsim astăzi în magazine.

2. OBȚINERE
Grăsimile reacționează cu soluții apoase de baze țări (ex: NaOH , KOH). Are loc o
reacție de hiroliză, în urma căreia se formează săruri ale acizilor grași din compoziția grăsimii și
se reface glicerina. Întrucât sărurile acizilor grași sunt folosite ca săpunuri, reacția de hidroliză
bazică a grăsimilor se numește saponificare .

Figura 2: Reacția de saponificare

În procedeul obișnuit de fabricare a săpunului se încălzește grăsimea, cu aburi introduși

direct, la 1000, și se adaugă soluția de hidroxid de sodiu, la început în mici porțiuni, pentru a
obține o emulsie; aceasta se saponifică mai repede (12-24 ore) decât amestecul neomogen al
grăsimii cu soluția apoasă a întregii cantități de sodă. Îndată ce se formează săpun, în
concentrație apreciabilă în acest amestec, viteza de reacție crește brusc, fiindcă săpunul topit este
un bun dizolvant atât pentru grăsime cât și pentru hidroxidul de sodiu și reacția are loc, către
sfârșitul procesului, în soluție omogenă de săpun.
Produsul astfel obținut, numit în tehnică săpun-clei, conține toată glicerină, rezultată din
reacția de saponificare și multă apă. Pentru adăugarea unei soluții concentrate de clorura de sodiu
se separă săpunul miez, topit, la fund rămanad un strat apos, care conține glicerină. (Aceasta pote
fi utilizată la fabricarea glicerinei, dar pentru această fabricație este mult mai avantajos să se facă
scindarea grăsimii prin procedeul în autoclavă; acizii grași obținuți pot fi apoi transformați în
săpun prin neutralizare cu hidroxid și chiar cu carbonat de sodiu).
Săpunul miez conține 62-64% acizi grași și el poate fi utilizat ca săpun de rufe. Pentru
fabricarea săpunului de toaletă, săpunul miez (obținut din grăsimi mai pure) se usucă până ce
conținutul în acizi atinge 80-85% apoi I se înglobează un parfum și se presează în bucăți.

3. ALCĂTUIRE ȘI IONIZARE
Săpunurile sunt un amestec de  săruri de diferite metale (sodiu, potasiu) ale acizilor
grași cu cel puțin opt atomi de carbon în moleculă. Puterea de spălare se datorează faptului că
moleculele de săpun aderă cu ușurință atât la moleculele nepolare (de exemplu ulei și grăsimi)
cât și la moleculele polare (de exemplu apă). Grăsimile animale sunt folosite pentru fabricarea
săpunurilor prin acțiunea sodei caustice (NaOH) asupra lor, la fierbere, atât în gospodăriile
individuale cât și la scară industrială .
Dacă baza este hidroxidul de sodiu (NaOH), cunoscut și sub numele de sodă caustică, se
va obține săpun solid. Dacă baza este hidroxidul de potasiu (KOH), săpunul rezultat va fi
„moale”. Cu hidroxidul de potasiu se obțin săpunurile lichide și cremele de bărbierit. Mai exista
si săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide și insolubile în apă si se folosesc
pentru obtinere vaselina. Numai săpunurile care sunt solubile în apă pot fi folosite ca agenți de
spălare, aceștia având o putere de spălare inferioară detergenților.
Numai săpunurile metalelor alcaline şi al amoniaclui sunt solubile în apă. Săpunul de
potasiu, utilizat în industria textilă este moale. Săpunurile de calciu, sodiu şi aluminiu servesc la
fabricarea de unsori consistente. Săpunurile de aluminiu se utilizează la impermeabilitatea
anumitor pânze. Săpunul de plumb, insolubil în apă şi lipicios, serveşte la fabricarea de
emplastre.
Săpunul de sodiu nu spumegă în apă “dură”, adică în apă conţinând ioni de calciu şi
magneziu, fiindcă se formează săpunurile acestor metale, care sunt insolubile în apă. Pe acest
fenomen se bazează o cunoscută metodă de detrminare a duritaţii apei. Consumul de săpun este
mai mare în apă dură, fiindcă săpunul nu-şi poate produce acţiunea de clătire decat după ce se
precipită toţi ionii de calciu şi magneziu, sub forma de săpunuri insolubile.
În solutii foarte diluate, săpunurile sunt dizolvate sub forma de ioni individulai. Când
concentratia depaseste un anumit prag, anionii se asociaza insa în număr mare, formând
particule coloidale de asociaţie sau miceli. În soluţiile concentrate de săpun, asociaţia aceasta
merge atât de departe încât soluţia capătă o structură fibroasă macroscopică(cristale lichide).
Luăm ca exemplu stearatul de sodiu (R-COONa). Acesta ionizează în soluție apoasă
astfel:

R-COONa →R-COO ̄ + Na+

Figura 3: Reacția de ionizare în soluție apoasă a stearatului de sodiu

Anionul carboxilat (R-COO-) conţine două părţi net distincte în comportarea faţă de apă:
o  radicalul hidrocarbonat R- , care reprezintă partea hidrofobă (fără afinitate faţă
de apă) , numită şi coadă
o grupa carboxilat (-COO-), numită şi cap este partea hidrofilă datorită faptului că
poate realiza legături de hidrogen cu apa.
Aceste două părţi din moleculele săpunurilor le conferă proprietăţi tensio-active (de a
modifica tensiunea superficială a lichidelor), de aceea săpunurile sunt buni agenţi de curăţare.
Săpunurile formează un ansamblu care este: printr-o parte a sa solubil în apă (datorită
legăturilor de H) și printr-o alta se poate amesteca sau chiar este solubil în grăsimi. În acest fel
apa cu săpunul adună și izolează grăsimile (și murdăria) din apă și de pe suporturile solide
murdare și deci spală.
Săpunurile sunt agenți activi de suprafață (surfactanți). Ei acționează la nivelul suprafeței
care despart apa de grăsimi (sau murdărie) întrucât moleculele lor au un caracter dublu și pot fi,
deopotrivă, hidrofobe și hidrofile.
 Figura 4: Reprezentarea schematică a modului de acțiune a unui săpun
C. T. Mihăilă, L. I. Doicin, L. Vlădescu, “Chimie- Manual clasa a X-a” ,ed. Art, București, 2005

Proprietățile săpunurilor și a soluțiilor au fost studiate deosebit de intens, din cauza

marelui interes practic al problemei. S-a constatat că sărurile acizilor, cu molecule mai mari
decât C8, arată unele proprietăți prin care se deosebesc în mod caracteristic de sărurile acizilor
cu molecule mai mici. Aceste proprietăți specifice sunt deosebit de marcate la sărurile acizilor
C12-C18.
Astfel, soluțiile de săpun, chiar diluate, au o tensiune superficială mult mai mică decât
apa curată (75 dyn/cm2, la apă de 250; 25-30 dym/cm2 la sărurile de sodiu ale acizilor lauric,
palmitic și oleic). Vâscozitatea soluțiilor diluate de săpun nu diferă mult de aceea a apei; ea
crește însă foarte mult la soluțiile concentrate, care pot ajunge până la consistența de gel.
Conductibilitatea electrică (echivalentă) a soluțiilor foarte diluate (sub n/1000) de săpun
arăt o comportare normală, ea scăzând puțin și continuu cu creșterea concentrației, la fel ca în
cazul altor electriloti. Când concentrația trece de la anumită valoare (între n/1000 și n/100, după
natura acidului din săpun) conductibilitatea scade brusc.

4. FOLOSIREA SĂPUNULUI
„A te spăla pe mâini cu apă caldă şi săpun” este primul sfat de igienă personală pe care
ni-l dau mamele acasă, educatoarele la creşă şi grădiniţă. El trebuie urmat de către tineri, şi
bineînţeles, mai târziu de către adulţi.
Pentru a fi mai bine protejaţi, există o tendinţă actuală de adăugare în săpunul obişnuit a
unor substanţe  dezinfectante, chiar cu efect bactericid (de a omorî bacteriile) . Aceste săpunuri
sunt mai eficiente, înlăturând bacteriile, dar sunt mai scumpe. Dar să nu uităm că diferenţa de
preţ ne fereşte de multe boli.
Cantitatea de săpun consumată pe cap de locuitor este considerată un indicator al
civilizației poporului respectiv. În 2008, românii au cumpărat 95 de milioane de săpunuri, adică
aproape cinci pe cap de locuitor, în creștere cu 9% față de anul 2007.
În februarie 2010, Ministerul Sănătății a dat publicității rezultatele unui studiu din care
rezultă că în România consumul mediu de săpun pe cap de locuitor este de 400 grame anual, de
4-5 ori mai mic decât în vest.
 Figura 5: Folosirea săpunului
https://sanatate.bzi.ro/cum-alegem-sapunul-astfel-incat-sa-protejam-pielea-vezi-si-care-sunt-
substantele-nocive-din-sapun-1962

Săpunul, o prezență esențială în orice casă, nu pare a avea o paletă foarte largă de
întrebuințări la prima vedere. Cu toate acestea, cu puțină imaginație, săpunul poate deveni un
aliat de nădejde în cele mai diverse activități casnice. Iată câteva întrebuințări:
 O bucată de săpun te poate ajuta să ții la distanță dăunătorii, atât în casă, cât și în jurul
ei. Iată câteva idei:
o Pentru a scăpa de puricii care s-au instalat confortabil în locuința ta, dizolvă
săpun într-un vas cu apă (sau adaugă săpun lichid). Plasează vasul într-o zonă
luminată, iar insectele, odată ajunse în apa, se vor îneca.
o Adaugă săpun (lichid) într-un pulverizator în care ai pus, în prealabil, apă,
după care pulverizează amestecul pe suprafața întregii case, pentru a ține la
distanță păianjenii și alte insecte supărătoare.
o O bucată de săpun, plasată printre răsadurile din grădină, va îndepărta
dăunătorii care îți atacă plantele.
 Un amestec de apa și de săpun te va ajuta să decojești cu mai multă ușurință tapetul
de pe perete, întrucât săpunul contribuie la înmuierea adezivului de pe tapet. În acest
sens, folosește apa călduță și un burete bine îmbibat în amestecul obținut.
 Scurgerile de gaz metan sunt foarte periculoase și trebuie identificate la timp. În
situația în care nu ai instalat în casă un detector de gaz, te poți folosi de un amestec de
apa și săpun. Ce ai de făcut? Aplică amestecul în zonele în care țevile se îmbină și
vezi ce se întâmplă. Dacă remarci apariția unor bule de săpun, va trebui să iei măsuri!
 Cu ajutorul unui săpun poți deșuruba și un bec înțepenit! Unge cu săpun partea
superioară a duliei și mișcă, apoi, becul în stânga și în dreapta. În scurt timp, vei putea
deșuruba cu ușurință becul înțepenit.
 Săpunul se va dovedi un ajutor de nădejde și când ai de-a face cu un sertar înțepenit.
Unge șinele sertarului cu săpun și problema ar trebui să dispară (utilă, în acest sens,
se va dovedi și ceara!).
  O soluție folosită de pe vremea bunicii pentru a parfuma hainele, plasarea unui săpun
printre piesele vestimentare din șifonier se va dovedi foarte eficientă. Pentru a lua
mirosul plăcut al hainelor și în vacanță, nu ezita să pui un săpun parfumat și în bagaje.
 De asemenea, tot cu ajutorul săpunului poți improspăta aerul și din mașină (pune
câteva bucățele de săpun într-un săculeț pe care, apoi, să îl atârni de oglinda
retrovizoare).

5. ȘTIAȚI CĂ …?
 Acizii grași se găsesc în cantități foarte mici (sub 1%) și în petrol, de unde se obțin
prin prelucrarea cu NaOH a unor fracțiuni petroliere? Ei sunt constituenți ai acizilor
naftenici și au fost descoperiți de Markovnicov în anul 1892. Structura unor acizi
naftenici din petrolul românesc a fost stabilită în anul 1938 de către C. D. Nenițescu
și D. Isăcescu.
 Nu se poate spăla cu săpun folosind apă dură deoarece ionii de calciu și magneziu
formează cu săpunurile precipitat de (R-COO)2Ca și (R-COO)2Mg?
-
2R – COO + Ca+2⟶ (R – COO)2Ca↓
-
2R – COO + Mg+2⟶ (R – COO)2Mg↓
Pentru a evita acest inconvenient se elimină ionii de calciu și magneziu conținuți în
apă prin precipitarea lor cu ajutorul unor substanțe care se adaugă înainte de folosirea
săpunului. De exemplu, atunci când se spală rufele foarte murdare sau pătate cu
grăsimi se adaugă sodă de rufe (Na2CO3 ) în apa de spălare (precipită carbonați de
calciu și de magneziu) și abia apoi săpun.

Figura 6: Sodă de rufe

http://www.romchim.ro/ro/detalii-produs-promax--soda-de-rufe-1kg-82

 Pomii de Crăciun erau odată împodobiți cu spumă de săpun?

 Pe vremuri, oamenii foloseau săpunul pentru spălarea părului, deoarece acesta nu
afecta substanțele nutritive grase care există în mod natural în păr? Cu timpul,
lucrurile s-au schimbat datorită mediului în care trăim. Apa furnizată în apartamente a
devenit din ce în ce mai alcalină: apa dură, cum i se mai spune. Din această cauză,
săpunul nu mai "funcționează" atât de bine.
Bibliografie
[1] C. T. Mihăilă, L. I. Doicin, L. Vlădescu, “Chimie- Manual clasa a X-a” ,ed. Art,
București, 2005
[2] http://casa.acasa.ro/amenajarea-casei-44/sapunul-8-intrebuintari-interesante-
165941.html
[3] https://chic-special.blogspot.ro/2015/02/sapunurile-crema-dove.html
[4] http://delta-intkey.com/angio/www/caryophy.htm
[5] https://labyrinthum.wordpress.com/cosmetice-bio/istoria-sapunului/
[6] http://naturaincuvinte.blogspot.ro/
[7] https://robobacteria.wordpress.com/2011/05/04/documentatie-chimie
[8] https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83pun
[9] https://sanatate.bzi.ro/cum-alegem-sapunul-astfel-incat-sa-protejam-pielea-vezi-si-
care-sunt-substantele-nocive-din-sapun-1962
[10]http://stiati-ca.haios.ro/listeaza_poza.php?s=stiati&id_joke=1529
[11]http://www.desprecopii.com/info-id-16253-nm-Sarcina-si-sapunurile-antibacteriene-
ATENTIE.htm
[12] http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/sapunul-cel-mai-simplu-remediu-
contra-imbolnavirii-de-orice-fel-articol-44370.html
[13]https://www.facebook.com/permalink.php?
story_fbid=453321898077561&id=143829952431354
[14]https://www.farmec.ro/presa/comunicate-de-presa/farmec-lanseaza-gama-de-
sapunuri-lichide-spuma-gerovital-pure--573.html
[15]http://www.free-power-point-templates.com/chemistry-experiment-powerpoint-
template/
[16]http://www.referatele.com/referate/chimie/online9/RFERAT-SAPUNURI-SI-
DETRGENTI-referatele-com.php
[10] http://www.romchim.ro/ro/detalii-produs-promax--soda-de-rufe-1kg-82
[11] http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/chimie/1656-chimie-organica-sapunuri-si-
detergenti.html