Economie Internationala

FOTA CONSTANTIN
ECONOMIE INTERNAłIONALĂ
(INTERNATIONAL ECONOMICS)
- trecut, prezent, viitor -

PROF. UNIV. DR. FOTA CONSTANTIN
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
ECONOMIE INTERNAłIONALĂ
(INTERNATIONAL ECONOMICS)
- trecut, prezent, viitor -
Tratat universitar
Editura Universitaria
Craiova 2008
ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof. Univ. dr. Costea Munteanu – ASE Bucureşti

Prof. Univ. dr. Maria Cartas – Institutul de Economie Mondială
Academia României
Economie internaŃională
(International Economics).
Toate drepturile aparŃin autorului.

Cuprins 5
CUPRINS
INTRODUCERE. OBIECTUL ŞI METODELE DE

STUDIU ALE ECONOMIEI INTERNAłIONALE
CA ŞTIINłĂ ……………………………………………. 11
1. Economia naŃională bază a economiei internaŃionale… 11

2. Economia internaŃională ca sistem al relaŃiilor
economice internaŃionale …………………………….. 14
3. Economia internaŃională ca ştiinŃă …………………… 16
PARTEA ÎNTÂI. COMERłUL INTERNAłIONAL

ŞI POLITICA COMERCIALĂ ....................................... 23
CAPITOLUL I. TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI

INTERNAłIONAL ................................................................... 23
1. Mercantilism (modelul William Petty, Thomas Mun şi

Antoine de Montchrétien) …………………………….. 24
2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith) ……………… 25
3. Avantaj comparativ (modelul David Ricardo) ………... 30
CAPITOLUL II. TEORIA MODERNĂ A COMERłULUI

INTERNAłIONAL .................................................................. 42
1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli Heckscher - Bertil

Ohlin) …………………………………………………. 42
2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor (modelul
Paul Samuelson - Ronald Jones) ……………………… 45
3. Modelul standard al comerŃului (modelul Paul
Krugman – Maurice Obstfeld) ……………………….. 50
4. Avantajul competitiv (modelul Michael Porter) ……… 54
CAPITOLUL III. POLITICA COMERCIALĂ ……………. 63
1. Concept, tipologie, instrumente ………………………. 63

2. Politica tarifară ………………………………………... 65
6 Constantin Fota – Economie internaŃională
3. Politica netarifară ……………………………………. 68

4. Politica de promovare şi de stimulare a exportului ….. 72
CAPITOLUL IV. ŞTIINłA POLITICII COMERCIALE … 84
1. Cazul de comerŃ liber …………………………………. 84

2. Cazul de protecŃionism ……………………………….. 90
CAPITOLUL V. NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE

POLITICĂ COMERCIALĂ ………………………………… 100
1. Bilateralism …………………………………………… 101

2. Multilateralism (GATT) ……………………………… 103
3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC) …………. 107
CAPITOLUL VI. REGIMURI COMERCIALE

PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA ECONOMICĂ …… 116
1. Baza juridică şi tipologia regimurilor preferenŃiale …... 116

2. Teoria uniunilor vamale şi integrării economice …….. 123
CAPITOLUL VII. REGIMURI PREFERENłIALE ŞI

GRUPĂRI REGIONALE INTEGRAłIONISTE IN
PRACTICĂ …………………………………………………… 133
1. Uniunea Europeană (UE) …………………………….. 134

2. Acordul de Liber-Schimb Nord-American (NAFTA) ... 147
3. Sistemul generalizat de PreferinŃe Vamale (SGPV) ….. 148
PARTEA DOUA. FLUXURILE INTERNAłIONALE

DE FACTORI …………………………………………… 155
CAPITOLUL VIII. PIAłA INTERNAłIONALĂ A

CAPITALULUI ………………………………………………. 156
1. Eurovalute ……………………………………………. 157

2. OperaŃiuni pe piaŃa capitalului ……………………….. 159
3. Centrele financiare off-shore ………………………… 163
Cuprins 7
CAPITOLUL IX. INVESTIłII DE CAPITAL IN

STRĂINĂTATE ……………………………………………… 173
1. Conceptul de investiŃie ……………………………….. 173

2. Formele investiŃiilor în străinătate …………………… 174
3. EvoluŃia investiŃilor în străinătate ……………………. 177
4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine ……………………… 179
CAPITOLUL X. COMPANIILE TRANSNAłIONALE

(MULTINAłIONALE) ………………………………………. 184
1. Conceptul de companie multinaŃională ………………. 184

2. Cauzele apariŃiei şi extinderii companiilor …………… 185
3. EvoluŃii recente ale companiilor multinaŃionale ……… 186
4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor multinaŃionale …… 190
CAPITOLUL XI. MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A

FORłEI DE MUNCĂ ……………………………………….. 200
1. Procesul migratoriu …………………………………… 201

2. MigraŃia forŃei de muncă ……………………………… 201
3. Efectele migraŃiei internaŃionale in procesul
globalizării ……………………………………………. 203
PARTEA A TREIA. ECONOMIA DESCHISĂ ŞI

CURSUL DE SCHIMB ………………………………… 210
CAPITOLUL XII. BALANłA DE PLĂłI …………………. 212
1. Contul venitului naŃional ……………………………... 212

2. BalanŃa de plăŃi ………………………………………. 215
CAPITOLUL XIII. CURSUL DE SCHIMB ……………….. 224
1. EsenŃa cursului de schimb …………………………….. 224

2. Teorii privind cursul de schimb ………………………. 226
3. Politica macroeconomică şi cursul de schimb ……….. 231
4. IntervenŃia valutară şi cursul de schimb ……………… 235
CAPITOLUL XIV. PIAłA VALUTARĂ …………………... 241
1. Structura şi actorii pieŃei valutare ……………………. 242

2. Tipologia tranzacŃiilor valutare ………………………. 249
3. Factorii care influenŃează evoluŃia cursurilor valutare .. 258
CAPITOLUL XV. SISTEMUL MONETAR

INTERNAłIONAL ………………………………………….. 265
1. Gold standard (etalon aur) ……………………………. 266

2. Sistemul Bretton-Woods şi Fondul Monetar
InternaŃional (FMI) …………………………………… 268
3. Sistemul de cursuri flotante …………………………... 271
4. Uniunea Economică şi Monetară (UEM) …………….. 276
PARTEA A PATRA. PROBLEME ECONOMICE

MONDIALE CURENTE ……………………………….. 284
CAPITOLUL XVI. łĂRILE DEZVOLTATE ŞI

POLITICA INDUSTRIALĂ ………………………………… 284
1. Rolul statului în economie ……………………………. 286

2. Politica industrială ……………………………………. 290
3. Argumentele pro şi contra politicii industriale ……….. 296
4. Noi teorii economice …………………………………. 306
CAPITOLUL XVII. łĂRILE IN CURS DE

DEZVOLTARE ŞI DATORIA EXTERNĂ ………………… 315
1. Trăsături macroeconomice ale Ńărilor in curs de

dezvoltare……………………………………………… 316
2. Strategii pentru dezvoltarea economică ………………. 317
3. Dialog şi negocieri Nord-Sud ………………………… 321
4. Managementul datoriei externe ………………………. 326
Cuprins 9
CAPITOLUL XVIII. łĂRILE IN TRANZIłIE ŞI

REFORMA ECONOMICĂ ………………………………….. 338
1. Sisteme politice şi economice ………………………… 340

2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria economcă modernă 342
3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la capitalism ….. 345
4. Cazul României ………………………………………. 349
5. Perspective ale procesului tranziŃiei ………………….. 352
CAPITOLUL XIX. TENDINłE DE GLOBALIZRE A

ECONOMIEI INTERNAłIONALE CA SISTEM DE
RELAłII ECONOMICE DINTRE STATE ……………….. 358
1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului internaŃional …… 359

2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor internaŃionale …. 361
3. RelaŃiile economice internaŃionale şi progresul
economic ……………………………………………… 362
4. Cauzele globalizării activităŃilor economice …………. 364
5. Globalizarea şi creşterea economică …………………. 370
CAPITOLUL XX. DEZVOLTARE DURABILĂ ………….. 380
1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă ………………. 381

2. Problema energiei …………………………………….. 383
3. EficienŃă energetică …………………………………… 388
4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor ………………… 391
5. Biologie ………………………………………………. 395
6. Economie şi societate viabilă ………………………… 399
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ .............................................. 406
INDEX GRAFICE ŞI FIGURI ............................................... 407
INDEX TABELE ...................................................................... 408

BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 410
DE ACELAŞI AUTOR ............................................................. 412

Introducere 11
INTRODUCERE
Obiectul şi metodele de studiu ale

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă
În limbajul uzual folosim o serie de termeni şi

concepte într-un sens mai mult sau mai puŃin diferit
decât cel riguros ştiinŃific. Este şi cazul termenilor
“economie naŃională” şi “economie internaŃională”.
De aceea, pentru început vom defini în sens strict
economic noŃiunile de “economie naŃională” ca
sistem de activităŃi economice din cadrul unui
teritoriu delimitat ca Ńară, “economie internaŃională”
sau “mondială” ca sistem de relaŃii economice dintre
Ńări şi “economie” sau “economie internaŃională” ca
ştiinŃă a economiei generale sau în mod particular a
economiei internaŃionale.
1. Economia naŃională – bază

a economiei internaŃionale
Economiile naŃionale au apărut odată cu Schimb intern

formarea pieŃelor interne, a naŃiunilor şi a statelor. de activităŃi
Ca entitate, economia naŃională rezultă din
dezvoltarea schimbului reciproc de activităŃi între
membrii unei comunităŃi pe un teritoriu delimitat ca
stat, ca urmare a accentuării diviziunii interne a
muncii. Ca structură, economia naŃională

reprezintă totalitatea ramurilor de activitate
economică existente la un moment dat, în strânsa
lor interdependenŃă manifestată prin intermediul
pieŃei.
Economia Aşadar, economia naŃională este o entitate,
naŃională reprezentând ansamblul de activităŃi economice
entitate desfăşurate în cadrul unui stat, asupra cărora
acŃionează reglementări cu caracter economic
proprii statului respectiv.
Premisele existenŃei economiei naŃionale
sunt: teritoriu (teren), populaŃie (forŃă de muncă),
aparat de producŃie (capital), ca factori ai bazei
economice; organizare statală (guvern) şi
reglementări economice (politică economică), ca
elemente ale suprastructurii.
CondiŃiile funcŃionării eficiente a economiei
naŃionale sunt: utilizarea cât mai completă a
factorilor de producŃie, alocarea eficientă a
resurselor la nivel macro şi microeconomic şi
asigurarea unei dezvoltări durabile, care să Ńină
cont de generaŃiile viitoare.
Economiile naŃionale se prezintă într-o mare
diversitate. Ele pot fi, totuşi, clasificate după două
criterii: nivelul de dezvoltare economică şi
sistemul economic şi social.
łări dezvoltate, După primul criteriu, operând cu indicatorul
Ńări în sintetic produsul intern brut (PIB) pe locuitor,
dezvoltare există: Ńări dezvoltate (SUA, Canada, Ńările
Uniunii Europene (27), Ńările AsociaŃiei Europene
a Liberului Schimb (4), Japonia, Australia, Noua
Zeelandă, în total 35 de Ńări); Ńări cu nivel mediu
de dezvoltare sau nou industrializate (Coreea de
Sud, Taiwan, de exemplu); Ńări în curs de
dezvoltare (peste 160), cu un subgrup de 25 de Ńări
cel mai puŃin dezvoltate (India, Egipt, Argentina,
de exemplu, iar din categoria “celor 25“
Bangladesh, Zambia, Ecuador, de ex).
Introducere 13
În cadrul noilor strategii economice externe a

fost identificat un grup de Ńări cu un puternic
potenŃial de expansiune în următorii 10-20 de ani şi
spre care Ńările dezvoltate îşi îndreptă eforturile de
promovare a exporturilor şi investiŃiilor, din care fac
parte: China, India, Thailanda şi Malayezia din Asia;
Mexic, Brazilia, Argentina şi Chile din America
Latină; Egipt şi Nigeria din Africa; Polonia şi Turcia
din Europa.
După cel de-al doilea criteriu, operând cu łări capitaliste,
natura proprietăŃii şi modul de gestionare a Ńări socialiste
activităŃilor economice, există: Ńări cu economie de
piaŃă (capitaliste), în care proprietatea este
preponderent privată, iar activitatea economică este
reglată de forŃele pieŃei (în primul rând de raportul
cerere-ofertă), tipice fiind SUA, Germania, Anglia,
FranŃa, Italia, Canada, Japonia, dar şi India, Egipt
sau Chile; Ńări cu economie central-planificată
(socialiste), cu proprietate preponderent de stat şi
gestionarea economiei prin plan central obligatoriu
pentru unităŃile economice, tipice fiind în trecut fosta
URSS, Ńările centrale şi est-europene, iar în prezent
Cuba şi Coreea de Nord.
După acest al doilea criteriu, putem menŃiona łări în tranziŃie
şi o a treia grupă de Ńări, cu economie în tranziŃie, de
la o economie central-planificată la o economie de
piaŃă, în care proprietatea de stat continuă să fie
importantă, dar cu tendinŃă de privatizare,
renunŃându-se în mare măsură la rolul statului de
manager în economie. Din această grupă au făcut
sau încă fac parte Ńările central şi est-europene,
fostele republici din cadrul URSS, republicile
apărute din fosta Iugoslavie, precum şi Albania,
China, Vietnam şi Mongolia, în total 30 de Ńări. Se
apreciază că procesul tranziŃiei este de durată şi va fi
încheiat atunci când proprietatea în aceste Ńări va
deveni preponderent privată.
2. Economia internaŃională ca sistem al

relaŃiilor economice internaŃionale
Economie Frecvent se utilizează şi termenul de

mondială economie mondială, în sensul de ansamblu al
economiilor naŃionale. Trebuie însă subliniat că, în
acest sens, economia mondială nu este o entitate,
precum este economia naŃională, întrucât nu are un
teritoriu propriu, nu are o populaŃie proprie, nu are
un capital propriu şi nu este condusă de un guvern
mondial sau de legi mondiale. Indicatorii sintetici
ai economiilor naŃionale, precum PIB, producŃii
industriale şi agricole, comerŃ exterior etc., dacă
sunt armonizaŃi statistic, pot fi, însă, însumaŃi,
rezultând totaluri mondiale, respectiv produsul
intern brut mondial, producŃia industrială sau
agricolă mondială, export sau import mondial şi
alŃii, fără a rezulta o entitate mondială.
InterdependenŃe Deşi entităŃi distincte, prin intermediul
comerŃului internaŃional de bunuri şi servicii şi prin
fluxurile internaŃionale de factori (capital şi forŃă
de muncă), economiile diferitelor Ńări tind să fie tot
mai mult legate între ele. Acest lucru este
evidenŃiat, de exemplu, de creşterea mai accentuată
a comerŃului exterior al Ńărilor şi a ponderii acestuia
în PIB naŃional: SUA 15%, Japonia 25%,
Germania 35%, Coreea de Sud 40%, Olanda peste
60%. Datorită acestei tendinŃe, în prezent se
consideră că economia internaŃională se
globalizează.
Diviziune Se pune întrebarea: de ce Ńările fac comerŃ
internaŃională a între ele? Motivele de bază sunt două. Primul –
muncii Ńările fac comerŃ între ele întrucât sunt diferite. De
Introducere 15
exemplu, una produce petrol, iar alta grâu şi pentru

a-şi satisface fiecare necesităŃile la ambele produse
schimbă între ele petrol contra grâu. Al doilea motiv
constă în faptul că Ńările tind să realizeze o producŃie
de mare serie. Aceasta înseamnă că fiecare Ńară tinde
să producă un număr limitat de produse, dar pe o
scară cât mai mare şi, deci, mai eficient, în loc să
încerce să producă puŃin din oricare produs, deci mai
puŃin eficient. În ambele situaŃii, fiecare Ńară obŃine
avantaje de eficienŃă din schimburile cu alte state. În
practică, cele două motive se întrepătrund. În
consecinŃă, în paralel cu diviziunea muncii pe plan
intern, apare tendinŃa de specializare în producŃie a
Ńărilor la scară mondială, deci o diviziune
internaŃională a muncii.
Economia internaŃională ca sistem de relaŃii RelaŃii
economice între economiile naŃionale reprezintă acel internaŃionale
stadiu al schimbului reciproc de activităŃi dintre
state, în cadrul căruia, în virtutea diviziunii muncii la
nivel internaŃional, este implicată, în mod obiectiv, o
mare parte a agenŃilor economici naŃionali. O Ńară
care participă cu o pondere semnificativă şi cu o
mare parte a agenŃilor săi economici la comerŃul
internaŃional este considerată o “naŃiune
comercială", o Ńară deschisă spre exterior.
Deşi ambele economii, naŃională şi Politică
internaŃională, reprezintă schimb reciproc de comercială
activităŃi, economia naŃională şi economia
internaŃională se deosebesc fundamental. În timp ce
schimburile de activităŃi în interiorul economiei
naŃionale se desfăşoară liber, fără restricŃii (regimul
unei vânzări din New York la San Francisco este
acelaşi ca la o vânzare din New York la Detroit),
relaŃiile comerciale între state sunt supuse unor
reglementări speciale, respectiv politicii comerciale
(o vânzare din New York la Tokio va avea un regim
diferit de cea realizată de la New York la Detroit,
putând fi supusă taxelor vamale sau contingentelor).
Ca sistem de relaŃii comerciale, financiare şi

Echilibru
de muncă între state, economia internaŃională
presupune o stare de echilibru. Astfel, trebuie să
existe un echilibru între suma preŃurilor produselor
oferite pe piaŃa mondială, pe de o parte, şi suma
lichidităŃilor internaŃionale, pe de altă parte.
Echilibrul la scară internaŃională nu se rezumă
numai la circulaŃia mărfurilor, ci priveşte şi alte
domenii, cum sunt producŃia, distribuŃia şi
consumul. Echilibrul economiei internaŃionale este,
de fapt, un rezultat al concordanŃei echilibrelor la
nivelul economiilor naŃionale, al grupărilor
economice regionale.
3. Economia internaŃională ca ştiinŃă
ComerŃ Ca ştiinŃă, economia internaŃională are ca

internaŃional, obiect de studiu comerŃul internaŃional cu bunuri şi
flux de factori servicii şi fluxurile internaŃionale de factori,
respectiv de capital şi de forŃă de muncă. În termeni
uzuali occidentali (engleză), economia
internaŃională ca ştiinŃă poartă denumirea de
"International Economics". În această denumire
regăsim termenul de "Economics", ceea ce în
limba română în trecut se numea "Economie
politică", iar în prezent se foloseşte tot mai mult
termenul de "Economie" (Micro şi
Macroeconomie). Rezultă că, "Economia
InternaŃională" este ramura ştiinŃei economice
("Economie") care se ocupă cu studiul sistemului
de relaŃii economice între state.
Aşa cum s-a menŃionat, obiectul de studiu al
Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă este comerŃul
internaŃional cu produse şi fluxurile internaŃionale
de factori.
ComerŃ vizibil ComerŃul internaŃional cu produse cuprinde
şi invizibil comerŃul cu bunuri sau mărfuri (comerŃ vizibil) şi
comerŃul cu servicii (comerŃ invizibil). ComerŃul cu
Introducere 17
bunuri (tangibile) cuprinde schimburile

internaŃionale cu produse agricole, produse minerale
şi produse manufacturate. La rândul său, comerŃul cu
servicii (intangibile) cuprinde transporturile
internaŃionale, turismul internaŃional, serviciile
bancare internaŃionale, schimburile internaŃionale cu
brevete, cunoştinŃe tehnice şi cu alte astfel de
produse intangibile.
Fluxurile internaŃionale de factori se referă la Flux de
circulaŃia capitalului şi a forŃei de muncă între state. capital şi de
Capitalul circulă între Ńări sub formă de plăŃi muncă
internaŃionale (care întotdeauna însoŃesc comerŃul
internaŃional), sub formă de credite şi împrumuturi
externe şi sub formă de investiŃii de capital directe în
străinătate şi de portofoliu. ForŃa de muncă circulă
între state în căutarea unui loc de muncă sau unei
recompense mai bune, sub formă de muncitori
“oaspeŃi” (temporari) sau prin emigrare.
Subiectele specifice de studiu ale Economiei
InternaŃionale sunt: avantajul din comerŃ, politica
comercială, protecŃionismul şi comerŃul liber;
negocierile comerciale internaŃionale; integrarea
economică; contul venitului naŃional şi balanŃa
plăŃilor externe; cursul de schimb şi piaŃa valutară;
sistemul monetar internaŃional; piaŃa globală a
capitalului; circulaŃia internaŃională a forŃei de
muncă; problema datoriei externe.
Economia InternaŃională ca ştiinŃă utilizează
aceleaşi metode fundamentale de analiză ca şi
celelalte ramuri ale ştiinŃei economiei, întrucât
motivaŃiile şi comportamentul indivizilor şi firmelor
este acelaşi în comerŃul internaŃional şi în
tranzacŃiile interne. Când un autoturism produs în
Japonia este vândut pe piaŃa SUA (comerŃ
internaŃional), secvenŃialitatea eveni-mentelor care l-
au adus pe piaŃa americană nu este foarte diferită de
secvenŃialitatea de a aduce un autoturism din
California pe piaŃa din New-York (comerŃ intern).
În acest sens, subiectele Economiei InternaŃionale

sunt abordate conform paradigmelor tradiŃionale ale
ştiinŃei economice. Analizele sunt logice şi, ca
atare, pot fi combătute cu demonstraŃii logice sau
empirice contrare. În esenŃă, Economia
InternaŃională reprezintă aplicarea instrumentelor
convenŃionale de studiu la un set de subiecte
specifice.
Micro şi Totuşi, Economia InternaŃională presupune
Macroeconomie preocupări noi, diferite. În primul rând, comerŃul şi
internaŃională investiŃiile internaŃionale au loc între state
suverane. Japonia şi SUA sunt naŃiuni
independente, California şi New York-ul nu sunt.
Autoturismul din Japonia poate fi împiedicat să
pătrundă pe piaŃa SUA dacă guvernul american
impune un contingent de import, sau poate să
devină mai accesibil cumpărătorului american dacă
este redusă sau diminuată taxa vamală de import
(subiect al Microeconomiei InternaŃionale). Nici
unul din astfel de fenomene nu se pot produce în
interiorul Statelor Unite sau oricărui alt stat,
întrucât în comerŃul interior nu se utilizează
restricŃii cantitative sau taxe vamale. În al doilea
rând, politicile economice ale statelor independente
într-o lume a accentuării interdependenŃelor au
repercursiuni nu numai interne, ci şi externe.
Astfel, devalorizarea monedei naŃionale stimulează
exportul propriu, dar poate crea şomaj în Ńările
importatoare (subiect al Macroeconomiei
InternaŃionale).
Introducere 19
Termeni şi concepte
Economie naŃională Economia InternaŃională

Teren, forŃă de muncă, ca ştiinŃă
capital ComerŃ cu bunuri
łări industrializate avansate (vizibil)
łări mediu dezvoltate ComerŃ cu servicii
łări în curs de dezvoltare (invizibil)
łări capitaliste PlăŃi internaŃionale
łări socialiste Credite şi împrumuturi
łări în tranziŃie externe
Economia internaŃională ca InvestiŃii străine
sistem de relaŃii economice Curs de schimb
între state Muncitori oaspeŃi
ComerŃ internaŃional Emigrare
Flux de capital Microeconomie
MigraŃia forŃei de muncă internaŃională
Echilibru Macroeconomie
internaŃională
Probleme
1. În ce categorie se încadrează România

din punct de vedere al nivelului dezvoltării şi
sistemului economic? ArgumentaŃi cu cifre şi fapte.
2. Ce înseamnă o economie deschisă spre

exterior şi după ce criteriu este apreciată ca atare?
3. De ce firmele şi, ca urmare, Ńările în

ansamblul lor tind spre realizarea unei producŃii
de mare serie?
4. Prin ce se asemănă şi prin ce se

deosebeşte comerŃul interior de comerŃul exterior?
5. ExplicaŃi cu exemplificări motivele

pentru care Ńările fac comerŃ între ele.
Teste grilă
1. Economia naŃională înseamnă:

a) un stat centralizat;
b) Ńările lumii luate în ansamblu;
c) schimb reciproc de activităŃi economice între
membrii unei comunităŃi pe teritoriul unui stat;
d) totalitatea ramurilor de activitate economică
ale unei Ńări aflate în interdependenŃă;
e) relaŃiile comerciale dintre Ńara A şi B.
2. De ce Ńările fac comerŃ între ele:

a) pentru că sunt diferite;
b) pentru a avea relaŃii bune între ele;
c) pentru că aşa au decis guvernele lor;
d) pentru că tind spre producŃia de mare serie;
e) pentru motive de prestigiu naŃional.
3. Echilibrul economiei internaŃionale ca sistem

de relaŃii dintre state presupune:
a) exportul şi importul fiecărei Ńări să fie egale;
b) Ńările să nu apeleze la credite din exterior;
c) suma preŃurilor mărfurilor oferite pe piaŃa
externă să corespundă sumei lichidităŃilor
internaŃionale pentru plata lor;
d) investiŃiile unei Ńări în străinătate să fie egale cu
investiŃiile străine în Ńara respectivă;
e) aplicarea de taxe vamale similare în comerŃul
dintre Ńări.
4. Care flux internaŃional nu face parte din

sistemul de relaŃii economice internaŃionale:
a) transportul internaŃional;
b) comerŃul internaŃional cu mărfuri;
c) investiŃiile străine;
d) schimburile culturale internaŃionale;
e) migraŃia internaŃională a forŃei de muncă.
Introducere 21
5. Nu fac parte din comerŃul invizibil:

a) serviciile bancare internaŃionale;
b) transporturile internaŃionale;
c) turismul internaŃional;
d) schimburile cu brevete;
e) schimburile cu produse energetice.
6. Dintre subiectele enumerate, nu este obiect al

Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă:
a) politica bugetară şi fiscală;
b) politica comercială;
c) politica valutară;
d) politica datoriei externe;
e) politica integrării economice.
7. Dacă guvernul SUA impune o taxă de import:

a) exportul de vin din FranŃa în SUA creşte;
b) exportul de vin din FranŃa în SUA scade;
c) exportul de vin din Portugalia în SUA creşte;
d) exportul de vin din Spania în SUA creşte;
e) nu are nici o influenŃă asupra importului de vin
al SUA din FranŃa, Portugalia şi Spania.
8. Istoric, care dintre indicatorii sintetici ai

economiei mondiale a crescut cel mai rapid:
a) producŃia industrială mondială;
b) PIB mondial;
c) exportul mondial;
d) producŃia agricolă mondială;
e) populaŃia mondială.
9. IdentificaŃi motivele pentru care economia

internaŃională ca sistem de relaŃii dintre state
nu este o entitate:
a) economia internaŃională are o populaŃie
proprie;
b) economia internaŃională nu are un capital
propriu;
c) indicatorii sintetici nu pot fi însumaŃi;
d) economia internaŃională nu are un teritoriu
propriu;
e) economia internaŃională este condusă prin legi
mondiale.
10. Ca ştiinŃă, Economia InternaŃională

(International Economics) are ca obiect de
studiu:
a) comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii;
b) dezvoltarea economiilor naŃionale;
c) fluxurile internaŃionale de factori;
d) schimburile culturale dintre state;
e) relaŃiile politice internaŃionale.
Teoria clasică a comerŃului internaŃional 23
PARTEA ÎNTÂI
COMERłUL INTERNAłIONAL ŞI
POLITICA COMERCIALĂ
În decursul istoriei gândirii economice cei mai

reprezentativi economişti ai lumii au încercat să dea
răspuns la două întrebări fundamentale ale relaŃiilor
economice internaŃionale: cauzele comerŃului şi
câştigul din comerŃ. Doctrinele şi modelele elaborate
au evoluat de la mercantilism, avantaj absolut şi
avantaj comparativ în cadrul teoriei clasice, la
resurse şi comerŃ, factori specifici şi distribuŃia
veniturilor şi avantaj competitiv în cadrul teoriei
moderne.
CAPITOLUL I.
TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI
INTERNAłIONAL
Teoria clasică a comerŃului internaŃional, ca de

altfel şi cea modernă, s-a dezvoltat în cadrul
evoluŃiei teoriei economice generale, devenind una
din preocupările de bază ale ştiinŃei economice. În
decursul unei perioade de 500 de ani, din secolul
XV până în secolul XX, ea a cunoscut dezvoltări

succesive, de la conceptul de mercantilism la cel
de comerŃ liber.
1. Mercantilism (modelul William Petty,

Thomas Mun şi Antoine de Montchrétien)
RevoluŃia Reprezintă filosofia economică a

comercială comercianŃilor şi oamenilor de stat din secolele
XVI şi XVII. Baza acestei filosofii a constituit-o
“revoluŃia comercială”, respectiv tranziŃia de la
economii locale la economii naŃionale, de la
feudalism la capitalism, de la un comerŃ exterior
rudimentar la un comerŃ internaŃional extins.
Descoperirile geografice de la sfârşitul
secolului XV şi deschiderea minelor de metale
preŃioase din America din secolul XVI nu numai că
au stimulat comerŃul internaŃional, dar au produs un
flux abundent de metale preŃioase, adecvate pentru
a fi utilizate ca bani, ceea ce a încurajat economia
bazată pe bani şi preŃuri. Toate acestea au stimulat
creşterea întreprinderilor private şi apariŃia
capitalistului comerciant ca figură dominantă în
economie.
Puterea statului Doctrina mercantilistă s-a centrat pe puterea
statului, care trebuia consolidată şi întărită. O
autoritate centrală puternică bazată pe o armată
puternică era considerată ca fiind esenŃială pentru
expansiunea pe pieŃele externe şi pentru protecŃia
intereselor comerciale. Obiectivele indivizilor erau
privite ca fiind subordonate statului. Pentru ca
statul naŃional să fie puternic se punea un accent
deosebit pe tezaur, respectiv pe acumularea de
metale preŃioase, privite ca forma cea mai de dorit
a bogăŃiei şi ca sursă de finanŃare a armatei.
BalanŃă În consecinŃă, principalele monarhii
comercială activă europene au promovat o politică de stimulare a
exporturilor şi de restricŃionare a importurilor, astfel

încât să obŃină balanŃe comerciale active, deficitele
fiind acoperite de Ńările importatoare prin livrări de
metale preŃioase. Această orientare a fost calificată
în istoria gândirii economice drept mercantilism.
2. Avantaj absolut (modelul Adam Smith)
În a doua jumătate a secolului XVIII, politicile

mercantiliste au început să fie privite ca obstacol
pentru progresul economic. Un punct de cotitură în
acest sens a fost cartea “AvuŃia naŃiunilor” (“The
Wealth of Nations”), publicată de Adam Smith în
anul 1776, în care s-a argumentat că politicile
mercantiliste au favorizat pe producători, dar au
neglijat interesele consumatorilor, care au fost
obligaŃi să plătească preŃuri tot mai mari pentru
produsele necesare lor, care erau mai puŃine datorită
exportului.
Teoria lui Adam Smith în domeniul
comerŃului internaŃional porneşte de la ideea că
exportul este avantajos în măsura în care cu ajutorul
lui se pot importa mărfuri care ar satisface mai
deplin pe necesităŃile consumatorilor decât
producerea acestora la intern. Această teorie este
cunoscută sub numele de avantaj absolut.
În esenŃă, Adam Smith a considerat că regula Valoare –
care guvernează schimburile de mărfuri pe orice muncă
piaŃă, atât internă, cât şi externă, constă în
determinarea valorii mărfurilor prin munca
încorporată în ele. Aceasta înseamnă că, cel puŃin în
proporŃie de masă, schimburile directe de marfă sau
de marfă-bani-marfă aveau un caracter echivalent,
respectiv partenerii obŃineau valori egale.
Pentru a-şi demonstra teoria sa, Adam Smith a Economie
analizat pentru început Ńara A prin prisma unui unifactorială
singur factor de producŃie, respectiv productivitatea
muncii (economie unifactorială), exprimată prin

numărul de ore necesar pentru producerea unei
unităŃi de măsură din produsele X şi Y.
Simbolizând O=ore, M=muncă, rezultă că
necesarul unitar de muncă pentru produsul X este
OMX, iar pentru Y OMY. Se poate defini,
deasemenea, totalul resursei de muncă a unei Ńări
cu M (mare).
RenunŃări la Întrucât toate economiile au resurse limitate,
comerŃ indiferent cât de mari ar fi acestea, există limite în
nivelul producŃiei şi, întotdeauna, pentru a putea
produce mai mult dintr-un produs, economia
trebuie să renunŃe la producŃia altor mărfuri,
existând, deci, renunŃări la comerŃ. Aceste
renunŃări pot fi ilustrate grafic prin intermediul
frontierei posibilităŃilor de producŃie (FP).
Grafic I.1
Frontiera posibilităŃilor de producŃie
ProducŃia Y
în Ńara A
12
11
10
9
8 F
7
6
5
4 Fi
3
2 ProducŃia X
1 P Pi în Ńara A
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Cantitatea maximă din produsul Y ce poate fi

produsă, luând decizia să se producă o anumită
cantitate din produsul X, este reprezentată de linia
FP, cantitatea totală de muncă fiind limitată.
Frontiera
Frontiera posibilităŃilor de producŃie (FP) posibilităŃilor
ilustrează diferitele mixuri de bunuri pe care de producŃie
economia le poate produce: fie PPi din producŃia de
X, fie respectiv FFi din producŃia de Y.
Costul oportun reprezintă numărul de UM din Cost oportun
produsul Y la care economia trebuie să renunŃe
pentru a produce suplimentar o UM din produsul X.
Astfel, costul oportun al produsului X exprimat în
produsul Y este dat de raportul dintre
productivităŃile muncii, exprimate prin numărul de
ore necesar pentru producerea unei UM din produsul
X, respectiv Y.
Într-o economie concurenŃială, oferta este Mişcarea forŃei
determinată de înclinaŃia indivizilor de a-şi de muncă
maximiza veniturile. În economia noastră
simplificată A, întrucât munca este singurul factor de
producŃie, oferta la produsele X şi Y va fi
determinată de mişcarea forŃei de muncă spre oricare
sector care plăteşte salarii mai mari. Dacă producŃia
X creşte de la P la Pi, iar producŃia Y scade de la F
la Fi, preŃul la produsul X va scădea, iar la produsul
Y va creşte. În consecinŃă, salariile din sectorul Y
tind să crească, ceea ce va determina pe muncitorii
din sectorul X să se mute în Y. Ca rezultat, producŃia
şi oferta de Y vor creşte şi se vor reduce în sectorul
X, iar muncitorii vor migra din X spre Y, până în
momentul echilibrării pieŃei.
În absenŃa comerŃului internaŃional, Ńara A va
produce ambele mărfuri, iar preŃurile relative ale
produselor vor fi egale cu necesarurile unitare de
muncă respective.
Pentru a explica avantajul din comerŃul
internaŃional în cadrul modelului “avantaj absolut”,
Adam Smith a presupus că în lume există

două Ńări, A şi B, fiecare producând două produse,
X şi Y. Deasemenea, el a presupus că, iniŃial, între
A şi B nu circulă produsele, capitalul sau forŃa de
muncă. În perioada analizată, se presupune că
populaŃia, preferinŃele şi tehnologiile rămân
constante.
Tabel I.1
Demonstrarea specializării în producŃie şi
avantajului din comerŃ prin prisma avantajului
absolut
Produse
łara (unităŃi de produs / unitate de timp)
În absenŃa După specializare
comerŃului şi comerŃ
X Y X Y
A 6 3 12 -
B 3 6 - 12
Total
9 9 12 12
Mondial
Avantaj absolut Din tabel rezultă că Ńara A este mai

productivă (unităŃi de producŃie pe unitatea de
timp) decât B la producŃia produsului X, deci are
avantaj absolut la acest produs, iar Ńara B este mai
productivă decât A la produsul Y, la care are
avantaj absolut.
Specializare În loc ca fiecare Ńară să producă ambele
produse, ele decid ca A să producă marfa X la care
este mai productivă, iar B marfa Y la care este mai
productivă. Rezultatul este că în Ńara A producŃia la
produsul X creşte la mai mult decât suma
producŃiilor separate ale celor două Ńări la acest
produs (de la 9 la 12), iar Ńara B, de asemenea,
produce la produsul Y mai mult decât suma
producŃiei separate la acest produs (de la 9 la 12).
După specializare, făcând schimb de produse

între ele, X contra Y, cele două Ńări câştigă din
comerŃ, întrucât vor dispune pentru consum de o
mai mare cantitate din fiecare produs decât în cazul
producŃiei ambelor produse şi nefăcând comerŃ (12
X şi 12 Y faŃă de 9 X şi 9 Y).
Aşa cum am văzut, economiştii clasici au ComerŃ
considerat că elementul determinant al valorii unei
mărfi este munca necesară pentru producerea ei.
Potrivit acestei teorii, în exemplul nostru, Ńara B
poate să producă o unitate de măsură – UM din
produsul Y la un preŃ de 1/6 din munca anuală, iar
Ńara A la un preŃ de 1/3 din munca anuală.
Astfel, Ńara B are un avantaj absolut de 0,16 ani
muncă pe UM din produsul Y (1/3 – 1/6 = 0,16).
Acest avantaj de preŃ oferă comercianŃilor un
stimulent de a cumpăra produsul Y din Ńara B şi a-l
vinde în Ńara A, cu presupunerea că nu ar exista
cheltuieli de transport. Din aceleaşi motive se
consideră profitabil să se cumpere produsul X din
Ńara A şi să se vândă în Ńara B.
Câştigul general din această activitate Câştig din
comercială constă în transferul de muncă din comerŃ
sectorul produsului Y în sectorul produsului X în
Ńara A şi din sectorul produsului X în sectorul
produsului Y în Ńara B. Fiecare unitate transferată
în acest mod duce la creşterea producŃiei mondiale
a produsului X cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării A
creşte cu 6 UM, iar producŃia Ńării B scade cu 3
UM. Deasemenea, producŃia mondială a produsului
Y creşte cu 3 UM, întrucât producŃia Ńării B creşte
cu 6 UM, iar producŃia Ńării A scade cu 3 UM.
Acest simplu argument a fost de natură să
demonstreze că schimbul de mărfuri dintre Ńări
conduce, prin specializarea Ńărilor în produsele cu
avantaj absolut, la creşterea producŃiei şi a
consumului mondial.
3. Avantaj comparativ
(modelul David Ricardo)
a) DeficienŃele modelului avantaj absolut

Modelul avantajului absolut elaborat de
Adam Smith, pe lângă meritul său privind
demonstrarea creşterii producŃiei şi consumului
mondial prin specializarea Ńărilor în producŃie şi
comerŃ între ele, are şi o serie de deficienŃe, ca de
exemplu: nu defineşte mecanismul prin care
avantajul creşterii producŃiei este distribuit între
Ńări; nu explică ce se întâmplă în situaŃia în care o
Ńară renunŃă la producŃia unui produs, iar cealaltă
continuă să le producă pe ambele; nu analizează
motivele pentru care productivitatea în cele două
Ńări este diferită.
Legile Cea mai cunoscută dezbatere pe tema
Cerealelor comerŃului liber dintre state a avut loc în
Parlamentul britanic la începutul secolului XIX. Un
mare număr de ani, în timpul războaielor
napoleoniene, importul de cereale al Angliei din
FranŃa a fost supus unor obstacole severe (taxe
vamale, restricŃii cantitative), introduse prin Legile
Cerealelor (Corn Laws), care au avantajat pe
latifundiarii englezi.
Economistul David Ricardo, reprezentant al
capitalismului în formare, a utilizat argumentul
avantajului comparativ pentru a demola Legile
Cerealelor. Potrivit acestui argument, Ńările au de
câştigat din comerŃ chiar şi atunci când una dintre
ele este mai puŃin productivă decât cealaltă la toate
mărfurile pe care le produce, deci nu există avantaj
absolut.
Pentru a-şi argumenta teoria, David Ricardo
a utilizat, ca şi Adam Smith, tot un model bazat
numai pe productivitate, cu două Ńări, A şi B, care
produc două produse, X şi Y. łara A este mai

productivă decât Ńara B atât la producŃia de X, cât şi
la producŃia de Y. În acest caz, Ńara A are avantaj
absolut atât la X cât şi la Y, în timp ce Ńara B are
dezavantaj absolut la ambele produse. Concluzia
care s-ar degaja, conform modelului avantajului
absolut, ar fi că lipsesc stimulentele pentru transferul
muncii de la un produs la altul, ca atare comerŃul nu
are loc, iar producŃia şi consumul mondial nu cresc.
b) Avantajul comparativ din comerŃul cu

două produse
AdmiŃând, totuşi, posibilitatea comerŃului PreŃ relativ
internaŃional se observă că preŃurile nu mai sunt
determinate numai de considerente interne. Dacă
preŃul relativ la X este mai mare în B decât în A,
atunci este posibil să se exporte produsul X din A
în B şi să se exporte produsul Y din B în A. Dar
aceasta nu se poate produce la infinit. łara A va
exporta produsul X şi B produsul Y până când
preŃurile relative se vor egaliza.
PreŃurile (P) în comerŃul internaŃional, ca şi
preŃurile interne, sunt determinate de raportul dintre
cerere şi ofertă. În discutarea avantajului
comparativ, se acordă o atenŃie deosebită modului
de abordare a problematicii cererii şi ofertei. Într-
un anumit context, este acceptabilă concentrarea
numai asupra cererii şi ofertei pentru un anumit
produs (X, de exemplu), adică efectuarea unei
analize a echilibrului parŃial. Când se studiază, însă,
avantajul comparativ, trebuie să se Ńină seama de
relaŃia dintre pieŃe, în acest caz dintre piaŃa
produsului X şi cea a produsului Y. Atâta timp cât
Ńara A exportă produsul X contra Y, iar Ńara B
produsul Y contra X, nu este rezonabilă analiza
izolată a pieŃei produsului X, respectiv Y. În
consecinŃă, trebuie realizată o analiză a echilibrului
general, care să ia în considerare legăturile dintre

cele două pieŃe.
O cale utilă pentru tratarea concomitentă a
celor două pieŃe este să ne concentrăm nu numai
asupra cantităŃilor (Q) din produsul X şi Y, ci şi
asupra ofertei şi cererii relative, adică asupra
numărului de UM de X oferite sau cerute, împărŃit
la numărul de UM de Y oferite sau cerute. Graficul
de mai jos ilustrează oferta şi cererea mondială de
X faŃă de Y, ca funcŃie a preŃului produsului X,
relativ la cel al produsului Y.
Grafic I.2
Ofertă şi cerere relativă
PreŃul relativ al lui

X, PX/PY
O*MX /O*MY OR
•1
OMX/OMY • Cantitatea
CR relativă a
2
CR’ produsului X,
M/O MX Q X + Q *X
M * /O *MY Q Y + Q *Y
Curba cererii relative este notată cu CR.

Curba ofertei relative este notată cu OR. Echilibrul
general mondial impune ca oferta relativă să fie
egală cu cererea relativă şi, astfel, preŃul mondial
relativ este determinat de intersecŃia curbei CR cu
OR.
Curba CR arată că cererea de X raportată la
Y descreşte în funcŃie de preŃul X raportat la Y.
Curba OR arată că oferta de X raportată la Y este o

funcŃie crescătoare a aceluiaşi preŃ relativ.
O caracteristică a exemplului din tabelul I.2
este faptul că Ńara A are o productivitate mai mare
(avantaj absolut) la ambele produse.
Tabel I.2
UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru
producŃia produselor X şi Y
Productivitate Cost
łara (ore/UM) Oportun
X Y X Y
A 1 2 0,5 2,0
B 6 3 2,0 0,5
Primul lucru pe care trebuie determinat este

preŃul relativ al produsului X, respectiv PX/PY.
Acesta depinde de cerere, dar în mod necesar se află
între costul oportun al produsului X din cele două
Ńări. În Ńara A, costul oportun al X faŃă de Y este
OMX/OMY=1/2. În Ńara B este OMX*=6, OMY*=3.
Deci, costul oportun este 2. Rezultă că preŃul relativ
al produsului X este între 0,5 şi 2. Să presupunem
că, în condiŃiile unui echilibru mondial, PX/PY=1,
respectiv 1 UM din produsul X se vinde pe 1 UM
din produsul Y pe pieŃele externe.
La acest preŃ relativ al produsului X, Ńara A se Specializare
va specializa în produsul X şi B în produsul Y (Ńara
A este relativ mai eficientă la produsul X,
comparativ cu Ńara B, iar Ńara B este relativ mai
eficientă la produsul Y faŃă de Ńara A). Pentru a
proba acest lucru, se observă că un muncitor din A
ar câştiga numai jumătate producând produsul Y
decât ar câştiga producând produsul X, inversul fiind
valabil pentru Ńara B.
Este interesant de analizat implicaŃiile Rata
comerŃului asupra raportului ratelor salariilor în salariilor
cele două Ńări. În primul rând, trebuie notat că rata

salariilor în fiecare Ńară se determină în funcŃie
de produsele pe care le fabrică. După comerŃ, Ńara
A produce produsul X. Întrucât se consumă 1 oră
pentru a se produce 1 UM din produsul X, rata
salariilor în Ńara A este 1 UM produs X pe om/oră.
În mod similar, Ńara B produce produsul Y, având
nevoie de 3 ore pe UM, deci rata salariului este 1/3
UM produs Y pe om/oră.
Avantaj de cost Pentru a face aceste rate de salarii
comparabile în X şi Y se utilizează preŃurile
relative ale celor două produse. Dacă 1 UM produs
Y este cât 1 UM produs X, rata salariilor în Ńara B
este 1/3 din rata salariilor în Ńara A. Această
proporŃie a ratei salariilor se găseşte între
proporŃiile productivităŃilor celor două Ńări în cele
două industrii. łara A este de 6 ori mai productivă
decât Ńara B la produsul X, dar numai de 1,5
ori mai productivă la produsul Y şi încheie cu o
rată a salariilor de 3 ori mai mare decât în B.
Aceasta se întâmplă întrucât salariul relativ este un
intermediar între productivităŃile relative, fiecare
Ńară încheind cu un avantaj de cost la un produs.
Pentru că are o rată a salariului mai scăzută, Ńara B
are un avantaj de cost la produsul Y, chiar dacă are
o productivitate mai mică. łara A are un avantaj de
cost la produsul X, chiar dacă are o rată mai mare a
salariilor, întrucât salariul este mai mult decât
compensat prin productivitatea mai ridicată.
Specializându-se în producŃia la care au
avantaj comparativ şi făcând comerŃ între ele
ambele Ńări au de câştigat.
ProducŃie łara A ar putea să producă direct produsul
“indirectă” Y, dar prin comerŃ cu Ńara B, indirect îl “produce”,
printr-o producŃie mai mare de X pe care o vinde
apoi în schimbul Y. Această metodă indirectă de
“producere” a produsului Y este mult mai eficientă
decât producerea directă. Dacă ar produce direct
marfa Y, Ńara A ar produce într-o oră numai 0,5 UM.

Aceeaşi oră de muncă poate fi utilizată pentru
a produce 1 UM din marfa X, în schimbul căreia
poate să importe 1 UM din marfa Y. łara A câştigă
producând mai mult produsul X şi importând
produsul Y şi deci câştigă din comerŃ.
În mod similar, Ńara B ar putea utiliza 1 oră de
muncă pentru a produce 1/6 UM din produsul X.
Dar, poate utiliza acea oră pentru a produce 1/3 UM
produs Y pe care să-l schimbe cu 1/3 UM din marfa
X din import.
În acest exemplu, fiecare Ńară poate folosi de
două ori mai eficient munca, specializându-se în
producŃia la care are avantaj comparativ şi, deci,
“producând indirect” (prin import) marfa la care a
renunŃat în “producŃia directă”.
În plus, comerŃul extinde posibilităŃile de
consum. În lipsa comerŃului, posibilităŃile de consum
sunt limitate de frontiera posibilităŃilor de producŃie
(FP). Dacă se face comerŃ, fiecare economie va
putea consuma un mix diferit din produsul X şi Y
faŃă de mixul pe care îl produce.
c) Avantajul comparativ din comerŃul cu mai

multe produse
În analiza de până acum s-a utilizat un model
în care numai două mărfuri sunt produse şi
consumate. În practică, însă, se produc şi se
comercializează un număr extrem de mare de
produse.
Pentru a demonstra avantajul comparativ într-
un model cu mai multe produse, vom utiliza
exemplul din tabelul I.3.
Ce Ńară produce şi ce produse – depinde de Productivitate
ratele salariilor din A şi B. łara A va avea un şi salarii
avantaj de cost pentru oricare produs la care
productivitatea ei relativă este mai mare decât
salariul relativ, iar Ńara B va avea avantaj la

celelalte produse. Dacă, de exemplu, în Ńara A
salariile sunt de 5 ori mai mici decât în Ńara B,
merele şi bananele se vor produce în A, iar
caviarul, curmalele şi smochinele în Ńara B. Dacă,
însă, în Ńara A salariile sunt de numai 3 ori mai
mari decât în Ńara B, atunci Ńara A se va
specializa în mere, banane şi caviar, în timp ce Ńara
B în curmale şi smochine.
Tabel I.3
Necesarul unitar de muncă
în Ńările A şi B
Necesarul Necesarul Avantajul

unitar de unitar de relativ de
Produse muncă în muncă în productivitate
Ńara A Ńara B în Ńara A
(OMI) (OMI*) (OMI /OMI*)
Mere 1 10 10
Banane 5 40 8
Caviar 3 12 4
Curmale 6 12 2
Smochine 12 9 0,75
Este o astfel de specializare avantajoasă?

Folosim pentru demonstraŃie aceeaşi metodă de
comparare a costului pentru a produce un bun
direct sau pentru a-l “produce” importându-l. În
cazul că salariul în A este de 3 ori mai mare decât
în B, Ńara A importă curmale şi smochine. O
unitate de curmale în B necesită 12 ore, dar în
muncă internă în A, datorită diferenŃei de salariu,
este de numai 4 ore/om, deci mai puŃin de 6 ore cât
s-ar fi consumat producând marfa la intern.
Acelaşi lucru se poate stabili şi pentru Ńara A în
cazul importului de mere, banane şi caviar.
Mercantilism Cost oportun

Metale preŃioase PreŃuri relative
Tezaur Specializare
Stat naŃional Câştig din comerŃ
Excedent comercial Avantaj comparativ
Avantaj absolut Echilibru parŃial
Valoare-muncă Echilibru general
Productivitatea muncii Ofertă şi Cerere relativă
Economie unifactorială Rata salariilor
RenunŃări la comerŃ ProducŃie directă
Frontiera posibilităŃilor de ProducŃie indirectă
producŃie PosibilităŃi de consum
Probleme
1. ExplicaŃi de ce în cadrul unei politici

mercantiliste producătorii au de câştigat, iar
consumatorii au de pierdut.
2. łara A produce o unitate din produsele X şi Y

în 10 şi respectiv 5 ore. łara B produce
aceleaşi produse în 5 şi respectiv 10 ore. În ce
produs se va specializa fiecare Ńară? Cu câte
procente va creşte producŃia şi consumul
mondial după specializare şi comerŃ?
3. łara A produce 1 UM din produsul X în 2 ore

şi 1 UM din produsul Y în 4 ore. łara B
produce aceleaşi produse în 12 şi respectiv 6
ore. Care este costul oportun al produsului X
faŃă de Y în cele două Ńări? În ce se va
specializa fiecare? La cât creşte producŃia şi
consumul mondial după specializare şi comerŃ?
4. ExplicaŃi mecanismul formării preŃurilor în

comerŃul internaŃional.
5. ArgumentaŃi câştigul din comerŃul internaŃional

cu referire la nivelul producŃiei şi consumului
mondial.
Teste grilă
1. Care dintre următorii factori a fost utilizat în

analiza economiei unifactoriale întreprinsă
de către clasicii economiei internaŃionale ca
ştiinŃă:
a) toŃi factorii;
b) pământul (T);
c) capitalul (C);
d) munca (M);
e) nici un factor.
2. Cine este autorul modelului de comerŃ bazat

pe avantaj comparativ:
a) Antoine de Montchretien;
b) Adam Smith;
c) William Petty;
d) David Ricardo;
e) Thomas Mun.
3. Mercantilismul punea accentul pe:

a) puterea statului;
b) interesul individual;
c) import;
d) export;
e) concurenŃă.
4. De ce posibilităŃile de producŃie ale unei Ńări

sunt limitate:
a) întrucât piaŃa internă nu absoarbe mai mult;
b) întrucât orice economie, oricât de bogată ar fi,
are, totuşi, resurse limitate;
c) întrucât nu este economic să se producă peste o
anumită limită;
d) întrucât pentru a produce mai mult dintr-un
produs trebuie să se renunŃe la producŃia altui
produs;
e) întrucât s-ar accentua concurenŃa.
5. Costul oportun reprezintă:

a) costul cel mai scăzut cu care poate fi fabricat
un produs;
b) costul care permite vânzarea produsului pe
piaŃa internă;
c) costul care permite vânzarea produsului pe
piaŃa externă;
d) cantitatea dintr-un produs la care Ńara trebuie să
renunŃe pentru a produce o cantitate
suplimentară din alt produs;
e) costul care poate fi acoperit din preŃul de
vânzare al produselor.
6. Avantajul absolut în cadrul modelului Adam

Smith este dat de:
a) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y
în Ńara A;
b) diferenŃa de productivitate la produsele X şi Y
în Ńara B;
c) diferenŃa de productivitate la produsul X între
Ńările A şi B;
d) diferenŃa de productivitate la produsul Y între
Ńările A şi B;
e) egalitatea productivităŃii la produsele X şi Y
între Ńara A şi Ńara B.
7. Avantajul comparativ în cadrul modelului

David Ricardo rezultă atunci când:
a) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la
produsul X;
b) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la
produsul X;
c) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la
produsele X şi Y;
d) Ńara A este mai productivă decât Ńara B la
produsul Y;
e) Ńara B este mai productivă decât Ńara A la
produsul Y.
8. Avantajul comparativ se bazează pe:

a) diferenŃa de productivitate între Ńările A şi B;
b) diferenŃa de eficienŃă între Ńările A şi B;
c) diferenŃa de populaŃie între Ńările A şi B;
d) diferenŃa de suprafaŃă între Ńările A şi B;
e) diferenŃa de condiŃii climaterice între Ńările A şi
B.
9. În cadrul modelului avantajului comparativ,

“producŃia indirectă” înseamnă:
a) producŃia mărfii cu utilaje închiriate din
exterior;
b) producŃia mărfii pe baza unor subansamble
importate;
c) producŃia mărfii cu utilaje din interior şi
subansamble fabricate la intern;
d) producŃia mărfii pentru un client extern, care
livrează materia primă şi accesoriile necesare
acesteia;
e) importul unui produs fabricat mai eficient în
exterior contra exportului unui produs fabricat
mai eficient în interior.
10. ComerŃul internaŃional are ca rezultat pe

ansamblul Ńării:
a) scăderea posibilităŃilor de consum;
b) creşterea producŃiei;
c) scăderea producŃiei;
d) creşterea preŃurilor pe plan internaŃional;
e) creşterea consumului.
CAPITOLUL II.
TEORIA MODERNĂ A
COMERłULUI INTERNAłIONAL
David Ricardo a dezvoltat modelul său ca un

instrument de luptă politică împotriva
latifundiarilor. Aşa cum s-a văzut, el a pus accentul
pe câştigul rezultat din comerŃul liber pentru Ńara
luată în ansamblu, ignorând implicaŃiile asupra
intereselor diferitelor grupuri de oameni, asupra
distribuŃiei interne a veniturilor. Cu toată acestea,
modelul ricardian al comerŃului rămâne una din
evoluŃiile cele mai valoroase în teoria economică.
1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli

Heckscher - Bertil Ohlin)
DiferenŃa Dacă munca este singurul factor de

de resurse producŃie, aşa cum au presupus modelele Adam
Smith şi David Ricardo, avantajele absolut şi
comparativ pot să rezulte numai din diferenŃele de
productivitate. În lumea reală, comerŃul, fiind
parŃial explicat prin diferenŃele de productivitate
şi eficienŃă, reflectă, totodată, diferenŃele de
resurse ale Ńărilor. Canada exportă produse
forestiere în SUA nu pentru că muncitorii
Teorii moderne privind comerŃul internaŃional 43
canadieni din acest sector ar fi mai productivi decât

cei americani, ci pentru că în Canada suprafaŃa de
pădure pe locuitor este mai mare decât în SUA. Un
punct de vedere realist asupra comerŃului trebuie să
evidenŃieze nu numai munca, ci şi alŃi factori de
producŃie, precum pământul şi capitalul.
Pentru a explica rolul resurselor în comerŃ, Eli
Heckscher şi Bertil Ohlin, doi economişti suedezi,
au elaborat un model în care diferenŃa de resurse
constituie singura sursă de comerŃ. Modelul arată că
avantajul comparativ este influenŃat de interacŃiunea
dintre resursele unei naŃiuni (abundenŃa relativă a
factorilor de producŃie) şi tehnologia de producŃie
(care influenŃează intensitatea relativă cu care
diferiŃii factori de producŃie sunt utilizaŃi în
producŃia diverselor produse).
Modelul porneşte de la premisa că o Ńară (A) Intensitatea
produce două produse: alimente (X) şi îmbrăcăminte în factori
(Y). Aceste producŃii necesită două input-uri, care
sunt disponibile în cantităŃi limitate, respectiv teren
(T) şi muncă (M). S-a pornit, de asemenea, de la
premisa că producŃia de alimente X este intensivă în
teren, respectiv T/M este mai mare decât M/T, iar, în
mod corespunzător, producŃia de îmbrăcăminte (Y)
este intensivă în muncă, respectiv M/T este mai
mare decât T/M.
Pornind de la aceste premise, modelul
abordează situaŃia de comerŃ dintre Ńara A şi o Ńară
B, care produce aceleaşi mărfuri, evidenŃiind
implicaŃiile ce rezultă din schimburi asupra
preŃurilor internaŃionale, salariilor şi distribuŃiei
veniturilor în cele două Ńări.
Din tabelul II.1 rezultă că Ńara A este relativ
mai abundentă în teren (T/M > M/T), respectiv 3,33
faŃă de 0,30, în timp ce Ńara B este relativ
mai abundentă în muncă (M/T > T/M), respectiv
1,85 faŃă de 0,53.
Tabel II.1
AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în factori
şi specializarea prin comerŃ
AbundenŃa relativă
łară Input-uri şi şi specializarea prin
producŃie fără comerŃ în produsul
comerŃ intensiv în factorul
Produs abundent
M T M/T T/M
A X Y X —
X 20 95 0,21 4,75
Y 10 5 2,00 0,50
Total 30 100 0,30 3,33
B X Y — Y
X 3 5 0,60 1,66
Y 10 2 5,00 0,20
Total 13 7 1,85 0,53
AbundenŃă O Ńară care are o ofertă mai mare la o resursă

relativă decât la alta este relativ abundentă în acea resursă
şi tinde să producă mai mult din produsul care
utilizează intensiv resursa abundentă. Totodată,
Ńările sunt relativ mai eficiente în producŃia
bunurilor a căror producŃie este intensivă în
resursele la care au o ofertă relativ abundentă. În
cazul nostru, Ńara A este relativ mai abundentă în
teren, deci se va specializa în producŃia de
alimente, iar Ńara B este relativ mai abundentă în
muncă, deci se va specializa în producŃia de
îmbrăcăminte.
DistribuŃia Schimbările în preŃurile relative ale
veniturilor produselor au un puternic efect asupra veniturilor
relative obŃinute de diferitele resurse. O creştere a
preŃului la produsului intensiv în teren conduce la
creşterea proporŃională mai mare a rentei, scăzând,
totodată, rata salariilor. Întrucât comerŃul modifică
preŃurile relative, schimburile internaŃionale au un
efect puternic şi asupra distribuŃiei veniturilor,

deŃinătorii de factori abundenŃi câştigând, iar cei care
deŃin resurse limitate pierzând.
Într-un model idealizat, comerŃul internaŃional
ar trebui să ducă la egalizarea preŃurilor factorilor de
producŃie, precum munca sau capitalul. Acest lucru
nu se întâmplă în practică, datorită diferenŃelor în
resurse, barierelor comerciale şi diferenŃelor de
tehnologie.
Analiza empirică a teoriei Heckscher – Ohlin,
potrivit căreia Ńările tind să se specializeze în
producŃia şi exportul produselor care sunt intensive
în factorii pentru care ele au o ofertă relativ
abundentă, nu a condus la rezultate generale
pozitive, deoarece diferenŃele în tehnologia cu care
sunt utilizate resursele joacă un rol cheie. Cu toate
acestea, teoria Heckscher – Ohlin rămâne un model
util pentru diagnosticarea efectelor comerŃului
internaŃional.
2. Factorii specifici şi distribuŃia veniturilor

(modelul Paul Samuelson - Ronald Jones)
Există două motive pentru care comerŃul are Transfer de

o influenŃă puternică asupra distribuŃiei veniturilor. resurse
Primul – resursele nu pot fi transferate imediat şi
fără cost de la o industrie la alta. Al doilea –
industriile diferă în factorii de producŃie pe care îi
utilizează şi, în consecinŃă, o schimbare în mixul de
produse pe care o Ńară le fabrică va reduce cererea
pentru unii factori de producŃie, în timp ce pentru
alŃii cererea va creşte. Pentru aceste motive,
comerŃul internaŃional nu este atât de avantajos
pentru toŃi. Dacă pentru o Ńară, în totalitate, comerŃul
este benefic, deseori el afectează semnificativ
interesele unor grupuri din cadrul Ńării, cel puŃin pe
termen scurt.
Un exemplu semnificativ îl reprezintă

politica Japoniei faŃă de cultura orezului. Japonia
permite un import limitat de orez deşi, datorită
suprafeŃei agricole limitate, îl produce în interior
mult mai scump decât alŃi producători. Se înŃelege
că dacă importul de orez în Japonia ar fi liber, toŃi
japonezii ar avea un standard de viaŃă mai ridicat.
Fermierii japonezi ar avea, însă, de suferit. Fără
îndoială, fermierii dislocaŃi ar putea găsi de lucru
în industrie sau în servicii. Dar acest transfer costă
şi implică şi alte inconveniente. De asemenea, ar
scădea preŃul pământului în Japonia. De aceea,
fermierii japonezi se opun liberalizării importului
de orez, iar opoziŃia lor organizată a contat mai
mult decât câştigul ce s-ar fi realizat pentru
întreaga Ńară.
Factori specifici, Paul Samuelson şi Ronald Jones, doi
factor mobil economişti americani, au elaborat un model al
comerŃului internaŃional bazat pe factori specifici.
Spre deosebire de alte modele, care au utilizat un
singur factor de producŃie (munca sau resursele),
Samuelson şi Jones au dezvoltat un model
trifactorial: munca (M), capital (C) şi pământ sau
teren (T). Produsele alimentare (X) sunt fabricate
utilizând teren (T) şi muncă (M), în timp ce
produsele manufacturate (Y) se obŃin prin utilizarea
capitalului (C) şi a muncii (M). Astfel, munca este
un factor mobil, care poate fi utilizat în ambele
sectoare, în timp ce pământul şi capitalul sunt
factori specifici, primul fiind utilizat în producŃia
de alimente, iar cel de-al doilea în producŃia de
manufacturate.
Dacă numai munca poate fi utilizată în
ambele sectoare şi dacă ea poate migra dintr-un
sector în altul, se pun întrebări referitoare la
frontiera posibilităŃilor de producŃie, mixul de
produse fabricate dacă Ńara se angajează în comerŃ,
avantajele şi dezavantajele din comerŃ pe ansamblul

Ńării şi pe grupe de lucrători.
În sectorul manufacturier, cu cât input-ul Produs
de muncă la un volum dat de capital este mai mare, marginal
cu atât va fi mai mare output-ul. Însă, dacă input-ul
de muncă creşte fără a majora şi capitalul, înseamnă
că adăugând noi muncitori, fiecare muncitor
lucrează cu un capital mai mic, deci creşterile de
producŃie sunt mai mici decât precedentele. Se
reduce astfel randamentul, fenomen cunoscut sub
denumirea de produs marginal al muncii. Acelaşi
fenomen se petrece şi în sectorul agricol, unde se
majorează factorul M, dar factorul T rămâne
neschimbat.
Grafic II.1
Frontiera posibilităŃilor de producŃie
în modelul cu factori specifici
FuncŃia de producŃie ProducŃie de alimente

la alimente, QX (creşte ↑ )
QX=QX(T,MX) T
1’
Q 2X 2’
3’
M M 2X Q 2y Qy
A T
1
Inputul de muncă M 2y ProducŃia de
în alimente MX 2 manufacturate
(creşte ← ) 3 (creşte → )
A M
Inputul de muncă FuncŃia de producŃie
în manufacturate My la manufacturate,
(creşte ↓) Qy=Qy(C,My)
ProducŃia de alimente (X) şi de

manufacturate (Y) este determinată de alocarea
muncii (M). În dreptunghiul din stânga jos,
alocarea M între sectoare poate fi ilustrată printr-
un punct de pe linia AA, care reprezintă toate

combinaŃiile de input de muncă în X şi în Y,
pentru a rezulta totalul ofertei de muncă. Unui
punct anume de pe linia AA, ca de pildă punctului
2, îi corespunde un input de muncă în Y ( M 2Y ) şi
în X ( M 2x ). Curbele din cele două pătrate (jos
dreapta şi sus stânga) reprezintă funcŃiile de
producŃie de alimente şi manufacturate. Acestea
permit determinarea producŃiei ( Q 2X şi Q 2Y , de
exemplu) la un input dat al factorului M (AA2, de
exemplu). Apoi, în pătratul din dreapta sus, curba
TT arată variaŃia de producŃie de alimente şi de
manufacturate, în funcŃie de transferul muncii, de
la alimente la manufacturate, cu output-uri la 1', 2'
şi 3', corespunzător alocării de muncă 1, 2 şi
3. Datorită randamentului în scădere, TT este o
curbă bombată descrescătoare şi nu o linie dreaptă.
După ce am văzut cum lucrează un model
cu factori specifici într-o singură economie, să ne
întoarcem la analiza comerŃului internaŃional. Să
ne imaginăm două Ńări, Japonia şi Statele Unite,
care fac comerŃ între ele. Pentru a face comerŃ,
cele două Ńări trebuie să fie diferite în ceea ce
priveşte preŃurile relative la produsele agricole şi
manufacturate, care ar exista în absenŃa
comerŃului. Ele pot avea preŃuri diferite fie pentru
că sunt diferite în ceea ce priveşte cererea relativă,
fie pentru că diferă în ceea ce priveşte oferta
relativă. Să presupunem că ele sunt diferite din
punctul de vedere al ofertei relative, datorită
diferenŃelor de productivitate sau de resurse.
RelaŃia dintre resurse şi oferta relativă este direct
proporŃională: o Ńară cu capital abundent şi cu
puŃin pământ tinde să producă o rată mai mare de
manufacturate faŃă de alimente la orice preŃ dat, în
timp ce o Ńară abundentă în pământ tinde să
producă o rată mai mare de alimente. Dacă

celelalte elemente rămân neschimbate, o creştere
de capital va duce la creşterea productivităŃii
marginale în sectorul manufacturier, în timp ce o
creştere a ofertei de pământ va majora producŃia de
alimente în detrimentul celei de manufacturate.
Când cele două Ńări decid să facă comerŃ, ele Economie
creează o economie mondială integrată, a cărei mondială
producŃie de manufacturate şi alimente este egală cu integrată
suma producŃiilor celor două Ńări. Dacă o Ńară nu
face comerŃ, producŃia unui produs trebuie să fie
egală cu consumul. ComerŃul internaŃional face
posibil, aşa cum s-a menŃionat, ca mixul de
producŃie de manufacturate şi alimente să fie diferit
faŃă de mixul de consum la aceleaşi produse. Dar, în
timp ce volumul din fiecare produs consumat şi
fabricat poate diferi, din punct de vedere valoric Ńara
nu poate cheltui mai mult decât încasează. Rezultă
că valoarea consumului trebuie să fie egală cu
valoarea producŃiei. Cu alte cuvinte, dacă Japonia şi
SUA fac comerŃ, valoric exportul de manufacturate
din Japonia trebuie să fie egal cu exportul de
alimente din SUA, iar exportul de alimente din SUA
trebuie să fie egal cu importul de manufacturate din
Japonia.
Acum se poate, deja, pune întrebarea: cine
câştigă şi cine pierde din comerŃ?
În primul rând, cum sunt afectate grupurile din Câştigători şi
cele două Ńări? Japonia, înainte de comerŃ, avea pierzători din
preŃuri relative la manufacturate mai mici decât în comerŃ
SUA. După comerŃ, care duce la o convergenŃă a
preŃurilor relative din cele două Ńări la manufacturate
(creştere în Japonia şi scădere în SUA), în Japonia
au de câştigat deŃinătorii de capital şi au de pierdut
deŃinătorii de pământ. În Statele Unite efectul este
invers: preŃurile la manufacturate scăzând, pierd
deŃinătorii de capital şi câştigă deŃinătorii de pământ.
Prin urmare, din acest prim punct de vedere,
comerŃul avantajează factorul care este specific în

sectorul de export din fiecare Ńară şi
dezavantajează factorul care este specific
sectorului concurat de import.
În al doilea rând, ce se întâmplă pe
ansamblul Ńării? Dacă un comerŃ este potenŃial
benefic pe ansamblul Ńării, cei care câştigă din
comerŃ ar trebui să compenseze pe cei care pierd.
Fiecare individ poate avea un avantaj din comerŃ,
acesta neînsemnând că îl şi are. În lumea reală,
prezenŃa câştigătorilor şi păgubiŃilor din comerŃ
este una din cele mai importante raŃiuni pentru
care schimburile comerciale internaŃionale nu sunt
libere.
În politicile comerciale actuale, distribuŃia
veniturilor între câştigători şi păgubiŃi este de o
importanŃă crucială. Aceasta se datorează şi
faptului că cei care pierd din comerŃ sunt, de
regulă, mai bine informaŃi, mai solidari şi mai bine
organizaŃi decât cei care câştigă.
3. Modelul standard al comerŃului (modelul

Paul Krugman – Maurice Obstfeld)
Modelele clasice şi moderne prezentate

ilustrează un anume aspect particular al comerŃului
internaŃional. Pentru a evidenŃia acest aspect
particular, fiecare model ignoră anumite laturi ale
realităŃii economice, pe care, însă, le iau în
considerare altele. Astfel că, pentru analiza
profundă a problemelor reale şi emiterea de
judecăŃi de valoare, trebuie cunoscute şi abordate
conjugat toate aceste modele. La mijlocul anilor '80
din secolul trecut, una dintre principalele modificări
ale comerŃului internaŃional a constat în creşterea
rapidă a exporturilor din Japonia, precum şi din
Coreea de Sud, Taiwan şi ceilalŃi "tigrii asiatici".
Aceste Ńări au înregistrat o majorare accelerată a

productivităŃii, Japonia devansând SUA în
numeroase sectoare. Pentru aprecierea implicaŃiilor
creşterii productivităŃii asupra comerŃului se poate
utiliza modelul ricardian. Cunoscând că modificarea
structurii comerŃului are efecte diferenŃiate ale
asupra diverselor grupuri sociale, pentru înŃelegerea
implicaŃiilor creşterii comerŃului din zona Pacificului
asupra distribuŃiei veniturilor din SUA poate fi
folosit modelul bazat pe factori specifici.
Schimbarea structurii stocului de resurse al Ńărilor
din Asia de Sud prin rate de acumulare a capitalului
mai mari şi creşterea concomitentă a ponderii forŃei
de muncă calificate, cea necalificată caracterizându-
se prin "raritate" mai accentuată, justifică aplicarea
modelului Heckscher - Ohlin.
Cu toate aceste diferenŃieri, toate modelele
prezintă anumite trăsături comune: capacitatea
productivă a unei economii poate fi ilustrată
elocvent prin intermediul frontierei posibilităŃilor de
producŃie, diferenŃierile existente în privinŃa acesteia
dând naştere comerŃului internaŃional; posibilităŃile
de producŃie determină evoluŃia ofertei relative a
unei Ńări; echilibrul la scara economiei mondiale
este rezultatul cererii relative mondiale şi evoluŃiei
ofertei relative mondiale, aceasta din urmă fiind
determinată de evoluŃiile ofertelor relative ale
naŃiunilor.
Datorită acestor trăsături comune, modelele Model
analizate pot fi concepute drept cazuri speciale ale standard
unui model mai general – standard – al economiei
mondiale. Se pot contura numeroase subiecte de
interes în economia mondială a căror analiză poate fi
întreprinsă prin prisma acestui model standard,
detalierea fiind influenŃată de "submodelul" ales.
Acestea includ: efectele modificărilor ofertei
mondiale generate de creşterea economică;
schimbările cererii mondiale determinate de
Raport de
ajutoarele pentru dezvoltare, reparaŃiile de război

şi alte transferuri internaŃionale de venituri;
modificările concomitente ale cererii şi ofertei
mondiale datorate protecŃiei tarifare şi netarifare.
Modelul standard al comerŃului implică
existenŃa curbei ofertei mondiale relative ce
rezultă din posibilităŃile de producŃie şi a cererii
mondiale relative ce derivă din diferenŃele de
gusturi (preferinŃe). Raportul de schimb (raportul
dintre preŃurile de export şi preŃurile de import)
este determinat de intersecŃia dintre curba ofertei
mondiale relative şi cea a cererii mondiale relative.
Dacă celelalte elemente rămân nemodificate,
îmbunătăŃirea raportului de schimb al unei Ńări
atrage creşterea bunăstării acesteia. Dimpotrivă,
înrăutăŃirea raportului de schimb antrenează
accentuarea declinului economic.
Creştere Creşterea economică înseamnă o
economică modificare provenită din exterior în frontiera
posibilităŃii de producŃie a Ńării. O astfel de
creştere este de regulă "atrasă", ceea ce implică o
schimbare mai mare a frontierei posibilităŃilor de
producŃie pentru anumite bunuri în raport cu altele.
În condiŃiile în care celelalte elemente rămân
constante, efectul imediat al creşterii "atrase"
rezidă în majorarea ofertei mondiale relative la
bunurile la care se constată acest tip de creştere.
Această schimbare a curbei ofertei mondiale
relative determină, la rândul său, o modificare în
sensul îmbunătăŃirii raportului de schimb al Ńării.
Dacă această îmbunătăŃire faŃă de situaŃia
anterioară, antrenează consolidarea creşterii
interne iniŃiale, afectează, însă, negativ partenerii
comerciali ai respectivei Ńări. În cazul în care
evoluŃia raportului de schimb este nefavorabilă,
declinul anihilează unele dintre efectele pozitive
ale creşterii interne, dar este benefică pentru
partenerii comerciali.
DirecŃia efectelor raportului de schimb

depinde de natura creşterii economice. Creşterea Export atras,
numită “export-atras" (acea creştere care extinde import atras
posibilităŃile unei economii de a produce mai mult
acele bunuri pe care le exporta iniŃial în raport cu
majorarea posibilităŃilor de a produce bunuri care
concurează cu importurile) înrăutăŃeşte raportul de
schimb. Desigur, creşterea numită "import-atras",
care induce creşterea posibilităŃilor de a produce mai
mult bunuri care concurează cu importurile,
îmbunătăŃeşte raportul de schimb. Este posibil ca
"importul-atras" să afecteze negativ partenerii
comerciali, ceea ce se poate remarca, într-o oarecare
măsură, în cazul SUA în perioada postbelică.
Transferurile internaŃionale de venituri, cum Transferuri
ar fi reparaŃiile de război şi ajutoarele pentru unilaterale
dezvoltare, pot afecta raportul de schimb al unei Ńări
prin modificarea curbei cererii mondiale relative.
Dacă Ńara receptoare cheltuieşte o pondere mai mare
din creşterea veniturilor pentru produsele de export
decât Ńara donatoare, transferul majorează cererea
mondială relativă pentru bunurile de export ale Ńării
receptoare şi, prin urmare, îi îmbunătăŃeşte raportul
de schimb. Această îmbunătăŃire consolidează
transferul iniŃial şi se constituie într-un beneficiu
indirect, adiŃional transferului iniŃial direct. Pe de
altă parte, în cazul în care Ńara receptoare se
caracterizează printr-o înclinaŃie spre investiŃii în
exporturi mai redusă decât cea a Ńării donatoare,
transferul înrăutăŃeşte raportul de schimb al Ńării
primitoare, anulând cel puŃin parŃial efectele
transferului.
În practică, majoritatea Ńărilor cheltuiesc o
mult mai mare pondere a venitului naŃional pe
bunurile produse în interior comparativ cu cele
produse în alte Ńări, ceea ce nu se datorează atât
diferenŃei de gusturi (preferinŃe), cât mai ales
barierelor comerciale, naturale şi artificiale, acestea
din urmă generând netranzacŃionarea a numeroase

produse.
Tarife Taxele vamale de import şi subvenŃiile de
subvenŃii export afectează atât oferta relativă, cât şi cererea
relativă. Un tarif majorează oferta relativă pentru
bunurile de import ale acelei Ńări, diminuând
concomitent cererea relativă. Cu certitudine, un
tarif îmbunătăŃeşte raportul de schimb al Ńării,
influenŃând negativ partenerii comerciali. O
subvenŃie de export are efecte contrare, majorând
oferta relativă şi diminuând cererea relativă pentru
mărfurile de export ale Ńării, înrăutăŃind astfel
raportul de schimb. Din acest motiv, subvenŃiile de
export sunt în detrimentul Ńărilor care le aplică şi,
de aceea, ar trebui mai degrabă salutate de
partenerii comerciali decât condamnate prin taxe
compensatorii. Prin aceste efecte, atât tarifele
vamale, cât şi subvenŃiile au un impact deosebit
asupra distribuŃiei interne a veniturilor, care
adesea este mult mai semnificativ din punct de
vedere politic decât din punct de vedere al
raportului de schimb.
4. Avantajul competitiv
(modelul Michael Porter)
Una din teoriile economice, care beneficiază

de o largă audienŃă, formulată cu circa 200 de ani
în urmă şi prezentă la cei mai mulŃi dintre creatorii
ştiinŃei economice, este aceea că izvorul
progresului şi bunăstării îl reprezintă
productivitatea muncii. Modelele avantajului
absolut şi comparativ pornesc de la principiul că,
la nivel naŃional, singurul criteriu semnificativ este
cel al productivităŃii naŃionale. Abilitatea de a
exporta bunuri de înaltă productivitate, care
permite Ńării să importe bunuri de mai mică
productivitate în producŃia proprie decât în alte Ńări,

este dezirabilă, întrucât rezultă o productivitate
naŃională mai mare.
Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în LanŃ de
cadrul căreia avantajul naŃional avea ca sursă activităŃi
producŃia şi costurile ei, avantajul competitiv este
rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care
contribuie la succesul pe piaŃă al unui produs. În
acest lanŃ sunt cuprinse atât activităŃi primare,
respectiv producŃie, promovare, distribuŃie şi preŃ,
cât şi activităŃi de sprijin, respectiv aprovizionare,
resurse umane, planificare, finanŃe şi contabilitate.
Avantajul competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să
valorifice cât mai bine întregul lanŃ de astfel de
activităŃi.
Figura II.1
LanŃul de valoare
Logistică
ActivităŃi
principale ProducŃie
(avantaj
de Marketing - vânzare
cost)
Service
Avantaj
competitiv
Infrastructură firmă
ActivităŃi
de sprijin Management resurse
umane
(avantaj de
calitate) Aprovizionare
Dezvoltare tehnologică
Avantaj de cost,
Teoria avantajului competitiv constă, în
avantaj de esenŃă, în sublinierea faptului că importantă în
calitate obŃinerea unui avantaj pe piaŃă este identificarea
modalităŃilor prin care aceleaşi valori-produse se
obŃin cu input-uri mai mici (avantaj de cost) sau
prin care aceleaşi activităŃi se realizează într-un
mod particular, original, inovator, la o valoare mai
mare (avantaj de calitate), în ultimă instanŃă
realizându-se o mai mare competitivitate faŃă de
celelalte firme.
“Diamant” Teoria avantajului competitiv, elaborată de
Michael Porter, are la bază un sistem de
determinanŃi, numit de autor “diamant”, care
creează un mediu intern mai mult sau mai puŃin
favorabil obŃinerii unor avantaje concurenŃiale
pentru firmele naŃionale antrenate în viaŃa
economică internaŃională. Aceşti determinanŃi
sunt: dotarea cu factori interni, specificul pieŃei
interne, legăturile dintre ramuri, mediul
concurenŃial intern.
Cei patru determinanŃi evoluează în relaŃie
cu doi factori: şansa şi politica guvernamentală. În
opinia lui Michael Porter, guvernului îi revine un
rol nuanŃat în relaŃia cu diferitele sectoare ale
activităŃii economice, el putând influenŃa
avantajele competitive dintr-un sector sau altul
prin politici vizând unul sau mai mulŃi
determinanŃi ai “diamantului”. Scopul său trebuie
să fie stimularea dinamismului şi modernizarea
continuă a economiei prin: crearea unui mediu în
care firmele existente să-şi perfecŃioneze
avantajele competitive prin introducerea de noi
tehnologii pentru a penetra segmentele de piaŃă cu
cerere mai sofisticată; sprijinirea firmelor
naŃionale pentru a intra în ramuri noi, în care se
poate obŃine o productivitate mai mare, în
detrimentul unor sectoare mai puŃin productive.
Michael Porter identifică în evoluŃia fiecărei

Ńări patru stadii ale dezvoltării: dezvoltarea bazată pe
factori, dezvoltarea bazată pe investiŃii, dezvoltarea
bazată pe inovare, dezvoltarea bazată pe
prosperitate. EvoluŃia unei Ńări parcurge, de regulă,
pe rând aceste etape, dar este posibil ca unele să fie
comprimate până la dispariŃie, în unele stadii se
poate întârzia mai mult sau, în cadrul aceluiaşi
stadiu, se pot afla Ńări cu nivele de dezvoltare foarte
diferite.
Varietatea de situaŃii este destul de mare,
darexistă câteva caracteristici comune: pragul dintre
stadiile dezvoltării nu se defineşte printr-un
indicator, de exemplu, PIB/locuitor, ci printr-un
anumit potenŃial concurenŃial (capacitatea de a întări
avantajele competitive); intervenŃia guvernamentală
directă este mai eficientă în primele două stadii;
vulnerabilitatea la evoluŃiile externe scade pe măsura
avansului economic.
Factori de producŃie Export-atras

DiferenŃe de dotare Import-atras
AbundenŃă relativă Transfer internaŃional
Intensivitate în factori Politică comercială
Factor specific Taxă vamală
Factor mobil SubvenŃie de export
Produs marginal Avantaj competitiv
PreŃ relativ LanŃ de valoare
Economie mondială ActivităŃi primare
integrată ActivităŃi de sprijin
Mix de producŃie Avantaj de cost
Mix de consum Avantaj de calitate
Câştigători din comerŃ DeterminanŃi
Pierzători din comerŃ Dotare cu factori
Compensare Specificul pieŃei
Politică comercială Legături interramuri
Model standard Mediu concurenŃial
Submodele Şansă
Raport de schimb Politică guvernamentală
Creştere atrasă
Probleme
1. Există un raport direct proporŃional între

creşterea numărului de muncitori şi producŃia
realizată într-o fabrică de confecŃii? ExplicaŃi
răspunsul.
2. Ce se întâmplă cu preŃul pământului în

Japonia dacă liberalizează importul de orez?
3. În ce sunt intensive produsele: grâu, pantofi,

autoturism, computer – în cercetare, în
capital, în muncă sau în teren?
4. łara A are o suprafaŃă de 200 de mii de km2 şi o

populaŃie de 25 de milioane de locuitori. łara B
are o suprafaŃă de 250 de mii de km2 şi o
populaŃie de 250 de milioane de locuitori. La
care resursă sunt Ńările A şi B relativ
abundente?
5. Cum vor evolua preŃurile la automobile în SUA

şi la carne de pui în Japonia dacă cele două
Ńări decid să-şi liberalizeze schimburile dintre
ele la aceste produse?
Teste grilă
1. Care este sursa de comerŃ în cadrul modelului

Heckscher - Ohlin:
a) diferenŃa de productivitate între Ńări;
b) politica comercială diferită promovată de Ńări;
c) activitatea întreprinderilor multinaŃionale;
d) diferenŃa în abundenŃa relativă de resurse între
Ńări;
e) diferenŃa în eficienŃa producŃiei.
2. PrecizaŃi factorii care influenŃează avantajul

comparativ în cadrul modelului Heckscher -
Ohlin:
a) resursele unei naŃiuni;
b) raportul dintre preŃurile de export şi import;
c) tehnologia de producŃie;
d) productivitatea muncii;
e) politica guvernamentală.
3. Motivele, evidenŃiate în cadrul modelului

Samuelson - Jones, pentru care comerŃul are
o influenŃă puternică asupra distribuŃiei
veniturilor sunt:
a) exportul contribuie la scăderea veniturilor din
industria de export;
b) resursele nu pot fi transferate imediat şi fără
cost dintr-o ramură în alta;
c) preŃurile scad în sectoarele de export şi cresc în
sectoarele de import;
d) o schimbare în mixul de produse pe care o Ńară
le fabrică reduce cererea pentru unii factori de
producŃie, în timp ce pentru alŃii cererea creşte;
e) importul contribuie la creşterea veniturilor din
sectoarele interne concurente.
4. Cine câştigă şi cine pierde din comerŃ în

cadrul modelului Samuelson-Jones:
a) câştigă deŃinătorul factorului care este specific
în sectorul de export;
b) câştigă toŃi deŃinătorii factorilor de producŃie;
c) pierde deŃinătorul factorului care este specific
în sectorul de export;
d) pierde deŃinătorul factorului care este specific
sectorului concurat de import;
e) câştigă deŃinătorul factorului care este specific
în sectorul de import.
5. Ce se întâmplă în Statele Unite dacă elimină

taxele vamale şi contingentele la importul de
produse manufacturate din Japonia:
a) creşte producŃia americană de manufacturate;
b) creşte importul de manufacturate din Japonia;
c) creşte nr. de angajaŃi în industria americană;
d) cresc preŃurile la produsele manufacturate pe
piaŃa americană;
e) scad salariile lucrătorilor din agricultura
americană.
6. Ce semnifică creşterea numită "export-

atras":
a) creşterea economică a unor Ńări în detrimentul
altor Ńări;
b) extinderea posibilităŃilor unei economii de a
produce mai mult acele bunuri pe care le
exporta iniŃial în raport cu diminuarea
posibilităŃilor de a produce bunuri care
concurează cu importurile;
c) extinderea posibilităŃilor unei economii de a
produce mai mult acele bunuri pe care le
importa iniŃial în raport cu diminuarea
posibilităŃilor de a produce bunuri care
concurează cu importurile;
d) scăderea posibilităŃilor unor economii de a
produce mai mult acele bunuri pe care iniŃial le
exporta în raport cu creşterea posibilităŃilor de
a produce bunuri care concurează cu importul;
e) creşterea economică bazată numai pe efortul
investiŃional intern.
7. Transferurile internaŃionale de venituri

influenŃează:
a) oferta mondială relativă;
b) echilibrul economiei mondiale;
c) atât oferta, cât şi cererea mondială relativă;
d) cererea mondială relativă;
e) dotarea în teren şi muncă a Ńărilor.
8. Raportul de schimb în cadrul modelului

standard al comerŃului (Paul Krugman -
Maurice Obstfeld) este definit ca:
a) export / import;
b) export – import;
c) preŃuri de export / preŃuri de import;
d) export + import;
e) preŃuri de export – preŃuri de import.
9. "Diamantul" lui Porter nu cuprinde

următorul determinat:
a) nivelul dezvoltării economice;
b) dotarea cu factori interni;
c) specificul pieŃei interne;
d) legăturile dintre ramuri;
e) mediul concurenŃial intern.
10. În care dintre stadiile dezvoltării, identificate

de Michael Porter, intervenŃia directă a
statului este mai eficientă:
a) dezvoltarea bazată pe cercetare-dezvoltare;
b) dezvoltarea bazată pe învăŃământ şi formare;
c) dezvoltarea bazată pe creaŃie artistică;
d) dezvoltarea bazată pe tehnologia informaŃiei;
e) dezvoltarea bazată pe factori.
Politica comercială 63
CAPITOLUL III
POLITICA COMERCIALĂ
Începând cu Adam Smith, economiştii au

preconizat comerŃul liber ca un ideal spre care trebuie
să tindă statele, toate modelele teoretice sugerând că
un astfel de comerŃ evită pierderile de eficienŃă
asociate cu producŃia şi consumul. MulŃi economişti
consideră că un comerŃ liber produce mai multe
avantaje decât eliminarea distorsiunilor de producŃie şi
consum. Dar, chiar între economiştii care cred că un
comerŃ liber este mai puŃin decât o politică perfectă,
mulŃi apreciază că un comerŃ liber este o soluŃie mai
bună (prima bună soluŃie) decât oricare altă politică ar
promova guvernele (a doua bună soluŃie).
Deşi câştigul din comerŃul dintre state este
evident în cadrul tuturor modelelor teoretice, practic
foarte puŃine Ńări s-au apropiat de starea de comerŃ
liber, cvasitotalitatea statelor lumii intervenind în
comerŃul exterior prin politici comerciale mai
protecŃioniste sau mai liberale.
1. ComerŃ, tipologie, instrumente
Politica comercială este partea politicii

economice generale care vizează sfera relaŃiilor
economice externe ale Ńării.
ProtecŃia În accepŃiunea sa clasică, politica comercială

economiei cuprinde totalitatea măsurilor de ordin administrativ,
fiscal, bugetar şi valutar, adoptate de guvern în scopul
protecŃiei economiei naŃionale faŃă de concurenŃa
externă şi promovării relaŃiilor economice cu alte
state.
În cadrul acestor obiective de ordin general,
politicile comerciale îşi pot propune obiective
specifice, în funcŃie de situaŃia economică a fiecărei
Ńări: protecŃia unor sectoare economice strategice, de
larg interes social sau de perspectivă; promovarea
exporturilor pentru realizarea importurilor necesare şi
a unei balanŃe comerciale cât mai echilibrate;
îmbunătăŃirea structurii exportului şi importului;
orientarea relaŃiilor economice spre anumite Ńări sau
grupuri de Ńări etc.
Scopul final al oricărei politici comerciale
trebuie să fie obŃinerea câştigului oferit de comerŃul
internaŃional, respectiv o economie de muncă şi un
aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ
exterior la creşterea economică generală a Ńării.
Autarhie, Din practica internaŃională se pot evidenŃia
liberschimbism, trei tipuri de politică comercială: autarhia,
protecŃionism liberschimbismul şi protecŃionismul. Autarhia
reprezintă o stare de izolare economică faŃă de
celelalte state, orientare spre interior a satisfacerii la
orice preŃ a necesităŃilor de consum productiv şi
personal, ignorându-se avantajul implicat de comerŃul
cu alte state. Liberschimbismul reprezintă o politică a
porŃilor deschise faŃă de importuri şi exporturi şi a fost
preconizat la începutul perioadei industrializării de
către Ńările care obŃinuseră poziŃii concurenŃiale pe
piaŃa internaŃională. ProtecŃionismul se află între cele
două tipuri extreme de politici şi vizează protejarea
anumitor sectoare ale economiei, sensibile din punct
de vedere social faŃă de concurenŃa străină, aflate în
faza de dezvoltare, restructurare sau având perspective
de creştere, fiind promovat mai accentuat sau mai
relaxat în funcŃie de situaŃia fiecărei Ńări şi a
conjuncturii economice internaŃionale.

Instrumentele utilizate de politica comercială
sunt: mijloace tarifare (politică tarifară); mijloace
netarifare (politică netarifară); mijloace de promovare
şi de stimulare (politică de promovare şi de stimulare).
Politica tarifară şi netarifară vizează în special Politică tarifară,
importul, pe care îşi propun să-l descurajeze sau chiar netarifară şi de
să-l oprească, orientând consumul spre produsele promovare
indigene. Dimpotrivă, politica de promovare şi de
stimulare vizează exportul, pe care îşi propune să-l
dezvolte în cât mai mare măsură. În prezent, tot mai
multe state pun accentul principal nu atât pe politicile
de îngrădire a importului, cât pe politicile de
dezvoltare a exportului, considerându-se că o Ńară este
cu atât mai prosperă cu cât are capacitatea de a
importa cât mai mult, dar pe seama unor exporturi cât
mai mari.
2. Politica tarifară
Politica tarifară se realizează în special cu

ajutorul tarifului vamal, considerat de normele
comerŃului internaŃional (Acordul General pentru
Tarife şi ComerŃ – GATT, înglobat din 1995 în
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului – OMC) drept
principalul instrument de protecŃie a economiei
naŃionale.
a) Tarif vamal
Tariful vamal cuprinde nomenclatorul Nomenclator
mărfurilor de import, clasificate şi codificate după de mărfuri
anumite criterii (origine, grad de prelucrare sau mixt)
şi taxele vamale corespunzătoare, exprimate ad
valorem (procent din valoarea mărfii), specific (o
anumită sumă pe unitatea de marfă importată) sau mixt
(ambele forme).
łările UE şi EFTA, Ńările asociate la UE şi alte Clasificare şi
Ńări europene utilizează sistemul armonizat de codifiere
clasificare (mixt) şi de codifiere (cu 8 cifre). Statele
Unite şi Canada folosesc un sistem propriu, mai puŃin
elaborat în comparaŃie cu sistemul armonizat. Japonia,

Australia şi Noua Zeelandă utilizează sistemul
standard ONU de clasificare. Comparabilitatea datelor
şi elaborarea de statistici privind comerŃul
internaŃional se realizează printr-un sistem de chei de
transfer de la un nomenclator la altul.
Tarif autonom şi Cele mai multe Ńări folosesc tarife vamale cu o
convenŃional singură coloană de taxe vamale. În acest caz, tarifele
se numesc autonome. Sunt unele Ńări (de exemplu,
SUA) care folosesc tarife cu două coloane de taxe, caz
în care tarifele se numesc convenŃionale. Prima
coloană de taxe se aplică la importul din Ńările cu care
nu sunt încheiate convenŃii bi sau multilaterale, iar cea
de-a doua la importul din Ńările cu care au fost
încheiate astfel de înŃelegeri şi cărora li s-a acordat
clauza naŃiunii celei mai favorizate, respectiv li se
aplică cele mai reduse taxe folosite de Ńara respectivă
în relaŃiile cu oricare alt stat terŃ.
b) Taxa vamală
Taxa vamală este, de fapt, un impozit indirect
perceput asupra mărfurilor importate, majorându-le
preŃul de import şi, implicit, de vânzare pe piaŃa
internă, pentru a le face mai puŃin competitive sau
chiar necompetitive în raport cu produsele similare
naŃionale.
Instrument Prin acest efect, tariful vamal este considerat un
economic instrument economic şi nu administrativ de protecŃie,
întrucât, oricât de mare ar fi, taxa vamală nu opreşte
importurile din Ńări care dispun de o putere
concurenŃială (preŃ şi calitate) capabilă să surmonteze
nivelul taxei vamale de import.
Mecanismul Pentru a-şi îndeplini rolul său economic la
aplicării taxei import (protecŃie, dar nu interdicŃie), politica vamală
trebuie să respecte o serie de reguli convenite pe plan
internaŃional. În primul rând, preŃul mărfii din import
trebuie să fie un preŃ real (nu arbitrar), rezultat din
facturi şi exprimat în condiŃia de livrare CIF (cost,
insurance, freight – cost, asigurare, navlu/transport
extern). În al doilea rând, transformarea preŃului de
import exprimat în valută în preŃ în monedă naŃională

trebuie să fie efectuată la cursul real al monedei
naŃionale faŃă de valutele străine şi nu la un curs
arbitrar, fiind interzisă practicarea de cursuri multiple.
În al treilea rând, după aplicarea taxei vamale
prevazută în tariful vamal, marfa importată nu trebuie
supusă unor alte taxe decât cele aplicate produsului
similar din producŃia proprie, acordându-i-se, astfel,
tratamentul naŃional.
Pot fi considerate ca făcând parte din politica Alte taxe
vamală şi suprataxele temporare de import (aplicate în
caz de deficit grav în balanŃa plăŃilor externe sau de
perturbare gravă de către importuri a unor industrii
naŃionale), taxele de compensaŃie (aplicate la
importurile din Ńările care subvenŃionează producŃia şi
exporturile), taxele antidumping (aplicate faŃă de
importul realizat la preŃuri sub preŃul normal de piaŃă
al produsului respectiv) şi taxele de retorsiune
(aplicate la importul dintr-o Ńară care ia măsuri
unilaterale la importul ei din alte Ńări).
De subliniat că taxele de acciză, care se aplică
numai la consumul anumitor mărfuri, vizează atât
mărfurile din producŃia internă, cât şi pe cele similare
din import şi, deci, nu fac parte din politica vamală.
c) ProtecŃie nominală şi protecŃie efectivă
Nivelul taxelor vamale din tarif indică protecŃia
nominală. În afară de aceasta, se poate calcula
protecŃia efectivă, după formula:
(Vf × Tn f) − (Vm× Tn m)
Te = ×100
Vf − Vm
în care:
Te = taxa vamală efectivă;
Vf = valoarea produsului finit;
Tnf = taxa nominală la produs finit;
Vm = valoarea materiei prime;
Tnm = taxa nominală la materia primă
utilizată;
Valoare Taxa efectivă indică gradul efectiv de protecŃie

adăugată pe care îl aplică statul asupra valorii adăugate
încorporate în produsul finit importat. Cu cât diferenŃa
dintre taxa vamală la materia primă sau produsul
semifinit şi produsul finit este mai mare, cu atât
protecŃia efectivă este mai mare. Statele folosesc
metoda escaladării taxelor vamale nominale (cu atât
mai mari cu cât gradul de prelucrare creşte) pentru a
proteja mai eficient prelucrarea internă.
d) Teritoriu vamal
Tarifele vamale se aplică teritoriului naŃional al
Ńării, denumit teritoriu vamal, care corespunde cu
teritoriul geografico-administrativ.
Zone libere, În anumite cazuri, Ńările constituie pe teritoriul
porturi franco geografico-administrativ zone libere sau porturi
franco, în care mărfurile pot fi introduse fără plata
taxei vamale în scopul depozitării, prelucrării şi
exportului. În aceste cazuri, teritoriul vamal este mai
restrâns, nu mai coincide cu teritoriul geografico-
administrativ. Dacă, însă, mărfurile astfel introduse în
zonă sau port franco sunt exportate în teritoriul vamal
al Ńării, ele sunt supuse regimului vamal obişnuit.
În alte cazuri, Ńările formează între ele uniuni
vamale, desfiinŃând taxele vamale în comerŃul
reciproc, iar la importul din Ńările terŃe aplicând un
tarif vamal comun. În aceste situaŃii, tariful vamal
excede teritoriul unei Ńări, teritoriul vamal fiind
teritoriul tuturor Ńărilor participante la uniunea vamală.
3. Politica netarifară
Politica netarifară utilizează ca mijloace:

prohibiŃiile la import (interdicŃii totale); restricŃii
cantitative (limitări directe prin cote sau contingente
de import sau limitări indirecte prin preŃuri prag sau
taxe de prelevare la import); restricŃii calitative care
îngrădesc artificial importul (standarde, norme tehnice,
norme privind conŃinutul, modul de prezentare, de
ambalare şi de etichetare a produselor etc.); formalităŃi
la import (documente complicat de întocmit sau

inutile).
Spre deosebire de politica tarifară, care, aşa Instrument
cum s-a văzut, este considerată un instrument de administrativ
natură economică de protecŃie a economiei, politica
netarifară are caracter administrativ, întrucât poate opri
total importul, indiferent de puterea concurenŃială a
exportatorilor. Astfel, un contingent (cotă) de import
nu permite importul decât în limita cantităŃii stabilită
de guvern. Odată contingentul epuizat, importul nu
mai poate fi efectuat, este practic oprit.
Pe măsura reducerii taxelor vamale în comerŃul
internaŃional, în cadrul negocierilor organizate sub
egida GATT-OMC, s-a produs, în compensare, o
proliferare a măsurilor cu caracter netarifar, în special
sub forma reglementărilor de ordin calitativ, care
devin tot mai sofisticate, ca urmare a progresului
tehnic şi a creşterii exigenŃelor pentru protecŃia
sănătăŃii oamenilor, animalelor şi plantelor.
a) RestricŃii de ordin cantitativ
RestricŃiile de ordin cantitativ sunt aplicate sub Contingente,
preŃuri prag
forma limitării directe sau indirecte a cantităŃii
mărfurilor permise la import. Aceste măsuri îngrădesc
libera concurenŃă prin restrângerea ofertei de mărfuri
străine pe piaŃa locală. Se pot aplica fie prin stabilirea
de contingente (cote) de import, fie prin stabilirea de
preŃuri prag la mărfurile importate. Contingentele de
import sunt cele mai drastice, întrucât cotele odată
epuizate, nu mai pot fi efectuate importuri. PreŃurile
prag dau, aparent, posibilitatea consumatorului să
opteze între aprovizionarea de la intern sau de la
import. În fond, însă, nivelul de preŃ prag ridicat
stabilit la import îl obligă să cumpere produsele locale.
Practica restricŃiilor cantitative a fost
abandonată înaintea primului război mondial, a fost
reintrodusă în timpul acestui război şi apoi treptat
eliminată până la marea criză din 1929-1933. În timpul
crizei şi până după cel de-al doilea război mondial
restricŃiile cantitative au fost practicate pe o scară
extrem de largă. Începând din anul 1947, când au fost

puse bazele GATT, s-a renunŃat treptat la aplicarea
restricŃiilor cantitative, în special sub forma limitării
directe a importului. Concomitent, s-au intensificat
măsurile de influenŃare prin preŃ a cantităŃii mărfurilor
importate.
Nediscriminare Regulile comerŃului internaŃional (GATT-
OMC) interzic folosirea la import a restricŃiilor
cantitative, practicate sub formă de contingente,
licenŃe de import sau alte procedee. Astfel de restricŃii
pot fi admise numai cu titlu temporar, pentru
echilibrarea balanŃei de plăŃi externe sau evitarea unui
prejudiciu grav cauzat de importuri unor sectoare de
producŃie internă, dar cu condiŃia administrării lor de o
manieră nediscriminatorie faŃă de Ńările exportatoare.
b) RestricŃii de ordin calitativ
Standarde După cel de-al doilea război mondial s-a produs
o adevărată explozie în materie de standarde, norme
tehnice şi alte reglementări de ordin calitativ, privind
produsele care se comercializează pe pieŃele interne,
atât din producŃia proprie, cât şi din import, în scopul
protejării sănătăŃii şi securităŃii consumatorilor,
protecŃiei fitosanitare, protecŃiei mediului, asigurării
securităŃii publice etc. łările au devenit, însă,
conştiente, începând din anii '60, că astfel de
reglementări, adoptate independent, pot constitui
obstacole în calea comerŃului reciproc. În prezent,
peste 80 de Ńări fac parte din OrganizaŃia
InternaŃională de Standardizare – OIS, încercând să-şi
armonizeze standardele şi alte reglementări tehnice.
Dar standardele pot afecta în mare măsură şi
exportul. Se pot consuma timp şi bani pentru a exporta
un produs pe o anumită piaŃă, pentru ca, în final, să se
constate că acest produs nu este admis, datorită
faptului că nu întruneşte condiŃiile unui standard, sau
este respins de autorităŃile Ńării importatoare întrucât
nu corespunde unor reglementări adoptate uneori în
mod deliberat pentru oprirea importurilor, impunând
cerinŃe de ordin tehnic şi calitativ extrem de complicate
şi costisitoare pentru agrearea pe piaŃa internă a unor

produse străine. Unele din astfel de măsuri sunt iniŃiate
şi administrate de organisme semiguvernamentale sau
de organizaŃii ale producătorilor locali, care, evident,
sunt orientate în mare măsură împotriva importurilor.
Principalele măsuri din această categorie sunt:
normele de siguranŃă, măsurile de ordin sanitar,
reglementările privind compoziŃia produselor, normele
privind ambalarea, marcarea şi etichetarea produselor.
Normele de siguranŃă în exploatare vizează în Norme de
special materialele electrice şi electrostatice de uz siguranŃă
casnic, cazanele şi aparatele sub tensiune,
echipamentul minier, aparatele de încălzit, materialele
de construcŃii, echipamentul aeronautic, echipamentul
nuclear. În multe Ńări, înainte de a fi importate,
produsele respective trebuie supuse unui proces de
omologare.
Măsurile de ordin sanitar sunt destinate apărării Norme
sănătăŃii consumatorului. Reglementările se referă la sanitare
conŃinutul alimentelor în coloranŃi, aditivi şi
conservanŃi. De asemenea, normele sanitare vizează şi
articole necomestibile, dar care pot să contamineze
sănătatea: creioane, ambalaje care intră în contact cu
alimentul etc. Produsele farmaceutice sunt controlate
înaintea importului şi supuse procesului omologării.
Norme asemănătoare se aplică şi produselor chimice
utilizate în agricultură.
Reglementările privind compoziŃia produselor
vizează o listă extinsă: conserve de carne, peşte şi
legume, biscuiŃi, produse textile, fibre sintetice,
produse din lână.
Reglementările privind ambalarea, etichetarea şi
marcarea sunt cele mai diverse, cele mai numeroase şi
cele mai jenante pentru exportatori. Se referă la
vânzarea într-un anumit fel de ambalaj, la necesitatea
de a indica pe etichete conŃinutul precis al produsului,
la dimensiunile etichetelor etc.
c) FormalităŃi vamale şi administrative la

import
FormalităŃile vamale şi administrative la import
au, în general, un caracter legitim pentru aplicarea
politicii comerciale. În multe situaŃii, astfel de măsuri
sunt utilizate pentru limitarea importurilor şi chiar
pentru discriminarea între diferitele Ńări partenere.
Principalele metode folosite, în acest sens, sunt cele
privind evaluarea incorectă în vamă a mărfurilor
importate şi cerinŃele referitoare la prezentarea de
documente suplimentare, necesare la importul în
anumite Ńări.
Evaluare Aşa cum s-a menŃionat deja, potrivit
în vamă reglementărilor internaŃionale valoarea în vamă se
stabileşte pe baza preŃului normal al mărfii, rezultând
din facturi, iar transformarea din valută străină în
monedă naŃională se face la un curs recunoscut de
FMI. Contrar acestei reguli, unele Ńări folosesc la
evaluarea vamală alte preŃuri decât cel real al mărfii
importate (de exemplu, preŃul intern al produsului
similar sau preŃuri arbitrare mult mai ridicate), ceea ce
scumpeşte importul, făcându-l necompetitiv.
FormalităŃi Deşi există tendinŃa de simplificare şi
vamale standardizare a documentaŃiei necesare pentru
realizarea tranzacŃiilor comerciale, o serie de Ńări
pretind la import prezentarea de documentaŃii care
îngreunează şi, uneori, chiar opresc importurile. Între
documentele din această categorie se înscriu
certificatele consulare, certificatele suplimentare de
origine a mărfurilor, facturi comerciale speciale,
declaraŃii vamale extrem de complicate, solicitând
declarantului elemente pe care, de multe ori, nu are de
unde să le cunoască etc.
4. Politici de promovare şi de stimulare a

exportului
Aşa cum s-a menŃionat, această politică tinde să

treacă pe primul plan în cadrul politicilor comerciale,
statele fiind, în mod firesc, interesate în primul rând în

dezvoltarea exportului.
Mijloacele de promovare a exportului sunt
unanim acceptate şi practicate pe plan internaŃional.
Ele includ: încheierea de tratate comerciale bilaterale
sau multilaterale; sprijinirea participării firmelor la
expoziŃii şi târguri internaŃionale în cadrul unor
pavilioane naŃionale; informarea firmelor asupra
posibilităŃilor de export în diferite state. Mijloacele de
stimulare a exportului sunt de natură fiscală, bugetară,
valutară şi bancară.
a) Mijloace de promovare
- Tratate comerciale
Pentru a dezvolta comerŃul dintre ele Ńările îşi
acordă facilităŃi reciproce în materie de politică
comercială, privind reducerea reciprocă a taxelor
vamale de import, reducerea şi eliminarea unor
restricŃii de ordin cantitativ etc. Astfel de facilităŃi se
convin prin încheierea de tratate comerciale între
guverne. Un tratat comercial reprezintă un acord liber
consimŃit între state prin care se creează, se modifică
sau se sting obligaŃii reciproce în domeniul comerŃului
dintre ele, precum şi reguli şi norme ale comerŃului
internaŃional.
Până la cel de-al doilea război mondial, comerŃul Bilateralism,
internaŃional s-a caracterizat prin bilateralism, fiind multilateralism
negociate şi încheiate tratate comerciale bilaterale.
Bilateralismul prezenta dezavantaje, întrucât implică
faptul că schimburile de mărfuri şi servicii dintre state
trebuiau să fie echilibrate. În plus, concesiile vamale
bilaterale convenite cu fiecare Ńară trebuiau specificate
în tarifele vamale în coloane diferite, astfel încât aceste
tarife deveneau foarte complicate. Avantajul
negocierilor multilaterale constă în faptul că o
concesie convenită cu o Ńară se extinde automat asupra
tuturor Ńărilor participante la negocieri. În consecinŃă,
s-a renunŃat la negocierile bilaterale, trecându-se la
negocierile multilaterale în cadrul GATT-OMC.
Tratatele comerciale încheiate pe bază bilaterală

sau multilaterală au o deosebită importanŃă pentru
comerŃul exterior. De aceea, ele trebuie să fie
cunoscute pentru a putea fi folosite în practică de
firmele exportatoare şi importatoare.
- Târguri şi expoziŃii internaŃionale
În lume sunt organizate numeroase târguri şi
expoziŃii internaŃionale, numărul acestora depăşind
cifra de 100. Târgul de la Frankfurt este renumit
pentru maşini-unelte şi carte, Târgul de la New York
pentru mobilă, Târgul de la Paris pentru automobile,
târgurile de la Cairo şi Tokyo au un caracter general.
Pavilioane În cadrul unor asemenea târguri, Ńările
naŃionale organizează pavilioane naŃionale, la care abordează
drapelul naŃional. În cadrul pavilionului naŃional se
expun produsele diferitelor firme din Ńară, statul
sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor
de organizare a pavilionului respectiv, de transport al
produselor şi alte cheltuieli.
Spre deosebire de participarea în cadrul
pavilioanelor naŃionale există şi participări directe ale
unor firme la târguri şi expoziŃii internaŃionale.
Asemenea participări directe se realizează pe contul
firmelor.
- Reprezentare oficială în străinătate
SecŃii Se realizează prin secŃiile economice ale
economice ambasadelor. Rolul acestor secŃii este de a informa
firmele din Ńările de reşedinŃă asupra posibilităŃilor de
export, de a stabili contacte între firmele naŃionale şi
cele locale, de a le sprijini în rezolvarea oricăror
probleme care apar în derularea contractelor şi de a
menŃine legătura între ministerul de comerŃ din Ńara
respectivă şi cel din Ńara proprie. În aceste secŃii îşi
desfăşoară activitatea specialişti trimişi de ministerul
de comerŃ. Sunt instituŃii de interes public şi au
obligaŃia să răspundă tuturor solicitărilor din partea
exportatorilor naŃionali, fără, însă, a se angaja în
negocierea şi încheierea de contracte.
În paralel cu reprezentarea oficială, unele firme

mari îşi deschid reprezentanŃe proprii în străinătate. În
timp ce reprezentarea oficială este de domeniul
dreptului public, reprezentarea de firmă este de
domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al
guvernului nu are dreptul să încheie contracte, în timp
ce reprezentantul firmei are acest drept.
- Centre de comerŃ exterior
Acestea au, de regulă, regim semi-
guvernamental, în sensul că finanŃarea lor este
asigurată în comun de guvern şi de firme private.
Rolul lor este să asigure informaŃii, să stabilească
contacte, să organizeze misiuni economice, să
elaboreze diferite studii de piaŃă, pe Ńări şi pe produse.
Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se
plătesc, dar dacă apar cereri de servicii speciale din
partea unor firme acestea sunt oferite contra cost.
Există tendinŃa ca fiecare Ńară să organizeze asemenea
centre, stabilind contacte electronice între ele şi
formând, astfel, un centru internaŃional.
b) Mijloace de stimulare
- De natură fiscală
Fiscal, statul stimulează exporturile prin politica Draw-back,
de impozite. Cel mai clasic mijloc este sistemul draw- lohn
back, care înseamnă restituirea către exportator a taxei
vamale plătite de acesta la importul de materii prime,
materiale sau componente utilizate în producŃia
mărfurilor exportate. O variantă a acestui sistem o
reprezintă lohn-ul (prelucrare, perfecŃionare), care
presupune că firma străină care importă mărfuri finite
pune la dispoziŃia exportatorului materialele de care
acesta are nevoie pentru fabricarea produselor finite,
taxele vamale plătite la import restituindu-se cu ocazia
exportului. Aceste două metode de sprijin fiscal (draw-
back şi lohn-ul) sunt admise pe plan internaŃional.
În plus, pe plan internaŃional se admite ca
produsele exportate să nu fie supuse taxei pe valoarea
adăugată (TVA), la care sunt supuse produsele
vândute la intern.
S-a practicat şi metoda reducerii sau diminuării

impozitului pe profit sau a impozitului pe salarii
aferente producŃiei exportate. Această metodă nu este
admisă pe plan internaŃional. Se admit scutiri sau
reduceri de impozit pe profit numai dacă aceste
facilităŃi se acordă întregii producŃii şi tuturor
salariaŃilor, indiferent dacă producŃia este vândută la
intern sau este exportată.
- De natură bugetară
Se practică prin sistemul de subvenŃionare a
producŃiei de export sau direct a exportului.
SubvenŃionarea are scopul să acopere diferenŃa dintre
costul intern mai ridicat şi preŃul extern mai scăzut,
astfel încât exportul să aibă loc.
SubvenŃia se acordă în două moduri: ca o sumă
SubvenŃie
directă şi
fixă reprezentând diferenŃa între costul intern şi preŃul
indirectă extern, sau prin reducerea impozitului pe profitul
aferent produselor exportate, aceasta fiind o metodă de
subvenŃionare indirectă.
În materie de subvenŃionare există reglementări
internaŃionale precise (GATT-OMC). Regula generală
este că subvenŃionarea exporturilor şi a importurilor
este prohibită. Există, însă, excepŃii admise. Prima
excepŃie se referă la subvenŃionarea agriculturii şi a
exportului de produse agricole. A doua se referă la
Ńările în curs de dezvoltare, cărora le este permis să
subvenŃioneze şi exportul de produse manufacturate.
Această derogare s-a bazat pe argumentul “industriilor
tinere”, care au nevoie de sprijin din partea statelor, fie
sub forma impunerii de taxe vamale la import, fie prin
acordarea de subvenŃii la export. A treia excepŃie se
referă la Ńările în tranziŃie, cărora, în afară de
agricultură, li se permite utilizarea subvenŃiilor şi
pentru produsele industriale, atunci când anumite
sectoare industriale întâmpină greutăŃi datorită
procesului de restructurare.
- De natură valutară
Statele pot sprijini exporturile prin devalorizarea Devalorizare
monedelor naŃionale în raport cu valutele străine.
Devalorizarea stimulează exportul şi producŃia internă
şi descurajează importul.
Devalorizarea reprezintă o creştere a sumei de
monedă naŃională plătite în schimbul unei valute
străine. Acest demers oficial (devalorizare sau
revalorizare) s-a aplicat în condiŃiile existenŃei unor
cursuri de schimb fixe între monedele naŃionale
(sistemul Bretton Woods).
În prezent, piaŃa valutară se caracterizează prin IntervenŃie
cursuri flotante. Cursurile nu mai sunt stabilite şi valutară
modificate oficial, ci pe piaŃă, în funcŃie de cererea şi
oferta pentru o valută. În aceste condiŃii, statul nu mai
poate, aparent, interveni prin mijloace valutare. În
practică, statul poate influenŃa cursul de schimb prin
politica de curs controlat. Atunci când se consideră
necesar, băncile centrale pot influenŃa cursul de
schimb prin două metode: metoda pur monetară şi
metoda valutară. Metoda monetară constă în admiterea
pe piaŃă a unei mase monetare mai mari sau mai mici,
cu efect corespunzător asupra ratei dobânzilor şi
cursului. Metoda valutară constă în intervenŃia băncii
centrale prin cumpărare sau vânzare de valută,
contribuind, astfel, la aprecierea şi, respectiv,
deprecierea monedei naŃionale.
- De natură bancară
O serie de exporturi se realizează în condiŃii de Credit furnizor,
credit pe diferite termene, până la 5 ani sau peste 5 ani. credit
Există două variante: fie importatorul se împrumută şi cumpărător
plăteşte exportatorul imediat (credit cumpărător), fie
exportatorul acordă credit importatorului (credit
furnizor). În ambele cazuri poate interveni statul,
pentru a sprijini importatorul sau exportatorul.
În cazul exportului, statul preia creditul acordat Bancă de
de exportator importatorului, achitându-i la livrare export-import
suma respectivă. Preluările de astfel de creditări de
către stat se fac printr-o bancă specială, banca de

export-import, care este o bancă guvernamentală.
În afara acestor preluări, băncile respective
acordă şi alte facilităŃi exportatorului, cum ar fi
asigurarea exportului împotriva riscului politic şi a
riscului comercial. Ele eliberează poliŃe de asigurare
împotriva acestor riscuri, percepând prime de asigurare
mici pentru riscurile politice şi mai mari decât nivelul
pieŃei pentru riscurile comerciale. Astfel de măsuri de
stimulare a exportului, prin mijloace de natură
bancară, sunt admise pe plan internaŃional.
Figura III.1
Componentele politicii
comerciale
Politică
economică
Monetar - valutară Bugetar - fiscală
Politică
comercială
ProtecŃia Promovarea şi
economiei stimularea
exportului
Politica Politica Politica de Politica de

tarifară netarifară promovare stimulare
Suprataxe, taxe compensatorii,
Reprezentare în străinătate
Târguri internaŃionale
RestricŃii cantitative
Informare, formare
RestricŃii calitative
taxe antidumping
Taxă vamală
Tarif vamal
FormalităŃi
Bugetare
Valutare
Bancare
Tratate
Fiscale
Prima bună soluŃie Îngrădiri cantitative

A doua bună soluŃie InterdicŃii
Politică economică Contingente
Politică comercială Nediscriminare
Autarhie PreŃ prag
Liberschimbism Îngrădiri de ordin calitativ
ProtecŃionism Standarde
Liberalizarea schimburilor OIS
Politică tarifară SiguranŃa în exploatare
Politică netarifară Măsuri sanitare
Politică de promovare şi CompoziŃia produselor
stimulare Ambalaj, etichetare, marcare
Tarif vamal FormalităŃi
Nomenclator vamal DeclaraŃie vamală
Sistem armonizat Evaluarea în vamă
Tarif autonom Certificat consular
Tarif convenŃional Tratat comercial
Taxă ad valorem Bilateralism
Taxă specifică Multilateralism
Taxă mixtă Pavilion naŃional
Instrument economic Participare directă
Evaluare vamală SecŃii economice
PreŃ real (CIF) Centre de comerŃ exterior
Curs de schimb real Draw-back
Regim naŃional TVA
ProtecŃie nominală SubvenŃie directă
ProtecŃie efectivă SubvenŃie indirectă
Suprataxe Industrie tânără
Taxă de compensaŃie Devalorizare
Taxă antidumping Revalorizare
Taxă de retorsiune IntervenŃie valutară
Acciză Credit cumpărător
Teritoriu vamal Credit furnizor
Zonă liberă Garantarea creditului
Port franco Asigurarea creditului
Uniune vamală Risc politic
Risc comercial
Probleme
1. ExplicaŃi de ce politica tarifară este instrument de

natură economică, iar politica netarifară
instrument de natură administrativă.
2. Valoarea produsului finit este de 100$, cu taxa

vamală de 42%, iar valoarea componentelor este
de 50$, cu taxă de 26%. Ştiind că 1$ = 40000 lei,
calculaŃi nivelul protecŃiei efective la produsul
finit.
3. Care sunt argumentele care au impus regula

administrării nediscriminatorii a contingentelor
faŃă de Ńările exportatoare şi cum aŃi distribui un
contingent pe aceste Ńări?
4. Care sunt consecinŃele pe plan intern şi extern ale

aplicării sistemului draw-back?
5. ExplicaŃi cum acŃionează în practică deprecierea

monedei naŃionale asupra exportului şi
importului, asupra producŃiei şi consumului,
precum şi asupra preŃurilor interne şi a ocupării
forŃei de muncă autohtone.
Teste grilă
1. Politicile comerciale contemporane au ca obiectiv

principal:
a) oprirea importului;
b) oprirea exportului;
c) promovarea şi stimularea importului;
d) promovarea şi stimularea exportului;
e) un aport cât mai substanŃial al activităŃii de comerŃ
exterior la progresul economic general al Ńării.
2. Taxa vamală este:
a) impozit direct perceput asupra mărfurilor de

export şi de import;
b) impozit indirect perceput asupra mărfurilor din
import;
c) impozit indirect perceput asupra tuturor
produselor, din producŃie internă sau din import;
d) impozit direct perceput asupra mărfurilor din
producŃie internă şi din import;
e) impozit indirect perceput asupra mărfurilor
exportate.
3. Taxa vamală “ad valorem” prevăzută în tariful

vamal este:
a) procentul din valoarea CIF a mărfii din import

care trebuie plătit organelor vamale;
b) suma pe unitatea de măsură care trebuie plătită
organelor vamale;
c) protecŃia nominală la marfa respectivă;
d) protecŃia efectivă la marfa respectivă;
e) taxa ce trebuie plătită statului atât pentru marfa din
import, cât şi pentru cea din producŃia internă.
4. Care este instrumentul principal admis pe plan

internaŃional pentru protecŃia economiei
naŃionale:
a) planul de comerŃ exterior;

b) restricŃiile cantitative la import;
c) tariful vamal;
d) subvenŃionarea producŃiei şi exportului;
e) taxele de acciză.
5. Valoarea materiei prime este de 100, iar taxa

vamală la import este de 10%. Valoarea
produsului finit este de 200, iar taxa vamală la
import este de 20%. Care este protecŃia efectivă
la importul produsului finit:
a) 0%;
b) 10%;
c) 20%;
d) 30%;
e) 40%.
6. Taxa vamală se aplică la:

a) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în
valută;
b) preŃul FOB al mărfii din import, exprimat în
monedă naŃională;
c) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în valută;
d) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în
monedă naŃională şi majorat cu TVA;
e) preŃul CIF al mărfii din import, exprimat în
monedă naŃională.
7. Tratamentul naŃional înseamnă:

a) marfa străină să nu fie importată la un preŃ mai
mic decât cel din producŃia internă;
b) marfa străină să fie interzisă la import dacă se
produce în Ńară;
c) marfa importată la un preŃ mai mic decât cea din
producŃia internă să fie supusă unei suprataxe;
d) marfa străină importată, după ce a fost supusă
taxei vamale, să nu fie supusă unor taxe interne
mai mari decât cele aplicate la produsul din
producŃia internă;
e) marfa importată la un preŃ mai mic decât cel la
marfa din producŃia internă să fie supusă unei taxe
de acciză.
8. Reprezintă mijloace de stimulare de natură

fiscală:
a) sistemul draw-back;
b) subvenŃionarea directă;
c) perfecŃionarea (lohn-ul);
d) devalorizarea monedei naŃionale;
e) asigurarea exporturilor împotriva riscului
comercial şi politic.
9. Care dintre instrumentele de promovare şi de

stimulare a exportului nu sunt agreate conform
regulilor comerŃului internaŃional:
a) sprijinirea participării firmelor la târguri şi
expoziŃii internaŃionale în cadrul unor pavilioane
naŃionale;
b) sistemul draw-back;
c) subvenŃionarea directă sau indirectă a exportului
de produse industriale;
d) practicarea de cursuri valutare multiple;
e) asigurarea exportului pe credit împotriva riscului
comercial sau politic.
10. Ce reprezintă sistemul draw-back:

a) restituirea taxei vamale percepută la importul unui
produs care este încorporat într-un produs
exportat;
b) aplicarea unei taxe vamale mai mici la mărfurile
importate pentru a fi încorporate în produse de
export;
c) neaplicarea de taxe la produsele importate pentru a
fi utilizate în produse de export;
d) restituirea TVA aplicat la importul unui produs
încorporat într-un produs exportat;
e) restituirea taxei de acciză la produsele din import
încorporate în produse de export.
CAPITOLUL IV.
ŞTIINłA POLITICII
COMERCIALE
Una dintre cele mai interesante dezbateri care s-

au purtat de-a lungul timpului este cea legată de
subiectele: comerŃ liber sau protecŃionism.
Argumentele în favoarea fiecăruia dintre cele două
curente sunt descrise în analiza cazului de comerŃ liber
şi a cazului de protecŃionism. Acestea se bazează pe
părerile economiştilor, potrivit cărora, pe de o parte,
statul nu trebuie să intervină în fluxul internaŃional de
bunuri şi servicii iar, pe de altă parte, trebuie creat un
sistem de taxe vamale, contingente şi subvenŃii la
export pentru a proteja economia naŃională faŃă de
concurenŃa străină.
1. Cazul de comerŃ liber
a) IncidenŃa taxei vamale

Un tarif vamal produce o pierdere netă pentru
economie, măsurată în graficul de mai jos de suprafaŃa
a două triunghiuri (b şi d). Această pierdere se
datorează distorsionării stimulentelor economice atât
pentru producători, cât şi pentru consumatori. În
contrast, o tendinŃă spre comerŃ elimină aceste
distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării naŃionale.
ŞtiinŃa politicii comerciale 85
Grafic IV.1
IncidenŃa taxei vamale
PreŃ P
C (cerere) O (ofertă)
Distorsiune
Distorsiune
de producŃie
de consum
PreŃ mondial
plus taxă vamală PT
a b c d
PreŃ mondial PM
PreŃ import 1 e
cu taxă PT Import după
tarif
Cantitate Q
Q1 Q2 C1 C2
Import înainte de tarif
O taxă vamală majorează producŃia internă de la Costul net

Q1 la Q2, avantajând pe producător, în timp ce al taxei
consumul intern scade de la C2 la C1, dezavantajând pe
consumator. Există şi al treilea jucător, guvernul, care
câştigă din încasarea taxelor vamale. Se pune
problema: care este soldul?
Câştigul producătorului = a + b + c + d;
Pierderea consumatorului = a;
Venitul guvernului = c + e;
Costul net al tarifului = Câştigul
producătorului – Pierderea consumatorului – Venitul
guvernului, respectiv (a+b+c+d) – a – (c+e) = b+d = e
Există două triunghiuri (b şi d), a căror Distorsiune de

suprafaŃă înseamnă pierdere şi un dreptunghi (e) a producŃie şi
cărui suprafaŃă măsoară câştigul. Un mod util de a consum
interpreta aceste câştiguri şi pierderi este următorul:
triunghiurile (b) şi (d) reprezintă pierdere de eficienŃă
care apare datorită faptului că o taxă vamală

distorsionează stimulentele pentru producŃie şi
consum, în timp ce dreptunghiul (e) reprezintă câştigul
pentru raportul de schimb (raportul dintre preŃurile de
export şi preŃurile de import), care apare ca urmare a
faptului că un tarif poate reduce preŃul de import al
mărfii. Acest efect se produce în cazul Ńărilor cu o
mare pondere în importul mondial, ele putând solicita
exportatorilor reducerea preŃului ca urmare a
introducerii taxei vamale. Dacă Ńara importatoare este
o Ńară mică, adică deŃine o pondere nesemnificativă în
importul mondial total, ea nu poate influenŃa scăderea
preŃului de import, iar avantajul din raportul de schimb
dispare.
EficienŃa cazului de comerŃ liber reprezintă
reversul analizei cost–beneficiu. O Ńară mică,
impunând un tarif, un contingent de import sau
acordând o subvenŃie de export nu poate influenŃa
preŃul mondial, deci nu are nici un avantaj, ci numai
dezavantaje în ceea ce priveşte producŃia şi consumul.
Invers, o evoluŃie spre comerŃul liber elimină aceste
distorsiuni şi duce la creşterea bunăstării.
Avantaje În afară de acest argument de bază, se consideră
suplimentare că un comerŃ liber aduce avantaje suplimentare.
Primul din aceste avantaje îl reprezintă faptul că un
comerŃ liber permite concentrarea producŃiei în unităŃi
mari, cu producŃie de mare serie, în locul unor mici
întreprinderi, cu producŃie redusă şi, deci, mai puŃin
eficiente, care ar apare în spatele protecŃiei. Al doilea
avantaj constă în aceea că un comerŃ liber oferă
întreprinzătorilor un stimulent de a concura pentru
export şi cu importurile, de a învăŃa şi de a inova, ceea
ce nu se întâmplă în cazul comerŃului “dirijat”, când
statul impune structura importurilor şi exporturilor. Al
treilea avantaj suplimentar este de ordin general,
oferind guvernului posibilitatea de a se distanŃa de
interesele unor grupuri de persoane, de a promova o
politică cu şanse egale pentru toŃi, în timp ce în
condiŃii de protecŃie el poate fi uşor prizonierul unor

grupuri de interese.
b) IncidenŃa restricŃiei cantitative
O restricŃie cantitativă (contingent de import)
limitează importul la o anumită cantitate sau valoare.
Ea are, în linii generale, aceleaşi efecte ca o taxă
vamală.
Grafic IV.2
IncidenŃa restricŃiei cantitative
PreŃul P
C(cerere) O(ofertă)
21,8 PreŃ intern

$/unit Pi h
17,8 PreŃ mondial
$/unit plus T f g j i
15,0 PreŃ mondial
$/unit PM
6,14 12,10 18,06 19,8 Cantitatea Q

mld. unit. mld. unit. mld. unit. mld. unit.
În exemplul de mai sus, preŃul intern al Ńării

importatoare (Pi) este mai mare decât preŃul mondial
(PM). Deasemenea, se remarcă faptul că Ńara,
concomitent cu restricŃia cantitativă, aplică şi taxa
vamală de import. În plus, se pleacă de la premisa că
Ńara respectivă nu are o pondere importantă în importul
mondial al produsului restricŃionat.
Efectul introducerii restricŃiei cantitative este Rentă pentru
indicat de cinci suprafeŃe: f, g, h, i şi j. Producătorul străini
câştigă suprafaŃa f datorită preŃurilor interne mai
ridicate. Consumatorul pierde f + g + h + i + j.

Guvernul câştigă din încasarea taxei vamale j. Efectul
net al introducerii restricŃiei cantitative este o pierdere
(f + g + h + i + j) – f – i = j + h. Din această pierdere
netă, suprafeŃele g şi i reprezintă pierderile din
distorsionarea producŃiei şi consumului. SuprafaŃa h
reprezintă o rentă acumulată de străini, un transfer pur
către străinătate.
În condiŃiile unui comerŃ liber, importul Ńării ar
fi de 13,04 miliarde unităŃi (19,18 consum total – 6,14
producŃie internă). În condiŃiile cotei, importul este
restricŃionat la 5,96 miliarde unităŃi (18,06 consum –
12,10 producŃie internă).
În concluzie, contingentul de import majorează
producŃia şi preŃurile interne şi generează venituri
suplimentare pentru străinii care obŃin dreptul de a
exporta în Ńara care a introdus contingentul.
c) IncidenŃa subvenŃiei
Dintre mijloacele folosite pentru stimularea
exportului am luat ca exemplu subvenŃionarea
exportului. SubvenŃia poate fi directă, ca o sumă dată
exportatorului reprezentând diferenŃa dintre costul de
producŃie mai ridicat şi preŃul mondial mai mic, sau
indirectă, sub forma de reducere sau scutire de impozit
pe profit sau pe contribuŃia la asigurări sociale, aferent
mărfurilor exportate.
Când guvernele acordă subvenŃie, producătorii
vor exporta produsele până la punctul în care preŃul
intern depăşeşte preŃul extern cu volumul subvenŃiei.
Grafic IV.3
IncidenŃa subvenŃiei
PreŃul P
O (oferta)
PreŃ în Ńara
exportatoare PS
k l m n
PreŃ mondial
PM
o p r
PreŃ în Ńara
importatoare P’S C (cerere)
Cantitatea Q
Export
Efectele unei subvenŃii de export asupra

preŃurilor sunt exact inverse faŃă de cele ale taxei
vamale. PreŃul în Ńara exportatoare creşte de la PM la
PS', dar întrucât în Ńara importatoare preŃul scade de la
PM la PS, creşterea de preŃ este mai mică decât
subvenŃia.
În Ńara exportatoare, consumatorii pierd,
producătorii câştigă, iar guvernul pierde întrucât
cheltuieşte bani pentru subvenŃie. Pierderea
consumatorului se află în suprafeŃele k, l. Câştigul
producătorului este în suprafeŃele k, l, m. SubvenŃia
guvernului este în suprafeŃele k, l, m, n, o, p, r.
Efectul net este reprezentat, în consecinŃă, de
suma suprafeŃelor l, n, o, p, r. Din acestea, l şi n
reprezintă pierderi de distorsiune de producŃie şi
consum, ca şi cele provocate de taxa vamală.
Suplimentar şi în contrast cu taxa vamală, o Raport
subvenŃie de export înrăutăŃeşte raportul de schimb, de schimb
prin diminuarea preŃurilor de export pe piaŃa externă

de la PM la PS'. Aceasta duce la înrăutăŃirea raportului
de schimb (o + p + r) = PM – PS'. În acest fel, o
subvenŃie de export conduce pe ansamblul Ńării la
costuri care depăşesc beneficiile.
2. Cazul de protecŃionism
Aşa cum s-a arătat, tarifele vamale, restricŃiile

cantitative şi subvenŃiile tind să reducă bunăstarea
naŃională şi mondială, exceptând cazul Ńărilor mari,
care îşi pot îmbunătăŃi raportul de schimb, eliminând
astfel pierderile de eficienŃă (distorsiunile de producŃie
şi de consum). De ce, atunci, toate Ńările aplică la
import politici tarifare şi netarifare?
Răspunsurile la această întrebare derivă din
argumentele elaborate de guverne şi grupuri de
interese, care sunt prezentate organelor legislative
atunci când se adoptă măsuri de politică comercială.
Aceste argumente pot fi clasificate în patru mari
categorii: folosirea puterii de monopol pe piaŃă pentru
îmbunătăŃirea raportului de schimb; în lumea reală,
comerŃul liber conduce la condiŃii mai puŃin optime,
iar obstacolele la import pot mai degrabă să crească
decât să reducă bunăstarea; tarifele vamale, restricŃiile
cantitative sau subvenŃiile pot avea şi funcŃii sociale,
respectiv distribuirea veniturilor şi realizarea de
venituri guvernamentale pentru oferirea de servicii
publice; îngrădirile la import pot contribui la
stabilizarea preŃurilor şi a şomajului în situaŃiile de
incertitudine şi de fluctuaŃii majore în cererea, oferta
şi preŃurile internaŃionale.
a) PoziŃia de monopol
Este adevărat că o Ńară cu o pondere mare în
importul mondial poate, introducând un tarif vamal, să
influenŃeze preŃurile mondiale şi să-şi îmbună-tăŃească
astfel raportul de schimb.
Prima problemă care se pune este: cât de mare Tarif optim

poate fi taxa şi, în consecinŃă, cât de mare poate fi
câştigul Ńării care a introdus tariful? Aşa cum a
demonstrat economistul american Harry Johnson, dacă
taxa vamală este ridicată, exportatorii nu vor putea
face concesii de preŃ la infinit, întrucât ar intra în stare
de faliment. Într-un astfel de caz, importul nu ar mai
avea loc şi, drept rezultat, ar dispare avantajul din
raportul de schimb al Ńării importatoare, deci taxa
vamală îşi pierde sensul. Rezultă că taxa vamală
trebuie să aibă un nivel optim, care să permită, în egală
măsură, importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor
partenere.
A doua problemă se referă la măsurile de Război
răspuns pe care Ńările partenere exportatoare ar putea comercial
să le adopte. Aşa cum s-a arătat, raportul de schimb al
unei Ńări reprezintă raportul între preŃurile mărfurilor
de export şi preŃurile mărfurilor de import. Dacă Ńara
importatoare, care a introdus tarif vamal, câştigă din
reducerea preŃului de import, Ńara exportatoare pierde,
întrucât îi scade preŃul de export. Evident, Ńara
exportatoare poate, la rândul ei, să impună un tarif
vamal, pentru a-şi reduce preŃul de import şi a
recupera, astfel, din pierderea la preŃul de export. S-ar
ajunge, în acest mod, la “războaie comerciale”. De
aceea, este rezonabil ca Ńările să nu procedeze la
adoptarea de măsuri tarifare sau netarifare unilaterale,
exceptând cazul în care se consideră că lipsa de
cunoştinŃe sau situaŃia politică din Ńara exportatoare ar
împiedica-o să reacŃioneze.
b) Eşecuri de piaŃă
În teoria preŃului, eşecul de piaŃă este definit ca
fiind procesul de piaŃă care cauzează alocarea
ineficientă a resurselor în economie. Atunci când
există asemenea eşecuri de piaŃă, intervenŃia
guvernamentală prin impunerea de tarife vamale poate,
în principiu, să determine o operare eficientă a
economiei şi o creştere a bunăstării unor persoane, fără
a provoca o scădere a bunăstării altora.
Industrie Cel mai utilizat argument în acest sens este

tânără cunoscut sub numele de “industrie tânără” (“infant
industry”), şi este susŃinut de germanul Friederich List
şi americanul Alexander Hamilton.. Puterea acestui
argument constă în faptul că tarifele vamale pot fi
utilizate temporar, atâta timp cât o industrie nou
stabilită necesită protecŃie faŃă de concurenŃa firmelor
străine adulte. După maturizare, tarifele pot fi
eliminate, Ńara va dispune de o industrie cu avantaje
comparative, astfel că toate Ńările vor avea, finalmente,
de câştigat.
Deşi, teoretic, acest argument este convingător,
în lumea reală apar o serie de probleme: dificultatea de
a identifica industriile cu potenŃial avantaj comparativ
şi care să fie protejate; după maturizarea unei industrii
este foarte complicat din punct de vedere politic să se
renunŃe la protecŃie; costul social al protecŃiei şi
câştigul din dezvoltarea industriei sunt extrem de
dificil dacă nu imposibil de comensurat, pentru a
determina câştigul net pentru economie.
Economie Un alt argument din categoria eşecurilor de
duală
piaŃă îl reprezintă existenŃa unor economii duale,
model elaborat de americanul Arthur Lewis. Conform
acestui model, în Ńările în curs de dezvoltare există un
surplus de forŃă de muncă în agricultură (sector
primar), cu o productivitate marginală foarte scăzută
sau chiar zero. În aceste circumstanŃe, antreprenorii
plătesc salarii care depăşesc costul oportun al muncii
în agricultură şi angajează mai puŃini muncitori decât
necesarul social optim. Americanul Event Hagen a
susŃinut că un tarif vamal poate majora producŃia
industrială şi, astfel, facilita transferul de muncă din
agricultură cu productivitate zero spre industrie,
rezultând un câştig social net de producŃie.
Argumentul economiei duale este criticat pentru
că nu ia în considerare productivitatea pozitivă în
agricultură în perioadele de vârf de recoltare şi pentru
că neglijează costul transferului populaŃiei rurale spre
oraşe. Din aceste motive, economiştii nu sunt unanim
de acord cu valabilitatea empirică a modelului

economiei duale.
În fine, alt argument se referă la externalităŃi. ExternalităŃi
Cel mai pur caz de eşec de piaŃă este atunci când
producŃia sau consumul afectează bunăstarea
populaŃiei, iar preŃul produselor nu reflectă aceste
beneficii sau costuri externale. În cazul unor efecte
externale pozitive, bunăstarea socială generală poate
creşte prin majorarea producŃiei interne, în timp ce
efectele externale negative cer scăderea producŃiei.
Tarifele vamale pot fi folosite pentru schimbarea
preŃurilor relative interne, ceea ce induce creşteri sau
scăderi în producŃia unor mărfuri. În anii recenŃi, două
argumente pentru protecŃia bazată pe externalităŃi au
devenit proeminente: poluarea şi exportul unor
produse rentabile pentru firme, dar în detrimentul
raportului de schimb al Ńării.
Cea mai importantă obiecŃie la folosirea
protecŃiei pentru gestionarea externalităŃilor este că
tarifele nu sunt suficiente, preferându-se o intervenŃie
mai directă, cum ar fi taxa pe emisiile poluante (cazul
poluării) sau o taxă de export (cazul deteriorării
raportului de schimb).
c) FuncŃia bunăstării sociale

Sectorul guvernamental are un rol important în
economie, prin redistribuirea venitului naŃional şi
oferirea de servicii publice.
Efectul de redistribuire a veniturilor prin tariful Redistribuire
venituri
vamal a fost susŃinut, aşa cum s-a văzut, de americanii
Paul Samuelson şi Ronald Johnes. Ei au concluzionat
că un tarif majorează venitul relativ al factorului de
producŃie care este folosit intensiv în fabricarea
produsului protejat. Pe de altă parte, americanul Lloyd
Metzlar a demonstrat că, protecŃia unui produs intensiv
în muncă duce la scăderea producŃiei acelui produs şi,
în consecinŃă, la preŃuri relativ mai mici pentru muncă,
chiar dacă bunăstarea Ńării respective creşte.
Cea mai bună politică guvernamentală (prima

bună soluŃie) în cazul declinului unui sector industrial
este sprijinirea realocării factorilor de producŃie în alte
sectoare care câştigă în competitivitate. În aceste
condiŃii nu are loc redistribuirea veniturilor. Dacă,
totuşi, aceasta este un scop în sine, redistribuirea
trebuie realizată prin politici fiscale şi bugetare
adecvate, evitându-se apelarea la cea de-a doua bună
soluŃie, adică la măsuri de politică comercială, cum ar
fi tarifele vamale.
Colectare În primele stadii ale dezvoltării economice
venituri guvernele dispuneau de puŃine surse de colectare de
venituri. În aceste condiŃii, sectorul de comerŃ exterior
a tins să devină una din sursele cele mai importante
pentru veniturile statului. Dar, folosirea tarifelor ca
sursă de venituri creează conflicte cu alte obiective ale
politicii tarifare. De exemplu, dacă printr-o taxă
vamală ridicată se urmăreşte oprirea importului,
încasarea vamală va fi zero. La cealaltă extremă,
pentru a realiza venituri vamale ar putea fi necesar să
se impună o taxă vamală la un produs care nu ar trebui
protejat pentru nici un alt motiv.
În general, argumentul folosirii tarifului vamal
ca mijloc de realizare de venituri guvernamentale este
solid în măsura în care costul social al obŃinerii de
venituri în oricare alt mod este mai mare, aşa cum
poate fi situaŃia în Ńările în curs de dezvoltare.
d) Instabilitatea economică
Presupunem că într-o Ńară forŃa de muncă este
complet folosită, iar comerŃul exterior este echilibrat.
Presupunem, deasemenea, că în restul lumii o
depresiune sau o recoltă foarte bogată produce
temporar o reducere a preŃurilor de import ale Ńării
respective. Ea ar beneficia de o îmbunătăŃire a
raportului de schimb şi, deci, nu ar exista nici o
justificare pentru o intervenŃie guvernamentală.
Însă, analizând realist situaŃia, putem trage şi
alte concluzii. În primul rând, îmbunătăŃirea
raportului de schimb al Ńării conduce la scăderea

veniturilor factorilor ei de producŃie utilizaŃi intensiv
în produsul importat. În al doilea rând, factorii de
producŃie afectaŃi vor tinde să se mute din sectoarele
de import în sectoarele de export, dar acest stimulent
va dispare odată cu restabilirea preŃurilor mondiale la
nivelul anterior, ceea ce îi va determina să revină în
sectoarele de import.
Pentru a se evita astfel de perturbaŃii costisitoare
din punct de vedere social, în situaŃia analizată ar
putea fi utilizat tariful vamal ca măsură temporară.
Scumpind importul, factorii antrenaŃi intensiv în
producŃia produselor din import vor rămâne stabili în
sectorul respectiv.
Din punct de vedere istoric, taxele vamale
temporare au fost utilizate ca un complement sau ca un
substitut pentru politicile monetare şi fiscale destinate
menŃinerii ocupării depline a forŃei de muncă.
Câştig din comerŃ Război vamal

IncidenŃa taxei vamale Eşec de piaŃă
Pierderea consumatorului Industrie tânără
Câştigul producătorului Costul social al protecŃiei
Venitul guvernului Economie duală
Costul net al tarifului Surplus de muncă
Avantaje suplimentare ExternalităŃi
Analiza cost-beneficiu Redistribuire venituri
IncidenŃa restricŃiei Servicii publice
cantitative Venituri vamale
Rentă pentru străini Instabilitate economică
IncidenŃa subvenŃiei Măsuri de ajustare
PoziŃie de monopol PerturbaŃii
Tarif optim Taxe temporare
Probleme
1. ExplicaŃi de ce o Ńară cu o pondere mică în

importul mondial pierde, iar o Ńară cu o pondere
mare câştigă din impunerea unei taxe vamale.
2. Se consideră că o subvenŃie de export avantajează

mai degrabă Ńara importatoare decât Ńara
exportatoare. ArgumentaŃi acest punct de vedere.
3. Folosirea taxelor vamale pentru protecŃia

industriilor tinere este controversată între
economişti. Care sunt argumentele pro şi contra?
Pe ce poziŃie vă situaŃi dumneavoastră?
4. În România există o economie duală? Cum aŃi

acŃiona în planul politicii economice generale şi
al politicii comerciale în particular pentru
rezolvarea acestei probleme?
5. De ce este necesară o intervenŃie guvernamentală

şi atunci când raportul de schimb al Ńării se
îmbunătăŃeşte ca rezultat al scăderii
conjuncturale a preŃurilor de import? Ce ar trebui
să se întreprindă?
Teste grilă
1. Cine câştigă din comerŃul liber:

a) consumatorul intern;
b) producătorul intern;
c) guvernul propriu;
d) câştigă toŃi actorii;
e) nu câştigă nici un actor.
2. Câştigul net din impunerea de către o Ńară

“mare” a unei taxe vamale la import rezultă din:
a) majorarea ofertei interne;
b) diminuarea cererii de consum;
c) majorarea preŃului intern;
d) taxa vamală încasată de guvern;
e) îmbunătăŃirea raportului de schimb.
3. Care sunt efectele introducerii unui contingent

de import:
a) sporirea veniturilor consumatorilor interni;
b) creşterea producŃiei şi preŃurilor interne;
c) majorarea consumului intern;
d) generarea de venituri suplimentare pentru
străinătate;
e) majorarea producŃiei şi preŃurilor externe.
4. Printre avantajele suplimentare ale unui comerŃ

liber se numără:
a) stimularea inovării şi învăŃării;
b) reducerea competiŃiei;
c) stimularea creării de întreprinderi mici;
d) promovarea unei politici partizane;
e) concentrarea producŃiei în unităŃi mari, cu
producŃie de mare serie.
5. Ce înŃelegeŃi prin eşec de piaŃă:

a) o componentă a ciclului economic;
b) o trăsătură a economiilor în tranziŃie;
c) procesul de piaŃă care cauzează alocarea
ineficientă a resurselor în economie;
d) diminuarea încasărilor bugetare ca urmare a
reducerii taxelor vamale;
e) efectul negativ al liberalizării comerŃului
internaŃional.
6. Pentru a funcŃiona eficient, taxa vamală trebuie

stabilită:
a) la nivelul cel mai scăzut existent în principalele
Ńări importatoare;
b) la un nivel optim care să permită, în egală măsură,
importul Ńării care a impus-o şi exportul Ńărilor
partenere;
c) la un nivel care să nu permită importul Ńării care a
impus-o;
d) ca medie aritmetică a taxelor vamale practicate de
toate Ńările;
e) la nivelul cel mai ridicat existent în principalele
Ńări partenere.
7. Care dintre următoarele argumente sunt

utilizate pentru susŃinerea protecŃionismului:
a) poziŃia de monopol;
b) stabilitatea economică;
c) absenŃa eşecurilor de piaŃă;
d) instabilitatea economică;
e) lipsa de avantaj din comerŃul liber.
8. Economiile duale se caracterizează prin:

a) surplus de forŃă de muncă în industrie;
b) surplus de forŃă de muncă în agricultură;
c) deficit de forŃă de muncă în agricultură;
d) alocarea eficientă a forŃei de muncă între
industrie şi agricultură;
e) productivitate ridicată în agricultură în tot cursul
anului.
9. Nu reprezintă argument în favoarea cazului de

protecŃionism:
a) existenŃa unor economii duale;
b) sprijinirea industriei tinere;
c) neredistribuirea venitului naŃional;
d) folosirea tarifului vamal ca mijloc de realizare de
venituri guvernamentale;
e) poziŃia de monopol a unor firme proprii.
10. Din punct de vedere istoric, taxele vamale

temporare au fost utilizate:
a) pentru realizarea unui excedent al balanŃei
comerciale;
b) ca un substitut pentru politicile monetare şi fiscale
destinate menŃinerii ocupării depline a forŃei de
muncă;
c) ca măsuri de retorsiune;
d) pentru îmbunătăŃirea raportului de schimb;
e) pentru protecŃia industriilor tinere.
CAPITOLUL V.
NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE
POLITICĂ COMERCIALĂ
ComerŃ liber Conform analizelor economice, în pofida

protecŃionism argumentelor tot mai sofisticate în favoarea atât a
liberului schimb cât şi a protecŃionismului, cauza
pentru un comerŃ internaŃional liber rămâne puternică.
În afara dezbaterilor dintre economişti, a existat şi
continuă să existe o puternică luptă între forŃe
neeconomice, liberale, naŃionaliste şi de cooperare
internaŃională, care a produs cicluri de protecŃionism şi
de comerŃ liber.
Una din cele mai importante constatări din
această luptă este că măsurile de politică comercială,
tarifare, netarifare sau de promovare şi de stimulare a
exportului, au un impact puternic nu numai pentru Ńara
în ansamblu şi în interiorul Ńării care le adoptă, ci şi
asupra Ńărilor partenere în ansamblu şi în interiorul
acestora. Un impozit intern, ca măsură de politică
economică generală, Ńine de suveranitatea economică a
statelor, pe când o măsură de politică comercială,
interesează atât Ńara care o aplică, cât şi Ńările
partenere. Taxa sau suprataxa vamală, de exemplu,
sprijină producŃia internă, dezavantajează pe proprii
consumatori şi îmbunătăŃeşte raportul de schimb al
Ńării care o aplică, dar, în acelaşi timp, reduce
producŃia în Ńara exportatoare, îi creează şomaj şi îi
Negocieri internaŃionale de politică comercială 101
deteriorează raportul ei de schimb. De fapt, efectul

extern puternic distinge politica comercială de politica
economică pur internă.
Pentru a evita măsuri de protecŃie în lanŃ şi ProtecŃie în
lanŃ
privarea de beneficiul comerŃului internaŃional, Ńările
au ajuns la concluzia că este mai rezonabil şi reciproc
avantajos ca, în materie de politică comercială, să
negocieze între ele atât atunci când îşi propun să
întreprindă măsuri de natură protecŃionistă, cât şi
atunci când doresc să-şi liberalizeze schimburile.
1. Bilateralism
Europa a apărut din Evul Mediu dominată de

monarhi, care au folosit puterea lor suverană pentru
controlul comerŃului exterior. Scopul consta în
realizarea unei balanŃe comerciale excedentare şi
acumularea, în acest mod, a aurului în tezaurele lor.
Mercantilismul a fost supus în secolele XVIII şi Mercantilism
XIX unor puternice atacuri din partea clasei mijlocii,
cheia de boltă a doctrinei liberale fiind libertatea
individuală, iar în plan economic intern şi extern
principiul “laisser-faire”. În prima jumătate a secolului
XIX, Anglia s-a industrializat rapid şi a aderat la
filozofia liberală în afacerile interne. ComerŃul
internaŃional s-a dezvoltat rapid şi a devenit relativ
liber de intervenŃia guvernamentală.
În ultima parte a secolului XIX, tendinŃa spre un NaŃionalism
comerŃ liber a început să se inverseze, întrucât alte
două Ńări, Germania şi Statele Unite, au dorit să-şi
dezvolte propria industrie, adoptând tarife vamale
pentru protecŃia industriei lor în formare. Alte Ńări mai
mici au urmat aceeaşi cale, apărând o puternică luptă
de concurenŃă pentru pieŃele de export. ProtecŃia
pieŃelor interne prin tarife vamale a devenit o practică
acceptată. Aceste tendinŃe economice au fost
acompaniate de o creştere a naŃionalismului militant,
care a culminat cu primul război mondial.
Hawley-Smoot După război, au fost făcute încercări pentru

reîntoarcerea la lumea liberalismului economic din
secolul XIX, însă, datorită problemelor economice cu
care erau confruntate principalele Ńări în primele
decenii ale secolului XX (deficite în balanŃa
comercială şi şomaj în Anglia, plăŃi mari pentru
reparaŃii de război din partea Germaniei),
naŃionalismul economic a devenit din nou dominant şi
restricŃiile comerciale au continuat să crească. În
Statele Unite, protecŃionismul a atins punctul
culminant în 1930, prin adoptarea Actului Hawley-
Smoot, potrivit căruia nivelul mediu al taxelor vamale
la import a crescut cu peste 50%.
AAC Şomajul şi haosul economic din timpul marii
depresiuni economice, care a început în anul 1929, au
determinat o schimbare fundamentală a atitudinii
Statelor Unite faŃă de problematica schimburilor
comerciale internaŃionale. Actul Acordurilor
Comerciale (AAC) din 1934 a anulat autoritatea sferei
politice excesiv partizane din Congres, transferând-o
executivului. Preşedintele a fost autorizat să reducă cu
50% taxele vamale impuse prin Actul Hawley-Smoot.
Bilateralism Principiul de bază al noului Act a fost
reciprocitatea bilaterală a concesiilor vamale. Conform
acestui principiu, Statele Unite au negociat reduceri de
taxe vamale cu o Ńară parteneră numai la produsele
care erau importante în comerŃul reciproc şi
reprezentau un volum echilibrat de schimburi
reciproce. Pentru a se evita dezvoltarea unui tarif
vamal cu multe coloane de taxe în funcŃie de originea
mărfurilor din import, s-a prevăzut ca reducerile
convenite pe cale bilaterală cu o Ńară să fie extinse şi
asupra importului din alte state. Extinderea în
comerŃul exterior a taxelor vamale astfel reduse a
devenit ulterior principiul clauzei naŃiunii celei mai
favorizate.
Regula concesiilor bilaterale, combinată cu
principiul clauzei naŃiunii celei mai favorizate,
prezenta, însă, dezavantajul că multe Ńări, mai puŃin
importante ca furnizori pe piaŃa americană, beneficiau

la exportul în Statele Unite de taxe vamale mai reduse,
fără să fi oferit ceva în schimbul acestui avantaj. În
consecinŃă, negocierile comerciale s-au aflat în faŃa
dilemei de a limita reducerile reciproce de taxe vamale
la puŃine produse care dominau comerŃul bilateral, sau
de a conveni reduceri la un număr mai mare de
produse, care ar fi permis un import majorat din Ńări
care nu ofereau în schimb concesii. Ieşirea din acest
impas a fost reprezentat de înlocuirea negocierilor
bilaterale cu negocieri multilaterale.
2. Multilateralism
La ConferinŃa de la Bretton Woods (SUA 1944), Bretton Woods

Ńările aliate au proiectat o nouă organizare a relaŃiilor FMI, BIRD, OMC
economice internaŃionale după încheierea celui de-al
doilea război mondial, prin convenirea de reguli
monetare, valutare, de credit şi comerciale şi
înfiinŃarea, în acest scop, a Fondului Monetar
InternaŃional (FMI), a Băncii Mondiale pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD) şi a unei
OrganizaŃii Mondiale a ComerŃului (OMC).
FMI şi BIRD au luat fiinŃă în anul 1947. În Multilateralism
acelaşi an s-a desfăşurat ConferinŃa de la Havana,
destinată înfiinŃării OMC. Statutul OMC nu a fost
ratificat de Congresul american şi, ca rezultat, regulile
comerŃului internaŃional au fost încorporate în Acordul
General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) ca tratat
comercial multilateral, fără a fi o organizaŃie
internaŃională specializată, precum FMI şi BIRD.
a) Normele comerŃului internaŃional statuate
de GATT
Regula de bază a GATT, devenită principiul Clauza
fundamental al comerŃului internaŃional, este clauza
naŃiunii celei mai favorizate. Conform acesteia, orice
avantaj de politică comercială pe care o Ńară îl acordă
oricărei alte Ńări trebuie să fie extins automat şi
necondiŃionat asupra comerŃului cu toate celelalte Ńări
participante GATT.
Tariful vamal Altă regulă de bază a GATT consacră tariful
vamal ca principal instrument de protecŃie a economiei
naŃionale, fiind prohibită utilizarea restricŃiilor
cantitative la import, exceptând cazuri speciale, cum ar
fi pericolul apariŃiei unui deficit grav în balanŃa de
plăŃi sau perturbarea gravă de către importuri a unor
sectoare economice naŃionale. În plus, GATT a
prevăzut că Ńările vor negocia între ele, în cadrul unor
runde de negocieri comerciale multilaterale, reducerea
permanentă a taxelor vamale, în vederea liberalizării
comerŃului internaŃional.
Tratament GATT a consacrat şi regula tratamentului
naŃional naŃional. În virtutea acestuia, produsele provenind din
import, după ce au fost supuse taxelor vamale, trebuie
tratate ca şi mărfurile naŃionale similare, respectiv nu
pot fi supuse unor taxe şi impozite interne mai mari
decât celor aplicate produselor indigene.
Alte reguli ale GATT se referă la libertatea
tranzitului, la dumping şi taxe antidumping, la
subvenŃii şi taxe compensatorii, la obligaŃia statelor de
a publica reglementările de politică comercială, care
sunt monitorizate de Secretariatul GATT pentru a se
verifica conformitatea lor cu reglementările GATT.
Derogare O prevedere deosebit de importantă a GATT se
referă la posibilitatea neaplicării principiului clauzei
naŃiunii celei mai favorizate de către Ńările care
formează între ele o uniune vamală sau o zonă de
comerŃ liber. Această importantă derogare de la clauza
naŃiunii celei mai favorizate a constituit justificarea de
ordin juridic a apariŃiei de diferite grupări economice
regionale în toate zonele comerciale ale lumii.
b) Activitatea GATT
Runde de În afară de faptul că a instituit regulile de bază
negocieri ale comerŃului internaŃional, pe care continuu le
perfecŃionează în raport cu evoluŃia practicii, GATT a
organizat, începând cu 1947, opt runde de negocieri
comerciale multilaterale, în cursul cărora s-a realizat o
semnificativă reducere a taxelor vamale şi eliminarea
restricŃiilor de ordin cantitativ din calea schimburilor,

ceea ce a contribuit la expansiunea comerŃului dintre
state şi la progresul economic general.
Primele cinci runde s-au desfăşurat după Produs cu
produs
principiul “produs cu produs”, fiind negociate concesii
vamale (reduceri de taxe, consolidări de taxe la un
anumit nivel sau angajamentul de a nu majora o taxă
peste o anumită limită) pentru fiecare produs în parte.
De regulă, concesiile reciproce de taxe (principiul
reciprocităŃii) trebuie să asigure avantaje egale
(principiul avantajului mutual egal) pentru toŃi
participanŃii în ceea ce priveşte posibilităŃile de
majorare a exporturilor lor. De la această regulă fac
excepŃie Ńările în curs de dezvoltare, cărora nu li se
pretinde de către Ńările dezvoltate oferirea de concesii
egale cu cele pe care ele le acordă.
Cea de-a şasea rundă (“Runda Kennedy”) a Reducere
aplicat principiul "reducerii liniare" a taxelor vamale, liniară
uniformă pentru toate produsele, cu un procent
convenit (în acest caz 35%). Acelaşi principiu a fost
aplicat şi la următoarea rundă (“Runda Tokyo”). În
plus, la “Runda Tokyo” au fost aduse precizări
importante privind subvenŃiile şi taxele compensatorii,
dumpingul şi taxele antidumping, standardele şi
normele tehnice, evaluarea în vamă a mărfurilor,
licenŃele de import şi achiziŃiile guvernamentale.
Cea mai importantă rundă de negocieri de până Runda Uruguay
acum a fost “Runda Uruguay”, care s-a desfăşurat în
perioada 1986-1994. La această rundă s-a convenit
continuarea procesului de reducere liniară a taxelor
vamale în comerŃul cu mărfuri între Ńările membre
GATT. În plus – iar aceasta reprezintă aportul special
al “Rundei Uruguay” – au fost abordate pentru prima
dată subvenŃiile din domeniul agricol şi a fost inclusă
în preocupările GATT şi liberalizarea comerŃului cu
servicii, un accent deosebit punându-se şi pe domeniul
proprietăŃii intelectuale.
Tabel V.1
Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda
Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în
cadrul rundei (produse industriale, în %)
łĂRI ÎNAINTE DUPĂ

łări dezvoltate 6,3 3,8
SUA 5,4 3,5
Uniunea Europeană 5,7 3,6
Japonia 3,9 1,7
Canada 9,0 4,8
łări în curs de dezvoltare … …
Argentina 38,2 30,9
Brazilia 40,6 27,0
India 71,4 32,4
Turcia 25,1 22,3
łări în tranziŃie 8,6 6,0
Ungaria 9,6 6,9
Polonia 10,0 9,9
Slovacia 4,9 3,8
Cehia 4,9 3,8
În prezent se desfăşoară negocierile lansate la

ConferinŃa ministerială OMC de la Doha din 2001.
Reuniunea OMC de la Cancun (Mexic) din 2003 nu a
putut să ajungă la un acord în problemele discutate,
datorită în special punctelor de vedere, încă diferite,
ale SUA şi UE în domeniul liberalizării comerŃului cu
produse agricole.
Protocolul Merită subliniată, totodată, preocuparea GATT
“celor 16”, pentru sprijinirea prin comerŃ a dezvoltării economice
SGPC a Ńărilor în curs de dezvoltare. Pe lângă preferinŃele
vamale, acordate unilateral de Ńările dezvoltate Ńărilor
în curs de dezvoltare la importul de produse
manufacturate, în cadrul GATT a fost convenit
Protocolul “celor 16” privind acordarea de reduceri de
taxe în comerŃul cu anumite produse între Ńările
participante, precum şi Sistemul Global de PreferinŃe
Comerciale (SGPC), în cadrul căruia 39 de Ńări în curs
de dezvoltare şi-au redus şi pot să-şi reducă, în
continuare, taxele vamale în comerŃul lor reciproc la
un nomenclator larg de produse.
3. OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC)
Una dintre principalele realizări ale Rundei

Uruguay o constituie întărirea mecanismului
instituŃional pentru punerea în aplicare a regulilor şi
angajamentelor asumate de Ńări în cadrul rundelor de
negocieri comerciale multilaterale, prin înfiinŃarea
OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC).
OrganizaŃia este şi un forum de negocieri permanente
între Ńările membre, atât pentru liberalizarea în
continuare a comerŃului cu bunuri şi servicii, cât şi
pentru abordarea altor domenii ale relaŃiilor economice
internaŃionale.
Responsabilitatea generală a OMC este
supravegherea implementării tuturor acordurilor
multilaterale care au fost negociate în cadrul Rundei
Uruguay, precum şi a celor ce vor fi negociate în
viitor. Obiectivele sale de bază sunt similare cu cele
ale GATT, care a încetat să mai fie o “instituŃie”
separată, devenind parte a OMC.
a) FuncŃiile OMC
Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că
aceasta să îndeplinească următoarele funcŃii: să
faciliteze punerea în aplicare, administrarea şi
operabilitatea instrumentelor legale ale Rundei
Uruguay şi ale oricăror noi acorduri ce vor fi negociate
în viitor; să asigure un forum de negocieri viitoare
între Ńările membre, cu privire atât la problemele
cuprinse în acorduri, cât şi la noi domenii; să aplice un
sistem unitar de reguli şi proceduri pentru
reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor între
Ńările membre; să examineze periodic politicile
comerciale ale Ńărilor membre.
OMC a fost concepută să devină un forum de Forum de
negocieri pe bază continuă, renunŃându-se, în acest negocieri
fel, la practica GATT de derulare de negocieri în continue
cadrul unor runde special lansate. Actul Final de la
Marrakesh conŃine un calendar al unor asemenea
negocieri, care se referă la: încheierea negocierilor

nefinalizate din Runda Uruguay (de exemplu,
negocierile din domeniul unor sectoare de servicii,
negocierile privind stabilirea de reguli pentru cazurile
de salvgardare în regim de urgenŃă, precum şi pentru
cazul utilizării subvenŃiilor în domeniul comerŃului cu
servicii); examinarea periodică a anumitor prevederi
specifice şi/sau a unui întreg acord, conform
prevederilor unor acorduri OMC; lansarea de noi
negocieri conform angajamentelor din unele acorduri
OMC, după parcurgerea unei perioade de timp (de
exemplu, cele pentru agricultură, domeniu în care
trebuie continuat procesul de reformă început în cadrul
Rundei Uruguay şi cele pentru servicii, pentru
determinarea unor paşi suplimentari în domeniul
liberalizării schimburilor cu astfel de produse);
lărgirea agendei de lucru a OMC pentru a putea
cuprinde noi probleme şi aspecte apărute în relaŃiile
economice dintre Ńări (de exemplu, încă de la întâlnirea
de la Marrakesh, reprezentanŃii Ńărilor participante au
decis înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu).
Mecanism Pentru ca un sistem multilateral de comerŃ să
reglementare funcŃioneze în mod corespunzător şi fără fricŃiuni, nu
diferende este suficientă existenŃa unui set convenit de reguli.
Acestora trebuie să li se adauge un mecanism care să
permită sancŃionarea încălcărilor acestora, cât şi
reglementarea neînŃelegerilor şi diferendelor apărute
între partenerii de afaceri. Dezvoltarea unui puternic
sistem multilateral de reglementare a diferendelor,
care să înlăture unele slăbiciuni ale anteriorului sistem
GATT, a constituit astfel unul dintre cele mai critice
obiective ale negocierilor din Runda Uruguay.
Acordul OMC prevede realizarea unui sistem
comun de reguli şi proceduri aplicabile diferendelor
care ar putea să apară în cadrul oricăruia dintre
instrumentele sale legale. Principala responsabilitate în
aplicarea acestor reguli şi proceduri este în sarcina
Consiliului General al OMC, care acŃionează ca Organ
de Reglementare a Diferendelor (ORD). Unul dintre
principiile importante înscrise în aceste proceduri este

acela că un diferend trebuie prezentat la ORD de către
guvernul Ńării membre în vederea reglementării numai
după ce au eşuat încercările de rezolvare a
neînŃelegerii prin consultări bilaterale.
În sprijinul acestui principiu, dacă consultările
sau eforturile de conciliere nu au dat rezultatele
aşteptate, într-un termen de 60 de zile partea vătămată
poate cere ORD declanşarea formală a mecanismului
de reglementare a diferendelor, prin stabilirea unui
panel care să examineze plângerea. Un panel este, în
mod normal, format din trei persoane, dacă părŃile
implicate în diferend nu convin că trebuie să fie cinci
persoane. Membrii panelului sunt propuşi de
secretariatul OMC, dintre personalităŃile
guvernamentale şi neguvernamentale recunoscute pe
plan internaŃional. Într-o perioadă de şase până la nouă
luni, panelurile trebuie să prezinte ORD rapoartele şi
recomandările lor.
Organul de apel, un fel de curte de apel, este un Curte de apel
element nou adăugat sistemului de reglementare a
diferendelor. El este format din şapte personalităŃi
marcante, specialişti în domeniul legislativ, comerŃ
internaŃional şi problematica acoperită de diverse
acorduri.
OMC acŃionează şi ca forum de examinare Examinare
periodică a politicilor comerciale ale Ńărilor membre. politici
Obiectivele acestei examinări urmăresc, pe de o parte, comerciale
determinarea gradului în care Ńările membre respectă
disciplina şi angajamentele asumate în cadrul
acordurilor multilaterale, iar, pe de altă parte,
realizarea unei mai mari transparenŃe şi a unei mai
intense mediatizări pe plan internaŃional a politicilor şi
a practicilor comerciale ale Ńărilor membre.
Periodicitatea examinărilor depinde de
procentul pe care fiecare Ńară îl deŃine în comerŃul
mondial. Primele patru Ńări sunt examinate la fiecare
doi ani, în momentul de faŃă în această categorie fiind
incluse Uniunea Europeană (considerată ca entitate),
Statele Unite, Japonia şi Canada. Alte 16 Ńări sunt

examinate la fiecare patru ani, iar restul la fiecare şase
ani, cu excepŃia celor mai slab dezvoltate Ńări, pentru
care se pot stabili perioade mai lungi.
b) Structura OMC
Organul OMC responsabil pentru luarea
deciziilor este ConferinŃa Ministerială, care se reuneşte
o dată la doi ani. Între conferinŃele ministeriale,
funcŃiile acesteia sunt îndeplinite de către Consiliul
General. Consiliul General se întruneşte şi ca Organ
de Reglementare a Diferendelor (ORD), atunci când
examinează plângerile şi ia măsurile necesare pentru a
reglementa diferendele dintre Ńările membre.
Deasemenea, el este responsabil pentru efectuarea
examinărilor politicilor comerciale ale Ńărilor membre,
pe baza rapoartelor pregătite de Secretariatul OMC.
GATT, GATS, În activitatea sa, Consiliul General este sprijinit
TRIPS de: Consiliul pentru ComerŃul cu Bunuri, care
supraveghează punerea în aplicare şi modul de
funcŃionare a GATT 1994 şi a acordurilor conexe;
Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii, care
supraveghează punerea în aplicare şi modul de
funcŃionare a GATS; Consiliul TRIPS care
supraveghează funcŃionarea Acordului TRIPS pentru
activităŃi conexe cu schimburile de bunuri şi servicii.
Consens Acordul privind înfiinŃarea OMC prevede că
aceasta va continua practica GATT în domeniul luării
deciziilor, anume consensul. Se consideră că s-a ajuns
la un consens atunci când, la luarea unei decizii nu se
opune nici o Ńară membră. Dacă nu se reuşeşte
ajungerea la consens, Acordul OMC prevede şi
posibilitatea unei decizii cu majoritate de voturi,
fiecare Ńară având un singur vot.
Oamenii de afaceri sunt adeseori sceptici cu
privire la avantajele pe care le pot aduce un sistem
puternic de reguli multilaterale şi cadrul instituŃional
existent pentru punerea lor în aplicare rezultat din
înfiinŃarea OMC. Ei motivează acest lucru prin faptul
că doar guvernele au participat la negocierile şi

discuŃiile din OMC. În plus, întâlnirile OMC sunt
închise pentru publicul larg, iar comunitatea de afaceri
află despre rezultatele acestor discuŃii numai prin
intermediul comunicatelor remise presei.
Este adevărat că atunci când o întreprindere
exportatoare întâmpină unele probleme la vânzare pe o
piaŃă externă ea nu poate prezenta plângerea direct la
Organul de Reglementare a Diferendelor din OMC,
aceasta fiind o prerogativă a guvernului său.
Guvernele nu acŃionează, totuşi, izolate. În majoritatea
Ńărilor dezvoltate şi un mare număr de Ńări în curs de
dezvoltare au fost stabilite mecanisme instituŃionale
formale pentru consultări ale reprezentanŃilor
guvernului cu industriaşii şi asociaŃiile lor, cu
camerele de comerŃ şi alte asociaŃii comerciale, în
domeniul problematicii discutate în cadrul OMC.
Unul dintre avantajele sistemului OMC, cel
mai puŃin cunoscut de colectivitatea de afaceri, îl
constituie disponibilitatea crescândă a Secretariatului
OMC de a furniza informaŃii cu privire la legislaŃia şi
regulile naŃionale referitoare la sectorul comerŃului
exterior. Aproape toate acordurile OMC cer Ńărilor
membre să notifice la secretariatul OMC legislaŃia,
regulile şi reglementările naŃionale în domeniul
comerŃului exterior. Se aşteaptă ca Secretariatul să
publice compendii ale regulilor diferitelor Ńări din
domenii ca evaluarea în vamă, nivelul taxelor
antidumping şi al măsurilor compensatorii.
Suveranitate Tratament naŃional

Negocieri Aplicarea teritorială a
“Laisser-faire” clauzei
NaŃionalism Runde de negocieri
Actul Hawley-Smoot Produs cu produs
Actul Acordurilor Reducere liniară
Comerciale Runda Uruguay
ReparaŃii Dezvoltare prin comerŃ
Bilateralism PreferinŃe generalizate
Multilateralism Protocolul “celor 16”
GATT PreferinŃe globale
Clauza naŃiunii celei mai OMC
favorizate Negocieri continue
Instrument principal de Reglementare diferende
protecŃie GATS
Concesii vamale TRIPS
Probleme
1. łara A are un import din Ńara B la produsul X de

100 de unităŃi valutare, cu taxă vamală de 20%.
łara B are un import de 150 de unităŃi valutare
din Ńara A, cu o taxă de 10%. łara A este de
acord să-şi reducă taxa vamală din Ńara B la
produsul X cu 50%. Cu cât trebuie să-şi reducă
Ńara B taxa vamală la importul produsului Y din
Ńara A pentru ca avantajul să fie considerat
reciproc şi egal?
2. ConsideraŃi că multilateralismul în negocierile

comerciale internaŃionale este mai avantajos
decât bilateralismul? ArgumentaŃi răspunsul.
3. RăspundeŃi cu Da sau Nu în favoarea, respectiv,

defavoarea tratamentului naŃional. De ce daŃi
răspunsul ales?
4. Cum preferaŃi să sprijiniŃi o Ńară în curs de

dezvoltare: prin credite sau prin acordarea de
preferinŃe vamale la importul de produse
manufacturate din acea Ńară? De ce aŃi ales
soluŃia respectivă?
5. Dacă în urma derulării de negocieri comerciale

multilaterale în cadrul OMC s-ar ajunge la
situaŃia ca toate Ńările să aibă taxe vamale la
import “zero”, care Ńări ar avea de câştigat şi
care ar avea de pierdut din această situaŃie
ipotetică? Cele cu pondere mare în comerŃul
internaŃional şi taxe vamale scăzute? Cele cu
pondere mică în comerŃul internaŃional şi taxe
vamale ridicate? ArgumentaŃi răspunsul.
Teste grilă
1. Clauza naŃiunii celei mai favorizate în sensul

GATT-OMC înseamnă:
a) acordarea aceluiaşi tratament produselor din
import ca cel aplicat produselor din producŃia
proprie;
b) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei
uniuni vamale şi produselor importate din afara
uniunii;
c) acordarea tratamentului vamal din cadrul unei
zone de comerŃ liber şi produselor importate din
afara zonei;
d) aplicarea TVA şi a taxei de acciză atât la
produsele interne, cât şi la produsele din import;
e) extinderea automată şi necondiŃionată a
avantajelor de politică comercială acordate unei
Ńări asupra tuturor Ńărilor membre GATT-OMC.
2. Când este permisă, conform GATT-OMC,

utilizarea restricŃiilor cantitative la import:
a) perspectiva unui deficit grav în balanŃa de plăŃi;
b) creşterea importului din anumite Ńări partenere;
c) creşterea importului din toate Ńările partenere;
d) diminuarea exportului propriu;
e) ameninŃarea perturbării grave a producŃiei
naŃionale de către importuri.
3. Principiul “laisser-faire” este caracteristic:

a) protecŃionismului;
b) autarhiei;
c) liberalismului;
d) economiilor planificate;
e) mercantilismului.
4. Germenii principiului clauzei naŃiunii celei mai

favorizate sunt întâlniŃi în:
a) Actul Hawley-Smoot;
b) ConferinŃa de la Breton Woods;
c) Acordul General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT);
d) Acordul Smithsonian;
e) Actul Acordurilor Comerciale.
5. GATT a reprezentat:
a) tratat de comerŃ şi navigaŃie;
b) tratat comercial multilateral;
c) tratat comercial bilateral;
d) convenŃie pentru promovarea şi garantarea
investiŃiilor;
e) organizaŃie internaŃională specializată.
6. Nu sunt incluse în preocupările GATT – OMC:

a) drepturile de proprietate intelectuală;
b) schimburile internaŃionale de turişti;
c) relaŃiile financiar-valutare internaŃionale;
d) comerŃul cu produse miniere, agricole şi
industriale;
e) politica socială a statelor.
7. Dintre regulile GATT – OMC fac parte:

a) obligaŃia statelor de a publica reglementările de
politică comercială;
b) utilizarea restricŃiilor calitative ca principal
instrument de protecŃie a economiei naŃionale;
c) libertatea tranzitului;
d) aplicarea de cursuri valutare multiple;
e) libera circulaŃie a forŃei de muncă.
8. Sunt funcŃii ale OMC:

a) lansarea de negocieri monetar-valutare
multilaterale;
b) reglementarea diferendelor între Ńările membre;
c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale
Ńărilor membre;
d) examinarea periodică a politicilor bugetare ale
Ńărilor membre;
e) adoptarea de reglementări cu privire numai la
comerŃul cu bunuri şi servicii.
9. În cadrul OMC, în calitate de Organ de

Reglementare a Diferendelor acŃionează:
a) ConferinŃa Ministerială;
b) Secretariatul;
c) Comitetul General;
d) Consiliul General;
e) Consiliul pentru ComerŃul cu Servicii.
10. La întâlnirea de la Marrakesh nu s-a decis:

a) înfiinŃarea unui Comitet pentru comerŃ şi mediu;
b) constituirea unui Organ de Reglementare a
Diferendelor;
c) examinarea periodică a politicilor comerciale ale
Ńărilor membre;
d) continuarea negocierilor comerciale multilaterale
în cadrul unor runde special lansate;
e) înfiinŃarea Consiliului TRIPS.
CAPITOLUL VI.
REGIMURI COMERCIALE
PREFERENłIALE ŞI INTEGRAREA
ECONOMICĂ REGIONALĂ
Prin regim preferenŃial se înŃelege acordarea

unor facilităŃi comerciale (de exemplu, reduceri de
taxe vamale) la importul dintr-o Ńară sau din mai multe
Ńări, care nu se aplică şi la importul din celelalte Ńări.
Integrarea economică presupune existenŃa unui regim
comercial preferenŃial între două sau mai multe Ńări,
dar are un scop mai extins, mergând până la formarea
între respectivele Ńări a unei uniuni economice şi
monetare.
1. Baza juridică şi tipologia regimurilor

preferenŃiale
Derogare Una din prevederile deosebit de importante ale

GATT din 1947, neconsiderată ca un principiu al
relaŃiilor comerciale internaŃionale, dar având un
impact ulterior deosebit în relaŃiile economice dintre
state, se referă la aplicarea teritorială a clauzei naŃiunii
celei mai favorizate. GATT a permis, ca o derogare de
la această clauză, constituirea de zone de comerŃ liber
şi de uniuni vamale, în sensul că facilităŃile pe care şi
le acordă reciproc Ńările participante la astfel de
Regimuri comerciale preferenŃiale şi integrarea economică regională 117
grupări comerciale nu trebuie extinse asupra Ńărilor

terŃe, neparticipante.
O zonă de comerŃ liber este o grupare de Ńări Zonă de
care decid să-şi desfiinŃeze obstacolele din comerŃul comerŃ liber,
reciproc (taxe vamale, restricŃii cantitative), fiecare uniune vamală
Ńară participantă continuând să aplice la importul din
Ńările terŃe regimul de import propriu, respectiv tariful
vamal naŃional. O uniune vamală presupune, pe lângă
desfiinŃarea taxelor vamale şi restricŃiilor cantitative
din comerŃul reciproc, aplicarea la importul din Ńările
terŃe a unui tarif vamal comun.
Pentru ca zonele de comerŃ liber şi uniunile Tarif extern
vamale să fie acceptate ca derogări de la clauza comun
naŃiunii celei mai favorizate, eliminarea taxelor vamale
şi a restricŃiilor cantitative dintre Ńările membre ale
unor astfel de grupări trebuie să acopere o parte
substanŃială din schimburile comerciale reciproce, iar
reducerea şi eliminarea obstacolelor comerciale să se
desfăşoare conform unui program precis, care să fie
făcut cunoscut tuturor Ńărilor. În plus, pentru uniunile
vamale este impusă regula ca tariful vamal comun,
aplicat la importul din Ńările terŃe, să reprezinte media
aritmetică a fostelor tarife vamale naŃionale, cu alte
cuvinte să nu impună o protecŃie suplimentară la
importul din Ńările neparticipante faŃă de situaŃia
dinaintea constituirii uniunii vamale.
Zonele de comerŃ liber şi uniunile vamale sunt
considerate etape primare în procesul mai complex de
integrare economică. Aceasta presupune, pe lângă
circulaŃia liberă a produselor între Ńările membre,
domeniu reglementat de GATT, şi circulaŃia liberă a
capitalului şi forŃei de muncă, domenii care exced
sfera GATT.
Tabel VI.1
EvoluŃii în procesul de integrare economică
Tip / stadiu Trăsături

DesfiinŃarea taxelor vamale şi
îngrădirilor cantitative între membri
Zonă de liber
(circulaŃia liberă a produselor),
schimb
fiecare participant aplicând faŃă de
terŃi tariful vamal naŃional
DesfiinŃarea taxelor vamale şi
îngrădirilor cantitative între membri
Uniune vamală (libera circulaŃie a produselor),
Ńările participante aplicând faŃă de
terŃi un tarif vamal comun
CirculaŃia liberă a produselor, a
PiaŃă unică
capitalurilor şi a persoanelor
În plus faŃă de circulaŃia liberă a
Uniune produselor, a capitalurilor şi a
economică şi persoanelor, statele membre
monetară promovează o politică economică
comună şi adoptă o monedă unică
ConfederaŃie de Integrarea totală, economică,
state socială şi politică
Ca urmare a activităŃilor din cadrul ConferinŃei

ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare (UNCTAD),
instituită ca organizaŃie a ONU în 1964, s-au admis, de
facto, şi alte două derogări de la clauza naŃiunii celei
mai favorizate: acordarea de către Ńările dezvoltate de
preferinŃe vamale la importul de produse
manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare pe bază
de nereciprocitate; convenirea între Ńările în curs de
dezvoltare de concesii vamale care nu sunt aplicate la
importul din alte Ńări, respectiv din Ńările dezvoltate. În
felul acesta au fost consacrate, de jure, atât principiul
nereciprocităŃii în materie de concesii vamale în
relaŃiile dintre Ńările dezvoltate şi Ńările în curs de
dezvoltare cât şi posibilitatea ca Ńările în curs de
dezvoltare să instituie între ele regimuri preferenŃiale

pe o scară mai restrânsă sau la nivelul unui grup
important de Ńări, indiferent de zona geografică în care
sunt situate.
În baza acestor derogări, în comerŃul
internaŃional au apărut o serie de regimuri preferenŃiale
de comerŃ, care acoperă o pondere importantă din
volumului comerŃul internaŃional. Este de subliniat
faptul că schimburile comerciale între Ńările
participante la astfel de aranjamente cresc mai rapid
decât comerŃul lor cu statele neparticipante şi comerŃul
internaŃional luat în ansamblu.
Conform evidenŃelor OMC, peste 100 de
angajamente preferenŃiale regionale sau inter-regionale
au fost notificate la GATT şi, ulterior, la OMC, unele
dintre acestea nefiind operaŃionale. Altele, deşi sunt
operaŃionale în practică, nu au fost notificate la OMC.
Multe dintre acestea din urmă sunt încheiate între
Ńările în curs de dezvoltare.
Este clar impulsul spre încheierea unor Regionalizare
acorduri preferenŃiale regionale. Doi factori pot fi
invocaŃi pentru a explica o astfel de tendinŃă. Unul este
de natură politică: dorinŃa de a se stabili o strânsă
colaborare economică între Ńări pentru a se evita
conflictele internaŃionale. Alt factor este de natură
economică: într-o economie mondială globalizată,
multe guverne percep că mărimea este cea care
contează, sentiment care provocă temerea că Ńara,
rămânând mică şi neintegrată în plan regional, pune
producătorii autohtoni într-o situaŃie dezavantajată faŃă
de concurenŃii lor cu producŃii de mare serie.
Argumentul economic poate fi valabil atunci
când producŃia de mare serie nu poate fi realizată la
nivel naŃional, dar guvernele ar trebui să aibă în vedere
piaŃa globală, mondială, şi să nu fie seduse de tentaŃia
de a considera că a produce pentru o zonă geografică
este un substitut adecvat. Calea regionalismului poate
foarte uşor să conducă spre protecŃionism la nivel
regional şi la apariŃia de întreprinderi necompetitive la
nivel internaŃional (în fapt, o politică de substituire a

importurilor la scară regională, extinsă de la nivel
naŃional).
Erodare Există riscul ca extinderea aranjamentelor
clauză regionale să conducă la transformarea discriminării
mai degrabă în regulă decât în excepŃie, aşa cum a
prevăzut GATT. ComerŃul interregional între Ńările
UE, EFTA, CEFTA, NAFTA şi MERCOSUR
reprezintă deja peste 1/3 din comerŃul mondial.
Această cifră este cu atât mai relevantă dacă avem în
vedere faptul că volumul comerŃului exterior al Ńărilor
membre ale grupărilor regionale menŃionate reprezintă
peste 70% din volumul comerŃului mondial. Dacă la
această cifră se adaugă schimburile comerciale în
regim preferenŃial între Ńările dezvoltate şi cele în curs
de dezvoltare, şi între Ńările în curs de dezvoltare
însele, rezultă o erodare practică considerabilă a
clauzei naŃiunii celei mai favorizate statuată de GATT
– OMC .
Tripolarizare Există perspectiva ca, din punct de vedere al
regimului de politică comercială, lumea să se
tripolarizeze: polul european reprezentat de Uniunea
Europeană având în prezent 15 Ńări membre, iar în
viitor circa 30; polul american, reprezentat
actualmente de NAFTA, cu 3 Ńări membre, dar spre
care Ńintesc principalele Ńări din America de Sud; polul
asiatic, slab reprezentat în prezent de ASEAN
(AsociaŃia NaŃiunilor din Asia de Sud-Est, cu 6 Ńări
membre), zonă în care se preconizează constituirea
unei puternice uniuni vamale cu participarea
principalelor Ńări asiatice.
Globalizare Concomitent cu această perspectivă, există şi
tendinŃa de globalizare a economiei mondiale, prin
liberalizarea comerŃului internaŃional între toate Ńările
ca urmare a negocierilor din cadrul GATT-OMC,
liberalizarea fluxurilor de capital şi internaŃionalizarea
producŃiei ca urmare a activităŃilor din cadrul FMI şi
BIRD şi posibila liberalizare a circulaŃiei forŃei de
muncă. În acelaşi sens acŃionează progresul tehnic, în
special revoluŃia informatică, creşterea numărului şi

forŃei companiilor transnaŃionale, precum şi acŃiunea
fiecărui individ, care decide ce produse cumpără, cum
şi unde îşi utilizează capitalul, unde şi în ce condiŃii se
angajează.
Privite în conexiune, tendinŃele de regionalizare
şi de globalizare apar mai degrabă ca fiind
complementare decât divergente, respectiv se poate
considera că regionalizarea este o etapă în procesul
mai amplu al globalizării economiei internaŃionale.
Tabel VI.2
Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale regionale
Aranjamente Tip Nr łări participante

REGIONALE
FranŃa, Germania, Belgia, Olanda, Italia,
Uniune Luxemburg, Grecia, Spania, Portugalia,
Uniunea vamală, Austria, Finlanda, Irlanda, Anglia*,
Europeană (UE) economică 27 Suedia*, Danemarca*, Slovenia, Polonia*,
şi monetară Cehia*, Ungaria*, Slovacia*, Malta,
Cipru*, Lituania*, Letonia*, Estonia*,
România*, Bulgaria*.
AsociaŃia
Europeană a Zonă de 4 ElveŃia, Norvegia, Liechtenstein, Islanda
Liberului Schimb comerŃ liber
(EFTA)
SpaŃiul Economic Zonă de 31 UE + EFTA
European comerŃ liber
Acordul de liber
schimb Nord – Zonă de 3 SUA, Canada, Mexic
American comerŃ liber
(NAFTA)
Mercando
Commun del Sur Uniune 4 Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay
(MERCOSUR) Vamală
Pactul Andin Zonă de 5 Peru, Venezuela, Bolivia, Columbia,

comerŃ liber Ecuador

Acordul Uniune 2 Australia, Noua Zeelandă
comercial vamală
Australia - Noua
Zeelandă
PiaŃă comună a Uniune 23 Angola, Burundi, Comore, Djibouti,
Africii Orientale vamală Eritrea, Etiopia, Kenya, Lesotho,
şi Australe Madagascar, Malawi, Maurice, Uganda,
Mozambic, Namibia, Zair, Tanzania,
Ruanda, Somalia, Sudan, Zambia,
Seychelles, Swaziland, Zimbabwe
* nu au aderat încă la uniunea economică şi monetară
Tabel VI.3
Principalele aranjamente comerciale preferenŃiale interregionale

INTERREGIONALE
Sistemul
Generalizat de PreferinŃe 35 łări dezvoltate în favoarea Ńărilor în curs de
PreferinŃe nereciproce – dezvoltare
Vamale (SGPV) 165
Protocolul PreferinŃe Bangladesh, Brazilia, Chile, Egipt, Israel,

“celor 16” Reciproce 13 Mexic, Pakistan, Peru, Coreea de Sud,
România, Turcia, Tunisia, Uruguay
Algeria, Argentina, Bangladesh, Benin,

Sistemul Global Bolivia, Brazilia, Camerun, Chile, Cuba,
de PreferinŃe PreferinŃe 38 Ecuador, Egipt, Filipine, Ghana, Guineea,
Comerciale Reciproce Guyana, India, Indonezia, Iran, Irak, Libia,
(SGPC) Malayezia, Mexic, Mozambic, Nicaragua,
Nigeria, Pakistan, Coreea de Sud, Coreea
de Nord, Singapore, Sri Lanka, Sudan,
Tanzania, Thailanda, Trinidad Tobago,
Tunisia, Vietnam, Zimbabwe.
2. Teoria uniunilor vamale

şi integrării economice
Aşa cum s-a arătat, formarea unei uniuni vamale

presupune eliminarea taxelor de import între Ńările
membre şi la stabilirea unui tarif extern comun pentru
importul din Ńările terŃe. Se poate spune că, atâta timp
cât tariful extern comun nu este mai mare decât media
aritmetică a fostelor tarife naŃionale, formarea uniunii
vamale (ca, de altfel, şi a zonei de comerŃ liber, în
cadrul căreia Ńările membre îşi menŃin tarifele
naŃionale la importul din Ńările terŃe) reprezintă un pas
spre liberalizarea comerŃului, cu consecinŃe favorabile
asupra bunăstării Ńărilor membre şi a restului lumii.
Concluzia că formarea uniunii vamale conduce
la bunăstarea generală nu este, însă, garantată.
Economistul american Jacob Viner, urmat de englezii
James Meade, Richard Lipsey şi Kelvin Lancaster, au
demonstrat că, într-o lume în care există mai mult
decât o distorsiune a echilibrului pieŃei libere,
eliminarea numai a unei distorsiuni nu conduce
neapărat la bunăstare.
Pentru a analiza efectele zonei de comerŃ liber şi
uniunii vamale, luăm un model în care Ńara A, o Ńară cu
pondere mică în comerŃul internaŃional, formează o
uniune vamală cu Ńara B, şi ambele Ńări au relaŃii
comerciale cu Ńara C, care rămâne în afara uniunii
vamale.
a) Analiza pe bază de echilibru parŃial
Grafic VI.1
Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru parŃial
PreŃul mărfii X
D S’
B+T
C+T H G (C+T)’
B L I J M B’
C Q R C’
E F
S D’
P1 P0 K0 K1
Cantitatea mărfii X
În graficul de mai sus se prezintă cantitatea şi

preŃul produsului X în Ńara A. Curbele DD’ şi SS’
reprezintă curba cererii şi ofertei interne pentru
produsul respectiv. PreŃul la care produsul X poate fi
cumpărat din Ńara B este dat pe ØB, la care,
presupunând că este vorba de o Ńară mică, Ńara A
întâmpină curba perfect elastică a ofertei BB’. PreŃul
de import al mărfii X din Ńara C este ØC, şi curba
ofertei este CC’. În condiŃiile existenŃei unui tarif
vamal uniform T pe unitatea de marfă importată,
echilibrul iniŃial se realizează prin importul de către
Ńara A a produsului X numai din Ńara C, întrucât preŃul
ei de ofertă cu tariful (C+T) domină preŃul Ńării B
(B+T). În această poziŃie de echilibru, Ńara A produce
ØP0, consumă ØK0 şi importă P0K0 din produsul X.
Venitul tarifar este EFGH, iar pierderea de bunăstare
datorită protecŃiei este egală cu suma celor două
triunghiuri QEH+FRG.
Acum considerăm că Ńările A şi B formează o Creare şi

uniune vamală, ceea ce are ca rezultat faptul că deturnare
pentru produsul X al Ńării A curba ofertei să devină de comerŃ
BB’, prin aceasta dominând curba ofertei Ńării C,
inclusiv tariful (C+T). Noul echilibru se va caracteriza
prin reducerea producŃiei în Ńara A la ØP1, o creştere a
consumului la ØK1 şi un volum mai mare de comerŃ
P1K1. Bunăstarea Ńării A va creşte prin crearea de
comerŃ, măsurată prin reducerea dimensiunilor
originale ale triunghiurilor originale cu suma
triunghiurilor măsurată LIH+JMG.
Totuşi, înlocuirea importului din Ńara C cu
import din Ńara A produce şi o pierdere de bunăstare
pentru Ńara A, egală cu dreptunghiul măsurat EFJI,
care înaintea uniunii vamale reprezenta un venit din
taxa vamală pentru guvern, iar după uniune reprezintă
o plată către Ńara B. łara A va trebui să majoreze
impozitele interne pentru a compensa pierderea de
venit din taxe vamale sau să-şi reducă cheltuielile cu
o sumă egală cu EFJI. Pierderea de bunăstare rezultată
din neîncasarea taxei vamale este considerată ca
datorându-se deturnării de comerŃ.
Efectul net al uniunii vamale asupra bunăstării Efect net
unei Ńări depinde de dimensiunile relative ale
câştigurilor de bunăstare rezultate din crearea de
comerŃ şi ale pierderilor rezultate din deturnarea de
comerŃ. Aşa cum se poate vedea din graficul de mai
sus, în funcŃie de cererea şi oferta internă, de mărimea
taxei dinaintea uniunii vamale şi de diferenŃa costului
mărfii X din Ńările B şi C, dimensiunile relative ale
câştigurilor din crearea de comerŃ şi ale pierderilor din
deturnarea de comerŃ pot conduce la câştiguri sau
pierderi nete de bunăstare.
b) Analiza pe bază de echilibru general

Presupunem că Ńara A produce două produse, X
şi Y, şi face comerŃ cu Ńările B şi C.
Grafic VI.2
Crearea şi deturnarea de comerŃ.
Echilibrul general
Y
B 1’
B 3’ B 2
’ P1
C
T
W1
P0 W0
W0’
T’ C’
O B3 B2 B1 X
Din grafic se vede frontiera posibilităŃilor de

producŃie în condiŃiile unui echilibru iniŃial al
producŃiei la P0 şi al consumului la W0. Linia CC’
reprezintă rata preŃurilor disponibilă pentru comerŃul
cu Ńara C. Un tarif la importul mărfii X conduce la o
rată a preŃurilor interne TT’, care determină pe
producători să fie la P0 pe frontiera de producŃie.
Introducem un al doilea preŃ la care Ńara A poate să
facă comerŃ, reprezentat în grafic prin B1B1’, care
presupunem că este prelevant într-o Ńară B mare,
parteneră a Ńării A în uniunea vamală. Înainte de
uniune, în condiŃiile aceluiaşi tarif aplicat faŃă de B şi
C, pentru A nu este avantajos să importe din B. După
eliminarea taxelor între A şi B, Ńara A este într-un nou
echilibru cu producŃia la P1 şi consumul la W1.

Importul mărfii X din Ńara C este înlocuit cu import
din Ńara B.
Cu ajutorul graficului putem vedea dimensiunea
deturnării şi creării de comerŃ. Pentru acest scop,
considerăm un venit, măsurat în termenii mărfii X,
este necesar la noua rată de schimb a Ńării B pentru a
obŃine venitul iniŃial combinat din X şi Y pe care Ńara
A îl realiza înainte de uniune. Linia B2B2’ paralelă cu
B1B1’ şi trecând prin W0 intersectează axa X la B2.
Cantitatea ØB2 reprezintă venitul în termenii mărfii X
la W0, exprimat în noile preŃuri de piaŃă. În mod
analog putem afla valoarea venitului în termenii mărfii
X care ar fi fost obŃinută de Ńara A dacă ea ar fi rămas
la nivelul iniŃial de producŃie P0. IntersecŃia liniei de
preŃ B1B1’ cu axa X la B3 ne dă valoarea.
Aşa cum se vede, deturnarea de comerŃ de la
Ńara C la B cauzează o reducere de venit de la B2B3 la
marfa X. Această deturnare are loc întotdeauna dacă
formarea uniunii duce la schimbarea de furnizori,
întrucât în aceste condiŃii trebuie să fie adevărat că
preŃul relativ la care Ńara A poate să cumpere marfa X
este mai puŃin favorabil după uniune decât înainte.
Dar acest efect al deturnării de comerŃ este
compensat prin câştigul de eficienŃă obŃinut prin
mişcarea producŃiei de la P0 la P1. Acest câştig a
crescut în termenii mărfii X cu distanŃa B3B1. Efectul
net al deturnării şi creării de comerŃ este egal cu
cantitatea pozitiva B2B1. De remarcat că B1 se poate
situa între B3 şi B2, caz în care efectul deturnării de
comerŃ ar fi mai mare decât efectul creării de comerŃ.
Regim preferenŃial MERCOSUR

Integrare economică Australia - Noua Zeelandă
Derogare Africa Orientală şi
Zonă de comerŃ liber Australă
Uniune vamală SGPV
PiaŃă unică Protocolul “celor 16”
Uniune economică şi SGPC
monetară Regionalizare
Tarif extern comun Tripolarizare
PreferinŃe unilaterale Pol european
PreferinŃe reciproce Pol american
Nereciprocitate Pol asiatic
UE Globalizare
EFTA RevoluŃie informatică
SpaŃiul Economic Echilibru parŃial
European Echilibru general
łări asociate Creare de comerŃ
CEFTA Deturnare de comerŃ
NAFTA Câştig net
Probleme
1. łara A şi Ńara B îşi desfiinŃează în comerŃul

reciproc taxele vamale. łările C şi D, în plus,
aplică la importul din Ńările terŃe media aritmetică
a tarifelor lor naŃionale. Care formaŃiune este
zonă de comerŃ liber şi care este uniune vamală?
2. Care sunt aranjamentele preferenŃiale la care

participă România?
3. ArgumentaŃi de ce preferinŃele vamale

generalizate sunt o bună alternativă la politica de
substituire a importului.
4. ExplicaŃi condiŃiile impuse de GATT-OMC pentru

a admite o uniune vamală ca derogare de la
GATT.
5. În urma constituirii uniunii vamale între Ńările A şi

B, aprovizionarea Ńării A din interior cu produsul
X a fost înlocuită cu un import din Ńara B, iar
importul produsului Y din Ńara C, neparticipantă
la uniune, a fost înlocuit cu import din Ńara B.
Care fenomen este creare de comerŃ şi care este
deturnare de comerŃ? De ce importul produsului Y
din Ńara C a fost înlocuit cu import din Ńara B?
Teste grilă
1. România este Ńară participantă la:

a) EFTA;
b) CEFTA;
c) NAFTA;
d) Protocolul “celor 16”;
e) ASEAN.
2. O uniune vamală presupune:

a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor
cantitative între Ńările membre;
b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor
naŃionale ale Ńărilor membre;
c) desfiinŃarea taxelor vamale la importul din toate
Ńările;
d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din
Ńările în curs de dezvoltare;
e) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif
extern comun.
3. O zonă de comerŃ liber presupune:

a) desfiinŃarea taxelor vamale şi a restricŃiilor
cantitative între Ńările membre;
b) aplicarea la importul din Ńările terŃe a tarifelor
naŃionale ale Ńărilor membre;
c) aplicarea la importul din Ńările terŃe a unui tarif
extern comun;
d) acordarea de preferinŃe vamale la importul din
Ńările în curs de dezvoltare;
e) acordarea de preferinŃe vamale reciproce între
Ńările în curs de dezvoltare.
4. Ce condiŃii trebuie să îndeplinească o uniune

vamală pentru a putea fi admisă ca derogare de
la clauza naŃiunii celei mai favorizare:
a) să fie formată din mai mult de două Ńări;
b) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale la
principalele produse industriale din comerŃul
reciproc;
c) Ńările membre să desfiinŃeze taxele vamale şi
restricŃiile cantitative la o parte substanŃială din
schimburile comerciale reciproce;
d) tariful vamal comun să reprezinte media aritmetică
a tarifelor vamale naŃionale;
e) tariful vamal comun să nu depăşească nivelul
tarifelor aplicate de Ńara membră cu cel mai ridicat
nivel al impunerii vamale.
5. Uniunea economică şi monetară presupune în

plus faŃă de piaŃa unică:
a) circulaŃia liberă a produselor;
b) aplicarea unui tarif vamal comun;
c) circulaŃia liberă a capitalului;
d) promovarea unei politici economice comune şi
adoptarea unei monede unice;
e) circulaŃia liberă a persoanelor.
6. Sunt membre ale CEFTA:

a) România;
b) Bulgaria;
c) Polonia;
d) Cehia;
e) Slovenia.
7. EFTA reprezintă:
a) piaŃă comună;
b) zonă de comerŃ liber;
c) uniune economică şi monetară;
d) uniune vamală;
e) club de comerŃ preferenŃial.
8. Sistemul Global de PreferinŃe Comerciale

reprezintă:
a) preferinŃe nereciproce acordate de Ńările
dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare;
b) regim preferenŃial reciproc între Ńările dezvoltare;
c) regim preferenŃial reciproc între Ńările în curs de
dezvoltare;
d) aranjament preferenŃial regional;
e) aranjament preferenŃial subregional.
9. Formarea unei uniuni vamale este agreată de

GATT-OMC dacă:
a) tariful extern comun nu este mai mare decât
media aritmetică a fostelor tarife naŃionale;
b) tariful extern comun este mai mare decât media
aritmetică a fostelor tarife naŃionale;
c) tariful extern comun este egal cu cel al
principalilor parteneri comerciali;
d) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării
participante cu cel mai scăzut grad de protecŃie;
e) tariful extern comun este stabilit la nivelul Ńării
participante la uniune cu cel mai ridicat grad de
protecŃie.
10. Crearea de comerŃ după formarea unei zone de

comerŃ liber sau uniuni vamale înseamnă:
a) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară terŃă
cu un import mai scump dintr-o Ńară membră a
zonei de comerŃ liber sau uniunii vamale;
b) majorarea importului ca urmare a lipsei de marfă
din producŃia internă;
c) majorarea cumpărărilor interne ca urmare a
creşterii puterii de cumpărate a populaŃiei;
d) înlocuirea unui import mai ieftin dintr-o Ńară
membră cu un import mai scump dintr-o altă Ńară
membră;
e) înlocuirea cumpărării unei mărfi produsă la intern
mai scump cu un import mai ieftin dintr-o Ńară
membră a zonei de comerŃ liber sau uniunii
vamale.
Regimuri preferenŃiale şi integraŃioniste în practică 133
CAPITOLUL VII.
REGIMURI PREFERENłIALE ŞI
INTEGRAłIONISTE ÎN PRACTICĂ
Aşa cum s-a arătat, inventarul aranjamentelor

preferenŃiale şi integraŃioniste convenite între
diferite state, pe plan regional sau interregional, este
destul de extins. Multe astfel de aranjamente
regionale, sub formă de uniuni vamale şi zone de
comerŃ liber, şi interregionale, între Ńări dezvoltate şi
Ńări în curs de dezvoltare sau între Ńări în curs de
dezvoltare însele, nu au rezistat exigenŃelor vieŃii
economice internaŃionale. Unele dintre ele şi-au
dovedit, însă, viabilitatea şi conturează viitoarea
configuraŃie a relaŃiilor economice internaŃionale.
Dintre acestea, Uniunea Europeană (UE) şi NAFTA
tind să devină doi poli ai economiei mondiale, la
care se poate adăuga un pol asiatic. Este de
presupus, deasemenea, că va continua să fie aplicat
sistemul de preferinŃe vamale acordate de Ńările
dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare.
În cele ce urmează ne vom referi la cele trei
sisteme preferenŃiale care au cele mai sigure
perspective, anume Uniunea Europeană (UE),
NAFTA şi Sistemul Generalizat de PreferinŃe
Vamale (SGPV). Este foarte posibil ca actualele
EFTA, CEFTA din Europa, MERCOSUR şi

Pactul Andin din America Latină, ASEAN şi chiar
acordul dintre Australia şi Noua Zeelandă să fie
integrate în grupările economice din zonele
respective (UE, NAFTA şi o posibilă formaŃiune
în Asia). Cele trei sisteme menŃionate vor fi
abordate din punctul de vedere al politicii
comerciale, urmând ca alte aspecte, respectiv cele
privind politica monetară să fie tratate în capitolul
corespunzător al manualului.
1. Uniunea Europeană (UE)
a) Fazele istorice ale formării Uniunii

Europene
Statele Unite Mai înainte de a fi concretizată într-un
Europene proiect economic şi politic, ideea unei politici la
nivel european s-a limitat la cercuri filosofice şi
vizionari. Perspectiva “Statelor Unite Europene”
corespundea unui ideal pacifist şi umanist, brutal
dezminŃit de conflictele care au sfâşiat Europa în
prima jumătate a secolul XX. Expresia "Statele
Unite Europene" se datorează lui Victor Hugo. În
timpul celui de-al doilea război mondial şi după
acesta s-a născut şi a devenit tot mai puternică
ideea unei organizaŃii continentale, capabilă să
depăşească antagonismele naŃionale.
Federalism, Alterio Spinelli, federalist italian, şi Jean
unionism Monet, inspirator al planului Schuman, sunt
iniŃiatorii celor două curente de gândire care au
făurit procesul de integrare comunitară: proiectul
federalist, întemeiat pe dialog şi o relaŃie de
complementaritate, şi proiectul unionist, axat pe
delegare progresivă a unei părŃi din suveranitate de
la nivel naŃional către nivel comunitar. Aceste două
teze unesc, astăzi, convingerea că trebuie să existe,
pe lângă puterile naŃionale, şi una europeană,
capabilă să gestioneze acele domenii în care
acŃiunea comună se dovedeşte mai eficientă decât

cea a statelor acŃionând separat şi anume: piaŃa
internă, moneda, coeziunea economică şi socială şi
politica externă şi securitatea. UE este rezultatul
eforturilor depuse începând din anii ‘50 de către
promotorii Europei Comunitare. Ea reprezintă cea
mai avansată organizaŃie de integrare multilaterală,
având posibilitatea de acŃiune atât în domeniul
economic, social şi politic, cât şi în domeniul
drepturilor omului şi al relaŃiilor externe ale celor 15
state membre.
Tratatul de la Paris din 1951 a întemeiat CECO, CEE
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului CEEA, CE
(CECO), iar Tratatul de la Roma din 1957
Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(CEEA), constituind împreună ComunităŃile
Europene (CE).
Tratatul de la Roma a fost urmat: în 1986 de PU, UE
semnarea Actului Unic European instituind PiaŃa
Unică (PU); în 1992 de semnarea Tratatului de la
Maastricht instituind Uniunea Europeană (UE); în
1997 de semnarea Tratatului de la Amsterdam, şi în
2000 de semnarea Tratatului de la Nisa privind
lărgirea UE şi noile mecanisme de adoptare a
deciziilor. Toate aceste acte din anii 1951, 1957,
1986, 1992, 1997 şi 2000 constituie baza
constituŃională a ceea ce numim, în prezent, Uniunea
Europeană (UE), stabilind între statele membre
legături juridice care merg dincolo de relaŃiile
contractuale între statele suverane.
UE gestionează ea însăşi o legislaŃie aplicată
direct cetăŃenilor europeni, cărora le conferă drepturi
speciale. Limitată în prima sa formă la deschiderea
pieŃei comune a cărbunelui şi oŃelului, cele şase Ńări
fondatoare: FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda
şi Luxemburg au început, de fapt, o iniŃiativă de
pace, reuşind să asocieze într-un ansamblu
instituŃional, subordonat principiului egalităŃii, atât

pe învinşii, cât şi pe învingătorii din cel de-al
doilea război mondial.
Uniune vamală, În 1954, Adunarea NaŃională a FranŃei a
politică refuzat să ratifice proiectul unei armate europene,
comercială dar în 1957 cei şase membri au decis să constituie o
comună comunitate economică bazată pe libera circulaŃie a
mărfurilor, serviciilor şi lucrătorilor. Ca rezultat,
între Ńările membre (cele şase) au fost desfiinŃate
taxele vamale, iar la importul din Ńările terŃe s-a
aplicat treptat un tarif comun, ca medie aritmetică a
tarifelor vamale ale statelor membre. De asemenea,
în interiorul comunităŃii au fost desfiinŃate
îngrădirile de ordin cantitativ. În acest fel, a apărut
uniunea vamală vest-europeană, fără taxe şi
restricŃii în interior şi cu o politică comercială
comună faŃă de Ńările terŃe.
Politică În acelaşi cadru, al ComunităŃii Economice
agricolă Europene, a fost realizată şi o piaŃă agricolă
comună comună, bazată pe o politică agricolă comună.
Elementele de mecanism al politicii agricole
comune sunt următoarele: preŃuri unice garantate
pentru producătorii interni, stabilite la nivelul celor
mai ridicate costuri de producŃie existente în
Comunitate; taxe de prelevare la import ca
diferenŃă între preŃurile interne mai ridicate stabilite
de Comunitate şi preŃurile mondiale mai scăzute,
taxe care sunt colectate de Fondul European de
Garantare Agricolă (FEGA); subvenŃii la export,
reprezentând diferenŃa dintre preŃurile mondiale
mai scăzute şi cele interne mai ridicate, acordate
din fondurile FEGA. Agricultura vest-europeană a
fost, astfel, subvenŃionată în mare măsură pe seama
producătorilor din afara ComunităŃilor Europene.
Prin această politică, ComunităŃile Europeane au
devenit, dintr-o zonă net importatoare de produse
agricole, o zonă net exportatoare.
Prin cele două politici comune, comercială şi

agricolă, precum şi prin coordonarea politicilor în
domeniul energetic sau cel de transport, CE ca
entitate s-a transformat în cea mai mare putere
comercială din lume.
Succesele repurtate de cele şase Ńări membre Prima
fondatoare au determinat Marea Britanie, lărgire
Danemarca şi Irlanda să li se alăture, la capătul unor
negocieri foarte dificile, cărora FranŃa, prin generalul
Charles de Gaulle, le opusese vetto-ul său în 1963 şi
1967. Cu toată această opoziŃie, prima lărgire a UE
s-a produs în 1972 prin aderarea Marii Britanii,
Danemarcei şi Irlandei, care au părăsit gruparea
considerată rivală – AsociaŃia Europeană a Liberului
Schimb (EFTA). Concomitent, a avut loc şi o
diversificare a preocupărilor comunitare prin
lansarea unor noi politici comune în domeniul social,
regional sau mediului.
Odată cu începutul anilor 1970, când a avut Şarpele
loc şi suspendarea convertibilităŃii dolarului în aur, monetar,
Ńările CE şi-au pus problema unei convergenŃe ECU
economice şi monetare, necesitate cu atât mai
stringentă în contextul şocurilor petroliere din 1973
şi 1979. Astfel, alături de uniunea vamală şi piaŃa
agricolă comună, s-a pus problema unei uniuni
economice şi monetare. În 1979, ca prim pas, a fost
instituit Sistemul Monetar European (SME),
denumit şi "şarpele monetar", care a contribuit la
stabilizarea ratelor de schimb, la promovarea unor
politici de austeritate şi o mai mare disciplină într-un
spaŃiu economic deschis. Şarpele monetar s-a
caracterizat prin stabilirea între valutele europene de
cursuri fixe prin intermediul unei monede de cont
sau fictive – ECU. În timp ce cursurile de schimb
între valutele europene şi ECU erau fixe, dar
ajustabile periodic cu acordul Ńărilor participante,
erau fluctuante faŃă de celelalte valute, în primul
rând faŃă de dolar.
A doua În anii 1981 şi 1986 s-a produs o a doua

lărgire importantă lărgire a CE prin aderarea Greciei şi,
respectiv, a Spaniei şi Portugaliei. În acest fel,
numărul de membrii a ajuns la 12, întărindu-se
flancul de state al CE spre Ńări cu un nivel mai
scăzut de dezvoltare economică. De aceea, s-a
impus cu mai multă stringenŃă realizarea şi a unor
programe structurale destinate să reducă diferenŃele
între nivelurile de dezvoltare economică existentă
între cele 12 Ńări membre.
În acelaşi timp, Comunitatea s-a afirmat pe
plan internaŃional, întărind relaŃiile sale
contractuale cu Ńările din sudul Mediteranei, din
Asia, Caraibe şi Pacific (ACP), asociate la
Comunitate prin ConvenŃiile de la Lomé (1975,
1979, 1985, 1989, 2000).
PiaŃa unică În 1984, odată cu depăşirea crizei economice
şi a disputei cu Marea Britanie, referitoare la
contribuŃia acesteia la bugetul comunitar, se renaşte
speranŃa relansării integrării economice europene.
Plecând de la "Cartea Albă" prezentată de Jacques
Delors în 1985, Comunitatea a hotărât să încheie
constituirea unei pieŃe mari interioare, piaŃă unică,
până în 1993. DispoziŃiile legislative ce îngăduiau
concretizarea acestui obiectiv au fost consacrate în
Actul Unic European, semnat la 18 februarie 1986
şi intrat în vigoare la 1 iulie 1987.
A treia Revigorarea construcŃiei europene
lărgire comunitare a determinat pe Austria, în 1989,
Suedia, în 1991, şi Finlanda, în 1992, să candideze
la aderarea la CE.
Uniune “Cei 12”, iar începând din 1995, “cei 15”
economică şi s-au angajat într-un proces de aprofundare a
monetară relaŃiilor lor în domeniile politic şi monetar, prin
încheierea Tratatului de la Maastricht, din 9-10
decembrie 1991, vizând formarea unei uniuni
economice şi monetare.
Totodată, în condiŃiile prăbuşirii "zidului Berlinului"

şi a dispariŃiei împărŃirii Europei între "Vest" şi
"Est", cele 15 state membre s-au angajat în cel mai
amplu proces de lărgire cu Ńările din Europa Centrală
şi de Est apărând o mare Europă Unită, formată în
prezent din 25 de Ńări, iar începând cu 2007 din circa
30 de Ńări. În prezent, ca urmare a lărgirii spre Est, la
UE participă 27 de Ńări.
b) InstituŃiile Uniunii Europene

Realizarea obiectivelor ce revin UE se asigură
de cinci instituŃii de bază.
- Consiliul European
Este format din şefi de state şi de guverne ai
celor 27 state membre. Se întâlneşte de două ori pe
an, sau ori de câte ori este necesar pentru dezbaterea
unor situaŃii speciale. Aprobă documentele şi
declaraŃiile de orientări politice generale pentru
activitatea instituŃiilor UE. Tratatul UE, adoptat în
noiembrie 2007, prevede alegerea unui preşedinte al
Consiliului, pe o perioadă de doi ani.
- Parlamentul European
În decembrie 2000 la Nisa (FranŃa) şefii de
state şi de guverne din Ńările UE şi candidate la
aderare au stabilit numărul de parlamentari ce
revin fiecăreia, inclusiv celor recent aderate sau încă
candidate, precum şi un nou sistem de vot în
adoptarea deciziilor. Adoptă bugetul UE,
examinează legislaŃia comunitară şi exercită un
control asupra organelor executive ale UE. Cererile
de aderare la uniune şi toate înŃelegerile cu Ńările
terŃe necesită aprobarea Parlamentului.
- Consiliul de Miniştri
Reuneşte reprezentanŃii guvernelor statelor
membre atât pe probleme de politică generală,
inclusiv externă, cât şi pe domenii de activitate. De
regulă, miniştrii afacerilor externe sunt consideraŃi
drept principalii reprezentanŃi ai guvernelor

statelor membre.
- Comisia UE
Are ca principale atribuŃii: să vegheze la
respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin
care a fost instituită UE; să execute şi să impună
spre aplicare deciziile Consiliului de Miniştri; să
iniŃieze şi să prezinte spre aprobare Consiliului de
Miniştri noi măsuri.
- Curtea de JustiŃie
Interpretează legislaŃia UE şi funcŃionează
în calitate de Curte Supremă a ComunităŃii,
normele de drept ale UE având prioritate faŃă de
legile naŃionale.
c) Integrarea economică, politică şi

socială
CirculaŃie Realizarea unei pieŃe unice europene a fost
liberă mărfuri, prevăzută încă din momentul încheierii Tratatului
servicii, capital de la Roma.
şi persoane EvoluŃia procesului spre piaŃa unică a fost
accelerată prin semnarea Actului Unic European la
18 februarie 1986. Acest act a stabilit data realizării
definitive a pieŃei unice pentru 31 decembrie 1992,
vizând mişcarea liberă a bunurilor, a serviciilor, a
capitalului şi a persoanelor pe tot cuprinsul UE.
Pe lângă acestea, Actul Unic a consacrat o
schimbare majoră în modul de adoptare a deciziilor
de către Consiliul de Miniştri. Mai înainte,
majoritatea hotărârilor erau supuse deciziei
unanime a Consiliului, din acest motiv procesul
decizional fiind foarte lent. Miniştrii dintr-o Ńară
sau alta au adoptat atitudini protecŃioniste şi
împotriva legislaŃiei absolut necesare pentru
realizarea pieŃei unice. Actul Unic European
prevede vot majoritar cu privire la toate hotărârile
necesare realizării pieŃei unice, exceptând doar
domeniul fiscal şi mişcarea liberă a persoanelor.
Practic, piaŃa unică a fost realizată în termenul PiaŃa unică

prevăzut şi astfel, începând cu 1 ianuarie 1993,
Uniunea Europeană, cu o populaŃie de peste 350
milioane locuitori, a devenit cea mai mare piaŃă
unificată din lume. În interiorul acestei pieŃe, firmele
europene beneficiază de posibilitatea unei producŃii
de mare serie, comparabilă cu cea realizată de SUA
şi Japonia. În aceste condiŃii, preŃul de cost şi de
export al produselor oferite de UE poate fi mai
competitiv pe piaŃa mondială.
În decembrie 1991, şefii de stat şi guvern ai Uniunea
Ńărilor membre, reuniŃi în cadrul Consiliului Europeană
European la Maastricht (Olanda), au luat măsuri (UE)
decisive în vederea integrării europene continue şi
ireversibile. Ei au hotărât să stabilească o Uniune
Europeană (UE) bazată pe ComunităŃile Europene
(CE) şi întregită cu noi forme de cooperare. Tratatul
asupra UE prevede:
- O cetăŃenie a Uniunii
Aceasta înseamnă că toŃi cetăŃenii statelor CetăŃenie
membre sunt cetăŃeni ai Uniunii, iar fiecare cetăŃean europeană
are dreptul: să se deplaseze şi să îşi stabilească
domiciliul în mod liber pe teritoriul Uniunii; să
voteze şi să candideze la alegerile municipale şi
europene care se desfăşoară în statul unde şi-au
stabilit domiciliul; să fie protejaŃi de autorităŃile
diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru;
să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului
însărcinat cu sondarea opiniei publice.
- Uniunea Economică
Directivele politicii economice ale statelor Politică
membre vor fi adoptate de către Consiliul de economică
Miniştri care, în acelaşi timp, va supraveghea
evoluŃia economiei în fiecare stat membru şi în
comunitate luată în ansamblu. Dacă această politică
nu corespunde directivelor sau riscă să pună în
pericol funcŃionarea Uniunii, Consiliul va lua

măsuri în consecinŃă. Statele membre sunt obligate
să încerce să evite deficitele guvernamentale
excesive.
- Uniunea monetară
EURO Începând cu 1 ianuarie 1999, UE are pentru
Ńările participante o singură politică monetară. De
asemenea, a fost instituit un singur etalon monetar,
EURO, precum şi o nouă instituŃie – Banca
Centrală Europeană – care formează, împreună cu
băncile centrale ale statelor membre, Sistemul
European al Băncilor Centrale (ESCB).
- O uniune politică
Uniune Are următoarele componente: o politică de
politică securitate şi externă comună, care include
formularea pe termen lung a unei politici de
apărare şi procesul ConferinŃei asupra SecurităŃii şi
Cooperării în Europa (CSCE); dezarmarea şi
controlul armamentului în Europa; neproliferarea
armelor nucleare şi aspectele economice ale
securităŃii; creşterea rolului Parlamentului
European; sporirea competenŃelor ComunităŃii; o
politică comună în domeniul juridic şi al afacerilor
interne (ca, de exemplu, emigraŃie, azil, vize
ş.a.m.d.); un birou european de poliŃie
(EUROPOL) în scopul schimburilor de informaŃii
asupra narcoticelor.
d) RelaŃiile Uniunii Europene cu alte state

UE reprezintă cea mai mare putere
comercială din lume, deŃinând circa 25% din
comerŃul mondial.Ca entitate, UE exportă cu 60%
mai mult decât SUA şi de două ori mai mult decât
Japonia. Din punct de vedere industrial, UE este
puterea numărul doi în lume, după SUA. În afară
de aceasta, UE este cea mai mare sursă mondială a
ajutorului acordat de Ńările dezvoltate Ńărilor în
curs de dezvoltare.
Ca entitate, UE a încheiat acorduri comerciale

şi de altă natură cu aproape toate statele lumii şi
întreŃine relaŃii diplomatice proprii cu peste 100 de
state.
- RelaŃiile comerciale dintre UE şi celelalte
Ńări europene dezvoltate
Aceste relaŃii sunt reglementate pe baza unor SEE
acorduri de liber schimb. Astfel, între UE şi Ńările
încă membre ale EFTA (ElveŃia, Norvegia, Islanda,
Liechtenstein) a fost încheiat un acord privind
crearea unui SpaŃiu Economic European (SEE).
Aceasta înseamnă că între UE şi EFTA schimburile
comerciale cu produse industriale se realizează fără
taxe vamale.
- RelaŃiile cu Ńările din bazinul meditera-
nean
UE a încheiat acorduri de asociere cu Turcia, SpaŃiul
Cipru şi Malta şi acorduri de cooperare comercială mediteranean
cu caracter preferenŃial cu Maroc, Tunisia, Egipt,
Siria, Algeria, Iordania şi Israel. Turcia a fost admisă
să candideze la aderarea la UE, iar Cipru şi Malta au
devenit membre ale UE începând cu 2004.
- RelaŃii cu Ńările dezvoltate din alte zone
UE întreŃine relaŃii intense cu SUA, Japonia,
Australia şi Noua Zeelandă bazate pe prevederile
GATT-OMC şi pe un mecanism de consultări
bilaterale periodice. Cu Canada, UE are încheiat un
acord-cadru de cooperare economică şi comercială.
- Raporturile cu Ńările Europei Centrale şi
de Est (ECE)
Au fost reglementate, în trecut, prin UE-ECE
acorduri comerciale şi de cooperare economică şi
prin aşa-numitele acorduri sectoriale. Acestea au
vizat reducerea în comerŃul reciproc a taxelor
vamale şi îngrădirilor cantitative. Ele au fost
perfectate, în special, în domeniul textil,
siderurgic şi agricol.
Ca urmare a interesului crescând al Ńărilor

central şi est-europene pentru intensificarea şi
diversificarea cooperării cu UE şi aderării în
perspectivă la UE, Comisia UE a conceput un nou
tip de acord de asociere pentru Ńările respective,
denumit Acord European. Un astfel de acord a
fost încheiat cu Bulgaria, Cehia, Polonia,
România, Slovacia şi Ungaria.
Aceste 6 Ńări, precum şi Slovenia, Estonia,
Letonia şi Lituania, de asemenea Cipru şi Malta,
au fost acceptate la finele anului 1999 să
candideze la aderarea la UE ca membri cu drepturi
şi obligaŃii depline. Aderarea s-a produs în funcŃie
de progresele fiecărei Ńări în îndeplinirea criteriilor
stabilite de UE, respectiv: criteriul politic, criteriul
economic şi criteriul legislativ. Cehia, Polonia,
Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia,
Lituania, Cipru şi Malta au aderat în 2004, iar
Bulgaria şi România în 2007.
Pentru raporturile cu republicile
independente din fosta URSS a fost conceput un
alt tip de relaŃii: Acord de Cooperare şi
Parteneriat. Astfel de acorduri se au în vedere a fi
încheiate cu FederaŃia Rusă, Ucraina, Belarus,
Moldova.
Tabelul VII.1 Principalii indicatori statistici
Bulgaria Cipru Cehia Estonia Ungaria

2
SuprafaŃa 1000 km 111 9 79 45 93
Milioane locuitori 7,9 0,8 10,2 1,4 10,2
PopulaŃia 2
Locuitori/ km 71 86 130 30 108
PIB în Miliarde € 47,4 14,0 146,9 13,5 138,2
standardele Pe cap de locuitor
puterii de 5900 17400 14400 10000 13600
(€)
cumpărare
FaŃă de media UE 25 72 60 42 57
%
Creşterea % 4,8 2,2 2,0 6,0 3,3
PIB
% în valoarea 12,5 4,3 3,7 5,4 4,3
Ponderea adăugată
agriculturii % în forŃa de 10,7 5,3 4,9 6,5 6,0
muncă
Rata An la an % 5,8 2,8 1,4 3,6 5,2
inflaŃiei
Rata % în forŃa de 18,1 3,8 7,3 9,1 5,6
şomajului muncă
Bugetul de Procent în PIB (%) -0,6 -3,5 -3,9 1,3 -9,2
stat
Exporturi / 78,2 12,5 94,4 71,6 91,4
Importuri (%)
Ponderea exportu- 55,6 48,0 68,4 68,0 75,1
rilor către UE in
ComerŃul total exporturi (%)
exterior Ponderea importu- 50,2 55,8 60,2 57,9 56,3
rilor din UE in
total importuri (%)
BalanŃa comercială 606 2.173 1.673 847 -68
cu UE (mil. €)
Contul Pondere in PIB -4,7 -5,3 -6,3 -12,3 -4,0
curent (%)
InvestiŃiile Valoare pe cap de 273 - 2.289 2.092 -
străine locuitor (€)
directe Pondere in PIB (€) 3,9 4,3 13,4 4,4 1,8
pentru Ńările recent aderate la UE (date pentru anul 2002)
Letonia Lituania Malta Polonia România Slovacia Slovenia

65 65 0,3 313 238 49 20
2,4 3,5 0,4 38,2 21,8 5,4 2,0
36 53 1259 122 92 110 99
19,9 34,3 4,6 363 128,9 61,3 35,3
8500 9400 11700 9500 5900 11400 17700

35 39 55 39 25 47 74
6,1 6,7 1,2 1,6 4,9 4,4 3,2
4,7 7,1 2,8 3,1 13,0 4,5 3,3
15,3 18,6 2,3 19,6 37,7 6,6 9,7
2,0 0,4 2,2 1,9 22,5 3,3 7,5
12,8 13,1 7,4 19,9 7,0 18,6 6,0
-3,0 -2,0 -6,2 -4,1 -2,2 -7,2 -2,6
56,4 71,0 74,1 74,4 77,6 87,1 94,7

60,4 48,4 46,6 68,7 67,1 60,5 59,4
53,0 44,5 67,0 61,7 58,4 50,3 68,0
620 1290 1575 9165 1003 -982 1806

-7,7 -5,3 -3,9 -3,6 -3,4 -8,2 1,7
978 723 6418 963 252 903 1543

4,6 5,3 8,8 2,2 2,9 17,0 8,3
2. Acordul de Liber Schimb Nord-American

(NAFTA)
SUA-Canada În anul 1988, Statele Unite şi Canada au

semnat Acordul de Liber Schimb SUA-Canada,
potrivit căruia obstacolele tarifare şi netarifare din
comerŃul reciproc au fost eliminate până în 1998.
În ultimele zile ale fostei AdministraŃiei
Bush (senior), SUA, Canada şi Mexic au semnat
Acordul de Liber Schimb Nord-American
(NAFTA), prin care cele trei Ńări nord-americane
au hotărât să constituie o zonă de comerŃ liber.
Zonă comerŃ Zona de comerŃ liber nord-americană include
liber o populaŃie de 360 de milioane şi o producŃie de
peste 7 mii de milioane de dolari, mai mare decât
cea a Uniunii Europene. Acordul prevede
eliminarea taxelor vamale în comerŃul reciproc
într-o perioadă de 10-15 ani şi abolirea
restricŃiilor în ceea ce priveşte majoritatea
investiŃiilor.
În cursul campaniei electorale din 1992,
NAFTA a constituit principalul subiect. Atât Bill
Clinton, cât şi George Bush (senior) au susŃinut
acordul. Cel de-al treilea candidat s-a opus.
Nesurprinzător, sindicatele industriale, care puteau
fi afectate de importurile majorate din Mexic, s-au
opus acordului, în timp ce industriile care îşi
vedeau crescute exporturile în Mexic îl susŃineau.
NAFTA a fost ratificat de Congresul
american la finele anului 1993 şi a intrat în vigoare
la 1 ianuarie 1994. Departamentul ComerŃului al
SUA a estimat că schimburile comerciale dintre
SUA şi Mexic vor creşte substanŃial. În anul 1995,
însă, Acordul a intrat în umbră datorită
devalorizării peso-ului mexican.
Lărgirea Există intenŃii privind lărgirea sferei
NAFTA NAFTA prin asocierea unor Ńări sud-americane,
precum Brazilia, Argentina, Venezuela şi Chile.

Totodată, Statele Unite manifestă interes pentru
Forumul de Cooperare Asia-Pacific (APEC), la
care participă 18 Ńări asiatice şi care în 1994 au
hotărât să-şi desfiinŃeze în decurs de 25 de ani
obstacolele din comerŃul reciproc. La Forum, în
afară de SUA, au aderat şi Canada, Mexic şi Chile.
Însă, aşa cum s-a menŃionat, Ńările asiatice, inclusiv
Japonia, China, India, Australia şi Noua Zeelandă,
intenŃionează să creeze un pol economic asiatic, ca o
contrapondere la cel european şi american.
3. Sistemul Generalizat de PreferinŃe

Vamale (SGPV)
În anul 1964, dialogul Nord-Sud a căpătat UNCTAD

un cadru organizat prin instituŃionalizarea
ConferinŃei ONU pentru ComerŃ şi Dezvoltare
(UNCTAD) ca organism permanent al ONU.
Solicitările iniŃiale ale Ńărilor în curs de
dezvoltare faŃă de Ńările dezvoltate s-au axat pe
sprijin financiar (1% din PIB-ul fiecărei Ńări
dezvoltate) şi pe organizarea internaŃională a
pieŃelor de produse de bază, printr-un sistem de
cote de producŃie, export şi import, de preŃuri
internaŃionale minime şi maxime şi de stocuri
tampon de intervenŃie pe piaŃă.
łările dezvoltate au răspuns cu oferta Ajutor prin
“ajutor prin comerŃ”, respectiv prin comerŃ
instituirea SGPV. Sistemul a fost adoptat la
sesiunea UNCTAD de la New Delhi. Filosofia
sistemului constă în sprijinirea dezvoltării
industriale a Ńărilor în curs de dezvoltare prin
favorizarea importului de produse manufacturate
din aceste Ńări, acordându-le preferinŃe sub formă
de reduceri sau chiar scutiri de taxe vamale la
importul în Ńările dezvoltate.
PreferinŃe Sistemele de preferinŃe vamale acordate

vamale Ńărilor în curs de dezvoltare, deşi diferă în
funcŃie de Ńara donatoare au, totuşi, o serie de
elemente comune: Ńările donatoare interpretează
aceste preferinŃe ca un act de voinŃă unilateral, fără
să fie considerat ca o obligaŃie internaŃională;
Ńările beneficiare sunt, de regulă, cele cărora li s-a
recunoscut statutul de Ńară în curs de dezvoltare şi
sunt participante la Grupul “celor 77”; preferinŃele
se referă numai la produsele manufacturate; dacă
unele Ńări în curs de dezvoltare realizează
exporturi mari la un produs inclus în sistem în
detrimentul producŃiei naŃionale a Ńărilor
importatoare sau a altor Ńări exportatoare,
preferinŃa vamală poate fi retrasă; sistemul este
conceput cu un caracter temporar, până când Ńările
în curs de dezvoltare vor deveni competitive pe
pieŃele externe.
Orientare Punerea în aplicare a SGPV reprezintă un
spre export revers al argumentului industrie tânără (infant
industry) pentru protecŃie. În loc de protecŃie pentru
tinerele industrii s-a aplicat soluŃia asigurării unui
mai bun acces pe pieŃele externe, contribuind, în
cazul multor Ńări, în special asiatice, la schimbarea
accentului de pe politici de substituire a importului
pe politici orientate spre export.
Analizele empirice demonstrează că SGPV a
contribuit la dezvoltarea exportului de produse
manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare în
Ńările dezvoltate. ApariŃia noilor Ńări industrializate
(NIC) nu poate fi desprinsă de efectele practice ale
sistemului. În acelaşi timp, în Ńările dezvoltate
există grupuri de interese care se manifestă tot
mai mult împotriva sistemului. În principal
sindicatele consideră că preferinŃele vamale au
contribuit la menŃinerea şi accentuarea şomajului în
Ńările dezvoltate.
SoluŃiile propuse de grupurile de interese Liberalizarea

afectate merg de la creşterea barierelor tarifare şi comerŃului
netarifare la import, la impunerea de standarde mai
exigente pentru produsele importate din Ńările în
curs de dezvoltare, până la scăderea
standardelor pentru producătorii din Ńările
dezvoltate.
Există şi concluzia că nici importul de
produse manufacturate din Ńările în curs de
dezvoltare şi nici inovaŃiile tehnice nu sunt
responsabile pentru şomajul din Ńările dezvoltate.
Un argument în acest sens este faptul că şomajul a
crescut nu numai în rândul persoanelor necalificate
sau cu o calificare medie, ci şi în rândul forŃei de
muncă superior calificată. Astfel de analize
consideră că răspunsul la situaŃia actuală a pieŃei
muncii trebuie căutat în domeniul reglementărilor
excesive existente şi în domeniul măsurilor active
insuficiente de pregătire şi angajare. De aceea, se
consideră că o soluŃie mai realistă decât cele
sugerate de sindicate este liberalizarea, în
continuare, a comerŃului internaŃional, care să
conducă la accelerarea cooperării economice între
state şi la progresul economic al fiecărei Ńări.
Statele Unite Europene PiaŃă Unică

Planul Schuman Uniune Europeană
Federalism CetăŃenie europeană
Unionism Uniune economică
CECO (Paris) Uniune monetară
CEE (Roma) Euro
CEEA (Roma) Uniune politică
UE (Maastricht) SEE
Politică comercială łări mediteraneene
comună łări asiatice
Politică agricolă comună Acord european
PreŃuri orientative Acord de cooperare şi
Taxe de prelevare parteneriat
FEOGA NAFTA
Şarpele monetar APEC
ConvenŃia de la Lomé UNCTAD
Consiliul European Organizarea pieŃelor
Parlament European Ajutor prin comerŃ
Consiliul de Miniştri Economii orientate spre
Comisia UE export
Probleme
1. Care sunt deosebirile de fond dintre o uniune

vamală, o piaŃă unică şi o uniune economică?
2. De ce SUA nu au format cu Mexic şi Canada o

uniune economică şi monetară, după modelul
UE, ci au preferat instituirea unei zone de
comerŃ liber?
3. Care ar fi motivele pentru care Ńările dezvoltate

nu au acceptat propunerea Ńărilor în curs de
dezvoltare privind “organizarea internaŃională”
a pieŃelor produselor de bază?
4. Care sunt argumentele pro şi contra politicii de

substituire a importului şi politicii de dezvoltare
a exportului?
5. Care este relaŃia dintre şomaj, pe de o parte,

preferinŃe vamale şi taxe vamale, pe de altă
parte?
Teste grilă
1. Dintre Ńările enumerate, care nu este membră a

Uniunii Europene:
a) Irlanda;
b) Luxemburg;
c) Liechtenstein;
d) Danemarca;
e) Finlanda.
2. Mecanismul politicii agricole comune a

Uniunii Europene se bazează pe:
a) preŃuri unice garantate pentru producătorii din
UE;
b) preferinŃe vamale la importul de produse
agricole din Ńările terŃe;
c) taxe de prelevare la importul de produse
agricole din Ńările terŃe;
d) interzicerea importului de produse agricole din
Ńările terŃe;
e) subvenŃii pentru importatorii din UE de
produse agricole din Ńările nemembre.
3. În raport cu piaŃa unică (PU), ce presupune, în

plus, uniunea economică şi monetară:
a) desfiinŃarea taxelor vamale;
b) adoptarea unui tarif extern comun;
c) monedă unică;
d) liberalizarea fluxurilor de capital;
e) coordonarea politicilor bugetare şi fiscale.
4. Şarpele monetar a presupus:

a) cursuri de schimb fixe, pe baza parităŃilor stabilite
în raport cu aurul;
b) cursuri flotante ale valutelor europene faŃă de
celelalte valute;
c) folosirea ECU în comerŃul cu amănuntul;
d) cursuri fixe, dar ajustabile periodic, între valutele
europene şi ECU;
e) cursuri flotante între valutele europene şi ECU.
5. Între atribuŃiile Comisiei UE nu face parte:

a) respectarea de către Ńările membre a tratatelor prin
care a fost instituită UE;
b) executarea şi impunerea spre aplicare a deciziilor
Consiliului de Miniştri;
c) iniŃierea şi prezentarea spre aprobarea Consiliului
de Miniştri a noi măsuri;
d) reprezentarea UE pe plan internaŃional;
e) adoptarea bugetului UE.
6. Tratatul de la Maastricht asupra UE nu

prevede:
a) o cetăŃenie a uniunii;
b) uniunea economică;
c) uniunea monetară;
d) uniunea culturală;
e) uniunea politică.
7. Actul Unic European a prevăzut:

a) realizarea uniunii monetare;
b) libera circulaŃie a produselor, capitalurilor şi
persoanelor;
c) crearea uniunii vamale;
d) introducerea politicii agricole comune;
e) o politică comună în domeniul justiŃiei şi
afacerilor interne.
8. Nu se încadrează între drepturile cetăŃenilor

europeni:
a) stabilirea domiciliului şi alegerea locului de
muncă în mod liber pe teritoriul oricărei Ńări
membre a Uniunii;
b) alegerea directă a preşedintelui Parlamentului
European;
c) să voteze şi să candideze la alegerile
municipale şi europene care se desfăşoară în
statul unde şi-au stabilit domiciliul;
d) să fie protejaŃi de autorităŃile diplomatice sau
consulare ale oricărui stat membru;
e) să se adreseze Parlamentului şi funcŃionarului
însărcinat cu sondarea opiniei publice.
9. NAFTA este
a) uniune vamală;
b) uniune economică;
c) zonă de comerŃ liber;
d) piaŃă unică;
e) uniune economică şi monetară.
10. SGPV reprezintă:

a) aranjament preferenŃial multilateral;
b) aranjament preferenŃial bilateral reciproc;
c) aranjament preferenŃial nereciproc şi temporar;
d) aranjament preferenŃial nereciproc şi permanent;
e) reversul argumentului industrie tânără.
PiaŃa internaŃională a capitalului 155
PARTEA A DOUA
FLUXURILE INTERNAłIONALE
DE FACTORI
Toate tranzacŃiile dintre rezidenŃii diferitelor Ńări

se încadrează într-una din următoarele trei categorii:
comerŃ cu bunuri şi servicii contra bunuri şi servicii;
comerŃ cu bunuri şi servicii contra active; comerŃ cu
active contra altor active.
Am analizat, deja avantajul pentru Ńări, care
rezultă din comerŃul cu bunuri şi servicii contra bunuri
şi servicii. Un alt câştig din comerŃ rezultă din
comerŃul intertemporal, adică comerŃul cu bunuri şi
servicii contra unor creanŃe viitoare pentru bunuri şi
servicii (comerŃ cu bunuri şi servicii contra active).
Când o Ńară în curs de dezvoltare se împrumută în
străinătate (de exemplu, vinde o obligaŃiune străinilor)
pentru a putea să importe un bun (de exemplu, o
fabrică), ea se angajează în comerŃ intertemporal. łara
care se împrumută câştigă din acest comerŃ, întrucât
realizează un proiect pe care din resurse interne nu ar
fi putut să-l finanŃeze, iar Ńara creditoare, deasemenea,
câştigă întrucât are un profit la capitalul respectiv mai
mare decât l-ar fi investit la intern.
Figura VIII.1
Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale
łara H łara F
Bunuri Bunuri
şi şi
servicii servicii
Active Active
A treia categorie de comerŃ este formată din

schimburile internaŃionale cu active, cum ar fi, de
exemplu, schimbul unei acŃiuni IBM din SUA contra
unei obligaŃiuni emise de guvernul Angliei. Ca şi
celelalte două categorii de comerŃ, ultima s-a dezvoltat
considerabil întrucât aduce avantaje tuturor Ńărilor
implicate.
CAPITOLUL VIII.
PIAłA INTERNAłIONALĂ A
CAPITALULUI
Până la începutul anilor ’60 ai secolului trecut,

cele mai multe tranzacŃii bancare erau pur interne,
implicând bani şi clienŃi ai băncilor din Ńara respectivă.
Două decenii mai târziu, însă, multe bănci îşi obŃineau
o mare pondere a profitului lor din activităŃi
internaŃionale. Acum este o practică uzuală ca, de
exemplu, Citybank din SUA să aibă o sucursală la Sao
Paolo în Brazilia sau National Westminster din Anglia
una la New York. De asemenea, este uzual ca o
sucursală a unei bănci americane localizate la Londra

să accepte depozite în yeni japonezi pentru o companie
din Suedia sau să împrumute franci elveŃieni unui
producător din Danemarca.
PiaŃa PiaŃa în care rezidenŃii din diferite Ńări
financiară comercializează active se numeşte piaŃa financiară
internaŃională. Aceasta este, la rândul său, compusă
din piaŃa valutară şi piaŃa de capital. Ca şi în cazul
pieŃei valutare, pe care am analizat-o deja, principalii
actori pe piaŃa de capital sunt băncile comerciale,
marile companii, instituŃiile financiare nebancare
(companii se asigurări, fonduri de pensii, fonduri
mutuale, fonduri de investiŃii şi altele), bănci centrale
şi agenŃii guvernamentale.
PiaŃa de capital Activele comercializate pe piaŃa internaŃională
de capital cuprind acŃiuni şi obligaŃiuni ale diferitelor
Ńări, precum şi depozite denominate în diferite valute.
Ca şi piaŃa valutară, piaŃa internaŃională de
capital nu are un loc anume de desfăşurare, precum
bursele de mărfuri. Ea se desfăşoară în cadrul unei
reŃele de centre financiare din întreaga lume, conectate
între ele printr-un sistem complicat de comunicaŃii.
Volumul tranzacŃiilor pe pieŃele financiare
internaŃionale depăşeşte cu mult volumul comerŃului
internaŃional cu mărfuri şi servicii. Aceasta
demonstrează că piaŃa internaŃională de capital a
devenit o piaŃă în sine, care se globalizează, asemenea
pieŃei internaŃionale a produselor şi pieŃei
internaŃionale a muncii în formare.
1. Eurovalute
Componenta pieŃei internaŃionale de capital

exprimată în eurovalute reprezintă una dintre cele mai
importante părŃi ale acesteia. Din totalul pieŃei
eurovalutelor, 2/3 sunt reprezentate de eurodolari.
Dar să răspundem la întrebarea: ce sunt
eurovalutele? Prima eurovalută a fost eurodolarul. Să
ne imaginăm că Mercedes Benz din Germania a
vândut un automobil în SUA cu 80.000 $.

Cumpărătorul american plăteşte cu un cec în valoare
de 80.000 $. Ce poate face compania Mercedes cu
aceşti bani? Ar putea, de exemplu, să schimbe pe piaŃa
germană $ pe € pentru nevoi curente. Dar să
presupunem că ea prevede că va avea nevoie de dolari
peste 1 lună, când va trebui să plătească un import de
componente americane. În consecinŃă, decide să
păstreze banii timp de o lună şi are de ales între
alternativa de a constitui un depozit bancar în SUA sau
într-o Ńară europeană, de exemplu în Anglia, unde
beneficiază de o dobândă mai ridicată. Depozitul
firmei germane în dolari creat la o bancă engleză
reprezintă un depozit în eurodolari.
În felul acesta a apărut eurodolarul, adică dolarul Eurodolar,
care este deŃinut de nerezidenŃi americani şi circulă în eurovalute
afara Statelor Unite ca Ńară de emisiune. Tot astfel au
apărut şi alte eurovalute, adică valute ale Ńărilor
europene care circulă în Europa, în afara Ńărilor de
emisiune: euroeuro, eurolire sterline etc. PiaŃa
eurovalutelor a căpătat în ultimele decenii proporŃii tot
mai mari, devenind o parte esenŃială a pieŃei
internaŃionale a capitalului.
Dintre factorii care au determinat apariŃia
eurovalutelor în marile centre financiare pot fi
menŃionaŃi: restabilirea convertibilităŃii diferitelor
valute europene în 1958; interdicŃia introdusă de
guvernul britanic pentru băncile engleze de a finanŃa,
cu lire sterline relaŃiile comerciale între nerezidenŃi;
volumul tot mai mare al schimburilor comerciale
efectuate de Ńările europene cu SUA, tranzacŃii
denominate în dolari, care a condus la creşterea
depozitelor exprimate în $ deŃinute de băncile din
Europa, mai ales cele britanice; folosirea de către fosta
URSS şi Ńările arabe a dolarului american ca valută de
rezervă, constituind depozite semnificative în $ în
afara SUA (spre exemplu, la bănci din Londra şi
Paris).
“Aproape bani” Eurovalutele nu sunt bani în Ńările în care se

află, ele nu pot îndeplini total funcŃiile monedei
naŃionale. Dar sunt “aproape bani”, întrucât pot servi
ca mijloc de schimb, prin aceasta putând influenŃa
inflaŃia şi macrostabilitatea generală.
Este de aşteptat ca, după instituirea euro, piaŃa
eurovalutelor să înregistreze schimbări semnificative.
Pe lângă faptul că a substituit eurovalutele Ńărilor
europene aderente, în prezent 12, dar în perspectivă
mai multe, euro va câştiga o pondere mult mai mare în
Europa şi în lume în raport cu dolarul.
2. OperaŃiuni pe piaŃa internaŃională de capital
a) Acceptarea şi plasarea de depozite

Marile bănci sunt activ angajate în tranzacŃii cu
bani pe piaŃa internaŃională care constau în acceptarea
şi plasarea de depozite.
SWAP Să presupunem că unei bănci din Germania i-a
fost oferit un depozit de 10 milioane lire sterline (£) pe
termen de 6 luni. Întrucât banca respectivă nu are
necesităŃi comerciale de £, transformă respectivul
depozit în dolari, întrucât ponderea dolarilor pe piaŃă
este încă mare. Pentru a calcula dobânda pe care o
poate oferi la depozitul în £ banca trebuie să
determine, în primul rând, cursul SWAP pentru $/£.
Să presupunem că dobânzile la $, în % pe an,
sunt:
1 lună 711/16 - 713/16
2 luni 77/ 8 - 8
3 luni 8 - 81/ 8
6 luni 87/16 - 89/16
12 luni 85/ 8 - 83/4
Cursurile $/£ sunt 1,9935/1,9945 la disponibil,

iar la termen de 6 luni 375/360.
Deci se ştie că la plasarea dolarilor pe 6 luni se
obŃine o dobândă de 87/16 pe an. Se cumpără dolari
spot şi simultan se vând la 6 luni, cu un discount de
375 (cursul de piaŃă de cumpărare la termen).
Costul hedging-ului (acoperirii) este:

0,0375 × 360 × 100
= 3,7929% pe an
182 × 1,9560
Câştigul net la depozitul de dolari “acoperit”

este de:
8,4375% pe an la plasarea dolarilor;

– 3,7929% pe an costul SWAP-ului;
4,6446% pe an.
Banca a propus, probabil, pentru depozitul ce i-a

fost oferit o dobândă de 47/80 % pe an, pentru a avea şi
o marjă de negociere de 4,6446% pe an.
b) Operarea de poziŃii valutare deschise

Chiar dacă o bancă nu se angajează în activităŃi
cu capital pe piaŃă, ea realizează astfel de operaŃiuni
ori de câte ori operează poziŃii valutare deschise pe
bază spot.
Dacă, de exemplu, banca intră în deficit de lire SHORT
sterline faŃă de dolari vânzând prima valută în
schimbul celei de-a doua, ea intră într-o operaŃiune
spot. TranzacŃia trebuie reglată în două zile lucrătoare
după încheierea înŃelegerii. De aceea, este necesar să
se facă aranjamente pentru împrumutul sumei vândute
spre a se permite băncii să efectueze plata şi,
deasemenea, pentru plasarea valutei cumpărate
(dolari). DiferenŃa dintre dobânda pe care o încasează
banca din plasarea dolarilor şi dobânda pe care o
plăteşte la împrumutul de lire sterline reprezintă costul
băncii pentru realizarea unei poziŃii SHORT pe bază
spot.
Întrucât nu se ştie dinainte cât de mult doreşte
cineva să rămână în poziŃia short pentru o valută,
metoda de a lua cu împrumut valuta vândută şi de a
plasa această valută nu este totdeauna avantajoasă.
OperaŃiunile zilnice, pe de altă parte, oferă
posibilitatea de a decide dacă poziŃia short trebuie

continuată sau nu.
c) Arbitrajul de dobândă
Arbitrajul de dobândă înseamnă acceptarea de
depozite şi darea cu împrumut a acestora pentru
perioade similare, evident cu o dobândă mai mare.
Întrucât, însă, avantajul de dobândă ce poate fi obŃinut
în astfel de cazuri este foarte limitat, considerente de
bilanŃ impun anumite limitări la aceste activităŃi,
băncile nedorind să-şi încarce excesiv bilanŃurile lor cu
tranzacŃii cu venit mic, care, pe de altă parte, necesită
cheltuieli ridicate.
Au fost efectuate încercări de a se obŃine o
dobândă mai mare din astfel de operaŃiuni, separând
perioadele de împrumut, respectiv luând cu împrumut
pe termen lung şi dând cu împrumut pe termen scurt.
Aceasta poate fi considerată o formă de arbitraj de
dobândă. Se ştie, însă, că astfel de operaŃiuni sunt
periculoase.
“Termen contra O adevărată formă de arbitraj de dobândă se
termen” numeşte “la termen contra termen” (forward against
forward). Pentru aceasta este necesar să se urmărească
nu numai cursul la termen al unei singure valute, ci şi
diferenŃa dintre cotaŃiile a două valute. Vânzând la
termen valuta A contra valuta B, să zicem pe 6 luni, şi
cumpărând simultan la termen valuta A contra valuta
B, să spunem pe o lună, se creează expunerea faŃă de
schimbarea discount-ului sau primei pentru perioada
ce rămâne de 5 luni, după ce operaŃiunea pe termen
scurt este lichidată. Pe de altă parte, nu există risc
valutar. În practică, pentru considerente de
convenienŃă, o astfel de situaŃie va fi realizată prin
două operaŃiuni swap, în care cele două poziŃii spot se
anulează reciproc. Decizia de a alege perioadele (12
luni contra 6, sau 6 luni contra o lună) se determină în
funcŃie de aprecierea în legătură cu momentul când se
anticipează că va avea loc evoluŃia previzibilă a
cursurilor.
De exemplu, spre finele anului 200X cele mai

multe rapoarte economice precizau o uşoară creştere a
cursului dolarului pentru 200Y, datorită, parŃial,
promovării unei politici monetare mai restrictive. Pe
de altă parte, pentru Germania se prevedea o anumită
relaxare monetară, pentru stimularea economiei.
Aceasta urma să aibă drept consecinŃă o lărgire a
diferenŃei de dobândă între dolar şi € şi, în consecinŃă,
între cotaŃiile swap $/€.
Să luăm ca exemplu situaŃia la un moment dat a
cursurilor:
$/€ spot 1,2525/1,2535

1 lună 53/48
2 luni 106/101
3 luni 160/155
6 luni 360/350
12 luni 695/680
O bancă doreşte să folosească avantajul ce

rezultă din evoluŃia anticipată. În consecinŃă, totdeauna
pe bază swap se vând la termen dolari pe o perioadă
mai lungă la discount-ul relativ scăzut (cumpărând
dolari pentru o perioadă mai scurtă), sperând că
răscumpărarea dolarilor la termen pentru perioada
rămasă va fi posibilă mai târziu cu un discount mai
mare.
În acest sens, banca decide să vândă dolari
contra € la termen de 12 luni, pe bază swap, ceea ce
poate fi făcut cu un discount de 695. Ca operaŃiune
inversă, ea cumpără dolari contra € la termen de 6 luni,
cu un discount (în favoarea ei) de 350. Rezultatul net
al acestor două tranzacŃii este un discount de 345.
După 6 luni, la 1 iunie 200X, discount-urile au fost
mult mai mari (deasemenea, cotaŃiile $/€ au fost mult
mai slabe, însă acestea nu au relevanŃă în acest caz).
$/€ spot 1,2330/1,2340

1 lună 79/74
2 luni 164/159
3 luni 247/242
6 luni 512/504
12 luni 972/962
Astfel, perioada de 6 luni din întreaga perioadă

de 12 luni pentru cumpărarea dolarilor la termen
contra € pe 6 luni pe bază swap se închide cu un
discont în favoarea băncii de 504. În acest fel, banca
va realiza un profit final de 159 puncte (a cumpărat la
discount-urile de 350 şi 504 şi a vândut la un discount
de 695), adică 15.900 € la 1 milion $.
Aspectul interesant al operaŃiunilor “la termen
contra la termen” constă în aceea că nu există
expunere valutară.
3. Centrele financiare OFFSHORE
Începând cu anii ’60 ai secolului trecut,

dezvoltarea extrem de rapidă a centrelor financiare a
mers paralel cu extinderea activităŃii bancare
internaŃionale. Centrele financiare, aşa cum sunt
Londra, New York, Paris şi Zürich, au contribuit în
mare măsură la creşterea pieŃei financiare
internaŃionale în perioada de după cel de-al doilea
război mondial.
Actualmente, la nivel mondial operează peste
70 de centre financiare offshore, activele deŃinute de
acestea crescând în medie cu peste 5% anual în ultimul
deceniu al secolului trecut, atingând circa 5 trilioane
dolari, respectiv peste 50% din activele internaŃionale.
În prezent, băncile din centrele offshore se
angajează în principal în trei categorii de tranzacŃii:
operaŃiuni cu eurovalute, inclusiv eurodolari şi
euroyeni (împrumuturi, depozite); operaŃiuni cu
euroobligaŃiuni; tranzacŃii cu derivate pe piaŃa OTC
(over-the-counter) pentru acoperirea riscurilor şi în
scopuri speculative.
Deoarece tranzacŃiile cu eurovalute constituie

marea majoritate a operaŃiunilor băncilor din centrele
offshore, activitatea centrelor financiare offshore este
predominant de natură interbancară.
a) Trăsăturile centrelor offshore

Centrele financiare internaŃionale se deosebesc
substanŃial de centrele financiare interne.
În primul rând, ele fac operaŃiuni cu diverse ONSHORE,
valute şi nu cu moneda Ńării în care sunt localizate. OFFSHORE
Astfel, tranzacŃiile financiare în cadrul unui centru nu
sunt direct legate cu sistemul bancar intern. Întrucât
centrele financiare internaŃionale fac afaceri cu valută
sau “offshore”, comparativ cu partenerii interni care
fac afaceri cu monedă naŃională sau “onshore”, ele pot
fi denumite centre “offshore”.
În al doilea rând, centrele offshore sunt, în
general, scutite de taxele şi controlul valutar, care sunt
aplicate pe piaŃa internă. Această asimetrie în
reglementările guvernamentale, între pieŃele financiare
offshore şi onshore, a fost frecvent considerată ca una
din cauzele creşterii deosebite a pieŃei eurovalutelor
din ultimele decenii.
În al treilea rând, centrele financiare offshore
sunt, în principal, dar nu exclusiv, destinate clienŃilor
nerezidenŃi. RelaŃiile rezidenŃilor cu centrele offshore
sunt strict controlate de guvern, care trebuie să
găsească un compromis între obiectivul de a promova
centrele offshore şi controlul abuzului potenŃial din
partea rezidenŃilor.
b) Clasificarea centrelor offshore

Centrele financiare offshore pot fi clasificate în
patru mari categorii: centre primare, centre de
depozitare, centre de distribuire şi centre de colectare
de fonduri.
Tabel VIII.1
Clasificarea centrelor financiare offshore
Tipuri de centre ProvenienŃa DestinaŃia Exemple

fondurilor fondurilor
Centre primare Mondială Mondială Londra, New York
Centre de depozitare de Externă Externă Cipru, Bahamas
fonduri
Centre de distribuire de Externă Internă Singapore, Panama
fonduri
Centre de colectare de Internă Externă Bahrain
fonduri
Centrele primare deservesc clienŃii din întreaga

lume, dar sursele şi destinaŃiile fondurilor sunt în
principal în zona pieŃei respective, îndeosebi Ńări
industrializate avansate, care pun la dispoziŃie
fondurile şi se împrumută de la centru. Datorită rolului
său preponderent de intermediar, centrul financiar
primar este nucleul activităŃii bancare şi financiare
internaŃionale din zona respectivă, oferind servicii
financiare complete offshore. Infrastructura unui
centru financiar primar este comparabilă sau chiar
superioară cu cea a unui centru financiar intern. De
aceea, un centru primar este denumit, uzual, un centru
financiar şi nu un centru offshore. Astfel, centrul
financiar primar este expresia cea mai tipică a
centrului offshore, în forma sa cea mai dezvoltată, iar
exemple sunt New York, Londra şi, în tot mai mare
măsură, Tokyo.
Centru de La polul opus se află centrul de depozitare
depozitare care, datorită sistemului de taxe şi altor reglementări
extrem de favorabile, este folosit de băncile
internaŃionale pentru localizarea sucursalelor lor,
colectarea de depozite de eurovalute şi furnizarea de
împrumuturi internaŃionale. Întrucât băncile pot să
aibă numai cutii poştale postrestant şi un birou foarte
restrâns, în scopul de a beneficia de sistemul de taxe
favorabile oferit, un astfel de centru nu necesită o
infrastructură foarte dezvoltată. Intermedierea
financiară între nerezidenŃii localizaŃi în orice loc al

lumii reprezintă principala activitate ce se desfăşoară
în astfel de centre. În acest fel, centrul de depozitare
îndeplineşte rolul unui antrepozit financiar, sursele şi
destinaŃiile fondurilor fiind orientate în regiuni din
afara zonei în care este localizat. Exemple pot fi Cipru
sau Bahamas.
Între cele două extreme – centrele primare şi
centrele de depozitare – sunt alte două tipuri de centre,
denumite centre de distribuire de fonduri şi centre de
colectare de fonduri.
Centru de
Centrele de distribuire de fonduri, aşa cum este
distribuire
Singapore, joacă un rol intermediar orientat spre
interior, adică canalizează spre utilizatorii din zona
respectivă fonduri colectate din afara acestei zone. De
pildă, 80% din fondurile colectate în Singapore provin
din Ńările neasiatice. În speŃă, Londra şi pieŃele de
eurovalute sunt principalii furnizori de fonduri spre
Singapore, cu toate că Ńările din Orientul Mijlociu au
devenit, ca grup, un important furnizor de fonduri.
Majoritatea fondurilor colectate aici sunt utilizate în
Asia. Cei mai importanŃi beneficiari sunt Ńările
ASEAN, urmate de Japonia şi Hong-Kong.
În contrast cu centrul de distribuire, centrul de Centru de
colectare, aşa cum este Bahrain, este orientat în special colectare
spre exterior. Zona în care este localizat generează un
excedent de resurse valutare neutilizate local, datorită
capacităŃii limitate de absorbŃie. Resursele
suplimentare acumulate sunt orientate spre alte zone
de utilizare mai sofisticate. Ca rezultat, eficienŃa
centrelor de colectare constă în orientarea fondurilor
spre zonele cele mai profitabile, beneficiind de
avantajul economiei pe scară mare.
c) Efectele centrelor offshore pentru Ńările în

care sunt localizate
Majoritatea centrelor offshore determină efecte Servicii
pozitive asupra ocupării forŃei de muncă în domenii
cum ar fi instituŃiile financiare, serviciile juridice, de
contabilitate, editurile, transporturile aeriene.

OportunităŃi există atât pentru forŃa de muncă
calificată, cât şi pentru cea necalificată. Crearea
centrelor offshore stimulează dezvoltarea industriilor
conexe din amonte şi din aval, întrucât are loc
creşterea cererii pentru facilităŃi în transportul aerian,
hotelărie, telecomunicaŃii, construcŃii etc. InfluenŃele
pozitive asupra ocupării şi infrastructurii atrag evoluŃii
pozitive şi în alte sectoare ale economiei.
Taxe
Centrele offshore nu servesc numai sectorul
financiar, ci, datorită avantajelor lor, au fost utilizate şi
în alte scopuri. Adesea, în cadrul acestora sunt
localizate sediile întreprinderilor multinaŃionale prin
care sunt conduse sucursalele străine, datorită
“vacanŃelor fiscale” şi a absenŃei controlului asupra
schimburilor valutare. De asemenea, în cadrul lor sunt
amplasate sucursalele financiare ale întreprinderilor
multinaŃionale ce se angajează în operaŃiuni pe piaŃa
valutară şi de capital, dispunând de o mai mare
libertate de acŃiune decât în cadrul Ńărilor de origine.
De pildă, numeroase întreprinderi multinaŃionale
americane au înfiinŃat sucursale financiare în centrele
offshore, care se angajează în emisiuni euroobligatare
fără a mai suporta impozitele de circa 30% cât este în
SUA.
CunoştinŃe De asemenea, guvernele Ńărilor în care există
centre offshore beneficiază de venituri bugetare
suplimentare, sub forma impozitelor pe veniturile
persoanelor fizice angajate datorită acestora, taxelor
de înregistrare a instituŃiilor financiare străine, taxelor
de timbru şi taxelor de transfer a valorilor mobiliare
tranzacŃionate. Pe lângă beneficiile financiare şi
economice tangibile, una dintre cele semnificative
contribuŃii ale centrelor offshore rezidă în stimularea
internaŃionalizării economiei în care sunt localizate.
Centrele offshore atrag nu numai fondurile de
investiŃii străine, ci şi valoroase cunoştinŃe financiare,
comerciale şi industriale din întreaga economie
mondială (beneficii intangibile). Acestea din urmă
contribuie indirect la promovarea investiŃiilor străine

directe în Ńările gazdă şi crearea de societăŃi mixte cu
partenerii locali, ajutând industria locală să devină
competitivă la nivel mondial.
Dar, există şi dezavantaje asociate centrelor
offshore. Aplicarea politicilor monetare naŃionale
poate deveni mult mai dificilă datorită
internaŃionalizării fondurilor offshore şi creşterii
ofertei de valută. Astfel, realizarea obiectivelor
politicii monetare poate fi ameninŃată. Recentele crize
financiare au evidenŃiat importanŃa unei supravegheri
şi reglementări efective pentru menŃinerea
funcŃionalităŃii sistemelor financiare. Cu toate acestea,
numeroşi factori (regimuri fiscale şi regimuri juridice
favorabile ce determină creşterea profitabilităŃii
operaŃiunilor, accesul la piaŃa internaŃională de capital,
posibilitatea implicării în activităŃi ilegale, cum ar fi
spălarea banilor) continuă să atragă capitalurile în
centrele offshore.
Active Eurodolar
Depozite “Aproape bani”
AcŃiuni Centru financiar
ObligaŃiuni Offshore
Hedging Onshore
SWAP Centru primar
PoziŃie valutară deschisă Centru depozitar
Short Centru de colectare
Arbitraj de dobândă Centru de distribuire
La termen contra termen Industrii conexe
Primă VacanŃe fiscale
Discount Beneficii tangibile
Eurovalute Beneficii intangibile
Probleme
1. DeterminaŃi avantajul din comerŃul cu active

contra active, pornind de la sursele avantajului
din comerŃul cu produse contra produse.
2. Care va fi dobânda oferită de o bancă europeană

pentru un depozit de 1 milion €, pe 6 luni, valută
de care nu are nevoie, cunoscând că dobânda la €
la 6 luni este de 7/7,5, cursul €/$ la disponibil este
1,0000/1,1000, iar la termen de 6 luni
1,0000/9,0000?
3. Care este condiŃia esenŃială pentru ca o tranzacŃie

“la termen contra termen” să se soldeze cu un
câştig pentru bancă?
4. ExplicaŃi mecanismul prin care un depozit în

eurodolari în FranŃa poate influenŃa nivelul
inflaŃiei pe piaŃa franceză.
5. Care sunt deosebirile fundamentale dintre un

centru financiar intern şi un centru offshore?
Teste grilă
1. Reprezintă depozit în eurodolari:

a) un depozit constituit de un american în dolari în
Anglia;
b) un depozit constituit de un german în dolari în
FranŃa;
c) un depozit constituit de un german în dolari în
SUA;
d) un depozit constituit de un francez în dolari în
FranŃa;
e) un depozit constituit de un american în dolari în
SUA.
2. PrecizaŃi principalele două componente ale pieŃei

financiare internaŃionale:
a) piaŃa valutară internaŃională;
b) piaŃa internaŃională a mărfurilor;
c) piaŃa internaŃională de capital;
d) piaŃa internaŃională a serviciilor;
e) piaŃa internaŃională a muncii.
3. Care dintre următoarele operaŃiuni nu se

derulează pe piaŃa internaŃională de capital:
a) plasarea de depozite;
b) arbitrajul de dobândă;
c) operarea de poziŃii valutare deschise;
d) stabilirea ratei scontului;
e) acceptarea de depozite.
4. În cazul operaŃiunilor la termen contra termen:

a) poziŃiile spot nu se anulează reciproc;
b) se realizează o singură operaŃiune SWAP;
c) sunt utilizate contracte futures;
d) se urmăreşte diferenŃa dintre cotaŃiile a două
valute;
e) există expunere valutară.
5. Dintre următorii factori nu a determinat apariŃia

eurovalutelor:
a) creşterea depozitelor exprimate în $ deŃinute de
băncile din Europa;
b) restabilirea convertibilităŃii valutelor europene în
1958;
c) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale
ale Ńărilor africane cu SUA, tranzacŃii denominate
în $;
d) interdicŃia introdusă de guvernul britanic pentru
băncile engleze de a finanŃa cu lire sterline relaŃiile
comerciale între nerezidenŃi;
e) volumul tot mai mare al schimburilor comerciale
ale Ńărilor europene cu SUA, tranzacŃii denominate
în $.
6. Care dintre următoarele afirmaŃii cu privire la

euromărci sunt reale:
a) circulă sub formă de bancnote în întreaga
economie mondială;
b) nu sunt bani în Ńările străine în care se află;
c) nu pot servi ca mijloc de schimb în Ńările străine în
care se află;
d) sunt valută în Germania;
e) pot influenŃa inflaŃia şi macrostabilitatea generală.
7. Nu sunt caracteristici ale centrelor offshore:

a) sunt în general scutite de taxele aplicate pe piaŃa
internă;
b) efectuează operaŃiuni cu diverse valute şi nu cu
moneda Ńării în care sunt localizate;
c) tranzacŃiile financiare sunt direct legate cu
sistemul bancar intern;
d) sunt în principal destinate clienŃilor nerezidenŃi;
e) fac afaceri cu valută offshore.
8. Dintre următoarele centre OFFSHORE indicaŃi

centrele de depozitare:
a) New York;
b) Bahamas;
c) Singapore;
d) Bahrain;
e) Cipru.
9. PrecizaŃi centrul offshore ce beneficiază de

infrastructura cea mai dezvoltată:
a) Bahrain;
b) Singapore;
c) Bahamas;
d) New York;
e) Cipru.
10. Între dezavantajele centrelor offshore se

numără:
a) creşterea cererii pentru diverse categorii de
servicii;
b) influenŃele asupra realizării obiectivelor politicii
monetare naŃionale;
c) înfiinŃarea de sucursale financiare ale
întreprinderilor multinaŃionale;
d) transferurile de know-how;
e) stimularea internaŃionalizării economiei naŃionale.
InvestiŃiile străine 173
CAPITOLUL IX.
INVESTIłIILE STRĂINE
1. Conceptul de investiŃie
Conceptul de investiŃii a fost şi este, datorită

importanŃei crescânde de care se bucură în ultimul
timp, dezbătut pe larg în literatura de specialitate din
toate Ńările, conturându-se mai multe opinii referitoare
la conŃinutul şi sfera lor de cuprindere, care nu diferă,
totuşi, în esenŃă unele de altele.
InvestiŃie Cuvântul “investiŃie” este preluat din limba
latină (“investire” – a acoperi, a îmbrăca), în care se
regăsea ca termen militar şi desemna acŃiunea de
înconjurare, de împresurare a unei cetăŃi cu scopul de
a o cuceri, fiind folosit în prezent în mod uzual cu
sensul de plasare de capitaluri în întreprinderi indus-
triale, agricole, comerciale etc., cu scopul obŃinerii de
profituri.
Cea mai întâlnită definiŃie a investiŃiei este cea
de cheltuială făcută la un moment iniŃial pentru
obŃinerea de efecte ulterioare. Prin investiŃie se
urmăreşte transformarea lichidităŃilor băneşti
disponibile la un moment dat în efecte viitoare mai
Plasarea mari decât cheltuiala iniŃială, operaŃiune care, însă,
resurselor comportă risc şi incertitudine. În sens larg, investiŃiile
băneşti
reprezintă plasarea resurselor băneşti de către persoane
fizice sau juridice pentru crearea sau achiziŃionarea de
mijloace fixe (utilaje, echipamente de producŃie,

terenuri, clădiri), cât şi pentru achiziŃionarea de titluri
de valoare care pot fi angajate în operaŃii la bursă,
inclusiv operaŃii speculative. În sens restrâns,
investiŃiile reprezintă cheltuieli efectuate pentru
crearea sau achiziŃionarea de noi capitaluri fixe şi
circulante, fie pentru înlocuirea, reu-tilarea sau
modernizarea celor deja existente.
InvestiŃiile pot fi definite şi analizate din diverse
puncte de vedere. Astfel, din punct de vedere
economic, investiŃiile reprezintă sacrificarea unei părŃi
din consumul prezent pentru un consum viitor situat,
ca nivel total, superior cheltuielilor iniŃiale. Privite din
punct de vedere contabil la nivel de întreprindere,
investiŃiile pot fi asimilate imobilizărilor (corporale
sau necorporale, mobile sau imobile) şi care se
regăsesc o perioadă îndelungată în patrimoniul
acesteia. Din punct de vedere financiar, investiŃiile
constituie un ansamblu de cheltuieli efectuate de
întreprindere cu scopul declarat de a genera venituri în
viitor care să recupereze cheltuielile iniŃiale şi să
producă profit.
InvestiŃiile au ca scop final obŃinerea de profit, Profit – risc
o importanŃă deosebită având-o timpul în care acestea
se valorifică şi gradul de risc asumat în momentul
luării unei decizii economice. Profitul se poate obŃine
fie în urma achiziŃionării de proprietăŃi, titluri de
valoare sau crearea de depozite la instituŃii bancare sau
financiare, sub forma chiriilor, dividendelor şi,
respectiv, dobânzilor, fie în urma unor operaŃii
speculative. Din punct de vedere al timpului şi al
riscului, investiŃiile pot fi pe termen scurt, mediu sau
lung, comportând grade diferite de risc.
2. Formele investiŃiilor străine
Subiectul privind investiŃiile în străinătate a fost

amplu dezbătut pe plan internaŃional, conturându-se în
timp două forme de investiŃii străine: investiŃii de
portofoliu şi investiŃii directe. Dacă despre investiŃiile

directe se poate vorbi încă din perioada marilor
descoperiri geografice, investiŃiile de portofoliu au
început să se dezvolte în secolul XIX.
a) InvestiŃiile de portofoliu
InvestiŃii de Prin investiŃie de portofoliu se înŃelege dobân-
portofoliu direa de valori mobiliare pe pieŃele de capital organi-
zate şi reglementate, care nu presupune participarea
nemijlocită la administrarea unei firme, în scopul
obŃinerii de câştig din dividende şi din diferenŃa
favorabilă dintre preŃul de vânzare şi cel de cumpărare.
PiaŃa financiară are o arie largă de cuprindere,
incluzând piaŃa monetară, piaŃa valutară si piaŃa de
capital. PiaŃa monetară cuprinde relaŃiile care se
PiaŃa formează în momentul atragerii şi plasării fondurilor
monetară
pe termen scurt. Pe această piaŃă se efectuează
tranzacŃii cu titluri comerciale cu termen de maturitate
până la un an de zile (cambia, trata, biletul la ordin,
warrantul, cecul), precum şi tranzacŃii interbancare de
reglare a depozitelor (depozite la vedere sau la
termen). OperaŃiunile se desfăşoară prin instituŃii sau
persoane specializate (bănci, brokeri, dealeri) şi au ca
scop finanŃarea activităŃii economice dintr-o Ńară prin
transformarea continuă şi reciprocă a creditelor şi a
PiaŃa de sumelor în numerar pe termen scurt. PiaŃa de capital se
capital confundă, de multe ori, cu întreaga piaŃă financiară. În
timp ce pe piaŃa monetară se tranzacŃionează titluri de
credit pe termen scurt, pe piaŃa de capital se negociază
titluri de credit pe termen mediu şi lung, în special
acŃiuni şi obligaŃiuni.
PiaŃa primară PiaŃa de capital, la rândul ei, se împarte în piaŃa
şi secundară primară şi piaŃa secundară. PiaŃa primară se ocupă de
valorile mobiliare emise de societăŃile comerciale,
instituŃii financiar-bancare, guvern, care se află în
căutare de fonduri pentru finanŃare. PiaŃa secundară
este bursa de valori propriu-zisă, prin care se
negociază titluri de valoare emise anterior la preŃuri
numite cursuri, determinate de cererea şi oferta de
titluri, de rata dobânzii, de factori politici, preŃuri care

pot fi inferioare sau superioare preŃurilor de achiziŃie.
b) InvestiŃiile directe
InvestiŃiile directe reprezintă cheltuieli financiare, InvestiŃii directe
materiale şi umane, efectuate pentru achiziŃionarea sau
crearea de active fixe şi circulante noi, sau
modernizarea celor existente, în vederea obŃinerii
ulterioare a unui flux de lichidităŃi şi având drept scop
creşterea avuŃiei aparŃinând unor persoane fizice sau
juridice. Spre deosebire de investiŃiile de portofoliu,
investiŃiile directe presupun participarea investitorului
la managementul firmei.
În ceea ce priveşte formele investiŃiilor străine Formele
directe se disting: constituirea “pe loc gol” (greenfield) investiŃiilor
a unei societăŃi noi sau deschiderea unei filiale a celei directe
existente într-o Ńară străină; achiziŃia unei firme străine
sau fuziunea cu o astfel de firmă; participarea cu
capital investiŃional la constituirea de societăŃi mixte
(joint-venture).
ÎnŃelegerea conceptului de investiŃie străină
directă se leagă de definirea noŃiunii de companie
multinaŃională sau producŃie internaŃională.
InvestiŃiile străine directe sunt fluxuri
internaŃionale complexe care includ resurse financiare,
tehnologice, de expertiză managerială şi
organizaŃională, în jurul cărora se concentrează
interesul unei firme sau al unei persoane fizice
investitoare, cu scopul desfăşurării de activităŃi
economice în afara graniŃelor Ńării în care firma sau
persoana respectivă sunt rezidente. InvestiŃiile străine
directe pot fi considerate, de multe ori, modalităŃi de
câştigare de noi pieŃe, primul pas în această direcŃie
realizându-se prin export.
Compania multinaŃională este iniŃiatorul unei Companie
investiŃii străine directe, fiind în acelaşi timp şi propri- multinaŃională
etara activelor create în străinătate şi organizatoare a
producŃiei industriale. ProducŃia internaŃională ProducŃie
cuprinde ansamblul inităŃilor de producŃie gestionate şi internaŃională
care produc efecte în economia în care au fost

implementate.
3. EvoluŃia investiŃiilor străine
Export de capital InvestiŃiile străine au apărut ca o necesitate,

iniŃial ca o mişcare a capitalurilor dintr-o zonă în alta a
unei Ńări sau dintr-o Ńară în alta, devenind ulterior surse
pentru industrii aflate într-un continuu proces de
expansiune, deŃinătorii de capital începând să se
orienteze spre investiŃii mai profitabile în exterior
decât cele din interior, ajungându-se astfel la exportul
de capital.
Până în anul 1915, cele mai importante
exportatoare de capital au fost Marea Britanie, FranŃa
şi Germania, care deŃineau 43%, 20% şi respectiv 13%
din totalul de capital exportat, restul de 24% fiind
deŃinut, în principal, de Belgia, Olanda şi ElveŃia.
Exportul de capital al Marii Britanii s-a orientat spre
sectorul construcŃiilor feroviare şi spre împrumuturi pe
termen scurt. Capitalul francez s-a orientat spre
exterior sub forma investiŃiilor industriale şi a
împrumuturilor pe termen lung. Capitalul german a
fost orientat spre acordarea de credite comerciale
pentru cumpărarea de mărfuri. În a doua jumătate a
secolului XIX şi începutul secolului XX cea mai mare
parte a investiŃiilor străine se regăsea în investiŃii de
porto-foliu, investiŃiile străine directe deŃinând o
pondere nesemnificativă.
Perioada interbelică şi, în special, perioada
postbelică au fost caracterizate prin creşterea
accentuată a volumului investiŃiilor în Ńările în curs de
dezvoltare. Aceste investiŃii au fost realizate sub forma
investiŃiilor directe.
După cel de-al doilea război mondial şi până în
anul 1970, investiŃiile străine au cunoscut un ritm
scăzut de creştere datorită naŃionalizărilor din Europa
de Vest şi instaurării comunismului în Europa de Est.
După 1970, investiŃiile străine directe au cunoscut o
creştere deosebită, o evoluŃie spectaculoasă

înregistrându-se în perioada 1980-1990.
Pe fondul recesiunii din statele dezvoltate de la Fluxurile de
începutul anilor ‘90, fluxurile de investiŃii străine di- investiŃii în
recte au înregistrat la început niveluri mai scăzute anii ‘90
decât cele din anii anteriori (157,8 miliarde dolari
investiŃii străine directe receptate şi 210,8 miliarde
dolari investiŃii străine directe generate în 1991, 168,1
miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi
203,1 miliarde dolari investiŃii străine directe generate
în 1992), pentru ca ulterior să fie marcate de o creştere
constantă, chiar impresionantă (207,9 miliarde dolari
investiŃii străine directe receptate şi 225,5 miliarde
dolari investiŃii străine directe generate în 1993, 225,7
miliarde dolari investiŃii străine directe receptate şi
230,0 miliarde dolari investiŃii străine directe generate
în 1994, 314,9 miliarde dolari investiŃii străine directe
receptate şi 317,8 miliarde dolari investiŃii străine
directe generate în 1995).
În ceea ce priveşte nivelul investiŃiilor de
portofoliu, dacă în perioada 1988-1990 a fost apropiat
de cel al investiŃiilor străine directe, în 1993 investiŃiile
de portofoliu au cunoscut o creştere puternică atingând
valoarea de 630 miliarde dolari faŃă de numai 225,5
miliarde dolari la cât s-au ridicat investiŃiile străine
directe generate. În 1994, diferenŃa s-a redus,
investiŃiile de portofoliu înregistrând un nivel de 350
miliarde dolari, faŃă de 230 miliarde dolari investiŃii
străine directe.
Perioada de după 1995 trebuie analizată prin ConvenŃii
prisma unor factori determinanŃi, cum ar fi producŃia
companiilor multinaŃionale şi încheierea de convenŃii
menite să impulsioneze fluxurile de investiŃii prin
crearea unui cadru economico-legislativ cât mai
prielnic.
O modalitate prin care fluxurile de investiŃiile Fuziuni şi
străine directe penetrează economiile naŃionale o achiziŃii
constituie, în prezent, fuziunile şi achiziŃiile de firme
străine, o extindere a investiŃiilor clasice de portofoliu
şi, în acelaşi timp, o cale preferată din ce în ce mai

mult de companiile multinaŃionale. Astfel, numărul
total al fuziunilor şi achiziŃiilor de firme (străine şi
interne) a avut o medie anuală de creştere de 42%. În
această perioadă se pot distinge două valuri de fuziuni
şi achiziŃii: prima, între 1988 şi 1990, iar a doua
începând cu 1995. Partea fuziunilor şi achiziŃionărilor
de firme a fost constantă, în medie 25% atât valoric, cât
şi ca număr de tranzacŃii încheiate.
Din punct de vedere calitativ, fluxurile de
investiŃii străine directe se vor cristaliza tot mai mult
în jurul a două tendinŃe principale: pe de o parte,
investiŃii care se orientează către noi pieŃe pentru a-şi
asigura resursele materiale (acest tip de investiŃii va
prevala pe marile pieŃe în formare), iar, pe de altă
parte, investiŃii străine directe orientate către resurse
bazate pe cunoaştere şi informaŃie (în principal în
Ńările dezvoltate).
4. ImplicaŃiile investiŃiilor străine
InvestiŃiile străine au un rol din ce în ce mai

Greenfield
important într-o economie care se îndreaptă cu paşi
investments
mari spre globalizare. În acest context pot fi analizate
implicaŃiile pe care le au investiŃiile noi (greenfield
investments) şi investiŃiile prin achiziŃii şi fuziuni de
firme străine asupra economiilor naŃionale şi a
economiei mondiale.
InvestiŃiile noi, nu numai că aduc un pachet de
resurse financiare şi materiale, dar creează, în acelaşi
timp, capacităŃi de producŃie şi locuri de muncă noi.
Partea vizibilă a globalizării este reprezentată de
fuziunile şi de achiziŃii de firme străine. Preocupare
prezentă în discuŃii politice, intrările de investiŃii
străine prin preluarea de firme interne sunt privite cu
suspiciune, deoarece pot prezenta şi anumite
dezavantaje. AchiziŃiile străine nu adaugă capacităŃi
productive noi, ci constituie doar un simplu transfer de
proprietate din intern spre internaŃional, fiind însoŃit,

deseori, de concedieri ale angajaŃilor sau de închideri
ale unor activităŃi productive sau funcŃionale, putând fi
privite chiar ca o erodare a suveranităŃii naŃionale.
Cu toate că, iniŃial, intrările de investiŃii străine
prin tranzacŃii de achiziŃie sau fuziune oferă o imagine
nefavorabilă, pe termen lung, la fel ca şi investiŃiile
noi, aduc numeroase beneficii Ńărilor în care sunt
realizate.
Pe de o parte, fuziunile şi achiziŃiile de firme în InvestiŃii
străinătate sunt, de regulă, urmate de investiŃii secvenŃiale
secvenŃiale ale noilor proprietari, de multe ori de
dimensiuni apreciabile. Astfel, pe termen lung,
investiŃiile străine prin intermediul preluărilor de firme
pot conduce la investiŃii sporite în producŃie, la fel ca
Transfer de
şi investiŃiile noi. Totodată, fuziunile şi achiziŃiile de tehnologii
firme străine sunt adesea urmate de transfer de
tehnologii noi mai eficiente (inclusiv tehnici
manageriale şi organizaŃionale), în special când
firmele preluate sunt restructurate pentru a-şi mări
eficienŃa operativă.
Pe de altă parte, fuziunile şi achiziŃiile pot
genera în timp locuri de muncă noi, în măsura în care
firma se dezvoltă prin investiŃii în activităŃi noi. În
plus, investiŃiile străine au implicaŃii asupra cantităŃii
şi utilizării capitalului şi în generarea de tehnologie.
InvestiŃie Societate mixtă
Plasarea resurselor băneşti Bursa de valori
InvestiŃii directe Companie multinaŃională
InvestiŃii de portofoliu ProducŃie internaŃională
PiaŃa financiară Export de capital
PiaŃa de capital ConvenŃii
PiaŃa monetară Fuziuni
PiaŃa valutară AchiziŃii
PiaŃă primară Greenfield investments
PiaŃa secundară InvestiŃii secvenŃiale
Valori mobiliare Transfer de tehnologii
Probleme
1. Ce tip de investiŃii consideraŃi că sunt mai

eficiente: cele directe sau cele de portofoliu?
2. Cum apreciaŃi evoluŃia investiŃiilor de tip

“greenfield” în contextul globalizării?
3. ExplicaŃi importanŃa investiŃiilor străine directe.
4. În ce tip de Ńări (dezvoltate, în curs de dezvoltare,

în tranziŃie) consideraŃi că sunt mai rentabile
investiŃiile străine? ArgumentaŃi răspunsul.
5. Fuziunile şi achiziŃiile sunt investiŃii directe sau de

portofoliu?
Teste grilă
1. Din punct de vedere financiar, investiŃiile sunt:

a) asimilate imobilizărilor corporale şi necorporale;
b) un ansamblu de cheltuieli efectuate de între-
prindere;
c) asimilate imobilizărilor imobile;
d) credite primite în vederea efectuării unor cheltu-
ieli financiare;
e) sacrificarea unei părŃi din consumul prezent.
2. InvestiŃiile de portofoliu sunt:

a) investiŃii pe piaŃa monetară;
b) fluxuri internaŃionale complexe care includ resur-
se financiare, tehnologice, expertiză managerială;
c) cumpărări şi vânzări de valori mobiliare pe pieŃe
de capital organizate şi nereglementate;
d) investiŃii pe piaŃa de capital;
e) dobândirea de valori mobiliare care presupun par-
ticiparea nemijlocită la administrarea unei firme.
3. Titlurile comerciale cu scadenŃă până la 1 an

sunt:
a) împrumuturi pe titluri de credit (lombard);
b) obligaŃiuni municipale;
c) warrantul;
d) trata;
e) titlurile de rentă perpetuă.
4. PiaŃa de capital nu cuprinde:

a) bursa de valori;
b) împrumuturile pe titluri de credit (lombard);
c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de
zile;
d) împrumuturi ipotecare;
e) plasarea şi negocierea valorilor mobiliare.
5. La bursele de valori se negociază:

a) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de societăŃi
comerciale;
b) bilete la ordin;
c) titluri comerciale cu maturitate până la un an de
zile;
d) titluri de valoare emise anterior;
e) titluri de valori mobiliare emise iniŃial de guvern şi
autorităŃile locale.
6. În ceea ce priveşte investiŃiile directe, precizaŃi

care afirmaŃie este falsă:
a) sunt folosite pentru obŃinerea ulterioară a unui flux
de lichidităŃi;
b) sunt folosite pentru reglarea depozitelor la vedere
sau la termen;
c) reprezintă cheltuieli financiare, materiale şi umane;
d) au drept scop creşterea avuŃiei;
e) au drept scop participarea la managementul firmei.
7. Cele mai importante exportatoare de capital până

în anul 1915 au fost:
a) SUA;
b) Belgia;
c) FranŃa;
d) Germania;
e) ElveŃia.
8. Până în anul 1915, exportul de capital al FranŃei

s-a orientat spre:
a) sectorul construcŃiilor feroviare;
b) împrumuturi pe termen scurt;
c) investiŃii industriale;
d) credite comerciale pentru cumpărarea de mărfuri;
e) împrumuturi pe termen lung.
9. Valoarea investiŃiilor de portofoliu în 1993 a fost

de:
a) 225,5 miliarde de dolari;
b) 630 miliarde de dolari;
c) 350 miliarde de dolari;
d) 230 miliarde de dolari;
e) 314,9 miliarde de dolari.
10. Fuziunile şi achiziŃiile de firme străine repre-

zintă:
a) investiŃiile străine directe;
b) investiŃii monetare;
c) investiŃii noi de tip “greenfield”;
d) o extindere a investiŃiilor de portofoliu;
e) participarea cu capital investiŃional la constituirea
de societăŃi mixte.
CAPITOLUL X.
COMPANIILE TRANSNAłIONALE
(MULTINAłIONALE)
1. Conceptul de companie transnaŃională
Companiile transnaŃionale (multinaŃionale) sunt

recunoscute ca reprezentând una dintre componentele
fundamentale ale mediului economic internaŃional.
Denumirea acestora este controversată – organizaŃiile
din sistemul ONU utilizând termenul de companii
transnaŃionale, iar majoritatea specialiştilor şi
dicŃionarelor economice recurgând la termenul de
companii multinaŃionale.
Şi în privinŃa definiŃiei companiilor Criterii
multinaŃionale opiniile sunt împărŃite. Unele definiŃii structurale şi
pornesc de la criterii structurale, cum ar fi: numărul de de performanŃă
Ńări în care firma operează, structura acŃionariatului,
naŃionalitatea managerilor. Alte definiŃii plasează
accentul pe criterii de performanŃă, dintre care
menŃionăm: valoarea absolută sau relativă a
profiturilor, producŃiei, vânzărilor, activelor deŃinute în
străinătate, numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea
internaŃională a companiei.
În continuare, prin companie multinaŃională vom
înŃelege extinderea unei companii în afara graniŃelor
propriei Ńări, alcătuind astfel un vast ansamblu format
dintr-o societate principală, societatea – mamă şi un
număr de filiale implantate în diferite Ńări.
Companiile transnaŃionale 185
2. Cauzele apariŃiei companiilor

multinaŃionale
Companiile multinaŃionale investesc în

Câştiguri – costuri
străinătate deoarece la aceeaşi valoare a investiŃiei, se
aşteaptă să câştige mai mult decât firmele locale.
Investind în străinătate, companiile multinaŃionale îşi
asumă riscuri şi implicit costuri suplimentare legate de
distanŃă, diferenŃă de timp, decalaje informaŃionale,
naŃionalitate, cultură şi alte aspecte ale unui mediu
străin, care nu au ingerinŃe pentru firmele naŃionale.
Desigur, aceste costuri suplimentare trebuie să fie
compensate de câştiguri mai mari decât ale
concurenŃilor locali. Însă, tehnologia superioară,
calităŃile antreprenoriale şi manageriale, o structură
organizatorică la nivel mondial sunt atuurile
companiilor multinaŃionale.
Prin urmare, luarea deciziei de extindere a unei
companii în afara graniŃelor propriei Ńări implică ca
avantajele să fie mai mari decât dezavantajele ce
Avantaje rezultă din stăpânirea insuficientă a pieŃei străine. Atât
Ńări gazdă companiile multinaŃionale, cât şi cele locale
beneficiază în mod egal de o serie de avantaje oferite
de Ńara gazdă. Unele dintre aceste avantaje se referă în
mod specific la anumite sectoare industriale ce dispun
fie de caracteristici comune mai multor Ńări, fie de
elemente specifice Ńării respective (un număr mare de
investitori, forŃă de muncă corespunzător calificată,
acces uşor la capital).
Se pot distinge o serie de factori ce influenŃează
valorificarea acestor avantaje de către companiile
multinaŃionale. Dintre aceştia fac parte: costul margi-
nal al accesului pe o piaŃă străină (diferenŃa între
export şi investiŃia directă) să fie mai mic decât veni-
tul marginal din această operaŃiune; existenŃa unor
condiŃii care să facă crearea unei filiale în străinătate
mai puŃin costisitoare decât exportul aceluiaşi produs
sau să justifice exportul ca singura alternativă;
producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă

decât licenŃierea avantajelor unei firme străine.
Teoria ciclului de viaŃă al produsului Ciclul de
demonstrează că localizarea activităŃii productive a viaŃă al
unei companii multinaŃionale evoluează pe parcursul produsului
ciclului de viaŃă al produsului şi explică, în principal,
rolul dominant al SUA ca principal inovator,
exportator şi investitor în cadrul circuitul economic
mondial în perioada postbelică. Ciclul de viaŃă al
produsului determină deplasarea companiilor
multinaŃionale de la export la investiŃii străine directe.
Prin prisma acestei teorii, companiile ExternalităŃi
multinaŃionale investesc în străinătate pentru a absorbi
externa-lităŃile existente pe piaŃă: economii de scară în
produc-Ńie şi marketing, proprietatea şi caracterul
public al cunoştinŃelor şi constrângerile de piaŃă
impuse de guverne. În accepŃiunea acestei teorii,
compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie” care
are menirea de a crea şi valorifica avantajele pieŃelor
naŃionale.
3. EvoluŃii recente ale companiilor

multinaŃionale
În prezent, expansiunea producŃiei

internaŃionale continuă, cu toate că economia mondială
este afectată de o serie de factori inhibitori pentru
investiŃii.
Fuziunile şi achiziŃiile din cadrul Ńărilor Fuziuni şi
dezvoltate au stat la baza expansiunii companiilor achiziŃii
multinaŃionale şi creşterii capacităŃilor de producŃie pe
plan internaŃional. Aceste evidenŃe sugerează că pentru
a face faŃă diminuării surselor de finanŃare şi îngustării
pieŃelor pe plan mondial, companiile multinaŃionale
aparŃinând aşa-numitei triade (SUA, Ńările UE,
Japonia) se concentrează pe consolidarea activelor şi
activităŃilor pentru a putea supravieŃui crizelor financi-
are ce afectează economia mondială.
ProducŃia ProducŃia internaŃională se află, printre altele, în

internaŃională centrul procesului de globalizare. Companiile
multinaŃionale, angajate în producŃia internaŃională,
cuprind peste 800.000 de filiale străine înfiinŃate de
circa 80.000 de firme mamă, multe dintre acestea
întreŃinând relaŃii de cooperare cu numeroase firme
locale.
Universul companiilor multinaŃionale cuprinde
Clasamentul
companiilor
mari firme în principal din Ńările dezvoltate, dar şi din
multinaŃionale Ńările în curs de dezvoltare şi, în ultima vreme, firme
din Ńările în tranziŃie. De exemplu, Petrom este singura
firmă românească ce figurează în clasamentul
companiilor multinaŃionale din Ńările în tranziŃie. În
acest clasament, dominat de Lukoil, Petrom se plasa
pe locul 24 (active deŃinute în străinătate – 19
milioane $ din active totale de 2970 milioane $;
vânzări în cadrul filialelor din străinătate – 211
milioane $ din vânzări totale de 2041 milioane $; grad
de internaŃionalizare 3,7%).
La începutul actualului secol, primele 100
companii multinaŃionale (cu excepŃia celor din
domeniul financiar) deŃineau împreună 2000 miliarde
$ în active în străinătate, având o cifră de afaceri de
peste 2000 miliarde $, antrenând peste 6 milioane de
salariaŃi în cadrul filialelor, ceea ce reprezenta circa
12% din activele totale ale companiilor multina-
Ńionale, 16% din vânzări şi 15% din numărul total de
salariaŃi. Aproape 91% din primele 100 companii
multinaŃionale aparŃin SUA, UE şi Japoniei. Doar trei
companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în curs de
dezvoltare – Petroleos (Venezuela), Cemex (Mexic),
Hutchison Whampoa (Hong Kong – China).
Tabelul XX.1
Principalele 15 companii multinaŃionale în funcŃie de
activele deŃinute în străinătate
– miliarde $ şi număr de salariaŃi –

Nr łara de origine, GI
Compania A V FM
crt domeniul (%)
SUA, produse
1 General Electric 141,1 32,7 143000 36,7
electronice
ExxonMobil SUA, industria
2 99,4 115,5 68000 68,0
Corporation petrolieră
Olanda / Marea
Royal Dutch /
3 Britanie, industria 68,7 53,5 57367 56,3
Shell Group
petrolieră
SUA, industria
4 General Motors 68,5 46,5 162300 30,7
automobilelor
Ford Motor SUA, industria
5 60,0 50,1 191486 36,1
Company automobilelor
Toyota Motor Japonia, industria
6 56,3 60,0 13500 30,9
Corporation automobilelor
Daimler Germania, industria
7 55,7 122,4 225705 53,7
Chrysler AG automobilelor
FranŃa, industria
8 TotalFina SA 50,0 31,6 50538 70,3
petrolieră
SUA, tehnologia
9 IBM 44,7 50,4 161612 53,7
informaŃiei
Marea Britanie,
10 BP 39,3 57,7 62150 73,7
industria petrolieră
ElveŃia, industria
11 Nestlé SA 33,1 45,9 224554 95,2
alimentară
Volkswagen Germania, industria
12 32,0 47,8 147959 55,7
Group automobilelor
Nippon Oil Co. Japonia, industria
13 31,5 28,4 11900 82,4
Ltd. petrolieră
Germania, produse
14 Siemens AG 31,0 53,2 251000 56,8
electronice
Wal-Mart
15 SUA, distribuŃie 30,2 19,4 - 25,8
Stores
A – activele filialelor din străinătate, V – vânzările filialelor din străinătate,
FM – salariaŃii filialelor din străinătate, GI – grad de internaŃionalizare
Grad de Cu toate că poziŃia ocupată în cadrul primelor

internaŃionalizare 100 a înregistrat schimbări în ultimii ani, prezenŃa pe
această listă nu s-a modificat mult începând cu 1990.
Totodată, clasarea companiilor multinaŃionale în
funcŃie de gradul de internaŃionalizare (un indicator de
reflectă importanŃa conjugată a activelor străine, a
vânzărilor şi a ocupării forŃei de muncă) a fost destul
de stabilă. Industria automobilelor, echipamentelor
electrice şi produselor electronice, industria petrolieră,
industria alimentară sunt principalele domenii cărora
le aparŃin primele 100 companii multinaŃionale.
AlianŃe Recent, companiile multinaŃionale recurg
strategice frecvent la alianŃe strategice, înregistrându-se
numeroase parteneriate tehnologice, îndeosebi în ceea
ce priveşte tehnologia informaŃiei, industria
automobilelor şi produselor farmaceutice. Astfel de
parteneriate contribuie la diminuarea costurilor şi
riscurilor, furnizând companiilor flexibilitatea
necesară în cadrul unui mediu tehnologic în perpetuă
schimbare.
Fuziunile şi achiziŃiile transfrontaliere pot fi
explicate prin prisma mai multor factori, cum ar fi:
deschiderea pieŃelor datorată liberalizării comerŃului,
investiŃiilor şi pieŃelor de capital; dereglementările din
anumite sectoare; presiunea sporită exercitată de
concurenŃă în contextul globalizării şi accelerării
schimbărilor tehnologice.
În aceste condiŃii, creşterea dimensiunii devine
tot mai stringentă pentru companiile multinaŃionale
aflate în căutare de resurse şi de pieŃe la nivel mondial.
De asemenea, acest fenomen este dictat de sinergiile
financiare, manageriale şi operaŃionale, ca şi de
realizarea economiilor de scară. Prin creşterea
dimensiunii, companiile multinaŃionale beneficiază de
o mai bună poziŃie competitivă pentru a putea face faŃă
mediului tehnologic (o cerinŃă de bază într-o economie
internaŃională intensivă în cunoştinŃe) şi costurilor
ridicate ale cercetării-dezvoltării.
ReŃelele bazate pe partajarea cunoştinŃelor, o Partajarea

dimensiune ignorată anterior în cadrul producŃiei cunoştinŃelor
internaŃionale, pot fi de o importanŃă crucială în
dobândirea unei poziŃii de lider în anumite domenii.
4. ImplicaŃiile activităŃii companiilor

multinaŃionale
Companiile multinaŃionale influenŃează factorii Creştere

care determină procesul de creştere economică prin economică
contribuŃia la formarea de capital, la transferul de
tehnologie “hard” şi “soft”, la dezvoltarea resurselor
umane, la extinderea schimburilor internaŃionale şi la
creşterea economică pe termen lung. Cu toate că se
poate identifica o contribuŃie separată, individuală,
este semnificativ faptul că toŃi aceşti factori acŃionează
conjugat. Din acest motiv, evaluarea contribuŃiei de
ansamblu a companiilor multinaŃionale la creşterea
economică a unei Ńări trebuie să ia în calcul nu numai
efectul direct pentru fiecare factor în parte, ci şi
implicaŃiile interacŃiunilor dintre aceşti factori. De
asemenea, prin interrelaŃiile cu economia naŃională a
Ńării gazdă are loc o stimulare a creşterii. Transferul de
tehnologii (proceduri tehnice şi manageriale) este
difuzat în timp în restul economiei. PrezenŃa
companiilor multinaŃionale stimulează concurenŃa,
încurajează noutăŃile, stabilirea de noi întreprinderi,
induce posibilităŃi de producŃie pe orizontală.
ContribuŃia companiilor multinaŃionale nu este ContribuŃie
numai cantitativă – prin pachetul de active şi efectele cantitativă şi
indirecte – ci şi calitativă, ca agenŃi de integrare, calitativă
organizare şi conducere a unor activităŃi economice.
De aceea, companiile multinaŃionale reprezintă un
motor al creşterii economice, în condiŃiile acŃionării
într-un sistem economic permisiv şi stimulativ.
PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de
dezvoltare includ realizarea creşterii susŃinute a
venitului naŃional prin majorarea ratei investiŃiilor,
întărirea capacităŃilor tehnologice, îmbunătăŃirea
competitivităŃii exporturilor proprii pe piaŃa

internaŃională, distribuŃia echitabilă a beneficiilor
creşterii prin crearea de noi oportunităŃi pentru
ocuparea forŃei de muncă, protecŃia şi conservarea
mediului înconjurător. Globalizarea economiei
internaŃionale determină presiuni considerabile pentru
Ńările în curs de dezvoltare, care trebuie să-şi majoreze
resursele pentru atingerea acestor obiective.
Obiective Activitatea companiilor multinaŃionale poate
îndeplini un rol semnificativ în completarea eforturilor
firmelor naŃionale. Dar, obiectivele companiilor multi-
naŃionale nu concordă în totalitate cu cele ale guverne-
lor Ńărilor gazdă: guvernele caută să accelereze
dezvoltarea naŃională, în timp ce companiile multina-
Ńionale urmăresc creşterea propriei lor competitivităŃi
în mediul internaŃional.
Cu toate că o piaŃă internă de mari dimensiuni
continuă să reprezinte un magnet puternic pentru
investitori, companiile multinaŃionale ce deservesc
piaŃa mondială sunt interesate din ce în ce mai mult de
existenŃa unei infrastructuri adecvate, a unei forŃe de
muncă instruite, a unor capacităŃi inovaŃionale, a unui
mediu în care să existe furnizori eficienŃi, concurenŃi,
institute de cercetare etc. În plus, acestea pot fi
interesate de dobândirea unor active create, ce
caracterizează firmele competitive din Ńara gazdă, ceea
ce poate determina restructu-rarea acestor firme.
ExistenŃa unei forŃe de muncă ieftine rămâne o sursă
de avantaje competitive, dar relevanŃa sa se
diminuează, întrucât nu furnizează o bază puternică
pentru o creştere sustenabilă. Acelaşi lucru este valabil
şi în cazul resurselor naturale.
Avantaje statice
Nu poate fi evidenŃiat un conflict între
şi dinamice exploatarea surselor statice de avantaj competitiv şi
dezvoltarea unora noi, dinamice, avantajele existente
furnizând mijloacele prin care pot fi dezvoltate unele
noi. O evoluŃie corespunzătoare de la o categorie de
avantaje la altele creează baza creşterii sustenabile. În
acest sens este necesar un cadru politic corespunzător
pentru facilitarea şi accelerarea procesului, acesta fiind

însăşi esenŃa strategiei competitivităŃii. Necesitatea
unei asemenea strategii nu dispare odată cu accelerarea
creşterii sau atunci când dezvoltarea economică atinge
un anumit nivel, strategia schimbându-şi perpetuu
forma şi obiectivele. Astfel se explică de ce
competitivitatea rămâne o preocupare a guvernelor atât
din Ńările în curs de dezvoltare, cât şi din Ńările
dezvoltate.
Politicile guvernamentale privind investiŃiile Eşecuri de piaŃă
străine directe ale companiilor multinaŃionale caută să
contracareze două tipuri de eşecuri de piaŃă. În primul
rând, se remarcă eşecurile privind informarea sau
coordonarea în procesele investiŃionale, care pot
determina atragerea insuficientă a investiŃiilor străine
directe sau investiŃii de calitate necorespunzătoare. În
al doilea rând, interesele private ale investitorilor nu
converg cu interesele economice ale Ńărilor gazdă şi de
aceea companiile multinaŃionale pot induce efecte
negative asupra dezvoltării sau efecte pozitive, dar
statice, pe termen scurt. Desigur, interesele private şi
sociale pot intra în contradicŃie cu cele ale
investitorilor, naŃionali sau străini şi de aceea sunt
necesare politici în domeniu pentru îndepărtarea
acestor divergenŃe pentru toŃi investitorii.
Anumite divergenŃe sunt însă specifice activităŃii
companiilor multinaŃionale. Activitatea acestora se
diferenŃiază de cea a firmelor naŃionale prin prisma
faptului că adoptarea deciziilor şi sursele de competi-
tivitate sunt localizate în afara Ńării gazdă. În plus,
guvernele consideră că activitatea companiilor multi-
naŃionale trebuie controlată din motive neeconomice,
cum ar fi păstrarea în “patrimoniul” naŃional a
activităŃilor culturale şi strategice.
Rolul companiilor multinaŃionale în eforturile
guvernelor de atingere a obiectivelor de dezvoltare
diferă considerabil, în funcŃie de tipul de economie şi
de politică economică. Anumite Ńări (Malayesia,
Singapore, Thailanda) s-au bazat într-o mare măsură
pe fluxurile de investiŃii străine directe, pentru integra-

rea economiilor lor în reŃelele de producŃie ale compa-
niilor multinaŃionale şi promovarea competitivităŃii lor
în cadrul acestor reŃele. Alte Ńări (Coreea de Sud,
Taiwan) au urmărit dezvoltarea întreprinderilor locale
şi crearea de capacităŃi inovaŃionale autonome,
companiile multinaŃionale fiind concepute ca o sursă
de tehnologie.
Strategie Nu poate fi conturată o strategie de atragere a
companiilor multinaŃionale valabilă pentru toate Ńările
şi pentru toate fazele ciclului economic. O strategie
viabilă trebuie să reflecte nivelul de dezvoltare
economică a Ńării, baza de resurse, contextul
tehnologic specific, poziŃia competitivă, capacitatea
guvernului de a implementa politici economice
corespunzătoare.
Principalele probleme cu care se confruntă
guvernele în eforturile de atragere a companiilor
multinaŃionale pot fi grupate în patru categorii:
eşecurile de informare şi coordonare; considerente
legate de industriile tinere (infant industries),
dezvoltarea întreprinderilor locale putând fi periclitată
de cea a multinaŃionalelor; natura statică a avantajelor
transferate de companiile multinaŃionale atunci când
capacităŃile locale sunt diminuate şi nu se
îmbunătăŃesc sau când multinaŃionalele nu realizează
suficiente investiŃii pentru creşterea capacităŃilor;
cadru juridic inadecvat care poate determina
distribuŃia inegală a avantajelor sau abuzul de poziŃie
dominantă a companiilor multinaŃionale.
Fiecare companie multinaŃională prezintă un
ansamblu complex de atribute la nivel de firmă, ce
sunt dispersate în cantităŃi şi calităŃi diferenŃiate de la
o Ńară gazdă la alta, fiind dificilă separarea şi
cuantificarea acestor atribute. Acolo unde prezenŃa lor
are efecte multiple, identificarea este mult mai dificilă.
Nu se poate stabili o metodă precisă din care să rezulte
evoluŃia economică în cazul în care companiile
multinaŃionale ar fi realizat anumite investiŃii.
Avantajele de proprietate ale companiilor Avantaje de

multinaŃionale pot fi obŃinute numai de la firmele care proprietate
le creează. Acestea pot fi reproduse, dar costurile unei
astfel de operaŃiuni sunt extrem de ridicate, mai ales în
Ńările în curs de dezvoltare şi în cazul tehnologiilor de
vârf. Tehnologiei i se adaugă mărcile de fabrică şi de
comerŃ, competenŃele profesionale, capacitatea de a
organiza şi integra producŃia la scară internaŃională,
crearea de reŃele de marketing, accesul privilegiat pe
piaŃa de capital. Combinarea acestor avantaje poate
contribui semnificativ la dezvoltarea economică a Ńării
gazdă, în condiŃiile în care aceasta creează un mediu
propice transferului acestor avantaje în forme adecvate
şi are capacitatea de a le utiliza corespunzător.
Companiile multinaŃionale pot furniza accesul la Creştere
piaŃa internaŃională atât pentru bunuri (şi anumite exporturi
servicii) care sunt produse în Ńara gazdă, contribuind la
tranziŃia de la piaŃa internă la piaŃa mondială, cât şi
pentru activităŃi noi ce exploatează avantajele compe-
titive ale Ńării gazdă. Creşterea exporturilor atrage
după sine alte avantaje (legile învăŃării în ceea ce
priveşte mediul tehnologic, realizarea economiilor de
scară, stimularea competitivităŃii).
Companiile multinaŃionale au acces pe plan Ocuparea forŃei
mondial la o forŃă de muncă cu deprinderi şi cunoştinŃe de muncă
avansate, putându-le transfera în cadrul filialelor
străine prin intermediul experŃilor şi prin activităŃile de
formare profesională. Noile practici organizaŃionale,
tehnici manageriale, deprinderi adaptabile pot majora
avantajele competitive ale firmelor, susŃinând
ocuparea forŃei de muncă în contextul evoluŃiei
mediului economic şi tehnologic. ProducŃia
internaŃională generează oportunităŃi pentru ocuparea
forŃei de muncă, care sunt deosebit de relevante în
acele Ńări gazdă cu rate mari ale şomajului, lucru
valabil şi în cazul României. În ultimii a crescut
numărul salariaŃilor în cadrul filialelor companiilor
multinaŃionale, această tendinŃă fiind mai pronunŃată în
cadrul filialelor din Ńările în curs de dezvoltare.
InjecŃii de Activitatea companiilor multinaŃionale

capital presupune injecŃia de capital în Ńările gazdă, fluxurile
de investiŃii străine directe fiind mult mai stabile decât
investiŃiile de portofoliu. Spre deosebire de alte surse
de capital, companiile multinaŃionale investesc în
proiecte pe termen lung. Baza de capital a producŃiei
internaŃionale, indiferent de modul în care este
finanŃată, este reflectată de valoarea activelor deŃinute
de filialele străine. Acesta depăşeşte de circa patru ori
stocul de investiŃii străine directe în cazul Ńărilor
dezvoltate, fiind puŃin mai mare decât stocul de
investiŃii străine directe în cazul Ńărilor în curs de
dezvoltare.
Transfer de Companiile multinaŃionale au la dispoziŃie
tehnologii tehnologii moderne, unele dintre acestea neputând fi
disponibile în absenŃa investiŃiilor străine directe şi
contribuie, totodată, la creşterea eficienŃei utilizării
tehnologiilor disponibile. Acestea pot adapta tehno-
logiile la condiŃiile locale, datorită experienŃei lor în
alte Ńări. În anumite cazuri, acestea pot înfiinŃa
facilităŃi locale de cercetare-dezvoltare, pot îmbunătăŃi
tehnologiile datorită inovaŃiei şi schimbării obişnuin-
Ńelor de consum, stimulând eficienŃa tehnologică a
firmelor locale, furnizorilor, clienŃilor şi concurenŃilor
prin intensificarea concurenŃei şi prin furnizarea de
asistenŃă, îndeplinind astfel rolul de model.
Companiile multinaŃionale sunt acelea care au realizat
cele mai mari progrese în dezvoltarea de tehnologii
“curate” şi a sistemelor manageriale ce integrează
preocupările legate de mediul înconjurător, putându-le
utiliza în acele Ńări în care operează. Aceste tehnologii
şi practici manageriale pot determina modi-ficarea
managementului în cadrul firmelor locale ce operează
în aceleaşi ramuri ca şi filialele străine.
Măsuri de łările în curs de dezvoltare pot beneficia de
promovare aceste avantaje, ceea ce nu înseamnă că simpla
deschidere a accesului pe piaŃă este cea mai bună
modalitate de a le obŃine. ExistenŃa eşecurilor de piaŃă
determină guvernele să intervină prin adoptarea de

măsuri de promovare.
Criterii structurale ContribuŃie calitativă

Criterii de performanŃă Obiectivele companiilor
Societate mamă multinaŃionale
Filiale Obiectivele Ńărilor gazdă
Costuri suplimentare Strategia competitivităŃii
Avantaje ale Ńării gazdă Eşecuri de piaŃă
LicenŃiere avantaje Infant industries
Teoria ciclului de viaŃă a Abuz de poziŃie dominantă
produsului Avantaje de proprietate
ExternalităŃi Creştere exporturi
Fuziuni şi achiziŃii Legile învăŃării
Triada Resurse umane
ProducŃie internaŃională Ocuparea forŃei de muncă
Grad de internaŃionalizare InjecŃie de capital
AlianŃe strategice Activele filialelor străine
Partajare cunoştinŃe Cercetare-dezvoltare
Transfer de tehnologii Tehnologii curate
ContribuŃie cantitativă Măsuri de promovare
Probleme
1. De ce investesc în străinătate companiile

multinaŃionale?
2. Cum explicaŃi amploarea fuziunilor şi achiziŃiilor

transfrontaliere din ultimele decenii?
3. Care sunt similitudinile şi diferenŃierile între

obiectivele companiilor multinaŃionale şi cele ale
guvernelor Ńărilor gazdă?
4. În eforturile de atragere a companiilor

multinaŃionale guvernele se confruntă cu patru
categorii de probleme. Din punctul dumnea-
voastră de vedere, care dintre acestea are cele
mai puternice influenŃe.
5. Cum contribuie companiilor multinaŃionale la

dezvoltarea economică a Ńărilor gazdă?
Teste grilă
1. Anumite definiŃii ale companiilor multinaŃionale

pornesc de la criterii structurale cum ar fi:
a) valoarea absolută a profiturilor;
b) valoarea relativă a producŃiei;
c) numărul de Ńări în care firma operează;
d) valoarea absolută a vânzărilor;
e) numărul de salariaŃi implicaŃi în activitatea inter-
naŃională a companiei.
2. Valorificarea avantajelor Ńărilor gazdă de către

companiile multinaŃionale este influenŃată de
următorii factori:
a) existenŃa unor condiŃii care să facă crearea unei
filiale în străinătate mai costisitoare decât exportul
aceluiaşi produs;
b) diferenŃa export - investiŃie directă să fie mai mare
decât venitul marginal din această operaŃiune;
c) costul marginal al accesului pe o piaŃă străină să
fie mai mic decât venitul marginal din această
operaŃiune;
d) licenŃierea avantajelor unei firme străine este mai
profitabilă decât producŃia proprie în străinătate;
e) producŃia proprie în străinătate să fie mai profitabilă
decât licenŃierea avantajelor unei firme străine.
3. Potrivit teoriei ciclului de viaŃă al produsului:

a) ciclul de viaŃă al produsului determină deplasarea
companiilor multinaŃionale de la investiŃii străine
directe la export;
b) companiile multinaŃionale investesc în străinătate
pentru a absorbi externalităŃile existente pe piaŃă;
c) compania multinaŃională reprezintă o “instituŃie”
care are menirea de a crea şi valorifica avantajele
pieŃelor naŃionale;
d) poate fi explicat rolul dominant al UE ca principal
inovator, exportator şi investitor în cadrul circuitul
economic mondial în perioada postbelică;
e) investiŃiile străine capătă o viziune statică.
4. Singura firmă românească ce figurează în

clasamentul companiilor multinaŃionale din
Ńările în tranziŃie este:
a) SNP;
b) Rompetrol;
c) Prodplast;
d) Rolast;
e) Policolor.
5. Aproape 91% din primele 100 companii

multinaŃionale aparŃin:
a) Ńărilor în tranziŃie;
b) Ńărilor nou industrializate;
c) SUA şi Japoniei;
d) Ńărilor în curs de dezvoltare;
e) triadei.
6. Care dintre următoarele afirmaŃii caracterizează

evoluŃiile recente ale companiilor multinaŃionale:
a) cinci companii din primele 100 aparŃin Ńărilor în
curs de dezvoltare;
b) fuziunile şi achiziŃiile din Ńările dezvoltate au stat
la baza expansiunii companiilor multinaŃionale;
c) în anii ’90, clasarea companiilor în funcŃie de
gradul de internaŃionalizare a înregistrat ample
fluctuaŃii;
d) încheierea de alianŃe strategice, parteneriate
tehnologice;
e) primele 100 companii multinaŃionale aparŃin în
principal industriei textile.
7. PriorităŃile de dezvoltare ale Ńărilor în curs de

dezvoltare includ:
a) majorarea competitivităŃii companiilor multinaŃio-
nale în mediul internaŃional;
b) distribuŃia beneficiilor creşterii în funcŃie de
presiunile grupurilor de interese;
c) creşterea susŃinută a venitului naŃional prin
majorarea ratei investiŃiilor;
d) transferul de tehnologii, indiferent de impactul
acestora asupra mediului;
e) vânzarea activelor create de firmele locale şi
nerestructurarea acestora.
8. Companiile multinaŃionale influenŃează factorii

care determină procesul de creştere economică
prin contribuŃia la:
a) formarea de capital;
b) diminuarea schimburilor internaŃionale;
c) restrângerea transferului de tehnologie;
d) dezvoltarea resurselor umane;
e) scăderea capacităŃilor de producŃie.
CAPITOLUL XI.
MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A
FORłEI DE MUNCĂ
Libertatea de O caracteristică fundamentală a omului este

mişcare mişcarea dintr-un loc în altul. Dreptul de mişcare a
fost recunoscut la scară globală prin adoptarea cu 50
de ani în urmă a DeclaraŃiei Universale asupra
Drepturilor Omului. În Art. 13 al acestei DeclaraŃii se
prevede: “Fiecare are dreptul la libertatea de mişcare
şi rezidenŃă în cadrul frontierelor oricărui stat” şi
“Fiecare are dreptul să plece din oricare Ńară, inclusiv
din Ńara proprie, şi să se reîntoarcă în Ńara lui”.
MigraŃie Aşa cum s-a subliniat la ConferinŃa
InternaŃională asupra PopulaŃiei şi Dezvoltării din
1994, migraŃia internaŃională ordonată poate să aibă un
impact pozitiv atât pentru comunităŃile de origine cât
şi pentru comunităŃile de destinaŃie. MigraŃia are, de
asemenea, potenŃialul de a facilita transferul
internaŃional de cunoştinŃe şi îmbogăŃirea culturală. În
prezent, numărul persoanelor rezidente în afara Ńărilor
lor natale a atins cifra de 175 de milioane, de două ori
mai mult decât cu o generaŃie în urmă.
Emigrant - Cea mai mare parte a imigranŃilor îşi aduc o
imigrant contribuŃie semnificativă în Ńările lor gazdă. În acelaşi
timp, însă, migraŃia internaŃională reprezintă o
pierdere de resurse umane pentru multe Ńări de origine
MigraŃia internaŃională a forŃei de muncă 201
şi poate contribui la creşterea tensiunilor politice,

economice şi sociale în Ńările de destinaŃie.
1. Procesul migratoriu
Se poate spune că procesul de migrare începe cu Proces

impulsul (impetuos) de mişcare, continuă cu diferitele migratoriu
stadii de călătorie într-o Ńară străină (prin mijloace
regulate sau neregulate, facilitată sau spontană), cu
stabilirea în străinătate sau întoarcerea acasă,
integrarea în străinătate sau reintegrarea în Ńara de
origine, încheindu-se în multe cazuri cu dobândirea
naŃionalităŃii în Ńara străină sau redobândirea
naŃionalităŃii de origine.
Stadiile procesului de migrare sunt legate între
ele şi presupun o varietate de actori, parteneri şi
considerente de politică la diferite nivele. ParticipanŃii
la procesul de migrare includ, în prezent, o varietate de
persoane şi instituŃii publice sau private, cum sunt
muncitorii, membrii de familie şi organizaŃiile
comunitare, sectorul privat de afaceri, managerii
guvernamentali de migrare, organizaŃiile internaŃionale
şi traficanŃii.
Procesul de migrare include corelaŃiile dintre
politicile din domeniile economic, social, comercial,
muncă, sănătate, cultură şi securitate, ca şi drepturile şi
obligaŃiile, inclusiv la nivel internaŃional, ale
migranŃilor şi statelor.
2. MigraŃia forŃei de muncă – componenta

principală a migraŃiei internaŃionale a
persoanelor
Aşa cum s-a arătat, în prezent circa 300 de Flux forŃă

milioane de persoane, respectiv 5% din populaŃia de muncă
lumii, rezidează într-o altă Ńară decât cea în care s-au
născut. Peste 60% din migraŃia mondială rezidează în
Ńările dezvoltate şi circa 40% în Ńările în curs de
dezvoltare.
Cei mai mulŃi migranŃi trăiesc în Europa (56 de

milioane), Asia (50 de milioane), America de Nord
(41 de milioane). Aproape 1 din 10 persoane care
locuiesc în Ńările dezvoltate este migrant. În contrast,
în Ńările în curs de dezvoltare 1 din 70 de persoane este
migrant.
Stoc migranŃi łările lumii cu cel mai mare stoc de migranŃi
sunt: SUA 35 de milioane, FederaŃia Rusă 13
milioane, Germania 7 milioane, Ucraina 7 milioane,
FranŃa 6 milioane, India 6 milioane, Canada 6
milioane, Arabia Saudită 5 milioane, Australia 5
milioane, Anglia 4 milioane.
MigraŃia forŃei de muncă devine una din
principalele provocări ale secolului XXI pentru
factorii generatori de politici în domeniul migrării.
OrganizaŃia InternaŃională a Muncii estimează că în
prezent între 200-300 de milioane de persoane sunt
active din punct de vedere economic într-o altă Ńară
decât cea natală.
Pull - Push Factorii ce contribuie la migraŃia forŃei de
muncă sunt: “atragerea” (the “pull”) exercitată de
necesităŃile create de schimbările demografice şi de pe
piaŃa muncii din multe Ńări industrializate;
“împingerea” (the “push”) exercitată de presiunile
provenind din sectoarele populaŃiei, şomaj şi criza din
Ńările în curs de dezvoltare; reŃeaua stabilită între Ńări
pe bază de familie, cultură şi istorie. Un procent
alarmant de mare din totalul migraŃiei forŃei de muncă
este ilegal, apărând o industrie clandestină, inclusiv
criminală.
O serie de noi tendinŃe se manifestă în ultimul
timp în migraŃia forŃei de muncă. Astfel, în Europa,
Japonia şi America de Nord se acordă o mai mare
atenŃie muncitorilor cu pregătire profesională ridicată.
De asemenea, tot mai multe femei migrează pentru a
obŃine independent un salariu, ceea ce tinde să ducă la
creşterea exploatării femeii (şi copiilor) de către
traficanŃi şi angajatori fără scrupule. Mişcarea
clandestină şi angajarea de forŃă de muncă migrantă
semi sau necalificată tinde să crească. În fine, o altă

tendinŃă constă în faptul că sectorul privat joacă un rol
cheie în conducerea cererii de forŃă de muncă migrantă
în Ńările de destinaŃie şi în recrutarea muncitorilor în
Ńările de origine.
Cooperarea internaŃională destinată să raspundă
la aceste tendinŃe şi cerinŃelor managementului
migrării forŃei de muncă este mult mai activă la nivel
bilateral şi regional decât la nivel global. Unele din
recent apărutele forumuri, cum sunt Procesele
consultative interregionale asupra migrării în Europa,
America de Nord şi Australia (IGC), Dialogul asupra
migrării în Africa de Sud (MIDSA) şi ConferinŃa de
cooperare a Mediteranei de Vest (“5 plus 5”) au inclus
pe agendele lor problematica migrării forŃei de muncă.
La nivel global, Acordul General pentru GATS
ComerŃul cu Servicii (GATS), ca parte a OMC,
reprezintă singura încercare adevărată de a reglementa
migraŃia oamenilor în scopul muncii. Noile negocieri
internaŃionale, lansate la Doha în 2001, se aşteaptă să
ducă la o extindere a nivelului actualmente redus de
angajamente ale Ńărilor în ceea ce priveşte mişcarea
persoanelor naturale ca furnizori de servicii.
3. Efectele migraŃiei internaŃionale

în contextul globalizării
MigraŃia internaŃională este intrinsec legată de Dezvoltare şi

procesele dezvoltării, care la rândul lor sunt afectate de globalizare
procesele globalizării. Un impact al globalizării este
creşterea disparităŃilor de venit între naŃiunile bogate şi
cele sărace, integrarea pieŃelor mondiale
netranslatându-se, încă, într-un mai echilibrat şi
echitabil flux al capitalurilor şi investiŃiilor spre toate
regiunile şi nici într-o creştere a ponderii comerŃului în
Ńările în curs de dezvoltare. Efectele negative ale unei
măsuri de ajustare structurală şi de privatizare au avut
ca rezultat ceea ce unii experŃi denumesc “o criză
economică şi de securitate socială” în multe Ńări în curs
de dezvoltare care adeseori şi Ńări de origine a

migraŃiei. Efectele negative ale unor astfel de politici
asupra condiŃiilor din Ńările sursă a migraŃiei au tins să
excludă un număr sporit de oameni de la participarea
economică semnificativă şi au accentuat, prin aceasta,
presiunea de migrare, cel puŃin pe termen scurt şi
mediu.
High-Tech O altă faŃetă a economiei aflată în proces de
globalizare este creşterea cererii pentru forŃa de muncă
specializată şi mult înalt calificată destinată industriei
“high tech” în Ńările industrializate. Această cerere se
datorează în parte şi realităŃilor demografice din Ńările
industrializate, care înregistrează o scădere rapidă a
numărului populaŃiei active. Unele din aceste Ńări se
concurează în atragerea unei categorii de forŃă de
muncă străină înalt calificată. În acest sens, relevante
sunt noile scheme de recrutare introduse în ultimii ani,
ca de exemplu, “Cardul verde” în Germania, sistemul
de alocare a vizelor H-1B în SUA.
Managementul Nivelul crescând al migraŃiei internaŃionale este
migrării contrat de bariere progresiv restrictive de imigrare,
ceea ce duce la un număr substanŃial de persoane care
apelează la canale neregulare de migrare şi de angajare
în străinătate. Ponderea crescândă a migranŃilor care se
mişcă neregular şi fără autorizaŃie de intrare se
combină cu cei care apelează la procedura de azil fără
a întruni condiŃiile statutului de refugiaŃi sau altor
forme de protecŃie. Rezultatul este percepŃia tot mai
larg răspândită că sistemele de azil sunt abuzate şi
subminate. CombinaŃia migraŃie-azil afectează o serie
de preocupări, cum sunt managementul efectiv al
frontierelor, identificarea cererilor legitime de azil din
acest mix de fluxuri, descoperirea reŃelelor de
traficanŃi etc.
Asemenea provocări au alertat atenŃia statelor
asupra complexităŃii fluxurilor contemporane ale
migraŃiei. łările dezvoltate şi Ńările în curs de
dezvoltare au puncte de vedere foarte apropiate în ceea
ce priveşte politicile privind nivelul emigraŃiei. Circa
¾ atât din Ńările dezvoltate cât şi în curs de dezvoltare

consideră că nivelul lor de emigrare este satisfăcător.
Numai 1 din 5 Ńări au o politică de reducere a nivelului
emigrării.
Remiterile de bani efectuate de migranŃi în Ńara Remiteri
natală reprezintă o sursă importantă de încasări
valutare pentru unele Ńări în curs de dezvoltare şi un
aport substanŃial la produsul lor intern brut. De
exemplu, în anul 2002 remiterile din străinătate au
reprezentat mai mult de 10% din produsul intern brut
al unor Ńări precum Albania, Bosnia şi HerŃegovina,
Capul Verde, El Salvador, Jamaica, Indonezia,
Nicaragua, Samoa şi Yemen. Remiterile pot fi utilizate
pentru importurile de bunuri de capital sau pot oferi
antreprenorilor fonduri pentru investiŃii. De asemenea,
remiterile pot majora veniturile familiale necesare
cumpărării de bunuri de consum şi servicii.
Incepând cu 1951, comunitatea internaŃională a
adoptat un număr de convenŃii şi protocoale pentru
protecŃia migranŃilor: ConvenŃia asupra statutului
refugiaŃilor, ratificată de 141 de Ńări (1951), Protocolul
referitor la statutul refugiaŃilor, ratificat de 139 de Ńări
(1967), ConvenŃia internaŃională privind protecŃia
drepturilor muncitorilor migranŃi şi familiilor lor,
ratificată de 19 Ńări (1990), Protocolul pentru
prevenirea, suprimarea şi combaterea traficului de
persoane, ratificată de 18 Ńări (2000).
Este sigur că migraŃia va trece pe un prim plan al
preocupării guvernelor şi organizaŃiilor internaŃionale,
întrucât va deveni un flux tot mai important, alături de
cel al produselor şi capitalului, într-o economie
internaŃională globalizată.
MigraŃie “Pull”
EmigraŃie “Push”
ImigraŃie “Furnizori de servicii”
łară de origine Securitate socială
łară gazdă Scheme de recrutare
Procesul de migrare Managementul frontierelor
Integrare Remiteri
Reintegrare RefugiaŃi
Dobândirea naŃionalităŃii ProtecŃie migranŃi
Stoc de migranŃi Flux forŃă de muncă
Probleme
1. ExplicaŃi cauzele creşterii migraŃiei internaŃionale

a persoanelor.
2. Ce este şi care sunt stadiile procesului de migrare.
3. EnumeraŃi şi explicaŃi consecinŃele migrării

internaŃionale a forŃei de muncă pentru Ńările
gazdă şi Ńările de origine.
4. Ce sunt remiterile şi care sunt implicaŃiile

acestora pentru Ńara gazdă şi tara de origine.
5. MenŃionaŃi principalele convenŃii internaŃionale în

materie de migrare a persoanelor şi scopurile
urmărite de acestea.
Teste grilă
1. MigraŃia internaŃională a persoanelor nu

cuprinde:
a) migraŃia muncitorilor;
b) migraŃia membrilor de familie a muncitorilor;
c) turismul internaŃional;
d) refugiaŃii;
e) întoarcerea acasă şi reintegrarea în Ńara de origine.
2. łările lumii cu cel mai mare stoc de imigranŃi

sunt:
a) Anglia;
b) Canada;
c) Germania;
d) FederaŃia Rusă;
e) SUA
3. PrecizaŃi numărul de persoane active economic

într-o altă Ńară decât cea natală:
a) 30-35;
b) 200-300;
c) 90-95;
d) 120-125;
e) 170-175.
4. Factorii principali care contribuie la migrarea

forŃei de muncă sunt:
a) factorul “pull”;
b) factorul climă;
c) factorul cultură;
d) factorul “push”;
e) factorul religie.
5. Care sunt noile tendinŃe în domeniul migraŃiei:

a) Creşterea cererii externe pentru muncitori cu înaltă
calificare din partea Ńărilor dezvolate;
b) Sporirea migraŃiei persoanelor de vârsta a treia;
c) Expansiunea fenomenului de repatriere;
d) Dezvoltarea fluxului de imigranŃi în Ńările cel mai
puŃin dezvoltate;
e) Creşterea numărului de femei care migrează
pentru a obŃine un câştig independent.
6. În ce cadru se încearcă direct reglementarea

internaŃională a migraŃiei oamenilor în scopul
muncii:
a) “5 plus 5”;
b) MIDSA;
c) GATS;
d) IGC;
e) FMI.
7. Ce preocupări sunt provocate de combinaŃia

migraŃie-azil:
a) simplificarea procedurilor de viză;
b) scăderea standardelor de muncă;
c) reducerea formalităŃilor la angajare;
d) managementul frontierelor;
e) identificarea cazurilor de azil din mixul de fluxuri
al migrării.
8. Din documentele enumerate care are relevanŃă

pentru migraŃie:
a) Codul de conduită anti-dumping;
b) Tratatul de la Roma;
c) ConvenŃia asupra statutului refugiaŃilor;
d) ConvenŃia de la Lome;
e) ConvenŃia privind protecŃia drepturilor
muncitorilor migranŃi.
9. łările dezvoltate şi Ńările în curs de dezvoltare

consideră că nivelul lor de migrare (imigrare,
respectiv emigrare):
a) este prea scăzut;
b) este satisfăcător;
c) este prea ridicat;
d) trebuie să crească în viitor;
e) trebuie să scadă în viitor.
10. În contextul globalizării economiei

internaŃionale:
a) creşte fluxul migraŃiei;
b) creşte fluxul de capital;
c) scade fluxul de mărfuri;
d) scade fluxul de informaŃii;
e) scade fluxul de cunoştinŃe.
PARTEA A TREIA
ECONOMIE DESCHISĂ, CURSUL

DE SCHIMB ŞI POLITICĂ
MACROECONOMICĂ
INTERNAłIONALĂ
Microeconomie În prima parte a manualului ne-am concentrat

în special asupra modalităŃilor de a da cea mai bună
utilizare unor resurse deficitare într-un singur punct în
timp. Ramura Economiei ca ştiinŃă, denumită
Microeconomie, studiază această problemă din
perspectiva unor firme individuale şi a consumatorilor.
Microeconomia ne arată cum agenŃii economici
individuali, promovând propriile interese, determină în
mod colectiv modul de folosire a resurselor. Din
studierea Microeconomiei InternaŃionale a rezultat că
deciziile individuale de producŃie şi de consum
determină structura şi specializarea comerŃului
internaŃional. În timp ce comerŃul liber încurajează, de
obicei, folosirea eficientă a resurselor, intervenŃia
guvernamentală sau eşecurile de piaŃă pot produce
pagube, chiar şi atunci când resursele sunt complet
utilizate.
Începând cu această parte a manualului ne
Macroeconomie
vom pune problema cum poate contribui politica
economică la folosirea deplină a factorilor de
producŃie şi ce determină schimbarea în timp a
BalanŃa de plăŃi 211
capacităŃii economiei de a produce bunuri şi servicii.

Răspunsul la aceste întrebări îl dă Macroeconomia,
ramură a economiei ca ştiinŃă care studiază cum sunt
determinate nivelele generale de ocupare a forŃei de
muncă, de producŃie şi de creştere economică. Ca şi
Microeconomia, Macroeconomia este preocupată de
folosirea eficientă a resurselor deficitare. Dar în timp
ce Microeconomia se focalizează pe deciziile
economice individuale, Macroeconomia analizează
comportamentul economiei în ansamblu. În studiul
nostru privind Macroeconomia InternaŃională vom
analiza cum interacŃiunea dintre economiile naŃionale
influenŃează structura activităŃii macroeconomice pe
scară mondială.
Analizele macroeconomice scot în evidenŃă
patru aspecte ale vieŃii economice: gradul de ocupare a
forŃei de muncă, rata acumulării, soldul balanŃei
comerciale, oferta de bani şi nivelul preŃurilor. Pentru
o economie deschisă, angajată în viaŃa internaŃională,
aceste patru aspecte sunt strâns corelate cu evoluŃiile
din economia mondială.
Macroeconomia InternaŃională abordează ca Macroeconomie
problemă centrală asigurarea utilizării cât mai depline InternaŃională
a forŃei de muncă prin dezvoltarea schimburilor
comerciale cu alte state. De asemenea, capacitatea unei
Ńări de a economisi sau de a se împrumuta afectează nu
numai nivelul acoperirii interne a forŃei de muncă, ci şi
disponibilul de capital productiv pe plan mondial. Un
deficit mare şi persistent în balanŃa comercială a unei
Ńări poate deveni o sursă de preocupare internaŃională.
În fine, fiecare Ńară utilizează o monedă şi fiecare
schimbare din situaŃia monetară a unei Ńări (de
exemplu, o schimbare în oferta de bani) poate avea
efecte care depăşesc graniŃele ei spre alte Ńări,
stabilitatea nivelului preŃurilor banilor fiind unul din
importantele obiective ale politicii macroeconomice
internaŃionale.
CAPITOLUL XII.
BALANłA DE PLĂłI
Pentru a avea o imagine completă asupra

corelaŃiilor macroeconomice între economiile angajate
în comerŃul internaŃional va trebui să abordăm două
subiecte conexe, anume produsul intern brut (PIB) şi
balanŃa de plăŃi.
1. Contul venitului naŃional
Consum Produsul intern brut (PIB) al unei Ńări

intermediar, reprezintă valoarea tuturor bunurilor finale şi
consum final serviciilor produse de factorii ei de producŃie şi
vândute pe piaŃă într-o perioadă dată de timp. Pâinea
vândută în magazin, strungul vândut unei fabrici,
cartea vândută în librărie, intră în calculul PIB. Nu
intră, însă, făina vândută unei fabrici de pâine, metalul
vândut uzinei de strunguri, cerneala şi hârtia vândută
tipografiei, întrucât sunt produse intermediare, iar
preŃurile lor sunt incluse în produsul final.
Utilizarea PIB În scopul de a face distincŃie între diferitele
tipuri de cheltuieli care contribuie la formarea PIB,
economiştii guvernamentali şi statisticienii împart
PIB-ul în cele patru posibile utilizări pentru care
produsele sunt cumpărate: consum (valoarea
consumată de către rezidenŃi), investiŃii (valoarea
economisită pentru echipamente destinate unei
producŃii viitoare), achiziŃii guvernamentale (sumele

utilizate de guvern) şi soldul balanŃei comerciale
(exportul net de bunuri şi servicii).
Neluând în calcul valoarea produselor interme- Venit naŃional
diare, care contribuie la fabricarea produsului finit,
PIB este egal cu venitul naŃional. Totuşi, pentru a
obŃine venitul naŃional net, din PIB trebuie scăzute
amortizarea maşinilor şi utilajelor şi taxele pe vânzări,
dar trebuie adăugate transferurile unilaterale din
străinătate. DiferenŃele dintre PIB şi venitul naŃional
sunt semnificative. Totuşi, în analizele
macroeconomice termenii de PIB şi venit naŃional sunt
utilizaŃi alternativ, făcându-se distincŃii numai atunci
când este necesar.
Grafic XII.1
Componentele PIB
P.I.B
100 95
75 consum
60
50
investiŃii
consum
25
guvernamental
25
10
0
-10 -5
sold cont
curent
a) Economie închisă
S=I Într-o economie închisă (autarhică) imaginară,
divizarea PIB în consum, investiŃii şi achiziŃii
guvernamentale este exhaustivă. Orice produs final
sau serviciu care nu este cumpărat de firme, populaŃie
sau de guvern trebuie să fie folosit pentru investiŃii sau
stocat.
Să notăm cu P=PIB, C=consum, I=investiŃii şi
G=achiziŃii guvernamentale. Întrucât într-o economie
închisă producŃia trebuie consumată, investită sau
cumpărată de guvern, putem scrie:
P=C+I+G
În această economie închisă, economisirea
(acumularea), adică partea care nu este consumată sau
cumpărată de guvern, este egală cu investiŃia. Aceasta
înseamnă că o astfel de economie poate să-şi mărească
bunăstarea numai prin noi acumulări de capital. Dacă
notăm economisirea cu S, atunci:
S = P – C – G.
Întrucât P = C + I + G, putem scrie că:
I = P – C – G;
Deci: S = I.
b) Economie deschisă
I <> S Întrucât Ńările fac comerŃ între ele, sunt
economii deschise şi deci o parte din producŃie este
exportată, iar o parte din venituri este utilizată pentru
import de produse şi servicii străine. Prin urmare,
vânzările pot fi realizate din producŃia internă sau din
import. Exportul majorează PIB-ul, pe când importul
îl diminuează. Notând cu EX exportul şi cu IM
importul rezultă că:
P = C + I + G + EX – IM.
Un import mai mare decât exportul (IM>EX)
oferă o resursă în plus pentru consumul populaŃiei,
investiŃii şi consumul guvernului. Cea mai bună
utilizare a surplusului ar fi pentru investiŃii. În acest
caz, I poate fi mai mare decât S (I>S).
2. BalanŃa de plăŃi
BalanŃa de plăŃi are două componente: contul

curent şi contul de capital.
a) Contul curent
Conform metodologiei FMI, contul curent (CC)
cuprinde, în primul rând, balanŃa comercială, respectiv
exportul şi importul de mărfuri şi de servicii.
În viaŃa reală, foarte rar exportul unei Ńări este
egal cu importul. Raportul dintre exportul şi importul
de bunuri şi servicii este cunoscută sub denumirea de
balanŃă comercială (BC) :
BC = EX – IM
Când importul unei Ńări excede exportul spunem
că acea Ńară are un deficit de balanŃă comercială. O
Ńară are excedent de balanŃă comercială când exportul
ei este mai mare decât importul.
În al doilea rând, contul curent cuprinde balanŃa
veniturilor (BV – încasări şi plăŃi externe sub formă de
dividende, dobânzi, salarii, etc.) şi a transferurilor
unilaterale (BT – transferuri de economii, donaŃii,
despăgubiri sau reparaŃii).
Soldul general al acestor balanŃe reprezintă
soldul contului curent, respectiv:
CC = (EX + intrări IV + intrări IT) –
(IM + ieşiri IV + ieşiri IT).
b) Contul de capital
Sunt două explicaŃii pentru care contul curent
este foarte important pentru PIB. Prima constă în
faptul că schimbările în contul curent pot fi asociate cu
schimbările în producŃie şi gradul de ocupare a forŃei
de muncă în Ńara respectivă. A doua constă în faptul că
un cont curent măsoară dimensiunea şi direcŃia
împrumutului extern al Ńării.
Când o Ńară importă mai mult decât exportă, ea
finanŃează deficitul de cont curent prin împrumuturi
din exterior, acumulând o datorie externă. Similar,

dacă o Ńară exportă mai mult decât importă, cu
excedentul creat ea finanŃează deficitul Ńărilor
importatoare, împrumutându-le. Aceste mişcări de
capital se înregistrează în balanŃa contului de capital
(CdC). Un deficit de cont curent (CC) trebuie să aibă
corespondent o intrare în contul de capital (CdC), iar
un excedent în contul curent trebuie să aibă
corespondent o ieşire în contul de capital.
Bunăstarea externă a unei Ńări excedentare
creşte, întrucât împrumuturile acordate Ńărilor
deficitare vor fi rambursate cu o dobândă. Dimpotrivă,
bunăstarea externă a Ńărilor deficitare scade. Se poate,
deci, spune că balanŃa de cont curent este egală cu
schimburile nete de bunăstare externă.
O Ńară excedentară foloseşte mai puŃin decât
produce. O Ńară deficitară, dimpotrivă, utilizează mai
mult decât produce. Excedentele şi deficitele se
reglează prin împrumuturi externe, care sunt
identificate drept comerŃ intertemporal. O Ńară
deficitară care se împrumută importă consum prezent
şi exportă consum viitor. O Ńară excedentară care
acordă un împrumut exportă consum prezent şi
importă consum viitor.
S = I + CC Aşa cum s-a menŃionat, într-o economie
închisă investiŃiile trebuie să fie egale cu acumularea.
Într-o economie deschisă, acumularea şi investiŃiile
pot să difere. S = P – C – G; BC = EX – IM; atunci, S
= I + CC.
Întrucât o parte din economiile unei Ńări pot fi
împrumutate altei Ńări, care îşi majorează stocul de
capital, un surplus în contul curent al unei Ńări este
denumit adeseori ca fiind o investiŃie netă externă. Se
înŃelege că Ńara care utilizează investiŃia provenită din
exterior trebuie să aloce o parte din venitul obŃinut
pentru rambursarea creditului plus dobânda. InvestiŃia
internă şi investiŃia externă sunt două căi prin care
Ńara excedentară poate să-şi folosească excedentul din
contul curent pentru un venit viitor.
Conform aceleiaşi metodologii FMI, în contul

de capital sunt evidenŃiate mişcările de capital pe
termen scurt de până la un an (credite, repatrieri de
active) şi mişcările de capital pe termen mediu şi lung
(investiŃii directe, investiŃii de portofoliu).
c) Tabloul general al balanŃei de plăŃi

Aşa cum s-a văzut, balanŃa plăŃilor externe Ńine
evidenŃa tuturor plăŃilor şi încasărilor în relaŃiile unei
Ńări cu străinătatea. Orice tranzacŃie rezultând cu o
încasare de la străini este înregistrată în balanŃă drept
încasare şi este înregistrată cu semn pozitiv (+). O
tranzacŃie rezultând cu o plată către străini este
înregistrată în balanŃa de plăŃi ca plată, cu semnul
negativ (–).
În balanŃa de plăŃi (BP) sunt înregistrate, de BP=BCC+
fapt, două tipuri de tranzacŃii internaŃionale: export şi BCdC+ BR
import de bunuri şi servicii, care intră în balanŃa
contului curent (BCC), vânzări şi cumpărări de active,
care intră în balanŃa contului de capital (BCdC). Prin
activ se înŃelege orice formă în care poate fi deŃinută
avuŃia: bani, acŃiuni, fabrici, pământ, colecŃie de
timbre etc. Când un american cumpără un castel în
FranŃa tranzacŃia este înregistrată drept plată în contul
de capital al balanŃei de plăŃi a SUA şi drept încasare
în contul de capital al balanŃei de plăŃi a FranŃei.
Orice tranzacŃie internaŃională intră în balanŃele
de plăŃi de două ori: odată în calitate de încasare şi
odată ca plată. Acest principiu al contabilităŃii balanŃei
de plăŃi se explică prin faptul că tranzacŃia are două
faŃete. Dacă se cumpără ceva de la un străin, acel lucru
trebuie plătit într-o formă. La rândul său, străinul
trebuie să utilizeze încasarea, să o cheltuiască sau să o
depoziteze.
BalanŃa de plăŃi trebuie să fie totdeauna
echilibrată. Un deficit în contul curent trebuie să fie
acoperit de o intrare în contul de capital, prin obŃinerea
de împrumut extern sau diminuarea rezervei oficiale
internaŃionale. Un excedent în contul curent trebuie să
aibă corespondent o ieşire din contul de capital, prin

acordarea de împrumut extern sau majorarea rezervei
oficiale internaŃionale.
Tabel XII.1
Schema de principiu a
balanŃei plăŃilor externe
Încasări PlăŃi
BalanŃa contului curent
(BCC)
Export X
Import X
Sold + –
BalanŃa contului de capital
(BCdC)
Vânzări active X
Cumpărări active X
Sold + –
BalanŃa rezervelor oficiale + –
internaŃionale (BR)
Total general = =
În unele Ńări, în balanŃa de plăŃi externe se

evidenŃiază separat balanŃa rezervelor oficiale
internaŃionale ale Ńării (BR), în care se înregistrează
rezerva valutară şi rezerva de aur. Când un deficit în
BCC nu poate fi acoperit integral prin excedent în
BCdC, diferenŃa se acoperă din BR, care, în acest fel,
se diminuează. Invers, când un excedent în BCC nu
este plasat integral în străinătate prin BCdC se
majorează corespunzător rezerva oficială a Ńării.
Ca sinteză a relaŃiilor economice ale Ńărilor cu
străinătatea, balanŃa plăŃilor externe ilustrează “starea
de sănătate” a fiecărei Ńări. Pe baza ei pot fi calculaŃi
o serie de indicatori.
Tabel XII.2
Indicatorii stării de sănătate a economiei
în relaŃiile economice internaŃionale
Indicator Mod de calcul SemnificaŃie Nivel optim

Gradul de Punerea în valoare Cât mai ridicat, în
deschidere a Export a avantajului funcŃie de
economiei PIB comparativ şi dimensiunea Ńării,
spre exterior competitiv între 20% şi 50%
Capacitatea Ńării Cât mai aproape
Grad de
de a produce de 100%, dar nu
acoperire a Export
mărfuri şi servicii prin reducerea
importului Import competitive pe importului
prin export
plan internaŃional
Totalul Cu cât este mai Mai mică decât
importurilor mare cu atât este volumul
contractate sau mai redusă exportului la
Datoria garantate de stat capacitatea Ńării de nivelul anual al
externă atât de la alte Ńări a produce mărfuri exportului
(oficială) şi organizaŃii şi servicii
financiare, cât şi competitive
pe piaŃa privată de
capital
Ratele scadente şi Solvabilitatea Ńării ObligaŃiile de plată
dobânzile de plătit de a-şi onora raportate la export
Serviciul în cursul unui an datoriile la să nu depăşească
datorie scadenŃă 20%. Dacă se
externe ajunge la 25%,
Ńara poate intra în
încetare de plăŃi
Stocul de valute BogăŃia şi puterea Să acopere
Nivelul
liber convertibile Ńării, fără a importurile pe o
rezervei
şi de aur deŃinute reprezenta un scop perioadă de cel
oficiale
de banca centrală în sine puŃin 5-6 luni
Diagnosticul stării de sănătate a unei economii

nu poate fi stabilit pe baza unuia sau unora din
indicatorii menŃionaŃi, ci prin analiza lor combinată.
De pildă, o economie poate fi considerată “sănătoasă”,
deşi are un grad de acoperire a importurilor prin
exporturi de numai 70%, dacă are intrări substanŃiale

în BCdC din dividende ale companiilor naŃionale
realizate din investiŃii în străinătate. Tot astfel, o
economie cu o datorie externă mai mare decât exportul
anual poate fi apreciată ca sănătoasă dacă are o rezervă
oficială care acoperă importul pe un an întreg.
Microeconomie BalanŃa veniturilor

Macroeconomie BalanŃa transferurilor
Macroeconomie Excedent
internaŃională Deficit
InflaŃie Împrumuturi externe
Şomaj ComerŃ intertemporal
Bani InvestiŃii externe
Dobândă Cont de capital
Economisire Grad de deschidere spre
PIB exterior
Venit naŃional Grad de acoperire a
Consum importului prin export
InvestiŃii Datorie externă
Acumulare Serviciul datoriei externe
AchiziŃii guvernamentale Nivelul rezervei oficiale
Economie închisă “Sănătate” economică
Economie deschisă Încasări
BalanŃa de plăŃi PlăŃi
Cont curent BalanŃa rezervelor
BalanŃa comercială internaŃionale oficiale
Probleme
1. Consumul este 100, investiŃiile 40, achiziŃiile

guvernului 30, exportul 50, importul 60. Care este
PIB-ul?
2. PIB-ul este 100, consumul 50, achiziŃia

guvernamentală 20, exportul 10, importul 15.
Care este volumul investiŃiei? Care ar fi fost dacă
importul era de 10? ExplicaŃi diferenŃa.
3. Exportul este 50, importul este 60, investiŃiile

sunt 30, achiziŃia guvernamentală 20, iar PIB-ul
total 100. Cât consumă Ńara respectivă? Dar
dacă importul ar fi fost de 40? ExplicaŃi
diferenŃa.
4. Exportul este 100, iar importul este de 110. Care

este soldul contului de capital?
5. În exemplul de mai sus, dacă Ńara nu poate obŃine

decât 50% din împrumutul necesar, la ce nivel se
vor situa rezervele oficiale iniŃiale de 20?
Teste grilă
1. Într-o economie autarhică:

a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +
investiŃii;
b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +
investiŃii + exportul net;
c) investiŃii = economii;
d) investiŃii > economii;
e) investiŃii < economii.
2. Într-o economie deschisă:

a) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +
investiŃii;
b) PIB = consum + achiziŃii guvernamentale +
investiŃii + exportul net;
c) o Ńară poate să investească mai mult decât
economiseşte;
d) o Ńară nu poate să investească mai mult decât
economiseşte;
e) o Ńară poate să investească atât cât economiseşte.
3. BalanŃa contului curent cuprinde:

a) împrumuturile de la FMI;
b) restituirile de împrumuturi primite de la FMI;
c) exportul şi importul de mărfuri;
d) sosirile de turişti străini şi plecările de turişti
proprii în străinătate;
e) schimbările în rezerva valutară şi de aur a Ńării.
4. Când o Ńară are excedent în balanŃa comercială:

a) EX = IM;
b) EX < IM;
c) EX > IM;
d) IM > EX;
e) IM = EX.
5. În Ńara X, PIB (P) = 100; C = 65; I = 25; G = 15.

Care este soldul contului curent:
a) 0;
b) – 5;
c) – 10;
d) – 15;
e) – 20.
6. Cum poate fi echilibrată balanŃa de plăŃi, în

condiŃiile unui deficit în contul curent:
a) intrare de capital;
b) ieşire de capital;
c) majorarea rezervelor;
d) diminuarea rezervelor;
e) emisiune monetară.
7. Care dintre produse intră în calculul PIB:

a) cerneala cumpărată de tipografie;
b) cerneala cumpărată de student;
c) hârtia cumpărată de tipografie;
d) făina cumpărată de brutărie;
e) minereul de fier cumpărat de oŃelărie.
8. Gradul de deschidere a economiei spre exterior

se determină prin raportul:
a) export / PIB;
b) PIB / Export;
c) economii / investiŃii;
d) export / import;
e) import / export.
9. În cadrul contului curent nu sunt incluse:

a) transferurile de economii;
b) importul şi exportul de mărfuri;
c) plăŃile externe sub formă de dividende;
d) împrumuturile externe;
e) despăgubirile în urma naŃionalizării investiŃiilor
străine.
10. Serviciul datoriei externe este:

a) export / PIB;
b) export / import;
c) rate scadente + dobânzi;
d) export – import;
e) datorie / export.
224 Constantin Fota – Economie InternaŃională
CAPITOLUL XIII.
CURSUL DE SCHIMB
Fiecare Ńară emite o monedă în care îşi exprimă

preŃurile interne şi în care se fac schimburile şi plăŃile
interne, cum ar fi: în SUA – dolarul american ($), în
Anglia – lira sterlină (£), în Japonia – yenul (¥).
Începând cu 1 ianuarie 2002, Ńările membre ale UE au
o monedă – euro (€). Pentru cetăŃenii fiecărei Ńări banii
propriei Ńări sunt monedă naŃională, iar banii străini
sunt valute.
1. EsenŃa cursului de schimb
PreŃ relativ În comerŃul internaŃional, pentru a compara

al banilor preŃurile produselor fabricate în diferite Ńări, pentru a
le schimba şi, inevitabil, pentru a le plăti, se apelează
la cursul de schimb. Este simplu de comparat două
preŃuri interne, de exemplu în SUA 10.000 $ pentru un
tip de automobil cu 25.000 $ pentru alt tip. Cum
putem, însă, compara aceste două preŃuri cu preŃul de
2.000.000 yeni la un automobil în Japonia? Pentru a
face această comparaŃie trebuie să ştim preŃul relativ al
dolarului şi yenului (de exemplu, 115 yeni pentru 1
dolar).
Apreciere - Dacă ştim cursul de schimb dintre două valute,
depreciere putem transforma preŃurile interne ale mărfurilor unei
Cursul de schimb 225
Ńări în moneda altei Ńări. De pildă, câŃi dolari costă un

pulover englezesc al cărui preŃ pe piaŃa Angliei este de
50 lire sterline. Dacă cursul $/£ este de 1,50 $ = 1£,
atunci preŃul în $ al puloverului va fi 1,50 x 50 = 75 $.
Dacă $ se apreciază la 1,25$ = 1£, preŃul va fi de
numai 1,25 x 50 = 62,50 $. Dimpotrivă, deprecierea $
la 1,75$ = 1£, va duce la creşterea preŃului în $ al
puloverului, respectiv 1,75 x 50 = 87,50 $.
Ca preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda
altei Ńări, cursul de schimb se comportă ca şi preŃul
oricărei mărfi, depinde de raportul cerere-ofertă pentru
moneda respectivă şi de previziunile privind evoluŃia
viitoare a cursului. O depreciere a monedei naŃionale a
unei Ńări faŃă de valutele străine face pentru partenerii
externi importul din Ńara respectivă mai ieftin, iar
exportul în Ńara respectivă mai scump, cu alte cuvinte
stimulează exportul Ńării respective şi descurajează
importul său. Efectul aprecierii este invers:
descurajează exportul Ńării respective şi stimulează
importul său.
Tabel XIII.1
Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei perechi
de jeans americani faŃă de un pulover englezesc
Curs de schimb depreciere $

($/£) 1,25 1,50 1,75
PreŃ relativ apreciere $
Jeans / pulover 1,39 1,67 1,95
Calculul de mai sus a fost făcut în ipoteza că

preŃurile sunt de 45 dolari / jeans în SUA şi 50 lire
sterline / pulover în Anglia şi rămân neschimbate. În
situaŃia respectivă (curs 1,25$ = 1£), cu 1,39 jeans
americani se putea cumpăra un pulover englezesc.
Dacă $ se depreciază la 1,75$ = 1£, se poate cumpăra
un pulover cu 1,95 jeans.
2. Teorii privind cursul de schimb
a) Paritatea puterii de cumpărare şi cursul de

schimb
Dacă costul transportului mărfurilor între două
Ńări este nesemnificativ şi comerŃul dintre ele este
liber, ne putem aştepta ca preŃurile interne la acelaşi
produs în ambele Ńări să fie acelaşi. De pildă, preŃul
unei mingi de tenis ar trebui să fie acelaşi în SUA şi
Canada.
Legea “un preŃ” De ce ar trebui să fie aşa? Presupunem că
preŃul mingii de tenis ar fi mai mic în Canada decât în
SUA. În acest caz, comercianŃii ar cumpăra mingi din
Canada şi le-ar vinde în SUA, evident cu un câştig.
Acest import ar avea ca efect scăderea ofertei pe piaŃa
internă a Canadei şi creşterea preŃurilor. Dimpotrivă,
oferta pe piaŃa SUA ar creşte şi preŃurile ar scădea.
Procesul va continua până în momentul când preŃurile
din cele două Ńări se vor egaliza. Pentru produsele cu
un cost scăzut al transportului, preŃurile ar trebui să fie
aceleaşi (legea “un preŃ”).
Dacă legea “un preŃ” ar fi valabilă pentru toate
produsele şi dacă toate Ńările ar consuma acelaşi “coş”
de produse, cursul de schimb dintre monedele celor
două Ńări ar putea fi simplu determinat prin raportarea
nivelului preŃurilor relative din cele două Ńări.
Presupunând că preŃul unui “coş” este în SUA de 10$,
iar în Canada de 12 dolari canadieni (DCan), cursul de
schimb va fi de 1$ = 1,20 DCan. Dacă cursul ar fi de
1 $ = 1 DCan, comercianŃii ar fi stimulaŃi să cumpere
produse în SUA şi să le vândă în Canada. Aceasta ar
conduce la cerere de $ şi, în consecinŃă, ar creşte
preŃul în DCan pentru 1$, până în momentul în care
cursul va deveni 1$ pentru 1,20 DCan.
TPPC Teoria potrivit căreia cursurile de schimb se
ajustează astfel încât preŃul produselor similare să fie
acelaşi în diferite Ńări este cunoscută ca teoria parităŃii
puterii de cumpărare (TPPC). Conform acestei teorii,
simplificând, dacă un kilogram de sare costă în FranŃa

5 franci francezi, iar în SUA 1$, atunci cursul de
schimb de echilibru trebuie să fie 5 franci francezi
pentru 1$.
În practică, transportul a numeroase produse
costă foarte mult, iar schimburile dintre state nu sunt
decât în anumite cazuri complet libere. În plus, Ńările
nu au exact aceleaşi produse pentru consum în “coş”,
astfel că nu ne putem aştepta ca nivelele agregate de
preŃuri să urmeze legea “un preŃ”. Ca atare, legea “un
preŃ” nu are întotdeauna relevanŃă.
Cu toate acestea, o rată mai ridicată a inflaŃiei
într-o Ńară în raport cu alta exercită presiune, cel puŃin
pe termen scurt, asupra raportului de schimb între cele
două Ńări şi există o tendinŃă generală de depreciere a
monedelor cu rată relativ mai ridicată a inflaŃiei.
Graficul IX.1 arată efectul creşterii preŃurilor
relative în SUA faŃă de Anglia. PreŃurile mai ridicate
în SUA fac importurile din Anglia mai avantajoase.
Americanii vor cumpăra mai multe £ pentru a cumpăra
marfa din Anglia. Cererea (C) pentru £ trece de la C la
C1. În acelaşi timp, englezii vor constata că mărfurile
americane sunt mai scumpe şi îşi reduc cererea de
import din SUA. Astfel, oferta (O) de £ se mută de la
O la O1. Ca rezultat, preŃul în $ al £ creşte (£ se
apreciază şi $ se depreciază).
Grafic XIII.1
Cursul de schimb în relaŃie cu
schimbările în preŃurile relative
PreŃul lirei sterline

$/£
C1
2,25 •
1,89 • O1
Z
O
Cantitatea de £
b) Rata dobânzii şi cursul de schimb

Consum viitor Oamenii îşi investesc economiile în diferite
forme: depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni, clădiri,
vinuri rare, bijuterii, tablouri etc. RenunŃând la un
consum prezent, scopul economisirii constă în
obŃinerea unui consum viitor mai mare, adică o
creştere cu un anumit procent a valorii după o anumită
perioadă de timp. De exemplu, se cumpără la
începutul anului 200X o acŃiune cu 100 $, care va
aduce un dividend de 1 $ la începutul anului 200Y.
Dacă preŃul acŃiunii până la finele anului 200Y creşte
cu 9 $, la 109 $, investitorul are un câştig de 10%,
respectiv încasează 1 $ dividend plus 9 $ dacă vinde
acŃiunea, deci în total 110 $ faŃă de 100 $ investiŃi.
Înainte de a investi banii, deŃinătorul îşi face un Câştig real,

calcul privind câştigul pe care îl poate realiza până la câştig prognozat
finele perioadei. Acesta este câştigul prognozat. Este,
însă, dificil de prevăzut cu exactitate ce se va întâmpla
în realitate. Câştigul rezultat la finele perioadei poartă
denumirea de câştig real.
În aprecierea câştigului, un termen de bază de Rata dobânzii
comparaŃie este rata dobânzii. Banii investiŃi într-o
acŃiune, de exemplu, ar trebui să aducă un câştig mai
mare decât dobânda acordată de o bancă, altfel nu
merită făcută o astfel de investiŃie, care oricum este
mai riscantă.
Un exemplu simplu va arăta care este relaŃia Randamentul
dintre dobândă, curs de schimb şi randamentul capitalului
capitalului investit. Să presupunem că dobânda în
SUA la $ este de 10%, iar în Anglia la £ 5%. Aceasta
înseamnă că pentru un depozit de 1 $ banca americană
plăteşte la finele anului 1,10 $, iar pentru un depozit de
1 £ banca engleză plăteşte 1,05 £. Pentru a vedea care
din aceste depozite oferă cel mai mare câştig, trebuie
răspuns la întrebarea: dacă se schimbă $ şi se
constituie un depozit în £ în Anglia, câŃi $ se vor
obŃine după un an? Calculul se face în trei etape. Etapa
I: presupunând că în prezent cursul este de 1,350$ / 1£,
preŃul în $ al unui depozit de 1 £ este de 1,350 $. Etapa
II: ştiind că dobânda la £ este de 5%, la finele anului
un depozit de 1 £ va fi de 1,05 £. Etapa III: este mai
greu de realizat, presupunând ca $ se va deprecia faŃă
de £ ajungând la finele anului la 1,380 $ / 1 £, valoarea
în $ a depozitului în £ va fi după un an de 1,380 $ / £ x
1,05 £ = 1,399 $.
Ştiind preŃul în $ al unui depozit în £ (1,350) şi
prevăzând valoarea lui la finele anului la 1,399, se
poate calcula câştigul prognozat în $ al unui depozit
în £, respectiv 1,399 – 1,350 divizat la 0,350, egal cu
0,14, respectiv 14%. Deşi rata dobânzii la $ este de
10%, este, totuşi, mai avantajos să se investească $ în
depozit în £ în Anglia (deşi rata dobânzii la £ este de
numai 5%), întrucât $ s-a depreciat faŃă de £ cu mai
mult decât diferenŃa de dobândă.

În cazul în care câştigul (rata de revenire sau
randamentul) la depozite în £ depăşeşte pe cel de la
depozite în $, $ se va deprecia în viitorul imediat
apropriat faŃă de £. Celelalte elemente rămânând
neschimbate, o depreciere din prezent a $ va reduce
câştigul aşteptat la depozite în £, prin reducerea ratei
de depreciere a $ faŃă de £ aşteptată în viitor.
Grafic XIII.2
Efectul schimbării dobânzii la $
Curs de schim b
C$ / DM
D epozit în $
1
C1 $/£
C 1 1’
$ / DM
2
C2$ $/£
C / DM
Depozit
Depozit inDM
£
1 2
R $ R $
Randam ent (în $)
O creştere a ratei dobânzii la depozitele în $ are

ca rezultat o apreciere a $ faŃă de £ de la C1$/£ la C2$/£
(de la punctul 1 la punctul 2). Dimpotrivă, o creştere a
ratei dobânzii la depozitele în £ produce o depreciere a
cursului $ faŃă de £. Deasemenea, cursul de schimb
actual este modificat de schimbările prevăzute în
nivelul lui. Dacă, de exemplu, se prevede o creştere a
cursului $/£, cursul actual $/£ creşte dacă ratele
dobânzilor rămân neschimbate.
3. Politica macroeconomică
şi cursul de schimb
a) Banii, dobânda şi cursul de schimb

Banii sunt deŃinuŃi pentru că oferă lichiditate.
Dar cererea de bani nu este, de fapt, o cerere pentru un
anumit număr de unităŃi monetare, ci o cerere pentru
un anumit volum de putere de cumpărare.
În sens negativ, cererea de bani depinde de
costul oportun de a deŃine bani (măsurat de rata
dobânzii interne), iar, în sens pozitiv, de volumul
tranzacŃiilor în economie (măsurat prin produsul intern
brut real).
PiaŃa monetară este în echilibru atunci când Politică
oferta de bani egalează cererea de bani. La un nivel monetară
dat de preŃuri şi de producŃie, o creştere a ofertei de
bani diminuează dobânzile şi o scădere a ofertei de
bani duce la creşterea dobânzilor. O creştere a
producŃiei duce la creşterea dobânzilor, iar o scădere a
producŃiei are efect invers. Prin urmare, rata dobânzii
se află în raport direct proporŃional cu producŃia şi
invers proporŃional cu oferta de bani.
Conducând la scăderea ratei dobânzii interne, o
creştere a ofertei de bani are ca rezultat o depreciere a
monedei naŃionale, chiar dacă prognozele privind
cursul viitor de schimb nu se modifică. Similar, o
scădere a ofertei de bani conduce la aprecierea
monedei naŃionale faŃă de valutele străine.
Presupunem că nivelul de preŃ dat pe termen Efectul
Scurt constituie o bună aproximare a realităŃii în Ńările Fischer
în care inflaŃia este moderată, dar este o apreciere
eronată pe termen lung. Schimbările permanente în
oferta de bani împing în mod proporŃional în aceeaşi
direcŃie nivelul de preŃuri de echilibru pe termen lung,
dar nu influenŃează valoarea pe termen lung a
producŃiei, dobânda sau oricare preŃ relativ. Un preŃ
bănesc important a cărui valoare pe termen lung creşte
proporŃional cu creşterea permanentă a ofertei de bani
este cursul de schimb, adică preŃul în monedă

naŃională a unei valute străine (efectul Fischer).
O creştere a ofertei de bani poate să conducă la
o creştere mai mare a ratei de schimb pe termen scurt
comparativ cu creşterea pe termen lung. Dacă
producŃia rămâne neschimbată, de exemplu, o creştere
permanentă a ofertei de bani cauzează o depreciere
mai mare decât proporŃională a monedei, urmată de o
apreciere în nivelul ei pe termen lung. Explozia pe
termen scurt a cursului de schimb, arătând volatilitatea
cursului, este un rezultat direct al lipsei de ajustare a
preŃurilor pe termen scurt şi a unei dobânzi
necorespunzătoare.
b) ProducŃia, exportul şi cursul de schimb

Cerere şi ofertă Cererea agregată pentru producŃie într-o
agregate economie deschisă constă în cele patru componente
ale PIB: cererea de consum, cererea de investiŃii,
cererea guvernamentală şi contul curent (cererea de
export net). Un element important în contul curent este
cursul de schimb real, respectiv raportul dintre nivelul
preŃurilor externe (măsurat în moneda internă) şi
nivelul preŃurilor interne.
Pe termen scurt, producŃia este determinată de
egalitatea cererii agregate şi ofertei agregate. Când
cererea agregată este mai mare decât producŃia,
firmele majorează producŃia pentru a nu-şi epuiza
stocurile. Când cererea agregată este mai mică decât
output-ul, firmele reduc producŃia pentru a evita
acumularea de stocuri nedorite.
Echilibrul pe termen scurt al economiei are loc
la cursul de schimb şi nivelul de producŃie la care – la
nivelul de preŃ dat, la cursul de schimb prognozat dat
şi la condiŃiile economice date – cererea agregată este
egală cu oferta agregată.
Politică O creştere temporară a ofertei de bani, care să
fiscală nu afecteze cursul de schimb prognozat pe termen
lung, produce deprecierea monedei naŃionale şi
creşterea producŃiei. Expansiunea fiscală temporară
(creşterea cererii guvernamentale, reduceri de impozite

sau o combinaŃie dintre cele două) duce, deasemenea,
la creşterea producŃiei, dar are ca urmare deprecierea
monedei naŃionale. Politica monetară şi politica fiscală
pot fi folosite de către bănci şi guverne pentru a
diminua efectele perturbaŃiilor în producŃie şi în
ocuparea forŃei de muncă.
Creşterile permanente în oferta de bani creează
o mişcare mai accentuată a cursului de schimb şi are
efecte pe termen scurt mai mari asupra producŃiei
decât creşterile tranzitorii. Pe termen lung, producŃia
revine la nivelul iniŃial şi preŃurile cresc în aceeaşi
proporŃie cu oferta de bani.
Expansiunea fiscală permanentă produce o mai
accentuată apreciere a valutei decât o expansiune
temporară egală. Dacă economia intră într-un echilibru
de durată, aprecierea suplimentară face produsele
interne atât de scumpe încât cererea de export net
anulează efectele politicii asupra producŃiei şi ocupării
forŃei de muncă.
Devalorizarea duce la stimularea exportului şi Devalorizare şi
constrângerea importului. Aceste fenomene, pot, însă, revalorizare
să nu aibă loc imediat după devalorizare, întrucât în
acea perioadă se derulează contractele încheiate
anterior. Dimpotrivă, pot avea loc fenomene inverse
celor scontate. Numai după ce noile contracte
încheiate posterior devalorizării încep să fie derulate
apare fenomenul creşterii exporturilor şi fenomenul
constrângerii importurilor. În perioada derulării
acestor noi contracte se produce, însă, şi fenomenul de
ajustare a preŃurilor şi efectele devalorizării nu se mai
resimt. Devalorizări limitate şi repetate, împreună cu
creşteri de preŃuri interne, pot să ducă la reducerea
efectelor schimbării cursului de schimb nominal
asupra cursului de schimb real.
Grafic XIII.3
InfluenŃa politicilor macroeconomice
asupra contului curent
D
Curs C
A X
2•
C1 • 1
3
X • A
•4
D
O
Pi
ProducŃie P
AA: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa monetară

internă este în echilibru cu piaŃa valutară externă;
DD: relaŃia producŃie – curs de schimb când piaŃa
produsului este în echilibru.
De-a lungul curbei XX contul curent (CC) este

constant la nivelul CC = X. Expansiunea monetară
mişcă economia în punctul 2 şi duce la creşterea
soldului contului curent. Expansiunea fiscală
temporară mută economia în punctul 3, în timp ce
expansiunea fiscală permanentă în punctul 4, în
ambele cazuri soldul contului curent scăzând.
4. IntervenŃia valutară şi cursurile de schimb
Există o directă legătură între oferta de bani şi

intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară.
Tabel XIII.2
BilanŃul Băncii Centrale
ACTIVE PASIVE
Active străine 1000 Depozite deŃinute de 500
bănci comerciale
Active interne 1500 Bani în circulaŃie 2000
Când o bancă centrală cumpără active străine, Ofertă de bani

oferta internă de bani creşte automat. Similar, când
vinde active străine, oferta de bani scade. BilanŃul
băncii centrale arată cum o intervenŃie pe piaŃa
valutară afectează oferta de bani, întrucât pasivele
băncii cresc sau scad atunci când activele ei cresc sau
scad constituie baza procesului de ofertă de bani la
intern.
O bancă centrală poate să practice un curs de Curs fix
schimb fix al monedei naŃionale faŃă de valutele
străine dacă doreşte să facă schimb nelimitat de
monedă naŃională contra valută străină la acel curs.
Pentru a menŃine cursul de schimb fix, banca centrală
trebuie să intervină pe piaŃa valutară ori de câte ori
este necesar pentru a preveni pericolul unei cereri sau
unei oferte excesive de active valutare interne. În fapt,
prin aceasta banca centrală ajustează activele străine
şi, astfel, oferta internă de bani, pentru a se asigura că
piaŃa activelor este totdeauna în echilibru în cadrul
cursurilor de schimb fixe.
Un angajament de a practica un curs de schimb
fix obligă banca centrală să-şi sacrifice posibilitatea de
a folosi politica sa monetară pentru scopuri de
stabilizare. O cumpărare de active interne cauzează o
scădere egală în rezervele ei oficiale internaŃionale,
oferta de bani şi producŃia rămânând neschimbate.
În mod similar, o vânzare de active interne de către

bancă cauzează o creştere corespunzătoare a
rezervelor, dar nu are alte efecte.
Curs flotant Politica fiscală, spre deosebire de politica
monetară, are un efect mai puternic asupra producŃiei
în cadrul cursurilor de schimb fixe decât în cadrul
unor cursuri flotante. În cadrul unor cursuri de schimb
fixe, expansiunea fiscală nu produce, pe termen scurt,
o apreciere care să “aglomereze” cererea agregată.
Dimpotrivă, forŃează banca centrală să cumpere active
străine şi la o expansiune a ofertei de bani.
Deasemenea, deprecierea determină creşterea cererii
agregate şi a ofertei de bani pe termen scurt.
Aprecierea are efecte contrare. Pe termen lung,
expansiunea fiscală produce o apreciere reală, o
creştere a ofertei de bani şi în nivelul preŃurilor, în
timp ce deprecierea cauzează o creştere a ofertei de
bani şi a preŃurilor proporŃională cu schimbarea
cursului de schimb.
Criza balanŃei O criză a balanŃei de plăŃi apare atunci când
de plăŃi participanŃii pe piaŃa valutară prevăd că banca
centrală va schimba cursul actual al monedei
naŃionale. Dacă piaŃa impune să fie efectuată o
devalorizare, de exemplu, dobânzile interne cresc
peste nivelul dobânzilor internaŃionale, iar rezervele
valutare scad dramatic ca urmare a fugii capitalului în
exterior.
Flotare Un sistem de flotare “condusă” permite băncii
“condusă” centrale să controleze, într-o anumită măsură, oferta
internă de bani, dar cu preŃul unei şi mai mari
instabilităŃi a cursului de schimb. Dacă obligaŃiunile
guvernamentale nu sunt perfect substituibile, banca
centrală poate să controleze atât oferta de bani, cât şi
cursul de schimb prin intervenŃie sterilizantă pe piaŃa
valutară. Dar analizele empirice oferă un suport limitat
pentru intervenŃiile valutare sterilizante.
Asimetrie Un sistem de cursuri fixe, în care Ńările să fixeze
preŃul valutelor lor faŃă de o valută de rezervă, implică
o serioasă asimetrie. łara valutei de rezervă, care nu
trebuie să-şi stabilească un curs de schimb, poate să

influenŃeze activitatea economică atât la intern, cât şi
în exterior prin politica sa monetară. În contrast, toate
celelalte Ńări sunt incapabile să influenŃeze producŃia
lor sau producŃia externă prin politica monetară.
Această asimetrie reflectă faptul că centrul valutei de
rezervă nu are nici o responsabilitate cu privire la
finanŃarea balanŃei de plăŃi a altor Ńări.
Monedă Efectul Ficher

Valută Curs de schimb real
Curs de schimb Curs de schimb nominal
Apreciere Politică monetară
Depreciere Politică fiscală
Legea “un preŃ” Ajustare preŃuri
Coş produse Expansiune monetară
TPPC Expansiune fiscală
Câştig prognozat IntervenŃii valutare
Câştig real Curs fix
Randamentul capitalului Curs flotant
Cerere agregată Criză balanŃă de plăŃi
Ofertă agregată Curs condus
Echilibru monetar Asimetrie
Probleme
1. La München un crenvurşti costă 2 €, iar un hot

dog la Boston 1 $. La un curs de schimb 1,20 $ =
1 €, care este preŃul crenvurştului în hot dogs?
Care va fi preŃul relativ dacă $ se apreciază la 1,1
$ = 1 €? Comparând cu situaŃia iniŃială, hot dog-
ul a devenit mai scump sau mai ieftin faŃă de
crenvurşti?
2. Un dolar costă 1,5£, iar cu acelaşi dolar se pot

cumpăra 1,4 franci elveŃieni (Sfr). Care este
cursul £ /Sfr?
3. Presupunem că are loc o creştere a ofertei de

bani. Care sunt efectele imediate şi de durată
asupra: cursului de schimb, ratei dobânzii,
preŃurilor şi soldului contului curent?
4. ExplicaŃi efectele aprecierii şi deprecierii valutare

asupra exportului şi importului.
5. Presupunem că rata inflaŃiei în Brazilia este de

100% pe an, iar în Anglia de 5%. Corespunzător
teoriei TPPC, care va fi după un an influenŃa
diferenŃei de inflaŃie asupra cursului de schimb al
£ faŃă de cruzeiro ?
Teste grilă
1. Cursul de schimb este:

a) raportul dintre preŃurile de export şi import;
b) raportul dintre export şi import;
c) preŃ al monedei unei Ńări exprimat în moneda altei
Ńări;
d) raportul dintre export şi PIB;
e) raportul dintre import şi PIB.
2. Teoria parităŃii puterii de cumpărare (TPPC)

exprimă:
a) raportul dintre preŃurile de export şi preŃurile de
import;
b) raportul dintre export şi import;
c) raportul dintre export şi PIB;
d) raportul dintre import şi PIB;
e) raportul dintre preŃurile aceluiaşi coş de produse
de referinŃă în $ pe piaŃa internă a SUA şi în DM
pe piaŃa internă a Germaniei.
3. Cursul de schimb real este:

a) cursul practicat de bănci;
b) cursul nominal corectat cu diferenŃele de dobândă;
c) cursul practicat la Londra;
d) cursul practicat la New York;
e) cursul nominal corectat cu diferenŃele de inflaŃie.
4. Devalorizarea monedei naŃionale are ca rezultat:

a) stimularea exportului şi importului;
b) stimularea exportului;
c) stimularea importului;
d) descurajarea importului;
e) nu are efecte asupra importului şi exportului.
5. Cum procedează o bancă centrală pentru a

stimula exportul:
a) majorează nivelul dobânzii, reducând oferta de
bani pe piaŃă;
b) reduce nivelul dobânzii, crescând oferta de bani pe
piaŃă;
c) cumpără valută pe piaŃa valutară;
d) vinde valută pe piaŃa valutară;
e) introduce restricŃii valutare.
6. Ce efect are o creştere a dobânzii la depozitele în

dolari ($) asupra cursului $ faŃă de euro (€):
a) $ se depreciază faŃă de €;
b) $ se apreciază faŃă de €;
c) cursul rămâne neschimbat;
d) se apreciază atât $, cât şi €;
e) se depreciază atât $, cât şi €.
7. Care sunt efectele aprecierii monedei naŃionale

în raport cu valutele străine:
a) reducerea producŃiei interne;
b) diminuarea importului Ńării;
c) reducerea exportului Ńării;
d) creşterea inflaŃiei şi şomajului în Ńările partenere
importatoare;
e) majorarea excedentului balanŃei contului curent al
Ńării.
8. De ce depinde cursul dintre două valute:

a) de rata dobânzii la depozitele în cele două valute;
b) de prognozele privind evoluŃiile viitoare a
cursurilor celor două valute;
c) de evoluŃia din ultimii ani a cursului dintre cele
două valute;
d) de indicele de creştere a PIB pe plan mondial;
e) de volumul comerŃului internaŃional.
9. Cursul leva faŃă de € este de 1 la 1. Cursul leu

faŃă de € este de 40000 lei = 1 €. Care este cursul
leului faŃă de leva:
a) 15000;
b) 17500;
c) 30000;
d) 32500;
e) 40000.
10. Scăderea ofertei de bani are drept efecte:

a) stimularea exportului;
b) aprecierea monedei naŃionale;
c) descurajarea importului;
d) scăderea ratei dobânzii interne;
e) crearea de şomaj în Ńările partenere importatoare.
PiaŃa valutară 241
CAPITOLUL XIV.
SCHIMBUL DE BANI ŞI
PIAłA VALUTARĂ
Schimbul de bani reprezintă o latură esenŃială a

comerŃului internaŃional. Atunci când importul trebuie
plătit în valuta furnizorului sau când exportatorii
doresc să primească contravaloarea în monedă proprie
trebuie efectuat schimbul de bani, iar pieŃele valutare
oferă un serviciu absolut necesar pentru a face posibile
aceste operaŃiuni.
Schimbul valutar nu are un loc specific de
desfăşurare, ca bursele de mărfuri sau de acŃiuni din
New York, Londra sau Paris. În practică, piaŃa valutară
reprezintă o reŃea imensă de legături electronice între
dealerii din diferite bănci ale lumii, între
departamentele valutare ale acestor bănci.
Există, totuşi, pieŃe valutare importante în mai ReŃea
electronică
multe centre ale lumii, cum sunt New York, Zürich,
Paris, Tokyo, Hong Kong, Singapore, Brahain, însă
Londra ocupă primul loc. Aprecieri cu totul generale
indică faptul că la Londra volumul de schimburi
valutare se ridică zilnic la zeci de miliarde de dolari.
Londra ocupă un rol central din mai multe
considerente: de ordin geografic, istoric şi economic.
Din punct de vedere geografic, Londra are o poziŃie
avantajoasă. Activitatea la Londra începe la orele 8.00,
ceea ce coincide cu perioada de încheiere a
operaŃiunilor pe pieŃele din Extremul Orient. Pe

măsură ce trec orele, cresc operaŃiunile cu Orientul
Mijlociu, Africa, Europa Centrală şi de Vest. Apoi,
după amiază se deschid pieŃele americane şi dealerii
din Londra, după ce au tranzacŃionat cu restul lumii, se
concentrează timp de 2-3 ore pe operaŃiunile cu
această zonă a lumii. Astfel, în decurs de 9 ore zilnic,
Londra acoperă în mod efectiv întreaga lume.
OperaŃiunile valutare sunt deosebit de dinamice
şi deosebit de complexe din punct de vedere tehnic. O
explicaŃie constă în aceea că, de fapt, cursurile de
schimb se modifică în secunde şi de la o Ńară la alta.
Întrucât în aceste operaŃiuni sunt implicate sume uriaşe
de bani, chiar şi o minoră schimbare a cursului unei
valute faŃă de alta poate implica milioane de $, €, £, ¥
etc., afectând în acest mod, în măsură semnificativă,
deciziile de vânzare-cumpărare ale dealerilor din
întreaga lume.
ComunicaŃii Băncile trebuie să reacŃioneze prompt la aceste
schimbări şi chiar să le anticipe. Pentru aceasta, ele
dispun de o reŃea complexă şi eficientă de comunicaŃii,
implicând linii de comunicaŃii directe, informaŃii pe
monitor, telefon, telex şi fax, care pun în legătură pe
toŃi participanŃii de pe piaŃă, făcând posibilă o
informare instantanee şi o reacŃie rapidă necesară.
Pentru a Ńine pasul cu o astfel de piaŃă şi cu
volumele de tranzacŃii implicate sunt necesare calităŃi
deosebite ale persoanelor care lucrează în acest
domeniu: rapiditatea în judecată, capacitatea de
analiză, simŃul afacerilor cu bani – sunt numai câteva
din calităŃile necesare.
1. Structura şi actorii pieŃei valutare
a) Departamentul valutar
Departament De regulă, băncile au în structură două
valutar departamente: monetar, care acŃionează pe piaŃa
monetară, realizând operaŃiuni în moneda naŃională
pentru piaŃa internă (primirea şi plasarea de depozite,
obŃinerea şi acordarea de credite etc.) şi valutar, care

acŃionează pe piaŃa valutară, realizând operaŃiuni
valutare pentru clienŃi naŃionali sau din străinătate
(schimb valutar, acceptarea şi plasarea de depozite în
valută, obŃinerea şi acordarea de credite în valută etc.).
La prima vedere, departamentul de operaŃiuni
valutare în acŃiune pare a fi cel mai dezorganizat loc
de muncă din lume. ReacŃia faŃă de o astfel de imagine
poate trezi calificativul de “concert al confuziei”.
Masa de lucru a unui operator este acoperită de Operatori
butoane, becuri care se aprind şi se sting, reprezentând
telefoane de legătură directă cu clienŃii, ecrane pe care
sunt afişate coloane de cifre care se schimbă în
intervale de câteva secunde. Operatorii au convorbiri
telefonice “stacato”, manipulează în acelaşi timp
teancuri de hârtii, primesc şi transmit mesaje pe fax,
observă atent toate schimbările care se produc pe ecran
şi pe celelalte sisteme vizuale.
Deşi la prima vedere nu se înŃelege ceea ce se
petrece, în spatele acestui aparent haos se află o
tehnologie de lucru precisă. Echipamentul video
afişează o serie de informaŃii necesare dealerilor
(cursurile pe principalele pieŃe valutare). Telexul şi
faxul înregistrează preŃurile şi alte informaŃii esenŃiale,
precum şi tranzacŃiile încheiate cu clienŃii şi
confirmările de comenzi primite. Peste tot sunt
telefoane cu semnalizare vizuală, nu sonoră, pentru a
nu produce zgomot. Fiecare dealer are câteva astfel de
telefoane şi o unitate display. Pe mesele de lucru sunt
numeroase butoane care reprezintă legături directe cu
clienŃii şi brokerii din întreaga lume. La o simplă
apăsare de buton, dealerul poate intra în contact
imediat cu alte centre valutare sau clienŃi din Europa,
America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, Asia şi
America de Nord. Astfel, dealerul este înconjurat de
un arsenal de mijloace de comunicaŃii ultramoderne.
b) ClienŃii băncilor pentru schimburi valutare

În primul rând, sunt cererile de valută străină
exprimate de cetăŃenii proprii (turiştii) care călătoresc
în străinătate. De regulă, astfel de cereri se adresează
filialelor băncilor unde operează oficiile valutare.
Acestea încheie afacerea şi prin banca locală se
livrează cash valuta solicitată de cetăŃeni.
În al doilea rând, este vorba de firme care
apelează la schimbul valutar pentru plata unor mărfuri
sau servicii achiziŃionate din străinătate sau pentru
încasarea exportului. Deasemenea, băncile facilitează
investiŃiile în străinătate efectuate de cetăŃeni sau
firme, care implică sume uriaşe. În final, veniturile din
astfel de investiŃii se reîntorc în Ńară, operaŃiune care se
realizează tot prin intermediul schimbului valutar.
ClienŃii din această categorie apelează, de regulă, la
mai multe bănci, pentru a obŃine cele mai avantajoase
cursuri.
În al treilea rând, este vorba de vânzări şi
SPOT
cumpărări de valută “la termen“ (FORWARD),
FORWARD
operaŃiuni în care sunt implicate deseori marile
companii. Această necesitate poate apărea atunci când
planificarea în avans de către o firmă a unor exporturi
sau importuri îi permite să prevadă în ce condiŃii va
avea disponibilităŃile valutare. Deci, în afară de
livrarea imediată de valută (operaŃiuni SPOT),
băncile se implică şi în tranzacŃii de schimb valutar la
o dată viitoare, de regulă până la un an, dar şi mai
îndepărtată. Obiectivul firmelor implicate în astfel de
tranzacŃii este de a evita riscurile rezultând din
evoluŃia imprevizibilă a cursurilor valutare. Cursurile
pot evolua în ambele direcŃii, firmele nefiind sigure
dacă evoluŃia viitoare va fi în favoarea lor. De aceea,
ele optează pentru piaŃa la termen (FORWARD),
având siguranŃa de a şti suma exactă de monedă
naŃională atunci când va fi încasată sau plătită suma în
valută.
În al patrulea rând, guvernele sunt clienŃi ai

pieŃelor valutare, tranzacŃiile lor antrenând anual sume
uriaşe. Dezvoltarea comerŃului internaŃional,
finanŃarea unor proiecte în străinătate, precum şi
necesităŃile de acoperire a unor deficite de cont curent
implică o varietate de valute. Toate acestea conduc la
tranzacŃii valutare de mari proporŃii.
c) Dealeri şi brokeri valutari

Pe pieŃele valutare operează două categorii de Dealeri,
specialişti: dealeri şi brokeri. Dealerii lucrează în brokeri
secŃiile valutare ale băncilor, în timp ce brokerii îşi
desfăşoară activitatea în spaŃii proprii, separate.
Dealerii operează în numele clienŃilor lor: cetăŃeni,
firme, guverne sau agenŃii guvernamentale şi
reprezintă elementul principal în contractele de
vânzare şi cumpărare de valută. Brokerii fac servicii
valoroase pentru dealeri. Ca agenŃi ai acestora, brokerii
pun în contact un client care doreşte să cumpere sau să
vândă o valută cu o bancă care este interesată să vândă
sau să cumpere acea valută.
În tot cursul zilei are loc un flux continuu, în
ambele sensuri, de cereri şi oferte de valute între
diferitele elemente ale pieŃei valutare. Dealerii răspund
la diferitele comenzi “spot” şi “forward” ale clienŃilor
şi caută să opereze în diferite valute, cu diferite sume
şi oriunde obŃin cel mai bun curs. Aceasta
presupune, aşa cum am văzut, o serie de legături cu
brokerii şi celelalte centre valutare din lume.
Până ce nu este decis să încheie o afacere,
dealerul din departamentul valutar nu declară dacă este
cumpărător sau vânzător de valută. El se interesează
numai de cursul unei valute şi obŃine preŃul de
cumpărare şi de vânzare. Atunci când găseşte preŃul
convenabil, dealerul acŃionează foarte rapid, întrucât în
timpul în care realizează o afacere poate primi o nouă
comandă şi multe întrebări în legătură cu cursul său de
la alte centre valutare. Desigur, el trebuie să fie foarte
atent la ultimele cursuri, la ştirile care provin din alte
centre valutare. Brokerii, deasemenea, trebuie să fie la

curent cu evoluŃia valutelor şi să stabilească cât mai
repede posibil legătura dintre bănci şi clienŃii
cumpărători sau vânzători de valută.
Întrucât orice ştire importantă ajunge simultan la
cunoştinŃa tuturor, operatorii din piaŃă trebuie să facă
judecăŃi şi să ia decizii rapide pentru a face afaceri de
succes şi a învinge concurenŃa. Acesta este motivul
pentru care atmosfera de lucru în bănci este o
atmosferă de acŃiuni rapide.
Stoc valutar Dealerii nu îndeplinesc, însă, numai comenzile
clienŃilor lor. Printre obiectivele lor sunt incluse şi
creşterea şi menŃinerea unui bun “stoc” de valute bine
cotate, pentru a face faŃă oricărei comenzi neaşteptate
sau pentru a le avea în situaŃia în care cursul de
schimb înclină în favoarea lor. Întrucât piaŃa este atât
de fluctuantă, a realiza şi menŃine o “poziŃie valutară”
bună, respectiv un stoc de valute bine cotate
presupune implicarea permanentă în piaŃă şi
tranzacŃionarea unor mari sume de bani. În fapt,
această activitate reprezintă comerŃul internaŃional “cu
ridicata” între bănci, care formează cea mai mare parte
a operaŃiunilor pe pieŃele valutare.
d) Desfăşurarea tranzacŃiilor valutare

Timpul pentru încheierea unei afaceri valutare
se rezumă, literalmente, la durata unei convorbiri
telefonice între cumpărător şi vânzător. Fiecare
întocmeşte o scurtă notiŃă în legătură cu tranzacŃia în
execuŃie şi rezultatul este un acord contractual. În
final, operaŃiunea îmbracă forma unui transfer dintr-un
cont în altul şi dintr-o Ńară în alta, cu o notificare
formală finală.
Viteza, dimensiunile şi importanŃa internaŃio-
nală a operaŃiunilor valutare fac necesar un control şi o
supraveghere efectivă a acestora. Ca rezultat, băncile
impun limite stricte asupra volumului operaŃiunilor,
cât şi asupra poziŃiei pe care o pot lua dealerii lor într-
o anumită valută. Se urmăreşte ca banca să nu se
angajeze într-o poziŃie supraexpusă (de exemplu, să

deŃină un stoc excesiv de valută supraevaluată) şi să
menŃină un echilibru între operaŃiunile “spot” şi cele la
termen “forward”.
Aşa cum s-a menŃionat, cea mai mare parte din ComerŃ cu
operaŃiunile valutare se desfăşoară chiar între bănci ridicata
(operaŃiuni de la dealer la dealer). Dacă nu ar exista
acest ingredient, lichidităŃile bancare ar fi mult mai
mici, iar cursurile de schimb mult mai fluctuante.
Există câteva motive care determină acest lucru. Mai
întâi, multe bănci nu fac în mod regulat tranzacŃii în
toate valutele, concentrându-se asupra câtorva
selecŃionate, la care dispun de stoc. Pentru a răspunde
cererii unui client pentru o valută nedisponibilă, banca
trebuie să apeleze la alta care este specializată în
valuta respectivă. Sunt multe tranzacŃii de acest tip,
ceea ce măreşte volumul activităŃii pe piaŃă. În al
doilea rând, toate băncile doresc să-şi menŃină stocul
de valute cu care operează. După ce serveşte un client,
banca îşi reface stocul la valuta respectivă pentru a-şi
menŃine poziŃia valutară. Întrucât cererile clienŃilor
sunt primite şi transmise pe parcursul întregii
zile, rezultă un flux continuu de tranzacŃii între bănci
pentru a servi clienŃii şi a-şi reface poziŃiile valutare.
În plus, se realizează un mare volum de tranzacŃii între
bănci în anticiparea unei schimbări de curs sau unor
comenzi de la clienŃi.
Cursul de schimb dintre două valute reflectă
toate informaŃiile despre cererea şi oferta viitoare, care
stau la baza operaŃiunilor pe piaŃă. Cererea şi oferta
viitoare depind de o serie de factori, cum sunt: situaŃia
balanŃei de plăŃi, inflaŃie, dobândă, descoperiri de
resurse naturale, schimbarea fluxurilor investiŃionale
internaŃionale, diferenŃele de producti-
vitate, riscul politic etc.
TranzacŃiile valutare în Europa încep la Londra Instructaj
la ora 9.00, dar activitatea dealerilor debutează cu cel
puŃin o oră mai devreme. În fiecare dimineaŃă, şeful
departamentului valutar instruieşte personalul cu
privire la orientările pentru activitatea tranzacŃională.

El reaminteşte punctul său de vedere în legătură cu
evoluŃia pieŃei în următoarele câteva luni şi defineşte
tactica pentru ziua respectivă pe baza a trei factori.
Întâi, cursurile de închidere de la New York şi din
Extremul Orient. Datorită diferenŃelor de fus orar,
băncile din New York lucrează câteva ore după
închiderea băncilor din Europa, iar noua zi de lucru
este deja încheiată la băncile din Extremul Orient
atunci când ea începe în Europa. Cursurile de
închidere de la New York şi într-o mai mică măsură
cele din Extremul Orient pot să indice o nouă tendinŃă
sau să facă mai clară actuala tendinŃă. Doi, noile
evoluŃii economice şi politice. EvoluŃiile economico-
monetare şi ale dobânzilor continuă să fie factorii
fundamentali care determină cursurile de schimb în
condiŃiile flotării, dacă nu pe termen lung, cel puŃin pe
termen scurt. Factorii politici, aşa cum sunt frământări
sociale, schimbări de guverne etc. pot influenŃa şi
uneori domina scena valutară. Trei, poziŃia valutară
proprie. Trebuie subliniat, în acest cadru, că nici o
instituŃie, singură, oricât de mare ar fi, nu poate să
impună anumite cursuri pe piaŃă pe o perioadă lungă
de timp.
Curs de Ca rezultat al acestui instructaj matinal, se
deschidere stabileşte cursul de deschidere al monedei proprii faŃă
de dolar, care va fi folosit în momentul tranzacŃiilor.
Pe această bază se calculează şi cursurile de
deschidere ale monedei proprii faŃă de celelalte valute,
care sunt utilizate ca punct de pornire pentru
operaŃiunile cu clienŃii interni.
La ora 9.00 încep operaŃiunile internaŃionale,
telefoanele şi telexurile fiind continuu utilizate până la
orele 17.00. În acest timp, băncile nu execută numai
comenzile date de clienŃii lor, ci cumpără şi vând pe
cont propriu, încercând să cumpere valută la un curs
cât mai scăzut şi să o revândă la un curs cât mai ridicat
pentru câştig.
2. Tipologia tranzacŃiilor valutare
a) Sisteme de cotare
Majoritatea Ńărilor utilizează metoda cotării
directe. Acesta înseamnă că un curs valutar indică o
anumită cantitate din moneda naŃională pentru o
unitate de valută străină, de regulă $. De exemplu, 0,90
€ = 1 $ sau 0,75 Sfr = 1 $. Anglia foloseşte metoda
cotării indirecte (1$ = 0,60 £). De asemenea, SUA, în
schimburile valutare internaŃionale, aderă la modul de
cotare european, ceea ce pentru băncile americane
reprezintă o metodă de cotare indirectă (0,90 € = 1 $).
În cazul tranzacŃiilor valutare profesionale între
bănci, operatorii cotează în mod uzual cursurile în
dolari. Cu alte cuvinte, cursul diferitelor monede
naŃionale este exprimat prin indicarea preŃului unui
dolar în moneda naŃională. Astfel, dacă o bancă din
Paris solicită unei bănci din Zürich cursul său,
operatorul din Zürich nu va indica cursul Sfr faŃă de €,
ci cursul Sfr faŃă de dolar. Valutele fiind, deci, cotate
în $ (în ElveŃia, de exemplu, nu numai Sfr este cotat în
dolari, ci şi €, în Germania nu numai € este cotată în
dolari, ci şi Sfr), cursul unei valute tinde să fie acelaşi
în toate centrele financiare. La începutul anului 200X,
cursurile valutare se prezentau după cum urmează:
€/$ = 0,9565
¥/$ = 114,3600
Sfr/$ = 1,6048
$/£ = 1,5044
În tranzacŃiile cu clienŃii, băncile cotează pentru

dolar un curs de cumpărare (la care este dispusă să
cumpere dolarul – bid) şi un curs de vânzare (la care
este dispusă să vândă dolarul – ask).
ClienŃii sau băncile mici fac, în foarte multe

situaŃii, tranzacŃii directe între diferite valute, altele
decât dolarul, de exemplu € contra Sfr, sau £ contra €.
În astfel de cazuri este nevoie să se calculeze aşa-
numitul curs încrucişat. Cursul mediu al € faŃă de Sfr
se calculează în următorul mod pe baza cursurilor €
faŃă de $ şi Sfr faŃă de $:
x Sfr = 100 €
0,9565 € = 1$
1,6048 Sfr = 1$
Deci,
100 € = (100 x 1,6048) / 0,9565 = 167,7783 Sfr
În cazul lirei sterline (£), la care cotaŃia este

indirectă, când vrem să ştim cât cotează £ faŃă de Sfr,
de exemplu, formula de calcul se schimbă:
x Sfr = 1£
1£ = 1,5044 $
1$ = 1,6048 Sfr
Deci,
1£ = 1,5044 x 1,6048 = 2,4143 Sfr
b) PoziŃia valutară
PoziŃie long O bancă activă în tranzacŃii internaŃionale
şi short trebuie să deŃină sume echilibrate din toate principa-
lele valute pentru a face faŃă necesităŃilor de plăŃi
internaŃionale. Astfel de conturi de lucru reprezintă
active valutare şi sunt definite ca poziŃii LONG.
Întrucât aceste valute trebuie cumpărate cu o altă
valută, de exemplu cu Sfr, se intră în poziŃia SHORT
cu suma respectivă pe piaŃa internă elveŃiană, adică se
creează pasiv în franci elveŃieni.
SWAP Băncile nu sunt, însă, înclinate să menŃină
disponibilităŃi de lucru mari în toate centrele
financiare şi în principalele valute, din cauza riscului
ce derivă din evoluŃia cursului de schimb. Ele caută să

elimine acest risc prin operaŃiuni SWAP.
În acest sens, în loc numai de a se cumpăra
valutele necesare la vedere (spot), acestea sunt vândute
concomitent la termen. De exemplu, când sunt
necesare disponibilităŃi în €, în loc numai de a se
cumpăra, de exemplu, 100 milioane € cu franci
elveŃieni, se vinde în acelaşi timp, € la termen şi aşa-
numitul conto nostro la banca corespondentă va avea
un activ de 100 milioane €, ca rezultat al cumpărării la
disponibil, dar poziŃia valutară în lire va fi zero,
întrucât s-a vândut la termen aceeaşi sumă.
PoziŃiile valutare ale băncilor se schimbă PoziŃie a
continuu, datorită operaŃiunilor valutare curente, dealerului
zilnice. De aceea, băncile trebuie să Ńină sub control
permanent poziŃiile în diferite valute care, în prezent,
se realizează cu ajutorul computerelor. Aşa-numita
“poziŃie a dealerului” trebuie să înregistreze gradul de
expunere în diferite valute, nu numai în tranzacŃiile
spot, ci şi în tranzacŃiile la termen.
Termenul de „risc de poziŃie” este frecvent folosit Risc de
pentru a se sublinia că se referă la poziŃia totală, adică poziŃie
include poziŃiile la termen, nu numai pe cele spot. Pe
de altă parte, gradul de expunere valutară este măsurat
pe bază netă. Astfel, dacă o bancă primeşte un depozit
de 10.000.000 € pe o perioadă de 3 luni şi plasează, la
rândul ei, acest nou depozit, în extrasul de cont atât
pasivul, cât şi activul vor creşte, dar poziŃia dealerului
nu se va schimba, întrucât expunerea netă în € rămâne
aceeaşi.
Din cele de mai sus, rezultă că poziŃia long
într-o anumită valută are corespondent întotdeauna o
poziŃie short într-o altă valută. Dacă avem poziŃii long
şi short în mai multe valute, avem nevoie de numitor
comun pentru a măsura expunerea valutară. Întrucât,
aşa cum s-a arătat, toate valutele cotează faŃă de
dolar, în tranzacŃiile valutare profesionale este
convenabil să se Ńină poziŃia dealerului pe baza
dolarului.
c) OperaŃiuni valutare
- TranzacŃii spot
Este ora 9.00 şi activitatea începe la Londra.
Băncile din Frankfurt, Zürich, Londra, Bruxelles, Paris
şi alte oraşe se contactează reciproc, interesându-se
asupra cotaŃiilor de deschidere ale monedelor din Ńările
respective faŃă de dolar. Aceste prime contacte servesc
la explorarea intenŃiilor principalilor participanŃi la
piaŃa valutară. În acest stadiu iniŃial, valutele sunt
cotate cu o diferenŃă relativ mare între cursul de
cumpărare şi cel de vânzare.
Să presupunem că ne aflăm la data de 4 ianuarie
200X. Din timpul nopŃii ne-a provenit ştirea că inflaŃia
în SUA probabil se va accentua şi că există temeri că
deficitul comercial al SUA va creşte. Astfel de ştiri
vor tinde, evident, să slăbească poziŃia dolarului.
Curs În aceste condiŃii, va trebui manifestată prudenŃă
cumpărare, în ceea ce priveşte cursul propriu de cumpărare al
curs vânzare
dolarului. Cursul de închidere $/Sfr la 3 ianuarie a fost
1,6048/1,6058 (bid/ask), bursa de la New York
închizându-se la 1,6030/1,6040. Astfel, dacă o bancă
din Frankfurt se interesează asupra cursului la Zürich,
banca elveŃiană va cota dolarul mai slab, să zicem
1,5990/1,6000. Dacă banca din Frankfurt nu intră în
tranzacŃie, se poate presupune că ea consideră corectă
cotaŃia băncii elveŃiene (dealerul spune “pas” sau
“parity”) şi astfel această cotaŃie poate fi menŃinută).
Limite de În practică, dealerul nu cotează întregul curs, ci
tranzacŃionare numai ultimele cifre: 90 la 00, întrucât profesioniştii
cunosc foarte bine celelalte cifre. Deasemenea, trebuie
menŃionat că atunci când se cotează cursurile de
cumpărare şi vânzare, banca poate fie să cumpere, fie
să vândă anumite sume la aceste preŃuri. Nu există
reguli scrise în legătură cu mărimea acestor sume, însă
din anii ’70 a existat uzanŃa ca între marile bănci
cursul să fie bun pentru sume până la 5.000.000 $ sau
echivalentul altor valute. Datorită diferitelor tipuri de
limitări introduse în urma crahului Băncii Herstatt,
sumele au început să scadă. În cazul în care o bancă nu

doreşte să se angajeze, acest lucru trebuie precizat cu
claritate, spunând, de exemplu, “$/Sfr este cotat la
CIRCA 1,5970/1,6040”. O astfel de replică are
caracter excepŃional.
Revenind la activitatea tranzacŃională ne
reamintim că banca din Frankfurt nu a acŃionat la
cotaŃia de dimineaŃă a băncii din Zürich. Câteva
minute mai târziu, însă, o bancă din Londra
telefonează băncii din Zürich căreia i se repetă aceeaşi
cotaŃie, respectiv 1,5990/1,6000. Banca din Londra, la
această cotaŃie poate spune: “La 90 (1,5990) vând
2.000.000 dolari”. Mai înainte de a completa actul de
cumpărare, dealerul din Zürich va spune colegului său
din Londra “am primit 2.000.000 $ la 90” şi, pe
această bază, şeful dealer va ajusta probabil cotaŃia, să
zicem la 1,5980/1,5990. Aceasta, întrucât dacă s-ar fi
menŃinut vechea cotaŃie s-ar fi putut să primească mai
mulŃi dolari decât ar fi dorit.
Această primă operaŃie va fi urmată, evident, de
numeroase altele. Câteva mii de operaŃiuni pe zi nu
reprezintă un număr excepŃional. TranzacŃiile
profesionale între bănci se fac totdeauna contra dolari.
Astfel, dacă se cumpără € în Germania sau în orice altă
bancă, aceasta nu se face contra £ sau Sfr etc., ci
contra dolari. Pe de altă parte, când cineva vrea să
cumpere Sfr, Ffr etc., trebuie să plătească cu dolari.
Dar, aşa cum s-a văzut, clienŃii şi băncile mici pot
solicita efectuarea de tranzacŃii directe între valute, Sfr
contra €, pe care băncile le execută.
Pe măsura desfăşurării activităŃii zilnice în
diverse valute, şeful echipei de dealeri trebuie să
supravegheze permanent poziŃia proprie, pentru a nu
se acumula valute cu tendinŃe de slăbire a cursului şi a
se pierde din valutele cu tendinŃă susŃinută. De aceea,
cotaŃiile sunt determinate de poziŃia valutară şi, în
ultimă instanŃă, de opinia în legătură cu evoluŃia
valutelor cheie.
Să presupunem că o bancă începe cu poziŃia

SHORT la lire sterline. Banca intenŃionează să
menŃină această poziŃie mai mult sau mai puŃin
neschimbată, considerând că £ va slăbi. La primul
contact din ziua respectivă cu o altă bancă, prima
bancă cotează £ faŃă de $ la 1,5034/1,5044, la care cea
de-a doua bancă îi vinde suma de 3.500.500 $ la cursul
de 1,5034. Ca rezultat, prima bancă scade cursul £, să
spunem la 1,5029/1,5039. RaŃionamentul este că la
1,5039 va realiza un profit de 5 puncte. Se înŃelege că,
dacă ar fi cotat 1,5031/1,5041 şi s-ar fi găsit
cumpărători, profitul ar fi fost mai mare. Dar, în
acelaşi timp, ar fi existat riscul ca, la acest curs relativ
ridicat de cumpărare, banca să primească mai multe £
contra voinŃei sale.
- TranzacŃii la termen
Valutele pot fi vândute sau cumpărate nu numai
pe bază spot, ci şi la termen, adică să fie “livrate” la o
dată viitoare stabilită. Teoretic, preŃul la termen al unei
valute poate fi identic cu preŃul la disponibil. Aproape
întotdeauna, însă, preŃul la termen este fie mai ridicat
(premium), fie mai coborât (discount) faŃă de preŃul
spot.
Hedging Scopul tranzacŃiilor la termen este multiplu. În
valutar primul rând, prin tranzacŃiile la termen se poate
acoperi (hedge) riscul cursului de schimb care oricum
există, fie că este de natură comercială sau de natură
financiară. Pe piaŃa valutară se efectuează operaŃiuni
swap, care reprezintă combinarea unei operaŃiuni spot
cu o operaŃiune simultană la termen (sau invers).
Cursurile valutare la termen nu sunt cotate ca
atare. În tranzacŃiile profesioniste, dealerii lucrează
numai cu diferenŃe, exprimate în zecimale, între
preŃurile spot şi cele la termen, adică cu prime şi
discount-uri. Un alt termen pentru aceste diferenŃe este
“cursul swap”, atunci când se referă la tranzacŃii swap.
Prime, Denumirea de diferenŃe la termen (prime sau
discount-uri discount-uri) mai degrabă decât cursuri la termen are
raŃiunile ei. În primul rând, diferenŃele la termen
rămân foarte frecvent neschimbate, chiar dacă

cursurile spot înregistrează fluctuaŃii. În acest fel,
cotarea primelor sau discount-urilor necesită mai
puŃine schimbări. În al doilea rând, şi mult mai
important, cursurile la termen nu prezintă interes în
multe cazuri. De exemplu, pentru tranzacŃiile swap
ceea ce primează sunt diferenŃele la termen sau cursul
swap, în timp ce cursul spot şi cursul la termen nu au
semnificaŃie.
În tabelul de mai jos sunt indicate cursurile spot
şi diferenŃele la termen (cursuri swap). Trebuie
menŃionat că respectivele cursuri swap sunt exprimate
în sume absolute din valuta respectivă faŃă de dolar
(similar metodelor de cotare a cursurilor spot ale
diverselor valute faŃă de dolar).
Tabel XIV.1
Cursuri SWAP
£/$ $/Sfr
Spot 1,5044/1,5054 1,6048/1,6058
1 lună 10/0 114/109
2 luni 25/15 221/216
3 luni 40/30 332/327
6 luni 105/95 663/653
12 luni 230/220 1240/1220
Cursul la termen se obŃine prin adăugarea

primei la cursul spot sau prin scăderea discount-ului
din acestea din urmă. Deşi în tabel nu este indicat +
pentru primă şi – pentru discount, dealerul observă
imediat că în cazul € şi Sfr este vorba de primă, iar în
cazul lirei sterline este vorba de discount faŃă de dolar.
Aceasta are o explicaŃie simplă. PreŃul de cumpărare,
spot sau la termen, trebuie să fie întotdeauna mai mic
decât preŃul de vânzare. În plus, la cursurile la termen
diferenŃele între preŃurile de cumpărare şi cele de
vânzare sunt mai mari decât în cazul cursurilor spot.
Aceasta se obŃine printr-o cifră mai mare la preŃul
de cumpărare decât la preŃul de vânzare în cazul unui
discount, şi viceversa în cazul unei prime.

ComerŃul internaŃional totdeauna creează
necesitatea unor operaŃiuni la termen, pentru
acoperirea riscului valutar. Astfel, un importator din
Anglia care a cumpărat mărfuri din Germania cu plata
în € la 90 zile, pentru a elimina riscul unei creşteri
semnificative a cursului € în această perioadă şi pentru
a avea o bază pentru calculul exact al preŃurilor, va
cumpăra € la termen de 90 zile. Dimpotrivă, dacă un
exportator englez vinde în FranŃa în € cu plata la 90
zile, pentru a elimina riscul de curs al € se va acoperi
vânzând € la 90 zile. Nerealizarea acestor operaŃiuni la
termen ar însemna o angajare în operaŃiuni
speculative, cu riscul respectiv, mizându-se în primul
caz pe scăderea cursului €, iar în cel de-al doilea pe
creşterea cursului €.
- OperaŃiuni speculative
Speculatorul cumpără valuta X la termen contra
valuta Y tot la termen, fără să aibă intenŃia de a prelua
valuta X la scadenŃă şi de a o plăti cu valuta Y. El
urmează să lichideze operaŃiunea la scadenŃă printr-o
operaŃiune inversă spot, sperând că valuta X a câştigat
între timp în preŃ. Un exemplu practic poate să
ilustreze acest gen de operaŃiuni. Un speculator
consideră că, în prezent, £ este subevaluată în raport
cu Sfr şi că în termen de un an cursul £/Sfr va fi din
nou par. El cumpără £ la 12 luni contra Sfr, bazat pe
cursurile de schimb din tabelul X.2. La scadenŃă,
speculatorul va lichida operaŃiunea la termen printr-o
operaŃiune spot, vânzând £ contra Sfr. Dacă
previziunea sa a fost corectă, el va realiza profit.
Practica ultimilor ani a demonstrat, însă, că
evoluŃia de fapt a cursurilor de schimb în condiŃiile
flotării este mult diferită de ceea ce se prevede, astfel
că acest fel de operaŃiuni pot să se soldeze cu pierderi
mari sau profituri deosebite. Aceasta priveşte, în
primul rând, pe cei ce se angajează în astfel de
operaŃiuni, dar poate să aibă şi un impact asupra
băncilor care acŃionează ca partener.
Tabel XIV.2
OperaŃiuni speculative
€/$
spot .............................................. 0,9664/0,9674
882− 867
12 luni ...............................................
0,9636
Sfr/$
spot ................................................ 1,6048/1,6058
1240 − 1220
12 luni ................................................ 1,4838
1,4838 × 100
Banca îi vinde € la ............... = 68,58 Sfr
0,9636
Problema se pune atunci când un client nu-şi

poate onora obligaŃia asumată. În această situaŃie,
pierderea este înregistrată de bancă. Presupunem că un
client a cumpărat $ contra Sfr, la termen de 12 luni, la
cursul de 1,5990, sperând să vândă la scadenŃă dolarii
la un preŃ mai mare. Contrar acestei previziuni, cursul
dolarului a scăzut la 1,4575. Dacă clientul nu este în
măsură să preia la scadenŃă dolarii la preŃul de 1,5990,
banca rămâne cu această sumă în dolari pe care este
nevoită să o vândă la preŃul de 1,4575. Banca va
suporta o pierdere din tranzacŃia valutară nu pentru că
ea a speculat pe cont propriu, ci pentru că a avut de
a face cu un risc de credit foarte mare. O bancă
prudentă verifică cu atenŃie pe cei care se angajează în
astfel de operaŃiuni şi solicită marjă de siguranŃă,
indiferent dacă valuta este vândută sau cumpărată.
3. Factorii care influenŃează evoluŃia

cursurilor valutare
EvoluŃia cursurilor de schimb este influenŃată de

o serie de factori. Întreaga ambianŃă a evoluŃiei
cursurilor de schimb s-a schimbat în mod radical odată
cu prăbuşirea sistemului de cursuri fixe.
Cursuri fixe Atâta timp cât au existat cursuri de schimb
fixe, cotaŃiile nu puteau depăşi puncte minime şi
maxime de intervenŃie. În aceste condiŃii, probleme
deosebite apăreau numai cu ocazia devalorizării sau
revalorizării unor valute, în funcŃie de situaŃia
balanŃelor de plăŃi a Ńărilor respective.
Cursuri flotante În sistemul generalizat de cursuri flotante,
cursurile de schimb ar trebui, conform teoriei parităŃii
puterii de cumpărare, să corespundă, în primul rând,
diferenŃelor în nivelul inflaŃiei. O inflaŃie ridicată (ca
rezultat al creşterii ofertei de bani) va duce la slăbirea
cursului valutei respective până la punctul în care
acest curs este din nou un curs de echilibru, reflectând
paritatea puterii de cumpărare.
TPPC Dacă această teorie are merite evidente în ceea
ce priveşte evoluŃia cursurilor valutare pe termen lung,
pe termen scurt prezintă, aşa cum am văzut, anumite
deficienŃe. Întâi, pentru că este discutabil cum se poate
măsura cel mai bine inflaŃia şi puterea de cumpărare.
În al doilea rând, pot fi luate în considerare numai
preŃul produselor şi serviciilor care formează obiectul
comerŃului internaŃional. În al treilea rând, experienŃa
arată că puterea de concurenŃă în comerŃul
internaŃional este dată nu numai de preŃuri, ci şi de
calitatea produselor, de termenele de livrare şi de
serviciile postvânzare. În fine, teoria parităŃii puterii
de cumpărare nu ia în considerare mişcările de capital
ca un factor important, determinant în evoluŃia
cursurilor de schimb.
SituaŃia balanŃei de plăŃi a unei Ńări pare să BalanŃa de

constituie factorul care determină cel mai direct plăŃi
cursul unei valute. Oferta de valută derivă din exportul
de mărfuri şi servicii (cont curent) şi, deasemenea, din
intrările de capital (cont de capital). Dimpotrivă, o
valută este cerută pentru plata importurilor de bunuri şi
servicii, precum şi datorită ieşirilor de capital. Un
surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o cerere netă
pentru o valută, ceea ce duce la întărirea valutei
respective. Întrucât capitolele de plăŃi curente ale
balanŃei de plăŃi au un caracter ireversibil (mărfuri,
servicii) se poate judeca poziŃia “fundamentală” a unei
valute după situaŃia contului curent. Fluxurile de
capital din contul de capital, pe de altă parte, sunt de
natură reversibilă. În speŃă, importul de capital creează
o cerere temporară pentru valuta respectivă atunci
când are loc convertirea ei, dar restituirea creditului va
duce la slăbirea acelei valute. Fenomenul este invers
atunci când se exportă capital.
SituaŃia balanŃei de plăŃi şi perspectivele
evoluŃiei acesteia sunt cei mai buni indicatori în
legătură cu evoluŃia pe termen apropiat a cursurilor de
schimb. Se înŃelege că balanŃa de plăŃi, la rândul ei,
este influenŃată de o serie de factori economici, între
care: un ritm de creştere economică mai ridicat decât
în alte Ńări tinde să deterioreze balanŃa comercială
(importul crescând mai repede decât exportul);
majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând
neschimbaŃi, poate să ducă la întărirea valutei,
atrăgând mai mult capital; inflaŃia ridicată face ca o
Ńară să fie mai puŃin competitivă pe plan internaŃional
şi aceasta tinde să producă o deteriorare în conturile
curente.
În timp ce factorii economici au importanŃă Valută de
decisivă în determinarea cursurilor de schimb, desigur refugiu
pe termen lung dacă nu constant, factorii neeconomici
au, deasemenea, o anumită influenŃă. Astfel, francul
elveŃian beneficiază de imaginea unei valute de
refugiu. Pe de altă parte, dolarul are de suferit când se
produc evenimente de ordin politic, indiferent de Ńara

în care acestea au loc.
ExpectaŃii În fine, trebuie avut în vedere faptul că
participanŃii pe piaŃa valutară acŃionează nu numai pe
baza unor fapte şi cifre cunoscute, ci şi pe baza unor
aşteptări, expectaŃii, care contribuie, deasemenea, la
caracterul volatil al cursurilor de schimb în cazul
sistemului de cursuri flotante.
PiaŃa valutară LONG

Legături electronice SHORT
Departament monetar Risc de poziŃie
Departament valutar Expunere netă
Turişti Parity
Firme CIRCA
SPOT SWAP
FORWARD Hedging
Dealer Primă
Broker Discount
PoziŃie valutară SpeculaŃie
Expunere PoziŃie fundamentală
Cotare directă Factori economici
Cotare indirectă Factori neeconomici
Curs încrucişat ExpectaŃii
Probleme
1. Cursul Sfr/$ = 2,0664, iar cel ¥/$ = 114,3600.

CalculaŃi cursul Sfr/¥.
2. Banca X din Germania vinde 5 mil. $ contra €, la

cursul de 0,9664€ = 1$ . În ce poziŃie valutară a
intrat? Ce cantitate de € trebuie să cumpere
imediat pentru a-şi reface poziŃia valutară
iniŃială?
3. Cum influenŃează cursul dolarului o ştire privind

creşterea deficitului comercial al Statelor Unite?
Dar un împrumut semnificativ acordat de SUA

Chinei?
4. “Coşul” zilnic costă în Germania 10 €, iar în SUA

12 $. Prognoza privind rata inflaŃiei în acest an
este de +3% în SUA şi de +2% în Germania. Care
este cursul actual şi cursul la termen $/€?
5. Cum reacŃionează un speculator care are

sentimentul că în prezent cursul € faŃă de Sfr este
subevaluat? Cum se poate proteja faŃă de riscul ca
sentimentul să nu fie corect?
Teste grilă
1. PiaŃa valutară este localizată la:

a) Londra;
b) New York;
c) Tokyo;
d) Frankfurt;
e) reprezintă un sistem de legături electronice între
departamentele valutare ale băncilor din întreaga
lume.
2. OperaŃiunea de schimb valutar la termen

(forward) înseamnă:
a) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu
schimbul prompt al valutelor;
b) cumpărarea de $ contra € la cursul de azi cu
schimbul efectiv al valutelor la o dată viitoare;
c) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în
prezent, schimbul efectiv al valutelor urmând să
aibă loc la o dată viitoare;
d) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat în
viitor şi cu schimbul efectiv al valutelor la o dată
viitoare;
e) cumpărarea de $ contra € la un curs negociat
pentru viitor, dar cu livrarea imediată a valutelor.
3. În cadrul departamentului valutar al băncilor se

derulează următoarele operaŃiuni:
a) primirea şi plasarea de depozite în moneda
naŃională;
b) schimb valutar;
c) obŃinerea de credite în moneda naŃională;
d) hedging valutar;
e) acordarea de credite în moneda naŃională.
4. Sunt trăsături ale dealerilor:

a) lucrează în spaŃii proprii, separate de bănci;
b) nu au limite în privinŃa operaŃiunilor derulate;
c) operează în numele clienŃilor lor şi pentru băncile
lor;
d) acŃionează ca agenŃi ai brokerilor;
e) urmăresc realizarea şi menŃinerea unor bune
poziŃii valutare ale băncilor.
5. Cursul €/$ = 1,0565, iar cel ¥/$ = 114,3600. Care

este cursul €/¥:
a) 107,2688;
b) 108,2767;
c) 108,2035;
d) 108,2442;
e) 108,3025.
6. Cursul $/Ffr = 6,9289, iar cel £/$ = 1,5044. Care

este cursul £/Ffr:
a) 10,4348;
b) 10,4238;
c) 9,4248;
d) 10,5267;
e) 10,4251.
7. Ce înŃelegeŃi prin operaŃiuni swap:

a) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la
vedere;
b) cumpărarea şi vânzarea valutelor necesare la
termen;
c) cumpărarea valutelor necesare la vedere şi
vânzarea concomitentă a acestora la termen;
d) cumpărarea de valută la termen şi revânzarea la un
alt termen;
e) cumpărarea valutelor necesare pe o piaŃă şi
revânzarea acestora pe o altă piaŃă.
8. Nu sunt deficienŃe ale TPPC:

a) subliniază importanŃa diferenŃelor de inflaŃie în
evoluŃia cursurilor de schimb;
b) nu evidenŃiază evoluŃia cursurilor de schimb pe
termen scurt;
c) ignoră mişcările de capitaluri;
d) reflectă evoluŃia cursurilor de schimb pe termen
lung;
e) dificultăŃile în măsurarea inflaŃiei şi puterii de
cumpărare.
9. Care dintre următorii factori influenŃează cel mai

mult evoluŃia cursurilor de schimb:
a) climatul politic;
b) nivelul inflaŃiei;
c) situaŃia balanŃei contului curent;
d) rata dobânzii;
e) expectaŃiile indivizilor.
10. Care dintre următoarele fenomene economice

sunt reale:
a) importul de capital creează o ofertă temporară
pentru valuta respectivă, restituirea creditului
determinând întărirea acelei valute;
b) un surplus în balanŃa de plăŃi semnifică o ofertă
netă pentru o valută, ceea ce atrage deprecierea
valutei respective;
c) importul de capital creează o cerere temporară
pentru valuta respectivă, restituirea creditului
determinând slăbirea acelei valute;
d) majorarea dobânzilor, ceilalŃi indicatori rămânând
nemodificaŃi, poate să ducă la întărirea valutei;
e) inflaŃia scăzută va determina slăbirea cursului
valutei respective.
Sistemul monetar internaŃional 265
CAPITOLUL XV.
SISTEMUL MONETAR
INTERNAłIONAL
Am analizat cum o Ńară poate să utilizeze

politica monetară, a cursului de schimb şi fiscală
pentru a influenŃa gradul de ocupare a forŃei de muncă
şi nivelul producŃiei în cadrul frontierelor sale. Dar,
acŃiunile unei Ńări afectează condiŃiile macroeconomice
şi din restul lumii. Astfel, o schimbare a cursului de
schimb real dintr-o Ńară implică o modificare a
cursurilor de schimb şi ale altor Ńări, după cum o
schimbare în nivelul producŃiei interne va conduce la o
modificare a cererii şi ofertei şi pe pieŃele externe.
Dacă Ńara nu este foarte mică, evoluŃiile în cadrul
frontierei ei afectează condiŃiile macroeconomice din
exterior şi complică, astfel, sarcina celor care se ocupă
de politica economică externă.
Într-o economie deschisă, guvernele încearcă Echilibru
să menŃină un echilibru intern (un grad de ocupare a intern şi extern
forŃei de muncă cât mai ridicat şi un nivel de preŃuri
cât mai stabil) şi un echilibru extern (un sold al
contului curent care să nu fie atât de negativ încât să
nu poată fi plătit sau atât de pozitiv încât Ńările
partenere să fie puse în situaŃia contrară). Aşa cum am
văzut, balanŃa de plăŃi depinde de o serie de factori,
între care cursul de schimb şi condiŃiile economice
externe. Întrucât politicile macroeconomice interne
afectează şi străinătatea, efortul fiecărei Ńări depinde şi

de politicile adoptate de alte state.
Sistemul InterdependenŃele economiilor naŃionale au
monetar determinat guvernele să adopte o serie de reguli,
internaŃional aranjamente şi să înfiinŃeze instituŃii monetare şi
valutare, toate acestea fiind cunoscute sub denumirea
de sistem monetar internaŃional.
În evoluŃia sa istorică, sistemul monetar
internaŃional a parcurs trei etape: etalon aur (glod
standard); cursuri fixe, dar ajustabile (Bretton Woods)
şi cursuri flotante (perioada actuală)
1. Gold standard (etalon aur)
Sistemul monetar apărut în jurul anilor 1880 şi

care a durat până la începutul primului război mondial
este cunoscut sub denumirea de gold standard (etalon
aur). Principala lui trăsătură a constat în existenŃa de
cursuri de schimb fixe stabilite pe baza definiŃiei în
aur a monedelor naŃionale.
Bani aur Gold standard s-a bazat pe faptul că aurul
îndeplinea o dublă funcŃie: mijloc de circulaŃie şi de
plată pe piaŃa internă şi mijloc de plată pentru
lichidarea debitelor şi creditelor în conturi străine.
Pentru ca aurul să îndeplinească aceste funcŃii erau
necesare cel puŃin trei condiŃii: băncile să vândă şi să
cumpere aur în cantităŃi neresticŃionate şi la un preŃ
fix; libertatea pentru fiecare deŃinător de a topi aurul şi
de a-i da diferite utilizări; importul şi exportul de aur
să se facă fără restricŃie. În aceste condiŃii, valoarea
metalică şi valoarea monetară erau identice.
Rezultă că lichiditatea era determinată de
disponibilităŃile de aur: producŃia proprie de aur;
intrările – ieşirile de aur în relaŃiile de plăŃi cu
străinătatea; de cantitatea de aur destinată consumului
personal (bijuterii) sau industrial.
Au existat două tipuri de etalon aur: gold specie
standard (bani metalici în aur) şi gold bullion standard
( bani de hârtie cu acoperire în aur ). Cursurile de
schimb dintre banii diferitelor Ńări se stabileau ca

raport în greutăŃile în aur ale monedelor respective sau
între conŃinutul (definirea) în aur a banilor de hârtie
respectivi.
În cadrul sistemului gold specie standard, Gold specie
cursurile de schimb puteau fluctua numai între standard
anumite limite, cunoscute ca puncte minime şi maxime
ale aurului. Dacă cursul de schimb al unei monede
creştea peste valoarea ei paritară, debitorul schimba
banii în aur şi îşi achita datoria în aur şi nu în monedă.
Dacă, dimpotrivă, cursul scădea, creditorul cerea
efectuarea plăŃii în aur. Sistemul funcŃiona fără
interferenŃa statului, fluctuaŃiile cursurilor valutare
erau nesemnificative şi riscurile erau minore.
În cadrul sistemului gold bullion standard, Gold bullion
banii aflaŃi în circulaŃie erau total sau parŃial bani de standard
hârtie, care puteau fi schimbaŃi în orice moment în aur
la banca de emisiune. Pornind de la prezumŃia că nu
toŃi deŃinătorii de bani de hârtie solicitau în acelaşi
moment schimbarea acestora în aur, băncile au
constatat că nu trebuiau să deŃină o cantitate de aur
egală cu suma banilor de hârtie. Ca rezultat, suma de
bani de hârtie în circulaŃie a fost totdeauna mai mare
decât acoperirea monetară metalică.
NecesităŃile financiare enorme din timpul Seigniorage
primului război mondial au putut fi satisfăcute numai
prin emisiunea de bani de hârtie fără acoperire
(Seigniorage). Pentru a evita efectele negative ale
acestei situaŃii asupra pieŃelor interne, numeroase Ńări
au luat măsuri de anulare a regulilor normale de
operare a gold standard-ului. După război au fost
făcute unele încercări de reintroducere a banilor aur,
dar acestea au eşuat, întrucât multe monede importante
pe plan mondial erau fie subevaluate, fie supraevaluate
iar situaŃia balanŃelor de plăŃi era distorsionată. În 1933
numai cinci Ńări (FranŃa, Belgia, Olanda, Italia şi
ElveŃia) mai existau în cadrul sistemului gold standard.
Sistemul a încetat să mai existe în 1936, când francul
francez şi francul elveŃian au fost devalorizaŃi.
Control valutar InflaŃia din perioada de după primul război

mondial şi devalorizarea masivă a valutelor nu au fost
singurele cauze ale perturbării sistemului monetar
între cele două războaie mondiale. Începând cu 1931,
o serie de Ńări au răspuns la marea criză din 1929-
1933, care a convulsionat economia mondială, prin
introducerea controlului valutar. În acest sens,
guvernele au introdus controlul asupra importului şi
exportului valutar. Declanşarea celui de-al doilea
război mondial a determinat toate Ńările să introducă
controlul valutar.
2. Sistemul Bretton Woods (cursuri fixe) şi

Fondul Monetar InternaŃional (IMF)
Sistemul La ConferinŃa Financiară şi Monetară a

Bretton Woods NaŃiunilor Unite din 1-22 iulie 1944 de la Bretton
Woods (New Hampshire, SUA), au fost puse bazele
unui nou sistem financiar şi monetar internaŃional, în
acest scop înfiinŃându-se în 1947 Fondul Monetar
InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD).
Cursuri fixe Obiectivele noului sistem pot fi rezumate după
cum urmează: cursuri de schimb stabile; eliminarea
controlului valutar; convertibilitatea tuturor valutelor,
respectiv posibilitatea utilizării monedei naŃionale şi a
oricărei valute de către cetăŃenii oricărei Ńări în
tranzacŃiile internaŃionale. În scopul asigurării
stabilităŃii cursurilor de schimb, fiecare Ńară membră a
FMI şi-a stabilit cursul monedei sale faŃă de aur sau
dolar, cu obligaŃia de a nu permite o fluctuare a
acestuia mai mare de ±1 %.
Dolar, preŃ În cadrul noului sistem, dolarul a ocupat o
oficial al poziŃie cheie. În 1947 SUA s-au angajat în cadrul FMI
aurului ca în operaŃiunile sale cu autorităŃile monetare ale altor
state să vândă şi să cumpere aur cu 35 $ per uncie.
Această obligaŃie a garantat convertibilitatea dolarului
în aur şi multe Ńări au adoptat practica de a-şi păstra
rezervele nu numai în aur, ci şi în dolari. De
asemenea, dolarul, datorită convertibilităŃii sale în aur,

a devenit indirect referinŃă prioritară şi cele mai multe
bănci centrale l-au utilizat ca instrument de intervenŃie
pe piaŃă, în vederea menŃinerii cursului valutar în
limitele stabilite. În plus, dolarul a devenit
predominant ca mijloc de realizare a plăŃilor în
tranzacŃiile internaŃionale.
În scopul sprijinirii Ńărilor cu deficite în balanŃa Drepturi
contului curent, FMI a instituit Drepturile Ordinare Ordinare
de Tragere – DOT (Ordinary Drowing Rights). de Tragere
Volumul de credite disponibile depinde de cota
fiecărei Ńări, iar aceasta, la rândul ei, este stabilită în
funcŃie de indicatorii economici sintetici, cum sunt
produsul intern brut, rezervele valutare, volumul şi
dinamica comerŃului exterior etc.
łările vest-europene, puternic afectate de cel Uniunea
de-al doilea război mondial şi implicate într-o serie Europeană
de acorduri valutare bilaterale, au înfăptuit liberalizarea de PlăŃi
angajamentelor lor de plăŃi internaŃionale pas cu pas.
În 1950 a fost înfiinŃată Uniunea Europeană de PlăŃi
(UEP), ca parte a politicii comerciale externe a
OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică (OCDE). Scopul acestei uniuni a fost acela
de a organiza plăŃile între Ńările europene pe o bază
multilaterală şi de a pregăti condiŃiile pentru trecerea
la convertibilitate.
Convertibilitatea a intrat în vigoare la 27 Convertibilitate
decembrie 1958. Trecerea la convertibilitate nu a fost
uniformă. Multe Ńări au aplicat pentru o perioadă
îndelungată de timp numai convertibilitatea pentru
tranzacŃiile în contul curent (CC) şi ulterior pentru
tranzacŃiile în contul de capital (CdC).
Sistemul monetar creat la Bretton Woods a Devalorizare
funcŃionat aproape un sfert de secol, însă cu
numeroase crize şi convulsii încă din primele zile ale
existenŃei sale. În septembrie 1949 s-a produs un val
de devalorizări. În anii ’50, a urmat o perioadă de calm
relativ, cu o tendinŃă continuă spre convertibilitate. În
deceniul următor, însă, sistemul monetar internaŃional
a cunoscut numeroase şocuri. Primul dintre acestea a

apărut în 1958, după ce valutele Ńărilor vest-europene
au devenit convertibile şi pentru contul de capital.
Deficitul masiv înregistrat de balanŃa de plăŃi a SUA a
condus la creşterea preŃului aurului pe piaŃă la peste 35
$ uncia fină. Criza a fost depăşită prin intervenŃia
băncilor centrale, care au format un pool al aurului şi
au stabilizat preŃul aurului la nivelul oficial prin
intervenŃii pe piaŃă.
Pool aur Scena monetară a fost, evident, marcată de
dezvoltarea inegală a diferitelor Ńări: mai accentuată în
RF Germania şi Japonia şi mai lentă în SUA şi Anglia.
Astfel, în martie 1961, marca vest-germană şi
guldenul olandez au fost revalorizate, în timp ce lira
sterlină a slăbit continuu, fiind devalorizată în 1967.
Această evoluŃie a exercitat o presiune sporită asupra
aurului. Pierderile de aur au determinat băncile
centrale să abandoneze în 1968 pool-ul aurului, piaŃa
aurului divizându-se în două sectoare. În anii următori,
convulsiile sistemului monetar au continuat. Francul
francez a fost devalorizat în august 1969 cu 11%, iar
în luna octombrie din acelaşi an, marca vest-germană a
fost revalorizată cu 9,3 %.
Flotare liberă Criza sistemului monetar internaŃional devenise,
însă, prea profundă pentru a putea fi corectată prin
măsuri parŃiale de schimbare a cursurilor valutare.
Începutul anilor ’70 a marcat declinul sistemului
convenit la Bretton Woods, care, în final, a capotat
prin renunŃarea la cursurile de schimb fixe. Aceasta s-a
datorat, în mare măsură, scăderii încrederii în dolar, ca
rezultat al deficitului balanŃei de plăŃi a SUA.
Rezervele de aur ale SUA au scăzut substanŃial şi s-a
pus problema dacă mai poate fi menŃinută
convertibilitatea dolarului în aur. Ca rezultat,
majoritatea Ńărilor dezvoltate au dat curs liber flotării
valutelor lor. Aceasta a reprezentat, de fapt, sfârşitul
parităŃilor oficiale şi al marjelor de intervenŃie.
În decembrie 1971, SUA s-au declarat gata să
devalorizeze dolarul, cu condiŃia ca Japonia şi Ńările
vest-europene să-şi revalorizeze valutele lor. La

ConferinŃa monetară din decembrie 1971, în cadrul Acordul
Acordului Smithsonian, SUA au acceptat să majoreze Smithsonian
preŃul oficial al aurului la 38 $ pe uncie (ceea ce a
reprezentat o devalorizare a dolarului cu 7,9 %), iar
Ńările vest-europene şi-au revalorizat valutele lor cu
7,66 %. În acelaşi timp, marjele de intervenŃie au fost
lărgite la ±2,25 %, ceea ce a însemnat că valutele
occidentale, altele decât dolarul, puteau să fluctueze
una faŃă de celelalte cu ±4,50 %.
De la bun început, Acordul Smithsonian a avut
o bază şubredă, întrucât nu a fost restabilită
convertibilitatea dolarului în aur. Realinierea
cursurilor de schimb a condus la un respiro temporar,
curând însă au reînceput mişcările speculative de
capital. La 13 februarie 1973, Statele Unite au
devalorizat pentru a doua oară dolarul, majorând preŃul
oficial al aurului de la 38 la 42,22 $ pe uncie. Totuşi,
intrările de capital în SUA au continuat şi în martie
1973, iar Ńările vest-europene şi Japonia au suspendat
obligaŃia lor de a interveni pe piaŃă. În acest fel,
sistemul de la Bretton Woods, cu parităŃile lui fixe, a
încetat să mai existe.
3. Sistemul de cursuri flotante
Din 1973 scena monetară internaŃională s-a Sistemul

caracterizat printr-o varietate de cursuri de schimb. monetar
Aproape toate statele dezvoltate practicau o anumită european
formă de flotare controlată. łările membre ale
ComunităŃii Economice Europene (CEE) au constituit
o zonă monetară (Sistemul Monetar European) cu
cursuri fixe între Ńările membre, însă variabile în raport
cu celelalte Ńări (aşa-numitul “şarpe valutar”).
Teoretic, există două sisteme de cursuri flotante: Flotare liberă
flotare liberă, în cadrul căreia băncile centrale nu au şi “condusă”
nici o intervenŃie pe piaŃă, respectiv nu cumpără şi nu
vând valută pentru a manipula cursul; flotare condusă,
în care băncile centrale intervin dacă piaŃa devine
“dezordonată”, cu alte cuvinte atunci când cursul

fluctuează mai mult decât o impun condiŃiile
economice fundamentale şi decât guvernele consideră
necesar.
Întrucât Ńările dezvoltate care practicau, în
comun sau separat, flotarea deŃineau aproximativ 2/3
din comerŃul mondial, flotarea cursurilor valutare a
avut o influenŃă la scară mondială. Cele mai multe din
Ńările în curs de dezvoltare au continuat să menŃină
parităŃi faŃă de dolar sau o altă valută. Alte Ńări au
hotărât să-şi alinieze valutele lor la un coş de valute.
În ambele cazuri s-a apelat la frecvente ajustări de
cursuri.
Jamaica ConferinŃa FMI din Jamaica (ianuarie 1976) a
legalizat măsurile provizorii impuse de circumstanŃe,
în speŃă trecerea la cursuri valutare flotante. Articolul
IV revizuit al FMI stipulează posibilitatea fiecărei Ńări
de a alege între sistemul de cursuri fixe sau cursuri de
schimb flotante. Este, totuşi, prevăzută posibilitatea
revenirii la cursuri fixe, dar ajustabile, dacă un număr
de Ńări ce deŃin în cadrul FMI 85% din voturi vor
considera că situaŃia din economia mondială permite
acest lucru.
Grafic XV.1
IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară
Cursul
Sfr/$ O
Excedentul
ofertei de Sfr
=interven Ńie
1200 • •
1000 •
C
C1
QC QO Cantitatea de Sfr
Pentru a asigura relaŃii ordonate între valute, Drepturi

Ńările membre ale FMI sunt chemate prin noile Speciale de
articole ale FMI să depună orice efort pentru a Tragere
menŃine economia şi finanŃele în stare de bună
funcŃionare, pentru a se evita fluctuaŃii dezordonate în
cursurile de schimb. Deasemenea, s-au depus eforturi
pentru crearea unui nou sistem de rezerve. În acest
sens, s-a aprobat instituirea Drepturilor Speciale de
Tragere (DST), ca principal instrument de rezervă, şi
reducerea importanŃei aurului şi a altor valute de
rezervă.
Creşterea deosebită a preŃului aurului a condus PreŃ de piaŃă
la o îngheŃare a rezervelor în aur. Ca rezultat, din aur
1974 băncile centrale au început să evalueze aurul
aproximativ la nivelul preŃurilor pieŃei. În 1975 s-a
căzut de acord, în principiu, să se renunŃe la preŃul
oficial al aurului. Din punct de vedere al volumului,
dolarul continuă să fie cea mai importantă valută de
rezervă, dar şi alte valute (euro, francul elveŃian, yenul
japonez) au căpătat funcŃii de rezervă. În speŃă, unele
Ńări membre OPEC şi-au diversificat în mod sistematic
în ultimii ani rezervele lor valutare.
Întrucât în cadrul unui regim de cursuri flotante, Coş valute
cursul propriu poate să oscileze în proporŃii diferite
faŃă de alte valute, a devenit vizibil faptul că urmărirea
schimbării cursului valutar faŃă de o singură valută, de
exemplu dolar, nu mai are semnificaŃie. De aceea, se
iau în consideraŃie schimbările faŃă de valutele
principalelor Ńări partenere, ponderând aceste valute cu
importanŃa Ńărilor partenere în comerŃul exterior al Ńării
respective. Astfel, un număr de bănci centrale şi alte
instituŃii calculează aşa-numiŃii indici de apreciere sau
depreciere ponderaŃi cu volumul comerŃului.
Dar şi o astfel de evoluŃie a cursurilor indică Curs real
aprecierea sau deprecierea “nominală” şi nu constituie
o indicaŃie reală cu privire la gradul de schimbare a
competitivităŃii externe a unei Ńări. Ca urmare, în
prezent se calculează cursurile de schimb reale prin
corectarea cursurilor “nominale” cu diferenŃele de
inflaŃie (comensurate prin preŃurile de consum,

preŃurile cu ridicata sau costul forŃei de muncă).
ExperienŃa cursurilor de schimb flotante
conduce la concluzia larg împărtăşită că noul sistem
nu a produs deplin rezultatele pe care s-a contat.
Politicile monetare şi intervenŃiile pe piaŃa valutară
întreprinse de principalele Ńări după întrunirea de la
Plaza din septembrie 1985 au marcat, pentru cele mai
multe guverne, o revizuire a poziŃiei lor în legătură cu
modul de funcŃionare al pieŃei valutare şi cu gradul în
care această piaŃă produce cursuri de schimb care să
fie în acord cu condiŃiile economice fundamentale.
Atât cursurile nominale, cât şi cele reale, au fost mai
puŃin stabile decât în cadrul sistemului instituit la
Bretton Woods.
Instabilitatea Au existat, însă, diferenŃe substanŃiale între Ńări
cursului în ceea ce priveşte fluctuaŃiile cursurilor valutare. În
general, cursurile de schimb efective ale unor Ńări cum
sunt Canada, FranŃa, R.F.G. şi Italia au fost relativ mai
puŃin instabile decât cele ale Japoniei, Angliei şi
Statelor Unite. Volatilitatea cursurilor de schimb
bilaterale reale ale Ńărilor participante la “şarpele
monetar” european a scăzut substanŃial de când acesta
a fost instituit. În acelaşi timp, cursurile de schimb ale
majorităŃii Ńărilor din afara “şarpelui monetar”, atât
bilaterale, cât şi cele efective, au manifestat o
instabilitate considerabil mai mare.
Din martie 1985, cea mai semnificativă evoluŃie
în domeniul cursurilor valutare a constituit-o scăderea
cursului dolarului. TendinŃa s-a accentuat şi după ce,
în septembrie 1985, miniştrii de finanŃe şi guvernatorii
băncilor centrale din SUA, Anglia, FranŃa, R.F.
Germania şi Japonia au convenit să intervină pe
pieŃele valutare în vederea atenuării tendinŃei de
subevaluare a monedei americane. Scăderea cursului
dolarului a continuat şi după 1986. La 22 februarie
1987, la reuniunea de la Paris, miniştrii de finanŃe şi
guvernatorii băncilor principalelor Ńări industrializate
au convenit acŃiunea conjugată pe piaŃă a autorităŃilor
monetare în vederea stabilizării cursurilor de schimb în

jurul nivelelor atinse la acea dată, considerate ca fiind
apropiate de nivelurile de echilibru dintre monedele
lor.
O evoluŃie semnificativă pe piaŃa valutară are
loc începând cu jumătatea anilor ’90, perioadă în care
economia americană a preluat rolul de motor al
economiei mondiale, economiile japoneză, germană,
vest-europeană, în general, intrând într-o fază de
accentuat declin, chiar de recesiune. Ca o consecinŃă,
dolarul american a manifestat o tendinŃă de apreciere
accentuată în raport cu celelalte principale valute.
Spre finele secolului XX, economia mondială a Crize
cunoscut şi patru mari crize financiare (mexicană, financiare
asiatică, rusească şi braziliană), care au afectat
substanŃial stabilitatea economică şi financiară
internaŃională. În aceste condiŃii, economiştii din
diverse Ńări examinează noi strategii care să asigure un
sistem financiar internaŃional echilibrat, bazat pe
existenŃa unor pieŃe monetare şi de capital
caracterizate prin profunzime şi lichiditate.
Tabel XV.1
EvoluŃia cursurilor de schimb
în perioada 1971-2001
Valute Dec. Mai Mai Dec. Ian.
1971 1976 1986 1990 2001
$/Frelv 3,8405 2,4940 1,8522 1,2783 1,5996
$/DM 3,2225 2,5535 2,2287 1,4950 2,0424
$/Frfr 5,1157 4,6865 7,1129 5,0745 6,8500
$/Lit 581,50 849,75 1527,40 1126,39 2022,05
$/Yen 308,00 298,70 166,99 133,50 116,55
₤/$ 2,6057 1,8237 1,5196 1,9246 1,5031
$/$can 1,0810 1,0220 1,3753 1,1597 1,4981
$/Euro 1,0445
Începând cu 1 ianuarie 2001 cele 13 Ńări UE

participante la Uniunea Economică şi Monetară au
adoptat € ca monedă comună. Dacă la început cursul
€/$ a evoluat în defavoarea €, începând din anul 2003
tendinŃa s-a inversat, înregistrându-se o apreciere

semnificativă a €, una din cauzele esenŃiale fiind
declinul creşterii economice în SUA şi diferenŃa de
dobânzi primare la cele două valute: 1% la $ pe piaŃa
americană şi 2% pe piaŃa vest-europeană. De fapt,
dacă autorităŃile americane au apelat la cele europene
să promoveze o politică a “dolarului ieftin”, ceea ce ar
contribui la redresarea mai accentuată a economiei
americane şi, în consecinŃă, a creşterii economice pe
plan mondial.
Aproape toate deciziile privind producŃia,
comerŃul şi finanŃarea se bazează pe motivaŃii de preŃ,
iar cursurile de schimb intră în preŃul bunurilor şi
serviciilor ce formează obiect al comerŃului
internaŃional. În mod corespunzător, volatilitatea
cursurilor de schimb şi lipsa de aliniere a acestora
areconsecinŃe importante pentru cantităŃile şi preŃurile
activelor tranzacŃionate pe plan internaŃional, în
special atunci când deciziile implică angajamente pe
termen lung, perioade în care cursurile de schimb pot
cunoaşte schimbări mari şi imprevizibile.
ConsecinŃele acestei stări de lucruri sunt
deosebit de ample asupra Ńărilor în curs de dezvoltare,
chiar dacă ele nu-şi flotează cursul independent. Dacă
o Ńară în curs de dezvoltare îşi leagă cursul valutar de
o singură valută, modificările în cursul de schimb
efectiv şi în cursurile de schimb bilaterale cu alte Ńări
sunt integral în afara controlului acestei Ńări şi pot să
nu fie favorabile poziŃiei sale competitive şi
necesităŃilor balanŃei sale de plăŃi. Chiar dacă cursul
este stabilit faŃă de un coş de valute şi în acest fel pot
fi evitate unele din aceste consecinŃe, problema
generală a instabilităŃii rămâne.
4. Sistemul monetar european
Reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene, din

9-10 decembrie 1991, care a avut loc la Maastricht –
Olanda a decis cea mai importantă reformă din istoria

Uniunii, respectiv crearea unei Uniuni Economice şi
Monetare (EMU). Pentru realizarea acestei uniuni au
fost parcurse patru stadii:
Stadiul 1: 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993. În CirculaŃie liberă
acest stadiu au fost îndeplinite măsurile pregătitoare, capital
respectiv eliminarea tuturor restricŃiilor din calea
circulaŃiei libere a capitalului şi atingerea unei inflaŃii
scăzute, a unui buget sănătos şi a unor cursuri de
schimb stabile între Ńările membre.
Stadiul 2: 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1998 Banca Centrală
În acest stadiu a fost înfiinŃat Institutul Monetar Europeană
European (IME), ca predecesor al Băncii Centrale
Europene (BCE), având ca obiectiv asigurarea cadrului
legislativ, organizaŃional şi logistic al BCE, precum şi
coordonarea politicilor monetare ale Ńărilor membre
înaintea instituirii EMU.
Stadiul 3: 1 ianuarie 1999 – 1 ianuarie 2002. Euro
Începând cu 1 ianuarie 1999 a fost adoptată moneda
comună euro de 13 din cele 27 Ńări membre ale UE
(fără Anglia, Irlanda, Danemarca, care nu au dorit să
adere la euro şi fără 11 Ńări mai recent aderate care nu
au întrunit criteriile de convergenŃă), a devenit
operaŃională Banca Centrală Europeană trecându-se,
astfel, la realizarea în fapt a Uniunii Economice şi
Monetare. Euro reprezintă bani în adevăratul sens al
cuvântului, cursurile de schimb al monedelor naŃionale
faŃă de euro fiind stabilite irevocabil, monedele
naŃionale rămânând în circulaŃie, până în 2002, ca
subunităŃi nezecimale ale euro. Începând cu 1 ianuarie
2001 Grecia, întrunind criteriile de convergenŃă, a
devenit cea de-a doisprezecea Ńară care a adoptat
moneda unică. În acest stadiu, tranzacŃiile cu ridicata
şi marile operaŃiunile comerciale ale Ńărilor
participante se efectuau în euro, în timp ce comerŃul
intern cu amănuntul şi micile tranzacŃii continua să se
realizeze în monedă naŃională.
Stadiul 4: 1 ianuarie 2002. Bancnotele şi banii

metalici euro se generalizează, iar bancnotele şi banii
metalici naŃionali ai Ńărilor participante sunt retraşi de
pe piaŃă. De asemenea, se scontează pe adeziunea la
euro şi a celorlalte trei Ńări vechi membre, precum şi a
altor Ńări recent aderate (11 state), constituindu-se
astfel cea mai mare uniune monetară din lume.
Mix politici Formarea uniunii monetare europene presupu-
ne existenŃa şi a unei uniuni economice. łările au de
ales între variantele fundamentale: inflaŃie mai scăzută
şi şomaj mai ridicat sau inflaŃie mai scăzută şi şomaj
mai redus. Pentru varianta considerată de ele optimă,
apelează la mixul de politici monetare, fiscale şi
bugetare considerate adecvate. Ori, dacă interesele şi
opŃiunile Ńărilor uniunii monetare în această privinŃă
nu sunt aceleaşi, rezultă politici monetare diferite. În
astfel de condiŃii nu este realizabilă o uniune monetară
fără o uniune economică.
Uniune Se consideră că uniunea monetară trebuie să fie
economică acompaniată de realizarea uniuni economice. Aceasta
presupune condiŃii economice relativ apropiate între
Ńările participante şi politici economice naŃionale
convergente, care să poată fi sintetizate într-o politică
economică armonizată şi finalmente comună.
Comisia Europeană apreciază că formarea
uniunii economice şi introducerea euro au efecte
favorabile pe termen lung. La nivel microeconomic
rezultă efecte de eficienŃă, datorită eliminării
cursurilor de schimb şi reducerii costului tranzacŃiilor
dintre Ńările membre, ceea ce duce la amplificarea
comerŃului interregional şi, în consecinŃă, a producŃiei.
La nivel macroeconomic, rezultă efecte de stabilizare,
datorate eliminării cursurilor şi unei mai mari
discipline monetare şi financiare, ceea ce reduce
primele de risc la dobânzi şi sporeşte investiŃiile.
Tabel XV.2
Impactul EMU asupra creşterii economice
(schimbări procentuale faŃă de un scenariu de bază)
łara 2000 2001 2002 2003 2010

łările UE 0,2 0,9 1,0 1,1 2,9
SUA, Canada, -0,1 0,0 0,0 0,1 0,1
Japonia
Alte Ńări -0,1 0,1 0,1 0,0 0,2
industrializate
łări în curs de 0,0 0,1 0,2 0,2 0,3
dezvoltare
În afară de efectele asupra creşterii economice

în plan regional şi mondial, Uniunea Economică şi
Monetară contribuie şi la redistribuirea responsabili-
tăŃilor în cadrul sistemului monetar internaŃional, în
conformitate cu importanŃa economică a grupărilor
regionale existente sau în curs de formare.
Sistemul monetar internaŃional actual, cu toate
transformările intervenite după colapsul sistemului
Bretton Woods, se caracterizează, în continuare, prin
rolul predominant al dolarului american, care este încă
cea mai utilizată valută în tranzacŃiile internaŃionale.
Astfel, rata internaŃionalizării valutelor (raportul dintre
ponderea exportului exprimat într-o valută şi ponderea
Ńării de emisiune în exportul mondial) este de 3,9%
pentru $, de 1,4% pentru €, de 0,6 pentru ¥. Se
conturează tot mai clar tendinŃa de formare a unui
sistem monetar internaŃional mult mai simetric. Astfel,
euro va deveni una din principalele valute utilizate pe
plan mondial, alături de dolarul american şi de yenul
japonez.
Sistem monetar UEP

internaŃional Pool aur
InterdependenŃe Acordul Smithsonian
Echilibru intern Curs flotant
Echilibru extern Curs flotant liber
Gold standard Curs flotant condus
Paritate ConferinŃa de la Jamaica
Curs fix DST
Gold specie standard PreŃ de piaŃă aur
Gold bullion standard Curs schimb real
Seigniorage Criză financiară
Control valutar EMU
Bretton Woods Integrare monetară
Convertibilitate Euro
Marje de intervenŃie BCE
DOT Reforme structurale
Probleme
1. Cum influenŃează aprecierea $ faŃă de € economia

SUA şi pe cea a Germaniei?
2. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra

sistemului de cursuri fixe şi sistemului de cursuri
flotante.
3. Care ar fi avantajele fixării cursului monedei

naŃionale faŃă de euro şi nu faŃă de $?
4. Dacă aŃi avea o economie de 100 de milioane de

lei în ce aŃi investi-o? ArgumentaŃi alegerea
făcută.
5. ArgumentaŃi de ce nu este posibilă o uniune

monetară fără o uniune economică.
Teste grilă
1. Sistemul gold specie standard s-a caracterizat prin:

a) fluctuaŃii majore ale cursului de schimb;
b) emisiunea de bani de hârtie cu acoperire în aur;
c) emisiunea de bani metalici în aur;
d) emisiune de bani de hârtie fără acoperire;
e) achitarea datoriilor externe în monedă naŃională.
2. Abandonarea sistemului gold standard a fost determinată de:

a) dezechilibrele balanŃelor de plăŃi;
b) inflaŃia scăzută;
c) devalorizarea valutelor;
d) echilibrarea balanŃelor de plăŃi;
e) aprecierea valutelor.
3. Ce caracteristici a avut sistemul monetar instituit la Bretton

Woods:
a) cursuri de schimb flotante;
b) cursuri de schimb fixe;
c) convertibilitatea tuturor valutelor;
d) menŃinerea controlului valutar;
e) interzicerea convertibilităŃii dolarului în aur.
4. Pool-ul aurului a presupus:

a) preŃ de piaŃă al aurului;
b) definirea în aur a Drepturilor Speciale de
Tragere;
c) stabilizarea preŃului aurului la nivelul oficial prin
intervenŃii pe piaŃă;
d) eliminarea marjelor de intervenŃie;
e) renunŃarea la convertibilitatea dolarului în aur.
5. Acordul Smithsonian a prevăzut:

a) majorarea preŃului oficial al aurului;
b) instituirea Drepturilor Ordinare de Tragere;
c) introducerea flotării conduse;
d) reducerea preŃului oficial al aurului;
e) lărgirea marjelor de intervenŃie la ±2,25%.
6. Prin ce se caracterizează sistemul de cursuri

flotante:
a) convertibilitatea dolarului în aur;
b) existenŃa unui preŃ oficial al aurului;
c) determinarea cursului pe piaŃa valutară;
d) cursuri valutare fixe cu marje de intervenŃie de
±1%;
e) instituirea drepturilor speciale de tragere (DST).
7. Constituie dezavantaje ale sistemului de cursuri

flotante:
a) previne speculaŃiile fără risc;
b) garantarea cursului prin intervenŃii ale băncilor
centrale;
c) cadru instabil al schimburilor comerciale;
d) operatorii sunt confruntaŃi cu riscuri mai mici
decât într-un sistem de cursuri fixe;
e) stabilitatea cursului de schimb.
8. Care dintre Ńările enumerate nu participă în

prezent la euro:
a) Italia;
b) Portugalia;
c) Spania;
d) Anglia;
e) Suedia.
9. În funcŃia sa de mijloc de tezaurizare, în cazul

sectorului privat, euro serveşte la:
a) facturarea comerŃului exterior;
b) exprimarea instrumentelor financiare;
c) intervenŃii pe piaŃa valutară;
d) cotarea preŃurilor pe pieŃele externe;
e) exprimarea rezervelor oficiale internaŃionale.
10. Nu se încadrează între efectele introducerii euro:

a) amplificarea comerŃului interregional;
b) reducerea costurilor tranzacŃiilor;
c) o mai mare disciplină monetară şi financiară;
d) creşterea şomajului în Ńările participante;
e) redistribuirea responsabilităŃilor în cadrul
sistemului monetar internaŃional.
PARTEA A PATRA
PROBLEME ECONOMICE MONDIALE

CURENTE
Gândirea şi teoria economică au evoluat în timp

ca oricare ramură a ştiinŃei, deşi într-un ritm mai lent
decât ştiinŃele tehnice, de exemplu.
În prezent, în dezbaterile teoretice pe plan
internaŃional sunt de actualitate patru teme majore ale
Economiei InternaŃionale ca ştiinŃă: politica industrială
a Ńărilor dezvoltate, dezvoltarea economică a Ńărilor în
curs de dezvoltare, tranziŃia la economia de piaŃă a
Ńărilor central-planificate, globalizarea economiei
internaŃionale şi dezvoltarea durabilă a omenirii.
CAPITOLUL XVI.
łĂRILE DEZVOLTATE ŞI
POLITICA INDUSTRIALĂ
Ar fi util, pentru început, să definim termenul de

“industrie”. În trecut (şi în prezent încă) economia era
clasificată în “industrie”, “agricultură”, “transporturi”
etc. Nomenclatoarele de ramuri economice şi de
produse urmează, încă, această clasificare.
łările dezvoltate şi politica industrială 285
În Ńările avansate termenul de industrie este

“Industrie”
folosit într-un sens larg, fără a fi riguros delimitat.
Potrivit unei definiŃii, o industrie este reprezentată de
firmele care comercializează produse mai mult sau mai
puŃin identice. Altă definiŃie susŃine că o industrie
reprezintă un grup distinct de întreprinderi
producătoare. În fine, o alta le îmbină pe cele două,
considerând că o industrie reprezintă o ramură
specifică de producŃie şi de comerŃ.
Este foarte probabil ca în viitor termenul de
industrie să fie tot mai mult perceput în sensul în care
este utilizat în prezent în Ńările dezvoltate. În jurul unor
activităŃi de bază se dezvoltă noi activităŃi, conexe sau
eterogene: o asociaŃie agricolă începe să producă
furaje concentrate, conserve de carne, având în proiect
şi un hotel turistic cu specific rural local; un combinat
chimic îşi dezvoltă propria producŃie de legume şi de
conserve de legume; o fabrică de automobile îşi
extinde activitatea pe piaŃa de capital, înfiinŃând o
societate de investiŃii financiare şi sponsorizează o
echipă de fotbal. Tot mai frecvent se utilizează
termenii de “agroindustrie”, “industria turismului”,
“industria audiovizualului”, “industria fotbalului”,
“industria financiară”, ”industria informaŃiilor”.
Termenul de “industrie” căpătă, în acest fel, un sens
mai larg, dacă nu unul nou, faŃă de tradiŃionalul sens al
termenilor de industrie sau de agricultură.
Rezultă că, atunci când discutăm despre politica
industrială, nu ne referim strict la industrie. Statele
Unite ale Americii sunt, de pildă, suspectate de
economişti că promovează o politică industrială prin
agricultură: subvenŃionând producŃia agricolă acordă o
subvenŃie indirectă producŃiei de tractoare şi de
combine, de exemplu. Politica industrială este, astfel, Politică
tot mai mult asimilată de economişti cu politica industrială
economică guvernamentală, în general. În cadrul
acesteia se disting, totuşi, politici sectoriale pe ramuri,
domenii mai mult sau mai puŃin omogene.
Politica industrială nu mai este un apanaj al

Ńărilor industrial avansate. Ea este mai mult sau mai
puŃin concret şi eficient promovată şi de Ńări în curs de
dezvoltare sau de Ńări în tranziŃie. În acest capitol vom
pune, însă, accentul pe politica industrială a Ńărilor
industrializate avansate, situaŃia specifică în celelalte
Ńări fiind tratată separat.
1. Rolul statului în economie
Politica industrială reprezintă un act subiectiv,

este promovată de guverne şi ea poate fi diferită în
cadrul aceleiaşi Ńări şi de la o Ńară la alta, în funcŃie de
interesele electoratului pe care îl reprezintă guvernul
aflat la putere. În această optică, economiştii îşi pun
două întrebări fundamentale: care este rolul guvernului
în economie şi cât de justificate din punct de vedere al
ştiinŃei economice sunt diferitele orientări şi mijloace
utilizate de politicile industriale.
Prag temporal, Atunci când economia se află în faŃa unui nou
prag de prag, delimitat în timp sau ca o schimbare de proporŃii,
schimbare astfel de întrebări devin stringente. Acum ne aflăm în
faŃa unor asemenea praguri: debutul în noul mileniu,
ca prag temporal şi transformarea amplă a economiilor
şi societăŃilor atât economic, cât şi politic în toate
Ńările dezvoltate, în curs de dezvoltare şi în tranziŃie, ca
prag de schimbare de proporŃii.
RevoluŃia Omenirea a traversat două valuri uriaşe de
informaŃională prefaceri: revoluŃia agrară, desfăşurată pe parcurs
milenar (“primul val”) şi revoluŃia industrială, care s-a
produs în decurs de numai 300 de ani (“al doilea
val”). Acum ne aflăm în plină desfăşurare a celui “de-
al treilea val”, revoluŃia informaŃională, în care cea
mai importantă formă de proprietate este intangibilă:
cunoaştere, informaŃie, idee, talent. Factorul uman
devine mai important decât capitalul în sensul
tradiŃional, economia vitezei înlocuieşte treptat
economia de scară, iar concurenŃa este bazată pe timp.
Este foarte probabil ca terenul luptei de concurenŃă să
treacă pe factorul timp, iar cel de “al treilea val” să

dureze numai câteva decenii.
Teoria avantajului comparativ, care explică Avantaj
localizarea activităŃilor economice în funcŃie de comparativ
dotarea cu factori şi de abundenŃa relativă a acestora,
pierde tot mai mult teren într-o lume în care industriile
intensive în cunoştinŃe şi în inovaŃie devin
preponderente, în care transporturile şi telecomunica-
Ńiile moderne asigură transferul rapid al mărfurilor şi
schimbul instantaneu de informaŃii, într-o lume în care
capitalul se localizează oriunde depistează proiecte de
investiŃii profitabile.
Spre deosebire de activităŃile secolelor XIX şi Avantaj
competitiv
XX, cele din secolul XXI nu mai au o localizare
determinată de dotarea naturală. Aşa cum am discutat,
deja, soarta Ńărilor nu mai depinde atât de zestrea
naturală hărăzită prin amplasarea pe un meridian sau
altul, cât de avantajele competitive pe care vor şti să şi
le valorifice investind în educaŃie, informaŃie,
cercetare, inovare şi talent.
La debutul în mileniul trei şi în contextul Rolul statului
schimbărilor profunde care au loc în economia
mondială revine în dezbaterea economiştilor un
subiect care a consumat multe energii: care este rolul
statului şi cum poate fi ameliorată eficienŃa acŃiunilor
sale. A devenit evident că o intervenŃie greşită a
statului în economie este mai dăunătoare decât o
neintervenŃie.
ExperienŃa postbelică a relevat atât limitele, cât
şi beneficiile intervenŃiei guvernamentale. łările cu
economie central planificată, dar şi multe Ńări în curs
de dezvoltare au fost victima unor strategii de
dezvoltare dominate de intervenŃia guvernamentală.
Chiar şi unele state industrial avansate s-au aflat în
situaŃia de a suporta nereuşita intervenŃiilor
guvernamentale şi de a-şi remodela mixul de politici
monetare şi fiscale, mutând accentul de la stat spre
mecanismele pieŃei.
Servicii În acelaşi timp, însă, nu se contestă, în general,

publice rolul benefic al statului în sfera serviciilor publice sau
limitării inegalităŃilor sociale. Banca Mondială,
analizând experienŃa postbelică a unui spectru larg de
Ńări industrializate, în curs de dezvoltare sau aflate în
faza de tranziŃie, a concluzionat că, dacă economia
dominată de stat a eşuat, acelaşi lucru se poate
întâmpla dacă se exclude complet rolul statului.
Adam Smith a demonstrat că guvernul conduce
prost economia. Economistul american Peter Drucker
subliniază că problema care se pune nu este cea
privind intervenŃia sau neintervenŃia guvernului, ci
legimitatea guvernului sub aspectul competenŃei de a
interveni benefic în economie.
Eşec de piaŃă Teoria economică recunoaşte funcŃia statului în
alocarea resurselor în cazul de eşec al pieŃelor, adică
atunci când piaŃa, funcŃionând imperfect, determină o
alocare greşită sau ineficientă a acestora. PiaŃa cu o
concurenŃă imperfectă nu poate asigura prin firmele
particulare serviciile colective pure, precum apărarea
naŃională, ordinea publică, securitatea persoanelor şi
bunurilor, justiŃia, reŃeaua sanitară, iluminatul public
etc.
ExternalităŃi Mecanismele pieŃei nu rezolvă nici situaŃiile în
care apar externalităŃi. Aşa cum am subliniat,
externalităŃile reprezintă efecte negative sau pozitive
rezultate dintr-o activitate asupra unor terŃi, fără ca cei
care le-au generat să folosească complet beneficiile
sau să suporte costurile acestor efecte (educaŃie,
cercetare, profilaxia unor boli = externalităŃi pozitive;
poluare = externalităŃi negative). Statul trebuie să
intervină pentru a favoriza externalităŃile pozitive şi
pentru a diminua externalităŃile negative.
PieŃe Statul are un rol important în crearea pieŃelor
concurenŃiale concurenŃiale (mărfuri, servicii, capital, muncă).
Monopolurile naturale exclud concurenŃa, determi-
nând creşterea preŃurilor, în scopul maximizării
profitului. Statul trebuie să influenŃeze, prin coduri de
conduită, comportamentul monopolurilor, mergând
până la sancŃionarea acestora sau chiar până la

asumarea responsabilităŃii de furnizare de mărfuri şi
servicii concurente.
Statul are, totodată, un rol în corectarea pieŃelor PieŃe
incomplete (când nu se asigură un bun sau serviciu incomplete
de piaŃa liberă), în situaŃia de asimetrie a informaŃiei
(când părŃile la o tranzacŃie nu sunt egal informate) sau
în cazul de hazard (când apar evenimente
imprevizibile care depăşesc posibilitatea sistemului de
asigurare).
În plus, dar nu în ultimul rând, statul are un rol Echitate
necontestat în ameliorarea echităŃii sociale, neasigurată socială
prin mecanismele pieŃei libere. Aceasta constituie
substanŃa funcŃiei de distribuire a statului.
Rezultă că statul poate avea funcŃii minimale
(apărare, ordine publică, management macroecono-
mic), funcŃii intermediare (educaŃie, mediu) şi funcŃii
activiste (dezvoltarea pieŃelor, iniŃiativă de activităŃi).
Statul are, deci, un câmp larg de activitate.
Exercitarea funcŃiilor minimale, intermediare şi
activiste poate fi de asemenea natură încât profitul care
rezultă să nu acopere niciodată cheltuielile pentru
realizarea lor de un individ sau un grup mic de
indivizi.
Se înŃelege că intervenŃia statului în economie
este mai mult sau mai puŃin intensă, acoperă în mai
mare sau în mai mică măsură funcŃiile sale în raport de
situaŃia concretă a fiecărei Ńări. EficienŃa statului poate
fi apreciată concomitent prin realizarea obiectivelor pe
care şi le-a propus şi prin costul intervenŃiei sale. Dacă
intervenŃia se soldează cu un efect mai mare decât
costul intervenŃiei, care este o povară pentru întreaga
societate, atunci intervenŃia poate fi considerată ca
fiind calificată.
Tabel XVI.1
FuncŃiile statului în economie
ÎmbunătăŃirea
Corectarea eşecurilor pieŃei
echităŃii
Furnizare serviciilor colective pure Protejarea săracilor
- Apărare; - Programe pentru
- Lege şi ordine publică; eliminarea sărăciei;
- Drepturi de proprietate; - IntervenŃii în caz de
- Management macroeconomic; dezastre.
- Sănătate publică
Reglementare InformaŃie
ExternalităŃi Asigurări sociale
monopoluri asimetrică
- EducaŃie - Politica - Asigurări - Pensii;
elementară; antitrust; (sănătate, viaŃă, - AlocaŃii;
- ProtecŃia - Reglementarea pensii); - Asigurări de şomaj.
mediului activităŃilor - Reglementări
publice. financiare;
- ProtecŃia
consumatorului
Coordonarea activităŃii private Redistribuiri
- Încurajarea dezvoltării pieŃelor; Redistribuirea de
- IniŃiative în sensul dezvoltării constelaŃiilor active.
(clusters) de activităŃi.
2. Politica industrială
Dacă în privinŃa rolului general al statului în

asigurarea cerinŃelor economice fundamentale ale unei
Ńări nu există controverse teoretice majore, în ceea ce
priveşte intervenŃia în reglementarea activităŃii
economice şi mai ales în promovarea unor politici
industriale disputele sunt aprinse.
Politica Politica industrială poate fi definită ca o
industrială intervenŃie a guvernului în viaŃa economică reală în
scopul influenŃării ei în sensul satisfacerii unor
necesităŃi de ordin general ale Ńării prin asigurarea unei
funcŃionări eficiente a pieŃelor şi, în consecinŃă, a
creşterii economice reale.
Politica industrială se află, prin obiectivele şi

instrumentele utilizate, în zona de interferenŃă a
politicilor monetare şi fiscale, şi se încadrează
contextului mai larg al strategiei de dezvoltare
orientate fie spre interior (când dezvoltarea se
întemeiază pe substituirea importurilor şi cererea
internă), fie spre exterior (când este promovat
exportul, iar suportul creşterii îl constituie cererea
externă).
a) Obiectivele politicii industriale

În anii ’50 ai secolului XX principalul obiectiv Substituirea
al politicilor industriale a fost industrializarea prin importurilor
substituirea importurilor. S-au practicat cu precădere
politici sectoriale, acŃionându-se asupra structurii de
producŃie prin măsuri care discriminau între industrii.
Guvernele au acordat, de regulă, sprijin metalurgiei,
chimiei de mare tonaj, construcŃiei de maşini grele şi
producŃiei de energie electrică. Ele au adoptat politici
protecŃioniste la adăpostul cărora să se poată dezvolta
industriile naŃionale.
În anii ’60 ai secolului trecut, politicile Concentrare
industriale au urmărit crearea unei baze industriale industrială
capabile să se adapteze liberalizării comerŃului
internaŃional şi fluxurilor internaŃionale de capital. În
acest scop, intervenŃiile guvernamentale au stimulat
concentrarea activităŃilor industriale în companii
puternice, capabile să facă faŃă competiŃiei de pe piaŃa
internaŃională, stimulentele fiind de regulă acordate
prin selectarea “câştigătorilor” şi “perdanŃilor”. Gradul
de protejare a economiilor naŃionale a început să se
atenueze.
În anii ’70, când efectele intervenŃionismului s-au ProtecŃia
făcut deja resimŃite, obiectivul principal al politicilor concurenŃei
industriale a devenit corectarea distorsiunilor create
prin politicile anterioare: un grad de concentrare
excesivă a industriilor naŃionale şi un nivel îngrijorător
şi galopant al poluării. Ca atare, au predominat
politicile vizând protecŃia concurenŃei, reducerea
poluării şi promovarea măsurilor de protecŃie a

mediului. În aceşti ani, climatul economic a înregistrat
schimbări datorită şocurilor petroliere şi creşterii, ca o
consecinŃă a acestora, a preŃurilor la materii prime şi a
ratei inflaŃiei. În acelaşi timp, concurenŃa crescândă
din partea noilor Ńări industrializate (NIC) şi
schimbările tehnologice rapide au avut efecte atât
asupra producŃiei interne, cât şi a comerŃului
internaŃional. Majoritatea Ńărilor dezvoltate şi în curs
de dezvoltare s-au dovedit a fi nepregătite în faŃa
acestor evenimente şi incapabile să se adapteze cu
promptitudine la condiŃiile economice în continuă
schimbare. RigidităŃile în alocarea resurselor şi
volumul în scădere al cererii şi producŃiei au
determinat creşterea şomajului.
Societate În fine, începând cu anii ’80 şi ’90, obiectivele
informaŃională urmărite de politicile industriale au evoluat spre
crearea condiŃiilor reclamate de tranziŃia la societatea
informaŃională. Ca atare, s-a manifestat un interes
crescând pentru programele de promovare a cercetării
şi de stimulare a investiŃiilor intangibile, pentru
crearea reŃelelor informaŃionale care să contribuie la
difuzarea rapidă a cunoştinŃelor şi pentru dezvoltarea
şi modernizarea ofertei de infrastructuri. Fără îndoială,
în perioada actuală politicile industriale vor viza în şi
mai mare măsură cerinŃele societăŃii informaŃionale.
Eşecurile politicilor intervenŃioniste s-au
dovedit a fi mult mai clare în deceniul nouă. Sub
presiunea conjugată a globalizării şi progresului
tehnic, structura întreprinderilor s-a transformat
radical. Politicile de alegere a industriilor strategice
concepeau firma ca un subiect bine identificat.
Adoptarea deciziilor strategice, o mare parte a
procesului de producŃie se presupuneau ca aparŃinând
aceleaşi companii şi localizate, mai mult sau mai
puŃin, în acelaşi loc. În schimb, noile modele percep
întreprinderea sub forma unei reŃele. Actualmente, se
asistă la tranziŃia de la economie mondială
caracterizată prin unităŃi de producŃie de mare serie la
o economie a reŃelelor bazată pe "partajarea"

cunoştinŃelor.
Drept urmare, întreprinderile se angajează în Firme virtuale
ample procese de restructurare pentru a beneficia de
externalităŃile din producŃie şi cerere. Acestea îşi
creează relaŃii de lungă durată cu întreprinderile din
amonte şi din aval, relaŃii dominate de utilizarea
informaŃiilor şi nu de exercitarea controlului. Pentru
asigurarea funcŃionalităŃii reŃelelor, acestea construiesc
structuri informaŃionale şi organizaŃionale complexe
care adesea valorează mult mai mult decât capitatul
fizic. De aceea, se poate afirma că se înregistrează o
evoluŃie rapidă către ceea ce se numeşte "firmă
virtuală".
În acest cadru, politica industrială promovată nu
poate să fie decât orizontală. Numai prin stabilirea
condiŃiilor generale, guvernele pot prezerva reŃeaua
industrială locală şi, totodată, pot evita dislocarea
industriilor performante. De asemenea, schimbarea
mentalităŃii din anii '90 a însemnat şi supravegherea
funcŃionalităŃii nu numai a pieŃei produselor şi
serviciilor, dar şi a pieŃelor factorilor de producŃie, în
special a pieŃei muncii, precum şi a pieŃelor financiare.
Alte componente ale costurilor de producŃie cum ar fi
costurile impuse de intervenŃia guvernamentală şi rolul
îndeplinit de infrastructură au început să preocupe
opinia publică.
Şi instrumentele politicii industriale s-au
schimbat. IntervenŃiile directe în mecanismele pieŃei,
cum ar fi stabilirea preŃurilor şi reglarea cantităŃilor de
produse existente pe piaŃă, au fost în mod gradual
abandonate, fiind preferate acele instrumente ce au
drept obiectiv înlăturarea obstacolelor din calea liberei
funcŃionări a pieŃei şi îmbunătăŃirea climatului
concurenŃial.
În acest fel, vechea politică industrială a fost Economie
înlocuită cu aşa-numita politică de competitivitate a competitivă
industriei şi economiei. O economie este considerată
competitivă dacă populaŃia se bucură de un standard
ridicat de viaŃă, în creştere şi o rată mare a ocupării

forŃei de muncă. În plus, creşterea economică trebuie
să fie durabilă, pentru a nu intra în contradicŃie cu
obiectivele sociale şi de protecŃie a mediului
înconjurător.
b) Instrumentele politicii industriale

IntervenŃie IntervenŃia guvernamentală în cadrul politicii
directă şi industriale se realizează fie în formă directă (legislaŃie
indirectă specială, intervenŃie administrativă, investiŃii publice),
fie indirectă (facilităŃi fiscale, subvenŃii, finanŃare
direcŃionată). Fiecare dintre aceste căi de intervenŃie
dispune de un vast arsenal de instrumente.
Tabel XVI.2
Instrumentele politicii industriale
IntervenŃie directă IntervenŃie indirectă

- LegislaŃie specială - FacilităŃi fiscale
- IntervenŃie administrativă - SubvenŃii
- InvestiŃii publice - FinanŃare directionată
- IntervenŃie directă
LegislaŃie În categoria intervenŃiilor directe, legislaŃia
specială specială poate include reglementări privind: protecŃia
şi/sau promovarea unor industrii tinere; restructurarea
industriilor în declin; stimularea exporturilor; limitarea
importurilor; sprijinirea investitorilor interni;
încurajarea investiŃiilor străine; stimularea
întreprinderilor mici şi mijlocii. Este de remarcat
faptul că, în timp ce legislaŃia specială este impusă de
anumite condiŃii temporare, experienŃa practică a
diverselor state demonstrează o certă tendinŃă spre
permanentizare a utilizării acesteia, de cele mai multe
ori efectul ei devenind dăunător într-un context
schimbat.
IntervenŃie IntervenŃia administrativă poate îmbrăca şi ea o
administrativă varietate de forme, între care: standardizarea;
licenŃierea; diseminarea informaŃiei; fixarea unor
limite minime de scară a producŃiei; controlul
preŃurilor; planificarea indicativă; restricŃii cantitative

în comerŃul exterior; reorganizarea administrativă;
lichidarea administrativă; privatizarea etc. În general,
intervenŃiile administrative conduc la deficienŃe în
alocarea resurselor şi pierderi de bunăstare socială, dar
unele dintre acestea pot juca un rol benefic în
corectarea imperfecŃiunilor pieŃei (standardizare,
licenŃiere, diseminarea informaŃiei) sau în asanarea
sectorului de stat (reorganizare sau lichidare
administrativă, privatizare).
InvestiŃiile publice constituie o altă formă de InvestiŃii
intervenŃie directă, având ca scop: dezvoltarea publice
infrastructurilor; implicarea în programele de
restructurare a unor industrii; sprijinirea industriilor
embrionare sau din anumite regiuni. InvestiŃiile
publice în infrastructuri generează incontestabile
externalităŃi pozitive pentru economie în ansamblul
său şi pentru sectorul industrial în particular, dar pot
da naştere şi unor fenomene nedorite, cum ar fi efectul
de evicŃiune (absorbirea de către guvern a resurselor
limitate ale societăŃii, reducerea accesului sectorului
privat la acestea).
- IntervenŃie indirectă
Guvernele pot interveni indirect în economie FacilităŃi
prin acordarea de facilităŃi fiscale: reduceri sau fiscale
exceptări de la plata unor impozite directe sau
indirecte; deprecierea accelerată a capitalului tehnic
fix; reglementări permisive în ceea ce priveşte regimul
provizioanelor (acoperirea fluctuaŃiilor de preŃuri, de
curs de schimb sau a unor debitori dubioşi);
reevaluarea capitalului tehnic fix; deductibilitatea unor
categorii de cheltuieli (pentru cercetare-dezvoltare,
reconversie profesională etc.). FacilităŃile privind
impozitele directe sau indirecte generează distorsiuni
în alocarea resurselor. În schimb, cele privind regimul
deprecierii capitalului, regimul provizioanelor,
reevaluarea capitalului tehnic fix şi deductibilitatea
unor cheltuieli au un efect pozitiv asupra fluxurilor de
lichidităŃi.
SubvenŃii SubvenŃiile pot viza oferta de bunuri şi servicii

destinate consumului intermediar, investiŃiilor sau
exportului, precum şi unele industrii (embrionare,
aflate în proces de restructurare sau din anumite
regiuni) sau unele activităŃi (investiŃii, cercetare-
dezvoltare, pregătire sau reconversie profesională,
protecŃia mediului). Bine concepute şi administrate,
unele subvenŃii cu rol în corectarea eşecurilor pieŃei
pot contribui la o ameliorare a alocării resurselor în
economie. Însă subvenŃiile care afectează costurile
marginale ale producătorilor distorsionează prin
semnale viciate deciziile de producŃie şi investiŃii.
FinanŃare FinanŃarea direcŃionată are, de regulă, aceleaşi
direcŃionată Ńinte ca şi subvenŃiile. DistincŃia intervine în ceea ce
priveşte sursa fondurilor utilizate: în timp ce
subvenŃiile provin din bugetul public, finanŃarea
direcŃionată se face prin sistemul financiar-bancar. Ea
este, de regulă, însoŃită şi de subvenŃionarea explicită
(prin bugetul public) sau implicită (prin sistemul
financiar-bancar). FinanŃarea direcŃionată generează
fenomenul de evicŃiune şi conduce la creşterea ratelor
reale ale dobânzii.
3. Argumente pro şi contra politicii industriale
IntervenŃia statului în economie şi, în particular,

măsurile de politică industrială nu dispun de un suport
foarte solid în teoria economică. Disputele dintre
adepŃii şi oponenŃii politicii industriale folosesc adesea
argumente acumulate în mod empiric, din analiza
experienŃelor practice ale unor Ńări care fie au avut
succes, fie au eşuat. De asemenea, se apelează la
criterii plauzibile pentru selectarea câştigătorilor,
aparent fundamentate economic, dar inapte să reziste
unei analize mai atente. Singurele argumente care
justifică din punct de vedere economic necesitatea
politicii industriale sunt cele furnizate de situaŃiile de
eşec al pieŃelor.
Tabel XVI.3
Argumente pro şi contra politicii industriale
Argumente aparent Argumente

fundamentate economic Fundamentate economic
1. Încurajarea industriilor cu un 1. Eşecurile de piaŃă
nivel ridicat al valorii adăugate - Nerealizarea economiilor de
pe lucrător scară
2. Încurajarea industriilor - Bunuri colective
intermediare - PieŃe incomplete
3. Promovarea industriilor cu un - InformaŃii incomplete
potenŃial mare de creştere în - ConcurenŃă imperfectă
viitor - ExternalităŃi
4. Contracararea efectelor - Transfer de factori
generate de politicile 2. Eşecurile de guvernare
industriale ale altor state - RigidităŃi
- Cunoaşterea imperfectă
a) Argumente aparent fundamentate

economic
O parte a argumentaŃiei folosite în mod curent
pentru a justifica necesitatea unei politici industriale se
întemeiază pe anumite criterii utilizate în selecŃia
câştigătorilor, care par plauzibile din punct de vedere
economic, dar nu rezistă unei analize mai serioase.
Cu precădere în Ńările puternic industrializate,
dar nu numai, s-a susŃinut încurajarea de către stat fie a
industriilor cu un nivel mai ridicat al valorii adăugate
pe muncitor, fie a industriilor intermediare cu rol de
liant în crearea unor lanŃuri industriale, a industriilor
cu perspective de creştere mai mari sau, pur şi simplu,
a acelora selectate de alte guverne în cadrul strategiilor
lor industriale.
- Încurajarea industriilor cu nivel ridicat al
valorii adăugate pe lucrător
În orice economie nivelul valorii adăugate pe
muncitor variază mult de la o industrie la alta. Acest
fapt a generat ideea că, dacă o Ńară reuşeşte să-şi
alcătuiască un mix industrial în care predomină

industriile cu valoare adăugată mare pe muncitor, Ńara
respectivă îşi poate asigura, pe această cale, creşterea
venitului naŃional. În realitate, valoarea adăugată pe
muncitor poate fi mare în industrii cu situaŃii extrem
de diferite: poate fi cazul unor industrii intensive în
forŃă de muncă superior calificată, intensive în
cunoştinŃe şi inovaŃie, dar poate fi şi cazul unor
industrii intensive în capital, în care input-urile pe
muncitor sunt ridicate.
Intensitate în Într-o economie în care mecanismele pieŃei
muncă şi în funcŃionează normal, trecerea de la industrii intensive
capital în forŃă de muncă mai puŃin calificată, la industrii
intensive în capital, precum şi trecerea de la industrii
intensive în capital spre cele intensive în cunoştinŃe,
inovare şi forŃă de muncă superior calificată se
realizează ca o consecinŃă naturală a forŃelor pieŃei.
Dacă nu există nici o disfuncŃionalitate a pieŃei,
alocarea resurselor este deja optimă, deci intervenŃia
prin politici industriale este inoportună. Dar chiar dacă
există eşecuri ale pieŃei, necesitatea intervenŃiei este
încă sub semnul întrebării, neexistând certitudinea că
disfuncŃionalitatea a condus la o subalocare şi nu la o
supraalocare de resurse în industriile intensive în
capital. Dirijând un plus de resurse spre aceste
sectoare (în care poate exista un exces) se accelerează,
pe termen scurt, creşterea şomajului, un efect nefast,
pe care nimeni nu-l aşteaptă de la politica industrială,
adâncindu-se în acelaşi timp dezechilibrul deja
existent în alocare.
- Încurajarea industriilor intermediare
Efect Unul dintre argumentele frecvent utilizate în
multiplicator sprijinul măsurilor de politică industrială este acela al
necesităŃii unor stimulente speciale pentru sectoarele
intermediare care, prin input-urile furnizate pentru alte
industrii, pot declanşa efecte de multiplicare în
economie.
Popularitatea unui astfel de argument pare a se
întemeia mai degrabă pe reacŃii subiective, teoria
economică nesusŃinând validitatea sa. Astfel, în cazul

economiilor cu mecanisme de piaŃă funcŃionale, unde
nu se constată un eşec sau insuficienŃă a pieŃei, nu pot
fi motive pentru care să existe suspiciunea că
producŃiei de bunuri intermediare îi sunt alocate prea
puŃine resurse. Alocând resurse în plus, nu se poate
obŃine o creştere a venitului naŃional.
- Promovarea industriilor cu potenŃial mare
de creştere în viitor
O altă motivaŃie, des utilizată, este aceea că Alegere
politica industrială ar trebui să aibă în vedere câştigători
promovarea industriilor cu mare potenŃial de creştere.
Este, cu alte cuvinte, menită să “aleagă câştigătorii” şi
să încurajeze forŃa de muncă şi capitalul să migreze
către activităŃile selectate.
În situaŃia în care piaŃa funcŃionează
corespunzător, aceasta chestiune se rezolvă de la sine:
capitalul şi forŃa de muncă vor alege câştigătorii,
respectiv industriile care, prin perspectivele estimate
de creştere, le vor asigura profituri şi, respectiv, salarii
mai atractive. Guvernele nu pot decât cu mare
dificultate şi asumându-şi un grad de risc foarte ridicat
să se lanseze în asemenea acŃiuni, iar experienŃa
practică demonstrează că în puŃine Ńări şi numai uneori
selecŃia câştigătorilor de către stat s-a dovedit corectă
şi a avut succes.
- Contracararea efectelor generate de
politicile industriale ale altor state
Acest argument este cel mai adesea folosit în Contracarare
Statele Unite, atunci când se încearcă promovarea
politicii industriale ca reacŃie defensivă. AvocaŃii
acestei atitudini susŃin că în situaŃia în care alte Ńări
sprijină o industrie determinând, în consecinŃă,
contracŃia respectivei industrii în SUA, ar fi necesar
ca SUA să reacŃioneze acordând, la rândul său, sprijin
industriei sale naŃionale. Ei pretind, că în acest fel, s-ar
contracara efectul influenŃării structurii industriale
americane prin politicile industriale promovate de alte
state.
Adversarii acestei argumentaŃii susŃin că,

indiferent dacă alte Ńări devin efectiv mai eficiente
într-o activitate anume sau doar determină scăderea
preŃurilor prin subvenŃii, din punctul de vedere al
Statelor Unite realitatea este una singură, anume o
deplasare defavorabilă a avantajelor comparative. FaŃă
de aceasta, piaŃa americană operează automat ajustarea
necesară, transferând resursele dinspre activitatea
respectivă spre altele mai rentabile. Dacă piaŃa
funcŃionează corect, nu mai este nevoie de intervenŃia
guvernului.
b) Argumente fundamentate economic

- Eşecurile de piaŃă
Teoria economică demonstrează că, în condiŃii
de concurenŃă perfectă, piaŃa realizează o alocare
eficientă a resurselor. Sistemul produce, în acest caz,
ceea ce oamenii doresc, la costurile cele mai mici,
atingând optimul: nici o modificare a alocării
resurselor, a mixului activităŃilor productive sau a
distribuŃiei nu va conduce la creşterea bunăstării unora
fără să determine scăderea bunăstării altora.
PieŃe În practica economică nu există piaŃă perfect
imperfecte concurenŃială. Există pieŃe ale unor produse ce
întrunesc în mare măsură caracteristicile pieŃei cu
concurenŃă perfectă: număr mare de firme cu acelaşi
profil, relativ mici, inapte să controleze preŃurile,
produse omogene, acces liber pe piaŃă. În paralel cu
acestea, pieŃele altor produse sunt, însă, fie
monopolizate, fie influenŃate de comportamentul
strategic al câtorva firme constituind un oligopol, fie
pieŃe pe care se confruntă, într-o competiŃie
monopolistă, companii ce apelează la diferenŃierea
produselor şi impunerea unor mărci la adăpostul
cărora pot beneficia de avantajele unei poziŃii similare
celei de monopol.
Cu o organizare atât de diversificată şi
complexă, economia de piaŃă, în ansamblul său, nu
este şi nu poate fi o piaŃă perfectă. Ca atare,
mecanismele sale funcŃionează uneori defectuos,

înregistrând eşecuri în alocarea resurselor şi utilizarea
lor eficientă, fiind necesară intervenŃia guvernamen-
tală.
Primul argument este nerealizarea economiilor Economii
de scară. Teoria şi practica economică susŃin ideea de scară
unei mai bune utilizări a resurselor odată cu creşterea
gradului de concentrare a producŃiei. Acolo unde o
dublare a input-urilor determină obŃinerea unei
producŃii mai mari decât dublul nivelului produs
iniŃial, se spune că se obŃin economii de scară.
Mecanismele pieŃei sunt uneori incapabile să asigure
dezvoltarea anumitor întreprinderi sau industrii astfel
încât acestea să obŃină economii de scară. Ca atare, ele
nu devin suficient de competitive pentru a pătrunde pe
anumite pieŃe, nu reuşesc să dea resurselor cea mai
eficientă utilizare şi generează o pierdere relativă de
valoare. În aceste situaŃii, adepŃii politicii industriale
susŃin necesitatea intervenŃiei guvernului prin politici
adecvate, prin reglementări speciale (protecŃia
industriilor tinere), prin intervenŃie administrativă
(fixarea unor limite minime de scară a producŃiei), prin
investiŃii publice şi prin subvenŃii. Dar intervenŃia în
sensul stimulării creşterii gradului de concentrare a
producŃiei poate conduce la distorsiuni noi, la
oligopoluri care generează noi eşecuri de piaŃă,
precum şi un comportament necompetitiv, fiind
necesare noi intervenŃii în lanŃ, la nesfârşit, devenind
tot mai complexe şi cu urmări tot mai greu de prevăzut
şi controlat.
Al doilea argument se referă la insuficienta Bunuri
asigurare a unor bunuri colective. Societatea are colective
nevoie de o gamă largă de bunuri colective, pe care
sectorul privat nu le poate furniza, nefiind stimulat de
piaŃă să facă acest lucru. Urmărind maximizarea
profitului, firmele nu vor opta să investească în
activităŃi care fie nu aduc profit, fie sunt extrem de
costisitoare, oferind un câştig nesigur, într-un orizont
de timp îndepărtat. În această ultimă categorie
este inclusă cercetarea fundamentală. Deşi atât de

importantă pentru competitivitatea pe termen lung,
cercetarea fundamentală nu este suficient susŃinută de
sectorul privat, lăsând în seama altora asumarea
costurilor şi riscurilor şi sperând să beneficieze ulterior
de rezultatele obŃinute. O astfel de optică conduce la
un nivel necorespunzător de dezvoltare a cercetării
fundamentale şi impune intervenŃia corectoare a
statului care poate, prin politica industrială, să susŃină
acest sector şi prin el să creeze premisele dezvoltării
de perspectivă a economiei. IntervenŃiile de asemenea
natură au numai consecinŃe pozitive şi nu induc
distorsiuni, fapt pentru care există un consens în ceea
ce priveşte oportunitatea lor.
PieŃe Al treilea argument vizează pieŃele incomplete.
incomplete Atunci când mecanismele pieŃei nu sunt apte să
asigure bunuri sau servicii pentru care există cerere,
este nevoie de măsuri de stimulare din partea
guvernelor. Astfel de intervenŃii Ńin de politica
industrială în măsura în care au incidenŃă asupra
sistemului industrial. Aceasta ar putea fi, spre
exemplu, cazul unor măsuri prin care se extinde în
zone rurale îndepărtate piaŃa creditului sau
asigurărilor, urmărindu-se încurajarea dezvoltării
unor activităŃi industriale care să valorifice resursele
locale.
InformaŃii Al patrulea argument are în vedere existenŃa
incomplete unor informaŃii incomplete. ForŃele pieŃei determină
o subproducŃie de informaŃii din categoria acelora
care nu pot aduce prin vânzare un câştig suficient de
atractiv. Costurile înmagazinării şi diseminării acestui
gen de informaŃii sunt prea mari pentru a putea fi
suportate de particulari, iar lipsa sau insuficienŃa lor
poate conduce la decizii greşite, cu consecinŃe grave
pentru firmele care le-au adoptat şi pentru economie,
care risipeşte resurse. De aceea, există un interes al
societăŃii pentru ca insuficienŃele informaŃionale
generate de mecanismele imperfecte ale pieŃei să fie
suplinite prin măsuri ale statului privind instituirea
unor agenŃii specializate în administrarea

diverselor categorii de informaŃii.
Al cincelea argument abordează existenŃa ConcurenŃă
concurenŃei imperfecte. Companiile private sunt imperfectă
interesate să atingă dimensiunile optime pentru a
obŃine economii de scară. Uneori sunt sprijinite în
acest sens şi prin politici guvernamentale, care vizează
o utilizare mai eficientă a resurselor. Foarte des se
întâmplă ca această concentrare a producŃiei să
conducă la limitarea drastică a numărului de
întreprinderi de pe o piaŃă, creând poziŃii de monopol
sau oligopol şi generând, în consecinŃă,
comportamente necompetitive. La aceste situaŃii se
adaugă şi cazul particular al monopolurilor naturale, în
care economiile intervin la o scară atât de mare încât,
practic, nu este loc pe piaŃă decât pentru un singur
producător. O piaŃă în care concurenŃa nu este liberă
nu poate aloca eficient resursele. Din acest motiv,
intervenŃia guvernamentală în sprijinul întreŃinerii unui
mediu concurenŃial are o justificare economică solidă.
Statul poate interveni prin reglementări care să
limiteze formarea monopolurilor şi oligopolurilor, să
impună celor existente un anumit “cod de conduită”
şi să faciliteze accesul pe piaŃă al mai multor
concurenŃi.
Al şaselea argument se referă la externalităŃi. ExternalităŃi
Aşa cum am văzut, externalităŃile sunt consecinŃe
negative sau pozitive ale unei activităŃi reflectate
asupra unor terŃi, fără ca piaŃa să determine pe cei ce
le-au generat să suporte costul efectelor negative sau
să folosească integral beneficiile efectelor pozitive ale
activităŃii lor. Pentru ca societatea, unele colectivităŃi
sau chiar unele companii sau indivizi să nu suporte
costuri externe excesive, statul trebuie să intervină
pentru a limita amploarea acestor efecte negative. Prin
reglementări privind protecŃia mediului şi impunerea
unei conduite mai prietenoase faŃă de acesta, prin
combinaŃii de impozite şi subvenŃii şi prin aplicarea de
sancŃiuni, statul poate corecta efectele secundare
nedorite generate de activitatea economică.

ExternalităŃile pozitive sunt, desigur, benefice pentru
terŃi şi, în mod firesc, se justifică să fie încurajate. Dar
şi aici apare o problemă, care de această dată afectează
partea generatoare de beneficii externe. Există o
incapacitate de însuşire a tuturor beneficiilor activităŃii
desfăşurate de un întreprinzător, care îl poate face
reticent în a-şi asuma riscurile şi costurile implicate de
aceasta. Este, pe de o parte, vorba de “costurile de
început” suportate de o firmă care iniŃiază activităŃi
noi, costuri pe care cei ce pătrund ulterior pe o piaŃă
deschisă nu le mai suportă. Aceste costuri se manifestă
ca o formă de penalizare a celor care inovează, îşi
asumă riscuri şi produc valori noi, acŃionând ca o frână
a spiritului întreprinzător. Statul trebuie să intervină
asigurând anumite forme de compensare a costurilor
suplimentare şi stimulând cât mai mult posibil
multiplicarea unor astfel de iniŃiative, ce constituie
însuşi motorul progresului.
Transfer de În fine, al şaptelea argument are în vedere
factori dificultăŃile în transferul de factori. PiaŃa nu poate
asigura în toate cazurile un transfer operativ al
factorilor de producŃie din sectoarele în regres (“sunset
industries”) spre cele în ascensiune (“sunrise
industries”). Problemele cele mai serioase apar în ceea
ce priveşte forŃa de muncă. Unele industrii în
ascensiune pot ele însele investi în calificarea sau
recalificarea personalului de care au nevoie dar, de
regulă, ele nu vor fi tentate să preia în acest scop
angajaŃii eliberaŃi din industrii aflate în declin care de
cele mai multe ori au o pregătire mai puŃin adecvată
domeniilor noi şi care se încadrează în categorii de
vârstă neatractive. De aceştia se va ocupa, în primul
rând, statul prin programele sale de protecŃie socială şi
de reconversie a forŃei de muncă.
- Eşecurile de guvernare
Deşi eşecurile de piaŃă constituie o argumentaŃie
larg acceptată în favoarea utilizării politicilor
industriale, există şi voci care se pronunŃă împotriva
intervenŃiei, chiar şi în situaŃiile în care piaŃa nu

realizează o distribuŃie optimă a resurselor. Potrivit
acestora, simpla existenŃă a eşecurilor pieŃei,
numeroase şi adesea grave, nu justifică încercarea
statului de a le rectifica sau compensa, având în vedere
faptul că nu este deloc sigur că intervenŃia va
îmbunătăŃi în vreun fel lucrurile. Este tot mai evident
faptul că intervenŃia statului implică atât beneficii, cât
şi costuri, şi că există atât eşecuri de piaŃă, cât şi
eşecuri de guvernare. În această ultimă situaŃie, statul
însuşi devine sursă de ineficienŃă.
O primă observaŃie, care îndeamnă la precauŃie RigidităŃi
se referă la complexitatea oricărei economii, fie ea
dintre cele mai puŃin dezvoltate. În orice economie
apar intervale de timp între momentul percepŃiei de
către guvern a unei necesităŃi de a interveni, decizia de
a introduce anumite măsuri, implementarea acelei
decizii şi efectele obŃinute. În cadrul duratei de timp
respective situaŃia în economie se poate schimba
radical, iar măsurile declanşate pot deveni nu numai
nepotrivite, dar chiar dăunătoare. Prin natura lor,
organele de conducere centralizate sunt mai puŃin
flexibile, se adaptează cu dificultate la condiŃiile noi
semnalate de piaŃă. Reglementările, cotele de impozit,
politicile bugetare nu se schimbă cu uşurinŃă, în timp
ce piaŃa este dinamică şi în perpetuă transformare.
Neputându-se adapta cu uşurinŃă la aceste schimbări
statul introduce rigidităŃi, nefaste pentru o economie
modernă. Operativitatea în adoptarea şi implemen-
tarea politicilor a devenit tot mai importantă într-o
economie mondială caracterizată prin cicluri de
producŃie mult diminuate şi introducerea rapidă a
progresului tehnic. În acest context, alegerea
sectoarelor şi a produselor "câştigătoare" nu mai este
posibilă.
Pe de altă parte, cunoaşterea mecanismelor Cunoaştere
economice la nivelul guvernelor este defectuoasă. imperfectă
Politicile concepute se bazează pe cunoaştere
imperfectă şi conduc, în consecinŃă, la amplificarea
erorilor de decizie cauzate de piaŃă prin semnale

greşite. De altfel, organismele statale nu au nici
aceleaşi stimulente precum întreprinzătorii privaŃi, de a
căuta informaŃiile cele mai exacte şi complete pe care
să-şi fundamenteze deciziile.
Mai mult, guvernele nu dispun de un control
corespunzător asupra modalităŃilor în care politicile
proiectate de ele sunt aplicate în economie şi nici nu
controlează reacŃiile populaŃiei, care pot anihila
complet rolul pozitiv al intervenŃiilor lor.
La toate acestea se adaugă faptul că, pentru a
acŃiona, guvernele au nevoie de fonduri care se obŃin
mărind taxele pe venituri, iar creşterea fiscalităŃii are
un efect descurajator asupra investiŃiilor, mărind, în
acelaşi timp, înclinaŃia mediului de afaceri pentru
evaziune.
FuncŃiile Politica structurală a statului, prin care sunt
concurenŃei promovate anumite sectoare considerate de perspectivă,
elimină funcŃiile vitale ale concurenŃei: funcŃia de
căutare de noi soluŃii economice şi tehnice; funcŃia de
control al costurilor, prin existenŃa altor potenŃiali
ofertanŃi mai eficienŃi; funcŃia pieŃelor de capital ca
mecanism de control asupra sectoarelor spre care se
vor orienta fluxurile de capital insuficient.
4. Noi teorii economice
a) Teoria creşterii bazată pe cunoaştere

Una dintre dezvoltările teoretice recent, care
aduce un neaşteptat sprijin promovării politicii
industriale în Ńările dezvoltate, o constituie noua teorie
a creşterii economice. Aceasta furnizează o justificare
valabilă în ceea ce priveşte prezenŃa mai activă a
statului în stimularea inovaŃiei industriale şi a formării
capitalului uman.
Cunoaştere Elementul cheie al acestei noi teorii constă în
includerea cunoaşterii în categoria factorilor de
producŃie, alături de capital, forŃa de muncă şi pământ.
Prin aceasta, progresul tehnic este endogenizat,
creşterea însăşi putând fi explicată ca un fenomen

endogen.
În contextul creat de această nouă abordare au
fost concepute o diversitate de modele, diferite între
ele dar întemeiate pe aceeaşi supoziŃie, potrivit căreia
dezvoltarea cunoaşterii este însoŃită de externalităŃi
pozitive, generează randamente crescătoare şi
contracarează tendinŃele de încetinire treptată, dar
continuă a procesului creşterii.
Modelele care încorporează cunoaşterea prin Capital
intermediul investiŃiilor în formarea capitalului uman uman
pun în evidenŃă faptul că, pe lângă sporul de
productivitate obŃinut în munca indivizilor care au
beneficiat de programe de perfecŃionare profesională,
se obŃine o îmbunătăŃire generală a standardului
educaŃiei, care determină ameliorarea productivităŃii
tuturor factorilor de producŃie.
Modelele care pun accentul pe activitatea de Cercetare -
cercetare-dezvoltare a firmelor particulare ca sursă a dezvoltare
plusului de cunoaştere evidenŃiază incapacitatea
acestor firme de a păstra integral rezultatele propriilor
cercetări, creând prin aceasta, în mod involuntar, un
efect pozitiv pentru societate: creşterea productivităŃii
în alte firme şi sectoare care beneficiază de plusul de
cunoaştere obŃinut.
ConsecinŃa imediată a incapacităŃii de a
fructifica complet investiŃia în cunoaştere o constituie
nivelul suboptimal al acesteia, situaŃia astfel descrisă
furnizând justificarea teoretică a adoptării unor măsuri
de politică industrială: întrucât piaŃa nu permite
atingerea nivelului optim al producŃiei de cunoştinŃe,
statul trebuie să intervină subvenŃionând activităŃile de
cercetare-dezvoltare ale firmelor particulare din
domenii de vârf şi restabilind, pe această cale, optimul
respectiv.
Asemenea dezvoltări teoretice constituie
platforma unui nou val de politici industriale în Ńările
dezvoltate din Europa de Vest şi America de Nord şi
relansează polemicile legate de oportunitatea şi
consecinŃele acestor politici.
b) Teoria comerŃului strategic

Oligopol Teoria comerŃului strategic porneşte de la
realitatea că, în zilele noastre, competiŃia
internaŃională are caracteristici mult schimbate faŃă de
acum cincizeci de ani. Tot mai multe pieŃe, în special
ale produselor de tehnologie înaltă, calculatoare,
telecomunicaŃii, aparatură de zbor, microprocesoare
etc., devin scena unor manifestări cu numai câŃiva
actori: câteva firme producătoare mari şi puternice
care prin poziŃia lor oligopolistă influenŃează condiŃiile
de concurenŃă. Acestea obŃin, datorită concurenŃei
imperfecte, randamente crescătoare excesive, profitul
lor situându-se mult peste nivelul posibil de realizat
prin investiŃii egal de riscante în alte sectoare ale
economiei. Asemenea profituri declanşează o
competiŃie internaŃională acerbă între cele câteva firme
capabile să şi le adjudece.
Comportament În cazul pieŃelor dominate de oligopoluri există
strategic o interdependenŃă strânsă între competitori. Deciziile
oricărei firme implicate privind producŃia, investiŃiile,
preŃurile etc. afectează deciziile celorlalte companii
concurente. Ca atare, aceste firme adoptă un
comportament strategic, impunându-şi restricŃii asu-
pra acŃiunilor proprii, astfel încât să limiteze opŃiunile
concurenŃei, să nu o împingă la decizii care să le fie
lor nefavorabile.
Pe o piaŃă oligopolistă, prima firmă care reuşeşte
să ocupe poziŃii îşi creează o situaŃie avantajoasă în
detrimentul concurenŃilor aflaŃi “cu un pas în urmă”.
De aceea, cucerirea unei poziŃii de piaŃă în avans faŃă
de firmele concurente constituie un obiectiv strategic
foarte important.
SubvenŃii Teoria comerŃului strategic sau a politicii
comerciale strategice afirmă că, în principiu, statul
poate lua anumite măsuri care să modifice situaŃia de
pe piaŃa internaŃională, determinând un transfer al
profiturilor dinspre firmele străine spre cele naŃionale.
În cel mai simplu caz, prin subvenŃionarea

firmei naŃionale un guvern poate descuraja companiile
străine concurente, determinându-le să se abŃină de la
investiŃii şi producŃie. Ca atare, firma naŃională va
putea pe această cale să-şi însuşească profiturile
concurenŃei, obŃinând câştiguri mai mari decât
subvenŃia şi generând o creştere a venitului naŃional pe
seama celorlalte Ńări.
Sectoarele considerate relevante pentru a face
obiectul unor intervenŃii selective sunt cele în care
nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare este foarte
ridicat, iar rata inovării este în egală măsură
remarcabilă.
c) Teoria avantajului competitiv al naŃiunilor

Cadrul de analiză al teoriei costurilor
comparative ignoră, aşa cum am văzut, economiile de
scară, presupune tehnologii identice, produse
nediferenŃiate, înzestrare fixă cu resurse şi imobilita-
tea factorilor între naŃiuni. El se aseamănă din ce în ce
mai puŃin cu contextul economic al zilelor noastre, dat
de structura noilor sisteme industriale – în care creşte
ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe, dinamica
inovării produselor şi proceselor, calitatea factorului
uman – şi de condiŃiile concurenŃei contemporane.
Pe măsură ce varietatea, dimensiunea şi
ponderea industriilor intensive în cunoştinŃe se
majorează, costul factorilor devine tot mai puŃin
important, iar întrebările legate de specializarea în
producŃie şi structura schimburilor internaŃionale se
cer a fi rezolvate în tot mai mare măsură prin
raportarea la diferenŃele de productivitate dintre
naŃiuni.
Se simte, ca atare, nevoia unei noi teorii care să
aibă ca premisă caracterul dinamic, inovativ şi
schimbător al competiŃiei, care să Ńină cont de faptul
că, în loc de a maximiza pur şi simplu rezultatele în
cadrul unor constrângeri date, problema este cum ar
putea firma obŃine avantaj competitiv schimbând
constrângerile. În loc de a utiliza un ansamblu de

factori de producŃie ficşi, o chestiune mult mai
importantă este de a vedea cum firmele şi naŃiunile pot
să amelioreze calitatea factorilor, să ridice
productivitatea cu care sunt utilizaŃi şi să creeze alŃii
noi.
Teoria avantajului competitiv, concepută de
profesorul Michael E. Porter, porneşte de la principiul
că la nivel naŃional singurul concept semnificativ este
cel al productivităŃii naŃionale şi că abilitatea de a
exporta multe bunuri cu înaltă productivitate, care
permite naŃiunii să importe multe bunuri de mai mică
productivitate, este un obiectiv dezirabil fiindcă se
traduce într-o productivitate naŃională mai mare.
Spre deosebire de abordarea tradiŃională, în
cadrul căreia avantajele naŃionale aveau ca sursă
numai producŃia şi costurile ei, avantajele competitive
sunt rezultatul unui întreg lanŃ de activităŃi care
contribuie la succesul de piaŃă al unui bun.
LanŃ de valori În acest “lanŃ de valori” sunt cuprinse activităŃi
primare (producŃie, marketing, distribuŃie, service) şi
de sprijin (aprovizionare, tehnologii, resurse umane,
planificare, finanŃe-contabilitate), iar avantajul
competitiv îl obŃine firma care reuşeşte să valorifice
cât mai bine acest şir de activităŃi. Ceea ce este
important în obŃinerea unui avantaj de piaŃă este de a
găsi acele metode prin care aceleaşi valori – mărfuri
sau servicii – se obŃin cu input-uri mai mici (avantaje
de cost) sau prin care aceleaşi activităŃi se realizează
într-un fel particular, original, inovator, la o valoare
mai mare (avantaje de calitate). Ceea ce se obŃine în
ultimă instanŃă constă într-o mai mare productivitate
faŃă de competitori.
Politică economică IntervenŃie indirectă

Mix de politici monetar- LegislaŃie specială
fiscale IntervenŃie administrativă
Industrie InvestiŃii publice
Politică industrială FacilităŃi fiscale
RevoluŃie agricolă SubvenŃii
RevoluŃie industrială FinanŃare direcŃionată
RevoluŃie informaŃională Valoare adăugată ridicată
Rolul statului Industrii intermediare
FuncŃii minimale Industrii cu potenŃial de
FuncŃii intermediare creştere
FuncŃii activiste Eşec de piaŃă
Management Economie de scară
macroeconomic Servicii colective
ExternalităŃi Cercetare fundamentală
Monopoluri PieŃe incomplete
InformaŃie asimetrică InformaŃii incomplete
FuncŃionarea pieŃelor ConcurenŃă imperfectă
ConstelaŃii de activităŃi Transfer de factori
Substituire importuri Eşecuri de guvernare
CompetiŃie internaŃională Cunoaştere
InvestiŃii intangibile ComerŃ strategic
Firmă virtuală Oligopol
Politică de competitivitate Avantaj competitiv
IntervenŃie directă LanŃ de valori
Probleme
1. ExplicaŃi de ce bugetul militar al SUA sau

subvenŃionarea agriculturii americane reprezintă
o politică industrială.
2. Ce se înŃelege prin management macroeconomic?
3. Care sunt efectele pe plan intern şi pe plan extern

ale politicii de substituire a importurilor?
4. SubvenŃia avantajează Ńara care o acordă sau

Ńările partenere? ArgumentaŃi răspunsul.
5. Ce efecte practice are aplicarea teoriei comerŃului

strategic pentru Ńara care o aplică şi pentru Ńările
partenere?
Teste grilă
1. Primele două “valuri” în evoluŃia

economică a omenirii sunt:
a) revoluŃia informaŃională;
b) revoluŃia culturală;
c) revoluŃia demografică;
d) revoluŃia agrară;
e) revoluŃia industrială.
2. PrecizaŃi al treilea “val” în evoluŃia

economică a omenirii:
a) revoluŃia culturală;
b) revoluŃia demografică;
c) revoluŃia agrară;
d) revoluŃia informaŃională;
e) revoluŃia industrială.
3. IdentificaŃi funcŃiile minimale pe care le

exercită statul:
a) apărare;
b) educaŃie;
c) mediu;
d) ordine publică;
e) dezvoltarea pieŃelor.
4. Din intervenŃia directă a statului în economie

face parte:
a) amortizarea accelerată a capitalului fix;
b) deducerea cheltuielilor de reconversie
profesională;
c) lichidarea administrativă;
d) regimul provizioanelor;
e) subvenŃionarea cercetării-dezvoltării.
5. Care dintre instrumentele politicii industriale fac

parte din intervenŃia indirectă a statului în
economie:
a) protejarea prin legislaŃie specială a industriilor
tinere;
b) standardizarea produselor;
c) investiŃiile publice;
d) reduceri sau exceptări de la plata unor impozite
directe sau indirecte;
e) acordarea de subvenŃii.
6. SelectaŃi argumentele fundamentate economic

pentru promovarea unei politici industriale:
a) încurajarea industriilor cu un nivel ridicat al
valorii adăugate;
b) încurajarea industriilor intermediare;
c) existenŃa unor pieŃe imperfecte;
d) contracararea efectelor politicilor industriale ale
altor state;
e) promovarea industriilor cu un potenŃial mare de
creştere în viitor.
7. Nu constituie eşecuri de piaŃă:

a) cercetarea fundamentală;
b) cercetarea aplicativă;
c) informaŃii incomplete;
d) costurile de început;
e) transferul de factori.
8. Teoria creşterii bazată pe cunoaştere pune

accentul pe:
a) teren;
b) capital;
c) forŃă de muncă;
d) investiŃii în capital uman;
e) activitatea de cercetare-dezvoltare.
9. Teoria comerŃului strategic presupune:

a) determinarea unui transfer al profiturilor
ridicate dinspre firmele străine spre cele
naŃionale;
b) controlul exportului de arme şi muniŃii;
c) interzicerea exportului de arme de distrugere
în masă;
d) existenŃa unui număr mare de producători şi
de consumatori;
e) planificarea activităŃii de comerŃ exterior.
10. Care dintre produsele menŃionate sunt

intensive în cunoştinŃe:
a) minereul de fier;
b) costumul;
c) strungul;
d) computerul;
e) oŃelul.
łările în curs de dezvoltare şi datoria externă 315
CAPITOLUL XVII.
łĂRILE ÎN CURS DE
DEZVOLTARE ŞI DATORIA
EXTERNĂ
Până acum ne-am axat studiul în special asupra

interacŃiunilor macroeconomice între economiile
Ńărilor industrializate: SUA, Canada, Japonia şi Ńările
Europei Occidentale. Având resurse mari de capital şi
forŃă de muncă bine calificată, aceste economii
generează un nivel ridicat al produsului intern brut
pentru populaŃia lor. PieŃele lor, comparativ cu cele ale
Ńărilor în curs de dezvoltare, sunt relativ mai libere de
controlul guvernamental direct.
Începând din anii ’80 ai secolului trecut,
problemele macroeconomice ale Ńărilor mai sărace au
trecut pe un prim plan al preocupărilor referitoare la
stabilitatea şi viitorul economiei internaŃionale. După
cel de-al doilea război mondial, comerŃul dintre Ńările
dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare s-a dezvoltat,
concomitent şi împrumuturile Ńărilor în curs de
dezvoltare din Ńările bogate. RelaŃiile mai extinse între
cele două grupe de economii au făcut tot mai
dependentă fiecare grupă de sănătatea celeilalte.
EvoluŃiile din Ńările în curs de dezvoltare au un mare
impact asupra bunăstării şi politicilor Ńărilor avansate.
1. Trăsături macroeconomice ale

Ńărilor în curs de dezvoltare
łările în curs de dezvoltare sunt deficitare în

factori de producŃie esenŃiali pentru o industrie
modernă: capital şi forŃă de muncă calificată. Acest
deficit relativ contribuie la un nivel scăzut de venit pe
locuitor şi împiedică Ńările în curs de dezvoltare să
realizeze producŃii de mare serie.
Tabel XVII.1
Indicatori ai dezvoltării economice
Grup de Ńări PIB/ SperanŃa Mortalitatea PopulaŃie

Loc de viaŃă infantilă urbană (% din
(mii (ani) (decese la 1000 totalul
dolari) de naşteri) populaŃiei)
łări dezvoltate (ex. SUA, 26 78 6 71
Japonia)
łări în curs de dezvoltare 1,5 65 60 40
Cu venit peste medie 5,0 65 25 75
(ex. Mexic, Coreea)
Cu venit mediu 2,0 70 30 50
(ex. Filipine, Polonia)
Cu venit sub medie 1,0 60 35 40
(ex. India, Zair)
Sărăcie łările dezvoltate deŃin circa 1/4 din populaŃia

lumii, dar se apreciază că ele consumă 3/4 din
producŃia mondială. Aceasta înseamnă că Ńările în curs
de dezvoltare, care deŃin 3/4 din populaŃia lumii,
consumă numai 1/4 din producŃia mondială. Concluzia
simplă este că cea mai mare parte a populaŃiei lumii
este săracă. De fapt, viaŃa în Ńările în curs de
dezvoltare este o continuă luptă împotriva
circumstanŃelor sărăciei, iar perspectivele pentru o
îmbunătăŃire substanŃială a standardului de viaŃă
pentru cele mai multe dintre acestea nu sunt
promiŃătoare.
Trăsături Deşi mult diferite între ele, Ńările în curs de
macroeconomice dezvoltare au anumite trăsături comune. În primul
rând, pieŃele lor financiare sunt limitate ca dimensiuni,
fiind, prin urmare, supuse controlului oficial, guvernele

menŃinând ratele dobânzilor sub nivelul care ar egaliza
cererea şi oferta de bani, astfel că acestea tind să fie
raŃionalizate. În al doilea rând, intervenŃia statului în
economie depăşeşte pieŃele financiare, guvernul având
încă în proprietate o mare parte a economiei, iar
cheltuielile sale deŃinând o pondere importantă din
produsul intern brut. În al treilea rând, guvernul
finanŃează o mare parte din cheltuieli prin tipărirea de
bani fără acoperire (Seigniorage), ceea ce duce la rate
de inflaŃie ridicate, la indexarea salariilor la nivelul
general al preŃurilor şi, deci, la perpetuarea
fenomenului inflaŃionist. În al patrulea rând, cursurile
de schimb sunt fixate mai degrabă de guvern decât de
pieŃele financiare, existând uneori cursuri multiple şi
procedându-se la alocarea guvernamentală a resurselor
valutare. În al cincelea rând, resursele naturale şi
produsele agricole deŃin o pondere importantă în multe
Ńări în curs de dezvoltare.
2. Strategii pentru dezvoltarea economică
Diversitatea condiŃiilor existente în Ńările în curs

de dezvoltare fac imposibilă existenŃa unei strategii
unice care să aibă succes în cadrul tuturor Ńărilor în
curs de dezvoltare. În ultimele patru decenii ale
secolului trecut au fost sugerate mai multe strategii
alternative. Deşi sunt foarte diferite, aceste strategii au
în comun faptul că recunosc că o Ńară în curs de
dezvoltare se confruntă cu anumite restricŃii.
CantităŃile insuficiente de resurse materiale sau umane
determină necesitatea unor opŃiuni din partea acestor
Ńări între mai multe alternative. Drept consecinŃă,
acestea sunt puse în situaŃia de a alege între agricultură
sau industrie, între substituirea importurilor şi
promovarea exporturilor, între planificarea centralizată
şi economia de piaŃă.
a) Agricultură sau industrie

Industrie Imediat după cel de-al doilea război mondial,
odată cu obŃinerea independenŃei politice, Ńările în curs
de dezvoltare, şi-au manifestat opŃiunea pentru
industrializare ca soluŃie la problemele economice cu
care se confruntau. Prin industrializare sperau să
obŃină o creştere a stocului de capital şi realizarea
tranziŃiei structurii economice lor de la agricultură
spre industrie şi servicii.
EvoluŃiile economice de până în prezent
demonstrează că reducerea ponderii agriculturii în PIB
şi creşterea corespunzătoare a ponderii industriei şi
serviciilor sunt strâns legate de creşterea veniturilor.
Cu toate eforturile depuse de multe Ńări în curs de
dezvoltare, politica de industrializare nu a avut succes
sau a fost chiar dezamăgitoare. Simpla copiere a
structurii economiilor dezvoltate nu reprezintă o
garanŃie pentru realizarea dezvoltării.
Agricultură În aceste condiŃii, de la începutul anilor ’70
agriculturii i s-a acordat o atenŃie sporită. Strategiile
agricole au adus numeroase beneficii. Unele proiecte
agricole au fost extrem de costisitoare (reŃele de
irigaŃie sau diguri importante), altele, însă, au necesitat
capital puŃin (servicii legate de popula-rizarea unor
tehnici agricole mai performante sau aplicarea unor
programe de fertilizare pe scară redusă). Ambele au
avut efecte benefice asupra unui număr mare de
menaje, ducând la creşterea veniturilor celor mai
sărace familii.
Raport ExperienŃa din ultimele trei decenii sugerează
optim că este importantă realizarea unui raport optim între
industrie şi agricultură. Chinezii se referă la această
abordare duală de dezvoltare prin expresia “mergând
pe două picioare”.
b) Substituirea importurilor sau orientarea

spre export
Pe măsură ce Ńările în curs de dezvoltare îşi
lărgesc aria de activităŃi industriale ele trebuie să
decidă ce tip de strategie economică să urmeze – să

substituie importul sau să promoveze exportul.
În anii ’50 în aproape toate Ńările din America Substituire
de Sud s-a adoptat strategia substituirii importurilor. importuri
Având în vedere structura importului (bunuri
industriale) şi a exportului (produse agricole şi
minerale) şi raportul nefavorabil între preŃul
produselor exportate şi al celor importate, adoptarea
acestor politici părea de înŃeles. AcŃiunile guvernelor
(tarifele vamale, contingentări şi subvenŃii la importul
de maşini) au avut scopul de a proteja şi a încuraja
dezvoltarea unor noi industrii în Ńările în curs de
dezvoltare. Totodată, au fost oferite o serie de facilităŃi
investitorilor străini.
MulŃi economişti apreciază că strategiile de
substituire a importurilor au eşuat aproape peste tot
unde au fost încercate. Apărarea propriilor industrii de
competiŃia internaŃională a condus, în fapt, la pierderi
majore în aceste Ńări. De asemenea, unele politici
guvernamen-tale în direcŃia substituirii importurilor au
încurajat deseori metodele de producŃie a unor
industrii cu capital intensiv, ceea ce a limitat locurile
de muncă şi a îngreunat activităŃile de export.
Ca o alternativă la substituirea importurilor, Promovare
unele Ńări au adoptat strategii de promovare a exporturi
exporturilor. Exemplul cel mai concludent este
Japonia, care a obŃinut realizări importante în creşterea
PIB pe locuitor cu 6% începând cu 1960 cu o industrie
orientată spre consumatorii externi. Din deceniul şapte
al secolului trecut, unele Ńări în curs de dezvoltare au
încercat să repete succesul Japoniei (Hong-Kong,
Singapore, Coreea de Sud, Taiwan – numite şi “cei
patru mici dragoni”). Alte Ńări, precum Brazilia,
Columbia, Turcia au avut un anumit succes urmărind o
politică de comerŃ orientată cât mai mult spre exterior.
Pentru promovarea exporturilor, guvernele au luat
măsuri de menŃinere a unui curs de schimb favorabil
exportului şi au oferit subvenŃii industriilor de export.
c) Planificare centralizată sau economie de

piaŃă
Planificare Între anii ‘50 şi ‘60 ai secolului trecut,
centralizată strategiile de dezvoltare care au mizat pe planificarea
centralizată au necesitat din partea statelor un suport
substanŃial. Creşterea economică a Uniunii Sovietice,
o economie centralizată, cu toate neajunsurile, a oferit
un exemplu de trecere rapidă de la o economie agrară
puŃin dezvoltată la o putere industrială. De altfel,
numeroşi experŃi, plecând şi de la subdezvoltarea
pieŃelor de mărfuri şi servicii din Ńările lumii a treia, au
concluzionat că forŃele pieŃei nu ar putea conduce la o
economie prosperă şi că, intervenŃia masivă a
guvernelor ar fi o necesitate.
Planificarea centralizată se practică şi în
prezent, chiar în unele Ńări dezvoltate, dar cu sfere de
cuprindere extrem de diferite şi de restrânse. Teoretic,
planificarea are un rol important în canalizarea
economiilor într-o investiŃie productivă şi în
coordonarea activităŃilor economice. Realitatea
demonstrează, însă, că planificarea centralizată este
dificilă din punct de vedere tehnic şi puternic
politizată.
Economie Eşecul evident al planificărilor centraliste a
de piaŃă determinat Ńările în curs de dezvoltare să se orienteze
spre economia de piaŃă. Eliminarea controlului
preŃurilor, privatizarea întreprinderilor de stat şi
reducerile de importuri sunt exemple de reformă a
orientării spre piaŃă şi sunt recomandate şi de instituŃii
internaŃionale, precum FMI şi Banca Mondială.
Dacă în lumea dezvoltată recunoaşterea valorii
forŃelor pieŃei în determinarea alocării resurselor este
în creştere, în condiŃiile în care guvernele au încă un
rol important, guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare
vor trebui să determine în ce situaŃii aplicarea unor
elemente ale planificării centralizată este sau nu
superioară economiei de piaŃă.
3. Dialog şi negocieri Nord-Sud
La începutul anilor '60 ai secolului trecut a

devenit tot mai pregnantă problema accentuării
decalajelor economice între Ńările avansate din punct
de vedere industrial şi statele în curs de dezvoltare,
majoritatea foste colonii, care şi-au dobândit
independenŃa după cel de-al doilea război mondial.
łările în curs de dezvoltare au scos în evidenŃă
tot mai mult faptul că ele singure nu pot să-şi asigure o
dezvoltare economică accelerată, care să contribuie la
reducerea decalajelor. La rândul lor, Ńările
industrializate au perceput faptul că, fără o dezvoltare
economică în lumea a treia, nu-şi vor putea extinde
pieŃele de desfacere şi nu-şi vor putea asigura o
creştere economică mai semnificativă.
În acest context, s-a creat un interes comun Dialog
pentru rezolvarea problematicii economice a Ńărilor Nord-Sud
“lumii a treia". A apărut astfel, aşa-numitul "dialog
Nord-Sud". În cadrul acestui dialog fostele Ńări
socialiste, reprezentând atunci "lumea a doua", s-au
alăturat punctelor de vedere exprimate de Ńările în curs
de dezvoltare, formând cu acestea un front comun faŃă
de Ńările industrializate, "lumea întâi". În fapt, Ńările
"lumii a doua" doreau să-şi extindă influenŃa asupra
Ńărilor în curs de dezvoltare, pentru a le determina să
aleagă calea socialistă, central-planificată de
dezvoltare, şi nu calea economiei de piaŃă.
a) ConferinŃa ONU pentru ComerŃ şi

Dezvoltare (UNCTAD)
În aceste condiŃii, în 1964 a fost convocată, la
Geneva, ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi
Dezvoltare – UNCTAD, care a devenit, ulterior, prin
permanentizare, organ specializat al ONU.
La această primă reuniune au fost depistate şi Produse de
dezbătute problemele Ńărilor în curs de dezvoltare. bază, manufac-
Prima a fost problema produselor de bază, care turate şi finan-
formează ponderea cea mai importantă a exporturilor Ńare externă
Ńărilor în curs de dezvoltare. Prin produse de bază se

înŃeleg atât materiile prime ca atare, cât şi produsele
derivate direct din acestea pentru a putea forma
obiectul comerŃului: minereul de fier este materie
primă, putând fi comercializat ca atare; trestia de zahăr
este materie primă, dar nu poate fi comercializată ca
atare, ci sub formă de zahăr. A doua problemă a fost
cea a produselor manufacturate, care reprezintă o
pondere mică în comerŃul Ńărilor în curs de dezvoltare,
dar cu şanse de creştere şi, în acest fel, de a contribui
la expansiunea economică a Ńărilor în curs de
dezvoltare. Cea de-a treia problemă discutată a fost
cea a finanŃării ce trebuie acordată de către Ńările
dezvoltate Ńărilor în curs de dezvoltare, sub formă de
donaŃii, împrumuturi oficiale, credite sau investiŃii
directe de capital şi de portofoliu.
Dezbaterile la prima sesiune a UNCTAD s-au
bazat pe raportul primului secretar general al
UNCTAD, economistul argentinian Raoul Prebish.
ConferinŃa s-a încheiat cu adoptarea unui set de
recomandări în problematica discutată, cele mai multe
dintre acestea fiind aprobate cu majoritatea de voturi a
Ńărilor în curs de dezvoltare şi a Ńărilor socialiste,
nefiind, însă, agreate de Ńările dezvoltate care ar fi
trebuit să le pună în aplicare.
Recomandări Din acest motiv, încă de la început UNCTAD
nu a avut un rol eficient, pe măsura aşteptărilor. Mai
mult, Ńările dezvoltate au considerat UNCTAD ca o
organizaŃie rivală a GATT. De menŃionat că, în timp
ce în cadrul UNCTAD se adoptă recomandări, care
sunt obligatoriu de aplicat, numai în măsura în care
sunt aprobate de guverne, în cadrul GATT hotărârile
ce se adoptă sunt obligatorii.
For de La următoarele sesiuni ale UNCTAD, Ńările
studii dezvoltate au orientat tot mai mult problematica
comerŃului internaŃional al Ńărilor în curs de dezvoltare
spre GATT, UNCTAD rămânând mai degrabă un
organism de studiu, de dezbatere, de identificare a
problemelor şi de sugerare a soluŃiilor, care ulterior
pot fi adoptate în cadru contractual în celelalte

organizaŃii economice internaŃionale: actuala OMC,
FMI, BIRD. Totuşi, între UNCTAD, ca instituŃie
specializată a ONU în problematica dezvoltării
economice, şi OMC, ca instituŃie specializată în
problematica comerŃului internaŃional, există o
permanentă colaborare, fiind instituit şi un organism
comun: Centrul pentru ComerŃ InternaŃional
de la Geneva.
b) Activitatea UNCTAD
- În domeniul comerŃului cu produse de
bază
În cadrul UNCTAD s-a acreditat ideea Organizarea
“organizării internaŃionale” a pieŃelor produselor de pieŃelor
bază. Aceasta înseamnă stabilirea Ńărilor producătoare
şi exportatoare şi a cantităŃilor de producŃie şi de
export în decursul unui an, stabilirea Ńărilor
importatoare şi a cantităŃilor de importat în decursul
aceleiaşi perioade, stabilirea unor preŃuri minime şi
maxime în cadrul cărora să se efectueze tranzacŃiile
comerciale între Ńările exportatoare şi importatoare şi,
în fine, constituirea unor “stocuri tampon”, finanŃate în
special de Ńările importatoare, care să cumpere marfă
de pe piaŃă atunci când preŃurile ating pragul minim
stabilit sau să vândă atunci când preŃurile ating pragul
maxim stabilit.
Prin această organizare s-a urmărit stabilizarea
pieŃei produselor de bază astfel încât Ńările în curs de
dezvoltare să conteze pe încasări sigure şi în creştere
din exportul lor. Ideea stabilizării pieŃei produselor de
bază urma să fie materializată prin încheierea aşa-
numitelor acorduri multilaterale pentru diferite
produse, cum ar fi: zahăr, cafea, fructe tropicale,
cauciuc natural ş.a.m.d., mărfuri care deŃin o pondere
importantă în exportul Ńărilor în curs de dezvoltare,
uneori chiar sub formă de monocultură. Unele astfel de
acorduri multilaterale au fost negociate în cadrul
UNCTAD, dar niciodată n-au funcŃionat conform
ideilor originale şi nu au avut efect asupra comerŃului

internaŃional.
Ideea fundamentală de organizare a pieŃei, de a
stabili cine, cât şi la ce preŃuri exportă sau importă un
produs contravenea flagrant principiilor economiei de
piaŃă şi practicii comerŃului internaŃional. Evident,
guvernele din Ńările dezvoltate nu aveau cum să
impună firmelor private din economiile lor să cumpere
din anumite Ńări, anumite cantităŃi din diferite produse
şi la anumite preŃuri. De aceea, deşi aparent atractivă,
ideea organizării pieŃelor s-a dovedit neviabilă, fiind
de sorginte central-planificată.
- În domeniul produselor manufacturate
PreferinŃe łările dezvoltate au fost de acord cu Ńările în
vamale curs de dezvoltare că extinderea exportului de
produse manufacturate din Ńările lumii a treia
reprezintă o cale pentru diversificarea economiilor
acestor Ńări şi pentru accelerarea creşterii lor
economice. În acest context, a fost lansat conceptul de
ajutor prin comerŃ (în completare sau ca substitut al
ajutorului financiar). Pentru a materializa acest
concept, Ńările dezvoltate au fost de acord să ofere
preferinŃe vamale generalizate la importurile de
produse manufacturate din Ńările în curs de dezvoltare.
Sistemul instituit este cunoscut sub denumirea
SGP (System of Generalized Preferences). Trăsăturile
acestui sistem sunt: caracterul lor unilateral, în sensul
că preferinŃele sunt acordate benevol de către Ńările
dezvoltate şi aceasta pe o perioadă delimitată în timp,
la început de 10 ani, care a fost prelungită ulterior pe
noi perioade de 10 ani; caracterul nereciproc al
preferinŃelor, în sensul că în schimbul lor Ńările
dezvoltate nu pretind din partea celor în curs de
dezvoltare concesii reciproce; caracterul nediscrimi-
natoriu, în sensul că se acordă tuturor Ńărilor în curs de
dezvoltare al căror statut este recunoscut ca atare de
Ńara donatoare.
PreferinŃele vamale generalizate au fost
acceptate, la început de facto şi apoi chiar de jure, ca o
derogare de la principiul clauzei naŃiunii celei mai

favorizate. Derogarea are dublu sens: în primul rând,
faptul că aceste preferinŃe nu se extind asupra tuturor
Ńărilor şi, în al doilea rând, faptul că în schimbul lor nu
se solicită reciprocitate.
Pentru ca Ńările să fie eligibile ca beneficiare Grupul
ale preferinŃelor vamale, ele trebuie să aibă statut “celor 77”
recunoscut de Ńară în curs de dezvoltare. Această
recunoaştere este la latitudinea fiecărei Ńări donatoare
de preferinŃe. Totuşi, un criteriu esenŃial este
apartenenŃa Ńării respective la aşa-numitul Grup “al
celor 77”, în realitate compus în prezent din circa 160
de Ńări în curs de dezvoltare. Grupul are un caracter
informal, deci nu este constituit ca o organizaŃie, dar
funcŃionează în cadrul reuniunilor ONU şi, în special,
cu ocazia sesiunilor UNCTAD. În cadrul acestui grup
funcŃionează trei subgrupuri: african, asiatic şi latino-
american. În cadrul subgrupurilor regionale şi al
grupului în ansamblu, Ńările în curs de dezvoltare îşi
coordonează poziŃiile în problematica dezbătută la
ONU şi la sesiunile UNCATD.
În cele mai multe cazuri, preferinŃele vamale
generalizate au luat forma scutirii de taxe vamale,
altfel spus aplicarea de taxe zero la importul de
produse manufacturate în Ńările dezvoltare din Ńările în
curs de dezvoltare. La produsele aşa-numite sensibile
sau semisensibile (în special textile, produse
siderurgice şi agroalimentare prelucrate) scutirile de
taxe vamale se aplică în cadrul unor contingente
stabilite de Ńările donatoare. La rândul lor, contingente
sunt distribuite pe Ńări exportatoare. Odată ce
contingentele de Ńară sau globale sunt epuizate,
importurile se efectuează în continuare cu aplicarea
taxei vamale normale.
Cu toate aceste restricŃii, sistemul de preferinŃe
generalizate a contribuit în mare măsură la creşterea
exportului de produse manufacturate din Ńările în curs
de dezvoltare şi la apariŃia unor industrii de export în
aceste state. PreferinŃele sunt, de fapt, unul din
principalele stimulente ale apariŃiei noilor Ńări

industrializate (NIC).
În prezent, problema preferinŃelor generalizate
este tot mai mult disputată, Ńările dezvoltate
considerând că importurile mai mari de produse
manufacturate din Ńările în curs de dezvoltate au
contribuit la creşterea şomajului în Ńările lor. În
consecinŃă, s-a format o puternică presiune sindicală în
Ńările dezvoltate asupra guvernelor lor pentru a renunŃa
la acordarea preferinŃelor vamale Ńărilor în curs de
dezvoltare. Oricum, SGP reprezintă una dintre
puŃinele, dar importantele realizări ale UNCTAD,
urmând să rămână încă mult timp în vigoare cel puŃin
pentru statele subdezvoltate.
- În domeniul financiar
1% din PIB CerinŃa Ńărilor în curs de dezvoltare în acest
domeniu a fost ca Ńările dezvoltate să le acorde anual
un sprijin financiar reprezentând cel puŃin 1% din PIB-
ul lor. Sprijinul financiar urma să constea în ajutoare,
împrumuturi, credite şi investiŃii. S-a solicitat ca cel
puŃin 0,7% din PIB să se materializeze în ajutoare şi
împrumuturi oficiale, adică cele acordate de guvernele
străine.
Acest obiectiv, cu puŃine excepŃii, în special
FranŃa (datorită raporturilor sale cu fostele colonii) nu
a fost îndeplinit de către Ńările dezvoltate. S-a
accentuat, astfel, tot mai mult ideea că este mai
important ajutorul prin comerŃ, sub formă de preferinŃe
vamale, sau prin fluxul de investiŃii private din
exterior, care a cunoscut o permanentă creştere în
ultimii ani.
4. Managementul datoriei externe
O trăsătură importantă a Ńărilor în curs de

dezvoltare constă în faptul că ele se sprijină în mare
măsură pe intrările de capital străin pentru finanŃarea
investiŃiilor interne.
Împrumuturile externe pot aduce avantaje atât

Ńărilor în curs de dezvoltare, cât şi Ńărilor avansate.
Pentru Ńara în curs de dezvoltare, împrumutul extern
este avantajos dacă este folosit pentru investiŃii (şi nu
pentru consum) şi dacă investiŃia produce un profit
mai mare decât dobânda plătită la împrumutul extern.
Pentru Ńara creditoare, împrumutul este avantajos dacă
produce o dobândă mai mare decât o utilizare
alternativă a capitalului.
a) Formele intrărilor de capital în Ńările în

curs de dezvoltare
- Emiterea de obligaŃiuni pe piaŃa externă
Această formă s-a practicat în special în
perioada antebelică (1900-1940), când unele Ńări în
curs de dezvoltare au vândut obligaŃiuni către cetăŃenii
privaŃi străini, pentru a finanŃa deficitele lor de cont
curent. După cel de-al doilea război mondial, această
formă deŃine o pondere scăzută în ansamblul finanŃării
externe a Ńărilor în curs de dezvoltare
- Împrumuturi bancare
Începând cu anii ‘50, Ńările în curs de dezvoltare
au apelat tot mai mult la împrumuturi directe de la
băncile comerciale. Trecerea puternică spre acest gen
de finanŃare a constituit una din principalele cauze ale
crizei datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare
apărută după 1980.
- InvestiŃii directe de capital
În cadrul investiŃiilor directe, o firmă mare
deŃinută de rezidenŃi străini achiziŃionează sau
înfiinŃează o firmă (fabrică) localizată în exterior. De
exemplu, un împrumut dat de IBM pentru fabrica sa
din Mexic este o investiŃie directă a SUA în Mexic.
Similar, dacă un grup de acŃionari japonezi finanŃează
construcŃia unei fabrici Toyota în India, el face o
investiŃie directă în străinătate. Prima investiŃie directă
este înregistrată în balanŃa de plăŃi a Mexicului ca o
intrare de capital (iar în balanŃa SUA, ca o ieşire de
capital); cea de-a doua investiŃie reprezintă pentru
Japonia o ieşire de capital, iar pentru India o intrare de

capital. Deşi investiŃiile directe de capital în Ńările în
curs de dezvoltare au fost importante în anii ‘80,
începând cu anii ’90 volumul lor a scăzut, de la peste
20 miliarde $ la circa 10 miliarde $ spre finele
secolului trecut.
- Împrumuturi oficiale
łările în curs de dezvoltare adeseori se
împrumută la Fondul Monetar InternaŃional sau Banca
Mondială, precum şi de la guvernele altor Ńări. Astfel
de împrumuturi se fac la dobânzi sub nivelul pieŃei.
Cele patru categorii de finanŃare menŃionate pot
fi grupate în: finanŃări financiare, care se rambursează
împreună cu dobânda, indiferent de starea economică
a Ńării care s-a împrumutat, iar din această categorie
fac parte obligaŃiunile, creditele bancare şi
împrumuturile oficiale; finanŃări nefinanciare,
respectiv investiŃii de portofoliu sau directe, care se
recuperează în funcŃie de randamentul investiŃiei.
Guvernele Ńărilor în curs de dezvoltare sunt
responsabile pentru rambursarea împrumuturilor sub
formă de obligaŃiuni, credite bancare sau împrumuturi
oficiale. Ele răspund, deasemenea, de rambursarea
creditelor financiare care au fost garantate
guvernamental. Toate acestea intră în datoria externă
oficială a Ńării respective. În contrast, investiŃiile
directe de portofoliu, precum şi creditele comerciale
(dacă nu sunt garantate de stat) nu intră în
responsabilitatea de rambursare a guvernului şi nici în
volumul datoriei externe oficiale a Ńării. Datoria
oficială plus datoria privată reprezintă gradul total de
îndatorare a Ńării faŃă de exterior.
b) Criza datoriei externe şi serviciul datoriei externe

Volumul total al datoriei externe a Ńărilor în curs
de dezvoltare a luat proporŃii tot mai mari. Ca
rambursare, această datorie este distribuită pe mai
mulŃi ani, în funcŃie de termenele de scadenŃă. Datoria
de restituit la nivelul unui an (rate scadente plus
dobânzi) poartă denumirea de serviciul datoriei

externe.
Tabel XVII.2
Datoria externă totală (oficială şi privată) a unor Ńări
(miliarde dolari)
łara PIB Total Datorie / Valoarea Serviciul

datorie PIB de piaŃă / datoriei /
(%) exporturi exporturi
(%) (%)
Argentina 282,8 144,6 51,2 410,1 69,6
Brazilia 791,4 221,7 28,0 337,5 120,8
Egipt 89,1 29,9 33,6 126,6 9,5
India 447,3 102,6 22,9 143,3 15,6
Nicaragua 2,3 6,3 281,0 484,1 27,6
Peru 57,2 32,4 56,8 374,8 26,2
Polonia 158,2 47,7 30,1 120,8 12,4
FederaŃia 184,6 176,8 95,8 187,6 11,6
Rusă
Sudan 10,9 23,7 218,3 … 219,0
Thailanda 124,3 95,6 76,9 119,8 19,7
După cum se observă, datoria externă se

evidenŃiază în dolari americani. Volumul ei este
implicit influenŃat de rata dobânzii şi cursul de schimb
al dolarului SUA. Dacă rata dobânzii creşte şi dolarul
se apreciază, se accentuează nivelul serviciului datoriei
externe, mai ales atunci când exporturile Ńărilor în
curs de dezvoltare se realizează în alte valute decât
dolarul, iar preŃurile internaŃionale ale produselor lor
nu cresc corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de
schimb al dolarului.
Volumul uriaş al serviciului datoriei externe a Criza datoriei
externe
condus pe unele Ńări în curs de dezvoltare în situaŃia
de încetare de plăŃi, apărând crize financiare
internaŃionale cum ar fi cele din Argentina, Mexic,
Ńările asiatice, FederaŃia Rusă, Brazilia. Alternativele
într-o astfel de situaŃie sunt: excluderea Ńării aflate în
încetare de plăŃi din comerŃul internaŃional;
reeşalonarea datoriei ei pe o nouă perioadă, mai
îndelungată; reducerea sau anularea datoriei.
Prima soluŃie poate conduce la o serioasă

instabilitate economică şi politică în Ńara debitoare, iar
dacă aceasta are o pondere semnificativă în economia
mondială repercursiunile pot fi resimŃite şi pe plan
internaŃional. Cea de-a doua şi a treia soluŃie, care
oferă o şansă de perspectivă pentru Ńara în speŃă, cât şi
pentru economia mondială, presupun o activă
colaborare internaŃională, un management al datoriei
şi serviciului datoriei externe. În ultimii ani, datoria
s-a redus la jumătate, rezultat al reeşalonării, anulării
şi/sau unui mai bun management.
c) Managementul crizei datoriei externe

- Clubul de la Paris
Criza datoriei externe din Argentina din 1956 a
impulsionat formarea Clubului de la Paris, compus din
principalele Ńări creditoare, pentru negocieri cu Ńara
debitoare, în vederea rezolvării crizei datoriei
(reeşalonare, diminuare, anulare etc.). Clubul de la
Paris nu are o anume componenŃă, participând, după
caz, Ńările creditoare interesate şi Ńara debitoare, iar
conducerea sa este asigurată de Ministerul de FinanŃe
al FranŃei.
Tratament Un principiu important al negocierilor de
simetric reeşalonare ale Clubului este aplicarea unui tratament
simetric faŃă de toŃi creditorii. Înainte de încheierea
acordului, Ńara debitoare este, de regulă, solicitată să
încheie un acord cu Fondul Monetar InternaŃional.
- Rolul Fondului Monetar InternaŃional
Acorduri În afară de acordarea împrumuturilor pentru
”stand-by” echilibrarea balanŃei plăŃilor externe, FMI s-a
implicat şi în problema datoriei externe, acordând
Ńărilor care îşi reeşalonează datoria externă credite, cu
condiŃia aprobării unui program de stabilizare
macroeconomică. Printre condiŃiile uzuale avute în
vedere de FMI se regăsesc: stimularea exportului şi
reducerea soldului contului curent; eliminarea
subvenŃiilor; majorarea impozitelor; controlul strict al
salariilor în industriile deŃinute de guvern; creşterea
preŃurilor la produsele şi serviciile livrate de firmele

cu capital public. De asemenea, uneori este necesară
devalorizarea monedei naŃionale pentru atingerea
cursului de echilibru şi liberalizarea, în continuare, a
acestuia.
Astfel de măsuri sunt nepopulare şi transferă
resentimentele populaŃiei împotriva Fondului Monetar
InternaŃional. În realitate, guvernele Ńărilor debitoare
privesc costul cooperării cu Fondul Monetar
InternaŃional ca fiind preferabil faŃă de costul încetării
plăŃilor externe şi izolării în planul comerŃului
internaŃional.
- Planul Brady
PersistenŃa problemei datoriei externe a
determinat autorităŃile americane să iniŃieze în 1989
“Planul Brady”, bazat pe prezumŃia că nu este posibilă
o rambursare integrală de către Ńările în curs de
dezvoltare a datoriei lor externe.
În mod specific, acest plan cuprinde trei părŃi.
Prima, băncile comerciale sunt chemate să ofere o
paletă mai largă de alternative de sprijin financiar,
inclusiv să întreprindă eforturi de reducere a datoriei şi
serviciului datoriei şi să acorde noi credite. A doua,
FMI şi Banca Mondială sunt chemate să ofere
finanŃare pentru reducerea datoriei şi serviciului
datoriei, inclusiv prin garantarea unor noi emisiuni de
obligaŃiuni de către Ńările în curs de dezvoltare. A treia,
FMI este chemat să modifice practica de amânare a
propriilor împrumuturi până ce băncile comerciale nu
îşi soluŃionează propriile angajamente de creditare.
- Reduceri în condiŃii de piaŃă a datoriei
Un mesaj clar al “Planului Brady” este acela ca PiaŃa
datoria să fie redusă prin tranzacŃii pe piaŃa secundară
secundară. Astfel de tranzacŃii se bazează pe preŃul de
piaŃă al datoriei, care este mult mai scăzut decât
valoarea ei.
Tabel XVII.3
Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de
dezvoltare pe piaŃa secundară
(% din valoarea iniŃială)
1986 1987 1988 1989 1990 2000

70 45 50 35 31 36,6
Trebuie subliniat că preŃul de piaŃă al datoriei

fiecărei Ńări cotează în mod diferit. Organisme
financiare specializate publică periodic aceste cotaŃii
pentru datoria fiecărei Ńări în parte. Una este cotaŃia
pentru datoria Egiptului (peste 40%) şi alta este cotaŃia
pentru datoria Cubei (5%), în funcŃie de aprecierile
privind capacitatea de rambursare a fiecărei Ńări, de
perspectivele evoluŃiei sale economice.
PreŃul de piaŃă al datoriei pe piaŃa secundară se
determină în funcŃie de procentul pe care investitorii
străini speră să-l obŃină din creditul pe care l-au
acordat. Dacă probabilitatea unei Ńări de a plăti
întreaga datorie, să spunem de 100 miliarde $, este de
1/3, iar probabilitatea de a plăti numai 25% din datorie
este de 2/3, atunci valoarea de piaŃă a datoriei este de
(1/3 x 100 miliarde) + 2/3 x 25 miliarde = 50 miliarde.
Cu alte cuvinte, pentru 1 dolar datorie valoarea de
piaŃă este 50 cenŃi (50 miliarde / 100 miliarde = 0,5 $).
d) Diverse metode de reducere şi lichidare a

datoriei
- Sistemul buy-back
O Ńară datoare poate să-şi cumpere propria
Buy-back
datorie la preŃul de piaŃă. În exemplul de mai sus, Ńara
respectivă cumpără 100 miliarde $ cu numai 50
miliarde $ şi urmează să restituie 25 miliarde (conform
prezumŃiei că probabilitatea de a plăti numai 25% din
datorie este de 2/3). Procedând în acest mod, Ńara
debitoare şi-a redus datoria de la 100 miliarde la 50
miliarde cât a plătit pe propria datorie plus 25 miliarde
cât trebuie să restituie, în total 75 miliarde, deci a
economisit 25 miliarde.
Trebuie menŃionat, însă, că după prima
operaŃiune buy-back, când Ńara mai are de plătit numai
75 miliarde $, aplicând aceeaşi formulă, preŃul de
răscumpărare a datoriei creşte astfel: (1/3 x 75
miliarde) + (2/3 x 25 miliarde) = 41,7 miliarde. PreŃul
nou pentru 1 $ datorie este 41,7 miliarde: 75 miliarde
=55,6 cenŃi per dolar. Deci, după prima operaŃiune
buy-back, preŃul datoriei Ńării respective creşte de la
0,50 $ la 0,56/1 dolar.
- Cumpărarea datoriei de către o terŃă parte
Presupunem că o Ńară a primit 34 mil. $ de la Datorie
un grup anonim de Ńări pentru a-i cumpăra o parte din către terŃi
datorie. Înainte de această cumpărare, datoria totală a
Ńării era evaluată la 53 mil. $ la preŃul pieŃei, adică 7
cenŃi / 1 $. După răscumpărare, restul datoriei s-a
vândut cu 12 cenŃi /1 $ şi a fost evaluată la 43,4
milioane $. Beneficiul Ńării respective din cadoul de 34
milioane $ a fost o reducere a obligaŃiilor de plată, de
numai 9,6 milioane (53,0 milioane – 43,4 milioane).
Creditorii, la rândul lor, şi-au luat partea lor din 34
milioane, adică 24,4 milioane (34 milioane – 9,6
milioane).
- Alte modalităŃi de cumpărare a datoriei
Una dintre ele este datorie contra acŃiuni. În Datorie contra
acŃiuni
acest caz, un cumpărător străin, de regulă o companie
multinaŃională, cumpără datoria unei Ńări pe piaŃa
secundară la un preŃ redus, cu discount, şi o revinde
Ńării titulare contra monedă naŃională a acesteia.
Cumpărătorul străin investeşte banii în economia Ńării
respective. Rezultatul net este că acea Ńară îşi
transformă datoria externă în creanŃe în acŃiuni.
Asemenea swap-uri nu creează tensiuni inflaŃioniste,
întrucât statul va schimba un activ industrial oarecare
contra unui activ financiar. Mecanismul este în prezent
asociat politicilor de atragere a capitalului străin şi de
privatizare.
A doua metodă este de a schimba datorie pe Datorie contra
datorie. Aceasta constă în a înlocui datoria veche cu datorie
una nouă, cu obligaŃia de a o plăti integral, dar înainte

de a plăti datoria veche. Aceasta este, de fapt, o
metodă de “expropriere” a vechii datorii, întrucât
plăŃile în contul noii datorii se fac pe seama vechilor
creditori.
Sărăcie Serviciul datoriei externe

Strategii de dezvoltare Seigniorage
Industrializare Împrumut financiar
Mergând pe două picioare InvestiŃii directe
Substituirea importurilor InvestiŃii de portofoliu
Promovarea exporturilor Încetare de plăŃi
Dialog Nord-Sud Clubul de la Paris
Organizarea pieŃelor “Planul Brady”
Stoc tampon PiaŃă secundară
PreferinŃe vamale Criterii de performanŃă
generalizate PreŃ de piaŃă al datoriei
Ajutor financiar Buy-back
Grupul “celor 77” Buy-back efectuat de terŃi
Produs sensibil Datorie contra acŃiuni
Datorie externă Datorie contra datorie
Probleme
1. Poate un guvern să-şi acopere investiŃiile

crescând ofertei de bani prin tipărire de bani ? Da
sau Nu. ExplicaŃi răspunsul.
2. Care este relaŃia dintre procesul de privatizare şi

datoria externă a unei Ńări?
3. La un anumit nivel de producŃie, o Ńară poate să-şi

îmbunătăŃească soldul contului curent prin
reducerea investiŃiilor sau prin reducerea
consumului. Începând criza datoriei externe, multe
Ńări şi-au îmbunătăŃit balanŃa comercială prin
reducerea investiŃiilor. Este aceasta o strategie
adecvată ?
4. Presupunem că Ńara X are o datorie externă de 3

miliarde $. Probabilitatea de a o achita integral
este de 1/3, iar de a o achita numai în proporŃie de
1/3 este de 2/3. Care este preŃul pe piaŃă la 1 $
datorie al Ńării X ?
5. Cum poate o dobândă ridicată, real pozitivă, să

contribuie la diminuarea datoriei externe oficiale?
Teste grilă
1. Care dintre trăsăturile macroeconomice

menŃionate nu sunt specifice Ńărilor în curs de
dezvoltare:
a) pieŃe financiare limitate;
b) excedent în balanŃa comercială;
c) monede convertibile;
d) guvernul deŃine în proprietate o mare parte din
economie;
e) cursurile de schimb sunt fixate mai degrabă de
guverne.
2. În definirea UNCTAD este considerat produs de

bază:
a) oŃelul;
b) zahărul;
c) făina;
d) tractorul;
e) benzina.
3. Organizarea internaŃională a pieŃelor

presupunea:
a) stabilirea de cote de producŃie, de export, de
import şi a unor preŃuri internaŃionale minime şi
maxime;
b) repartizarea cotelor de producŃie, de export şi de
import pe firme;
c) interzicerea vânzării-cumpărării în afara limitelor
de preŃ internaŃionale minime şi maxime;
d) constituirea de stocuri tampon din care să se vândă
sau să se cumpere marfă în funcŃie de evoluŃia
preŃurilor;
e) stabilirea unor preŃuri uniforme de vânzare a
produselor pe pieŃele interne.
4. Sistemul Generalizat de PreferinŃe Vamale

(SGPV) se caracterizează prin:
a) reciprocitatea concesiilor vamale;
b) aplicare permanentă;
c) acordarea preferinŃelor către Ńările în curs de
dezvoltare pe o bază selectivă;
d) nereciprocitatea concesiilor;
e) acordarea voluntară şi unilaterală a preferinŃelor de
către Ńările dezvoltate.
5. Pentru ca un împrumut extern să aducă avantaje

pentru Ńara primitoare, el trebuie:
a) să fie folosit pentru consum;
b) să fie folosit pentru investiŃii;
c) să fie purtător de dobândă peste nivelul pieŃei;
d) să producă un profit la nivelul dobânzii plătite;
e) să producă un profit superior dobânzii plătite.
6. În ce condiŃii nivelul serviciului datoriei externe

se accentuează:
a) rata dobânzii la depozitele în dolari scade;
b) creşte oferta de dolari pe piaŃă;
c) dolarul se apreciază;
d) preŃurile internaŃionale ale produselor cresc

corespunzător cu rata dobânzii şi cursul de schimb
al dolarului;
e) dolarul se depreciază.
7. IdentificaŃi condiŃia impusă de FMI în cadrul

unui program de stabilizare:
a) eliminarea subvenŃiilor;
b) introducerea de preŃuri unice şi stabile pe piaŃa
internă;
c) stabilirea de salarii fixe şi garantate de stat pentru
salariaŃi;
d) fixarea de sarcini de producŃie pentru firme;
e) creşterea preŃurilor la produsele şi serviciile livrate
de firmele cu capital privat.
8. Care dintre următoarele trăsături caracterizează

economia Ńărilor în curs de dezvoltare:
a) piaŃă de capital dinamică;
b) inflaŃie redusă;
c) finanŃarea cheltuielilor prin tipărire de bani fără
acoperire;
d) cursuri de schimb stabilite în mod liber pe piaŃă;
e) forŃă de muncă înalt calificată.
9. Strategia substituirii importurilor a fost adoptată

de:
a) Coreea de Sud;
b) Argentina;
c) Turcia;
d) Singapore;
e) Taiwan.
10. Nu reprezintă o finanŃare financiară:

a) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă fixă;
b) contractarea de împrumuturi oficiale;
c) emiterea de obligaŃiuni oficiale cu dobândă variabilă;
d) investiŃiile străine directe;
e) garantarea oficială a creditelor bancare.
CAPITOLUL XVIII.
łĂRILE ÎN TRANZIłIE ŞI REFORMA

ECONOMICĂ
Război rece Pentru o perioadă de 40 de ani, respectiv ntre

sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi jumătatea
anilor ‘80 ai secolului trecut a existat o puternică
rivalitate între Statele Unite şi Uniunea Sovietică.
Războiul rece a contrapus cele două superputeri în
lupta pentru influenŃă în lume şi a generat cursa
înarmării nucleare. Neîncrederea reciprocă între
Statele Unite şi Uniunea Sovietică a devenit atât de
puternică încât s-a ajuns în punctul în care conceptul
de “distrugere reciprocă asigurată” a devenit tema
dominantă în relaŃiile internaŃionale.
RevoluŃii Începând cu mijlocul anilor ‘80, structurile
economice ale Uniunii Sovietice şi ale Ńărilor Europei
Centrale şi de Est au început să se clatine. În 1989 au
avut loc revoluŃii relativ paşnice în Polonia, Ungaria şi
Cehoslovacia (azi Cehia şi Slovacia), iar în România o
revoluŃie violentă a răsturnat regimul dictatorial
comunist. Zidul Berlinului, care a separat cele două
Germanii începând cu 1961, a fost demolat, iar Ńara
reunificată. În august 1991 în Uniunea Sovietică a fost
reprimată lovitura de stat organizată de comuniştii
duri. La finele anului 1991 Uniunea Sovietică însăşi s-
a dizolvat în 15 state independente, din care 10 au
format aşa-numita Comunitate a Statelor Independente
(CSI). Războiul rece luase sfârşit.
łările în tranziŃie şi reforma economică 339
Cei 40 de ani de luptă între Statele Unite şi

Uniunea Sovietică au fost, de fapt, o luptă între două
sisteme economice: economia de piaŃă (capitalism) şi
economia central-planificată (socialism). Războiul
rece s-a încheiat întrucât economiile central-planificate
din Uniunea Sovietică şi Europa Centrală şi de Est au
intrat în colaps. Într-un anumit sens se poate spune că
a învins sistemul economiei de piaŃă, capitalismul.
Începând cu 1991, cele 15 state independente TranziŃie de
apărute din fosta Uniune Sovietică, cele 11 state din la socialism
Europa Centrală, de Est şi de Sud, la care se adaugă şi la capitalism
Mongolia, Vietnam şi China, în total 29 de state se află
într-o fază nemaiîntâlnită în istorie, de trecere de la
socialism la capitalism. Ele se numesc Ńări sau
economii în tranziŃie. Dintre fostele Ńări socialiste (în
total 31) rămân, deocamdată, consecvente sistemului
central-planificat numai Cuba şi Coreea de Nord.
Dacă pentru tranziŃia de la capitalism la
socialism a existat şi teorie (marxistă) şi practică
(experienŃa Uniunii Sovietice), pentru tranziŃia de la
socialism la capitalism nu a existat nici teorie şi nici
practică. Fără îndoială, procesul este deosebit de
complex, de lungă durată şi va cunoaşte perioade de
creştere sau de scădere. Succesul sau eşecul tranziŃiei
de la socialism la capitalism va determina, în mare
măsură, cursul istoriei la începutul mileniului trei.
EvoluŃia economică a Ńărilor aflate în tranziŃie
confirmă complexitatea procesului. După scăderi
dramatice în primii ani post-revoluŃionari, produsul
intern brut al Ńărilor aflate în tranziŃie din Europa şi
fosta URSS a început să înregistreze o creştere în
ultimii ani ai secolului XX. În afară de Ńările baltice,
destul de dinamice au fost şi economiile Cehiei,
CroaŃiei, Poloniei, Ungariei, Slovaciei şi Sloveniei, în
timp ce economiile Bulgariei, României, FederaŃiei
Ruse şi Ucrainei au înregistrat scăderi continue sau o
stagnare la nivel redus. În contrast, economia Chinei a
continuat să înregistreze unul din cele mai ridicate
ritmuri de creştere pe plan mondial (aproape 9%).
Rezultatele diferenŃiate obŃinute în dezvoltarea

economică a Ńărilor aflate în tranziŃie se explică, în
mare măsură, prin gradul, profunzimea şi viteza
diferite de aplicare a măsurilor de reformă necesare
pentru tranziŃia de la sistemul central-planificat la
sistemul economiei de piaŃă. Aşa cum s-a menŃionat,
aceasta s-a datorat şi faptului că nu există o reŃetă
valabilă pentru toate cazurile de implementare a
reformei. În plus, atitudinea guvernelor din aceste Ńări
faŃă de amploarea, intensitatea şi viteza reformei a fost
şi este diferită, în funcŃie de doctrina lor şi interesele
electoratului pe care îl reprezintă. EvoluŃia economică
a Ńărilor în tranziŃie, ca de altfel a economiilor tuturor
Ńărilor lumii, a fost influenŃată, totodată, de criza din
Asia şi de ritmul extrem de lent din ultimii ani ai
secolului XX de creştere a economiilor Ńărilor Europei
occidentale.
1. Sisteme politice şi economice
Sistem politic, Fiecare societate are atât un sistem politic, cât

sistem economic şi un sistem economic. Adeseori, atributele sistemelor
politic şi economic sunt confundate.
DemocraŃie, Termenii “democraŃie” şi “dictatură” sau
totalitarism “totalitarism” se referă la sistemul politic. Democratic
este sistemul de guvernare în cadrul căruia puterea
ultimă aparŃine populaŃiei, care determină deciziile
guvernamentale fie direct prin vot, fie prin
reprezentanŃi aleşi. Dictatura este un sistem politic în
cadrul căruia puterea ultimă este concentrată în mâna
unui grup restrâns sau unei singure persoane.
Capitalism, Termenii “capitalism” şi “socialism” se referă
socialism la sistemul economic. În istoria modernă a lumii au
existat două sisteme economice alternative: capitalism
şi socialism. O economie capitalistă este aceea în care
cea mai mare parte a capitalului (teren, fabrici, căi
ferate etc.) este deŃinută privat. Dimpotrivă, o
economie socialistă este aceea în care cea mai mare
parte a capitalului este deŃinută de stat.
Nu există economii capitaliste pure şi nici

economii socialiste pure. Cea mai capitalistă Ńară a
lumii, Statele Unite ale Americii, sprijină unele
întreprinderi guvernamentale, inclusiv sistemul poştal.
În fosta Uniune Sovietică, cea mai socialistă Ńară a
lumii, aproximativ 1/4 din producŃia agricolă era, legal
sau ilegal, furnizată de sectorul privat. Cu toate
acestea, proprietatea publică este o excepŃie în Statele
Unite, iar proprietatea privată era o excepŃie în
Uniunea Sovietică.
Asocierea democraŃiei ca sistem politic cu
capitalismul ca sistem economic şi a totalitarismului ca
sistem politic cu socialismul ca sistem economic este o
chestiune foarte discutabilă. Statele Unite ale Americii
şi ElveŃia sunt un exemplu de asociere a sistemului
politic democratic cu sistemul economiei capitaliste.
România, înainte de 1990, şi Coreea de Nord şi Cuba
în prezent sunt exemple de asociere a sistemului
politic concentrat în mâinile unei persoane sau unui
grup de persoane al singurului partid existent cu
sistemul economic socialist. Aceasta nu înseamnă că
toate Ńările capitaliste au instituŃii politice democratice
sau că toate Ńările socialiste au avut un regim
dictatorial. Multe Ńări, de exemplu Taiwan, au
economie capitalistă fără să aibă un sistem politic
democratic. Alte multe Ńări, de exemplu Suedia, deşi
au sisteme politice democratice, în unele perioade de
guvernare social-democrată au sprijinit puternic
instituŃii de natură socialistă.
Economistul austriac Friedrich Hayek încearcă
să dea un răspuns la întrebarea: “un anume sistem
economic generează un anume sistem politic?” El
afirmă că libertăŃile economice şi politice sunt
inseparabile. “Odată ce începi să cobori pe calea
reglementărilor guvernamentale şi planificării
economiei, libertatea de a-Ńi spune gândurile şi de a
alege liderii politici vor fi grav afectate”.
Proprietate şi În afara modului de deŃinere a capitalului

gestionare a (privat sau de stat), sistemele socialist şi capitalist
economiei diferă substanŃial şi prin modul de adoptare a
deciziilor, centralizat sau independent. În economiile
socialiste alocarea resurselor, mixul de produse,
distribuŃia şi preŃurile erau determinate centralizat,
prin planuri anuale şi cincinale obligatorii (economii
central-planificate). În economiile capitaliste deciziile
sunt luate independent de către firme şi indivizi,
potrivit semnalelor pieŃei: firmele produc ceea ce se
cere, lucrătorii îşi aleg locul de muncă în funcŃie de
salarii, care sunt determinate de forŃa cererii şi ofertei
(economii de piaŃă).
Aşa cum nu există capitalism pur şi nici
socialism pur nu a existat, tot aşa nu există economii
de piaŃă pure şi nu au existat economii central-
planificate pure. În Statele Unite obiectivele de
producŃie ale unor agenŃii guvernamentale sunt
stabilite de guvern, inclusiv în cadrul Pentagonului,
după cum în Uniunea Sovietică au existat pieŃe
“neorganizate”, care au influenŃat, într-o anumită
măsură, alocarea resurselor.
2. Filosofia marxist-leninistă şi teoria

economică neoclasică
“Capitalul” Karl Marx a avut o influenŃă remarcabilă în

evoluŃia gândirii economice din secolul XIX şi în
evoluŃiile politice din secolul XX, prin lucrarea sa
majoră în trei volume “Das Kapital”, publicată după
decesul său din 1883. Contrar percepŃiei generale, în
această lucrare nu se proiectează sistemul economic
socialist şi comunist, ci se analizează critic cel
capitalist. Concluzia finală a acestei analize califică
sistemul capitalist ca fiind imoral şi, în consecinŃă,
trebuia înlocuit de comunism, sistem în care pământul
şi capitalul să fie posedate şi controlate direct de
“întregul popor”.
Punctul de pornire al gândirii marxiste este Valoare-muncă

teoria clasică a valorii-muncă, conform căreia valoarea
unei mărfi depinde de cantitatea de muncă necesară
pentru producerea ei. Astfel, mărfurile reprezintă
expresia fizică a muncii care le-a produs. Marx
abordează, totodată, natura şi utilizarea capitalului.
Bunurile pot fi produse cu o varietate de combinaŃii de
capital şi de forŃă de muncă.
Capitalul, conform teoriei lui Marx, reprezintă Muncă trecută,
încorporarea fizică a muncii trecute care a fost muncă prezentă
utilizată pentru producerea lui. Când este utilizat în
producŃie capitalul contribuie valoric prin transferul
muncii trecute în produsul final. O maşină, pentru care
au fost necesare 100 de ore pentru a fi produsă,
contribuie valoric cu 100 de ore la produsele finale în
decursul duratei sale de funcŃionare. Valoarea unei
mărfi este, deci, suma valorilor cu care contribuie la
producerea ei şi anume munca trecută (capitalul) şi
munca prezentă (forŃa de muncă).
Dacă valoarea unei mărfi este dată numai de Mijloace de
muncă, se pune problema de unde provine profitul. producŃie
Răspunsul dat de Marx este simplu. Capitaliştii deŃin
mijloacele de producŃie, termen utilizat de Marx
pentru teren şi capital. Ei angajează pe muncitorii
individuali, care nu au altă cale de a trăi decât să-şi
vândă forŃa lor de muncă. Capitaliştii realizează
profitul plătind muncitorilor un salariu zilnic mai mic
decât valoarea cu care muncitorii contribuie zilnic la
realizarea produsului final, exploatându-i.
Rata salariului reprezintă valoarea forŃei de Valoarea
muncă şi ea este determinată în acelaşi mod ca şi forŃei de
valoarea altor mărfuri. Cu alte cuvinte, valoarea forŃei muncă
de muncă depinde de cantitatea de muncă necesară
“producerii” ei. “Producerea” şi susŃinerea forŃei de
muncă necesită hrană, îmbrăcăminte, locuinŃă,
educaŃie, asistenŃă medicală etc. Valoarea forŃei de
muncă este, deci, determinată de cantitatea de muncă
consumată pentru producerea lucrurilor necesare
susŃinerii unui muncitor şi familiei lui. Marx a avansat
teoria salariului de subzistenŃă: capitaliştii plătesc un

salariu care este strict necesar pentru ca muncitorii să
trăiască.
Plusvaloare Presupunem că sunt necesare 4 ore pentru
producŃia mărfurilor şi serviciilor destinate susŃinerii
zilnice a unui muncitor. Marx susŃine că, în acest caz,
salariul plătit de capitalist muncitorilor este
echivalentul valoric pentru 4 ore de muncă. Dacă
muncitorul lucrează 12 ore pe zi, capitalistul încheie
ziua cu un produs final conŃinând 12 ore valorice, dar
plăteşte muncitorului numai 4 ore din valoare.
DiferenŃa de 8 ore, pe care Marx a denumit-o
plusvaloare, reprezintă profitul.
Exproprierea În această viziune, capitalul devine mai mare
expropriatorilor pe seama lucrătorilor, care sunt adevăraŃii proprietari.
Marx preconiza unirea tuturor lucrătorilor şi
exproprierea capitaliştilor (“exproprierea expropriato-
rilor”) prin revoluŃie, la scară mondială (“Proletari din
toate Ńările uniŃi-vă!”).
Teoria valorii-muncă a lui Karl Marx îşi are
originea în filosofia economică a secolului XIX.
Deosebirea fundamentală faŃă de aceasta constă în
aceea că Marx a pus accentul pe faptul că forŃa de
muncă creează plusvaloare, care este însuşită
nejustificat de capitalişti.
Teoria Teoria economică neoclasică priveşte atât
neoclasică capitalul, cât şi forŃa de muncă drept factori
productivi în procesul de producŃie. Dacă avem un
muncitor care sapă un tunel şi dorim ca tunelul să fie
mai mare sau să fie realizat mai repede există două
alternative: să mai angajăm un muncitor sau să dotăm
pe actualul muncitor cu o unealtă mai performantă,
care să-l facă mai productiv. Adăugând un muncitor se
poate realiza tunelul aşa cum vrem. Dotându-l pe cel
prezent cu o unealtă mai performantă putem realiza
acelaşi lucru.
Conform teoriei neoclasice, fiecare factor de
producŃie într-o economie de piaŃă competitivă trebuie
recompensat în raport cu valoarea produsului realizat.
Firmele care îşi maximizează profitul angajează forŃă

de muncă şi capital (cost total) în măsura în care
ambele contribuie mai mult la valoarea finală a
produsului decât ele costă. Astfel, teoria neoclasică
priveşte profitul ca o recompensă la întreaga investiŃie.
Vladimir Ilici Lenin, de origine rus, fiind Socialism,
conştient că o revoluŃie mondială, aşa cum preconiza comunism
Marx, nu este posibilă şi în dorinŃa ca aceasta să se
înfăptuiască pentru început în Rusia, pe care el îşi
propusese să o conducă, a argumentat că societatea
capitalistă se dezvoltă inegal în diferite Ńări şi că
răsturnarea capitalismului nu trebuie să debuteze
neapărat în cea mai dezvoltată Ńară capitalistă, ci acolo
unde masele nu mai pot suporta exploatarea. Pentru a
fi în acord cu teoria marxistă, el a elaborat teoria
socialismului (dictatură a proletariatului, proprietate
de stat, gestionare central-planificată a economiei,
repartiŃie după muncă), ca etapă intermediară între
capitalism şi comunism (repartiŃie după nevoi).
Această teorie a fost experimentată pentru o lungă
perioadă de timp de peste 30 de Ńări, reprezentând 1/3
din populaŃia lumii.
3. Mecanismul tranziŃiei de la socialism la

capitalism (reforma economică)
S-a subliniat, deja, că în prezent, aproape 30 de

Ńări se află în tranziŃie de la sistemul socialist la
sistemul capitalist, iar pentru această mutaŃie istorică
nu există precedente practice şi nici modele teoretice
unanim acceptabile. Unele Ńări au parcurs deja etape
importante, aflându-se în faza posttranziŃie, dar cele
mai multe sunt încă în faze incipiente ale tranziŃiei.
Sferele de operare a transformărilor necesare
tranziŃiei sunt următoarele: sistemul politic; sistemul
economic; sistemul relaŃiilor externe.
a) TranziŃia de sistem politic

Stat de drept Schimbarea de sistem politic, respectiv trecerea
de la totalitarism la democraŃie presupune:
pluripartitism; alegeri libere; constituŃie democratică,
care să apere drepturile fundamentale ale omului (la
viaŃă, la exprimare, la proprietate); separaŃia puterilor
în stat (legislativă, judecătorească şi executivă).
Constituirea unui stat de drept presupune
formarea şi funcŃionarea instituŃiilor corespunzătoare
şi adoptarea unei noi legislaŃii.
b) TranziŃia de sistem economic

Economie de Transformarea de sistem economic, respectiv
piaŃă trecerea de la economia central-planificată la
economia de piaŃă presupune: stabilizare macroeco-
nomică; liberalizarea preŃurilor şi comerŃului;
privatizarea întreprinderilor deŃinute de stat şi
dezvoltarea de noi activităŃi private; stabilirea de
instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă (legea
proprietăŃii, legea contractelor, sistemul de
contabilitate etc.); instituirea unui sistem de protecŃie
socială pentru diminuarea şomajului şi sărăciei.
- Stabilizare macroeconomică
InflaŃie şi Toate Ńările aflate în tranziŃie au fost sau sunt
deficit bugetar încă confruntate cu inflaŃie ridicată sau hiperinflaŃie,
care, în unele situaŃii, a atins nivele formate din trei
cifre. SituaŃia economică generală fiind precară,
guvernele au avut de rezolvat şi serioase probleme
bugetare. S-a apelat la expansiunea ofertei de bani pe
piaŃă, ajungându-se în spirala vicioasă: inflaŃie, deficit
bugetar, ofertă de bani, inflaŃie şi mai mare. Pentru a
realiza un sistem funcŃional de economie de piaŃă
trebuie aplicate politici monetare şi fiscale care să
conducă la realizarea unui buget cât mai echilibrat
(deficit în jur de 3,5%) şi la menŃinerea inflaŃiei sub
control (cu o singură cifră).
- Liberalizarea preŃurilor şi comerŃului
Cerere şi Sistemul de preŃuri libere constituie o condiŃie
ofertă fundamentală a economiei de piaŃă. Când
consumatorii solicită mai multe produse decât cele

fabricate preŃurile cresc, iar acestea stimulează
producŃia şi oferta pe piaŃă. Dimpotrivă, o ofertă mare
de produse faŃă de cerere reduce preŃurile şi profitul
producătorilor, care vor căuta alte domenii mai
profitabile. Cu alte cuvinte, preŃurile libere asigură o
alocare eficientă a resurselor între diferite ramuri ale
economiei.
Barierele comerciale trebuie, deasemenea, ComerŃ liber
reduse sau desfiinŃate. Importul de capital, tehnologii,
cunoştinŃe şi idei este deosebit de benefic tranziŃiei.
Potrivit teoriei avantajului comparativ, un comerŃ
liberalizat determină economia să se specializeze în
produsele pe care le realizează mai eficient. Este
adevărat, însă, că liberalizarea preŃurilor şi a
comerŃului, deşi absolut necesară, reprezintă o măsură
dificilă din punct de vedere social şi de aceea trebuie
însoŃită de măsuri adecvate de protecŃie socială.
- Privatizarea
Proprietate
În sistemul proprietăŃii private, proprietarii privată
beneficiază de rezultatul succesului lor şi suportă
consecinŃele eşecurilor. Proprietatea privată oferă un
puternic stimulent pentru operare eficientă, inovare şi
muncă grea, stimulente care lipsesc atunci când
proprietatea este centralizată şi beneficiile sunt
distribuite tuturor oamenilor.
Ca şi liberalizarea preŃurilor şi comerŃului,
privatizarea este dificilă din punct de vedere social.
Multe întreprinderi protejate în trecut sunt eliminate
din economie întrucât nu sunt competitive la nivelul
preŃurilor mondiale. Aceasta înseamnă şomaj crescut,
cel puŃin pe termen scurt, ceea ce amplifică sarcinile
politicii economice pentru protecŃia socială şi crearea
de noi locuri de muncă.
- InstituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă
Astfel de instituŃii s-au dezvoltat în state cu PiaŃă
economie de piaŃă matură în decursul a numeroase financiară
decenii. Ele cuprind: sistemul bancar, instituŃiile pieŃei funcŃională
de capital (piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor,
fondurile de investiŃii), sistemul de asigurări etc. De o

importanŃă deosebită este reglementarea regimului
proprietăŃii private şi a sistemului de contabilitate.
- ReŃea de protecŃie socială
PiaŃă a muncii În economiile central-planificate nu a existat
flexibilă şomaj vizibil, iar preŃurile pentru produsele esenŃiale
erau controlate de stat, nefiind aplicat un sistem
special de protecŃie socială. TranziŃia la o piaŃă a
muncii liberă şi la preŃuri liberalizate presupune ca
unii muncitori să-şi piardă locurile de muncă şi că toŃi
vor plăti preŃuri mai mari pentru lucrurile necesare.
Cu cât mai mulŃi oameni intră în şomaj, cu atât
sprijinul pentru tranziŃie, pentru reformă scade. De
aceea sunt necesare măsuri de protecŃie socială.
Acestea, deşi costisitoare, trebuie să includă asigurare
de şomaj, ajutor pentru cei săraci, asistenŃă alimentară
şi de locuit.
Terapie de şoc Dacă în privinŃa măsurilor de reformă ce a
sau graduală trebui adoptate pentru tranziŃia la economia de piaŃă
există un acord larg între economişti, nu acelaşi lucru
se poate spune în legătură cu secvenŃialitatea
măsurilor şi ritmul reformei. Există adepŃi ai “terapiei
de şoc”, care preconizează măsuri rapide de
liberalizare a preŃurilor şi comerŃului şi de privatizare.
AdepŃii reformei “graduale” consideră că cel mai bun
curs al măsurilor de reformă este să se înceapă cu
stabilirea instituŃiilor economiei de piaŃă, apoi treptat
să se liberalizeze pieŃele, iar privatizarea să nu
reprezinte un scop în sine. Din punct de vedere al
evoluŃiilor practice, în prima categorie se încadrează
Ńări ca Polonia, Ungaria, Cehia, Ńările baltice, iar în a
doua Ńări ca FederaŃia Rusă, România, Bulgaria.
c) TranziŃia de politică externă

Între politica internă şi politica externă există o
legătură organică. Politica externă a Ńărilor socialiste a
fost bazată pe considerente ideologice, pe crearea de
alianŃe politice, militare şi economice dominate de
Uniunea Sovietică, îndreptate împotriva statelor
democratice şi având ca obiectiv final generalizarea

sistemului socialist şi comunist la scară mondială.
Reforma politicii externe a Ńărilor aflate în Interes strategic
tranziŃie presupune definirea intereselor strategice securitate,
pentru apărarea securităŃii naŃionale, definirea economic şi
intereselor economice în plan regional şi mondial şi a cultural
celor culturale pentru afirmarea culturii naŃionale în
civilizaŃia mondială şi viceversa.
În strategia tranziŃiei spre democraŃie şi AlianŃe şi
economie de piaŃă Ńările central şi est-europene, integrare
precum şi cele baltice tind să se integreze în economică
structurile europene (Uniunea Europeană) şi
euroatlantice (NATO). Procesul unei astfel de
integrări este condiŃionat de atingerea unor criterii de
performanŃă în ceea ce priveşte funcŃionarea
democraŃiei şi a economiei de piaŃă. Unele Ńări au fost
deja selectate pentru calitatea de membru al UE şi
NATO. În plan mai general, toate Ńările aflate în
tranziŃie au aderat la OMC, FMI şi BIRD, FederaŃia
Rusă fiind participantă la “Grupul celor 7”.
4. Cazul României
Din punct de vedere al sistemului politic,

regimul din România a fost, înainte de 1989, o
dictatură. Puterea era concentrată în mâna unui grup
restrâns, a unei familii, care se pretindea exponentă a
unicului partid politic, cel comunist. Ca sistem
economic, România era o Ńară hipercentralizată,
proprietatea privată rezumându-se la un apartament, un
automobil, iar în mediul rural şi la o suprafaŃă infimă
de teren, destinată asigurării subzistenŃei.
În viziunea sistemului politic şi economic de
atunci, România ar fi urmat să devină în jurul anului
2000 o Ńară socialistă “multilateral dezvoltată”, iar la
finele primului deceniu al secolului XXI să intre în
“epoca de aur”, să devină o Ńară comunistă, aşa cum au
prefigurat-o Lenin şi Stalin.
Spre deosebire de revoluŃiile, mai mult sau mai

puŃin de “catifea”, din alte Ńări foste socialiste,
revoluŃia română din 21 decembrie 1989 a fost
violentă. PopulaŃia Ńării, lipsită de alimente, lumină,
căldură şi de libertatea exprimării, cu care a pactizat
armata, a înlăturat regimul comunist. Puterea a fost,
însă, preluată de opozanŃi ai regimului comunist ca
dictatură, dar nu şi adepŃi convinşi ai capitalismului ca
sistem economic.
România, ca şi alte Ńări foste socialiste, nu a
beneficiat de o teorie şi de o experienŃă practică a
tranziŃiei de la socialism la capitalism. În plus,
economia românească, datorită sistemului hipercen-
tralizat, era dominată de mari unităŃi monopoliste de
stat (centrale), specializate pe produse şi aflate într-un
angrenaj de schimburi reciproce strict planificate.
În consecinŃă, tranziŃia României la capitalism
se realizează gradual, “pas cu pas”. În evoluŃia ei spre
sistemul capitalist pot fi distinse acum următoarele
cinci etape:
Populism Etapa întâi: populism (anul 1990). Regimul
instalat la putere, în dorinŃa de a-şi consolida poziŃia, a
adoptat o serie de măsuri care să satisfacă cerinŃele
populaŃiei: avantaje salariale nejustificate economic
(majorări de salarii, restituiri de reŃineri salariale din
trecut, rambursarea contribuŃiilor sub formă de părŃi
sociale la patrimoniul întreprinderilor); import masiv
de produse alimentare, consumându-se astfel rezerva
valutară; înlocuirea foştilor directori de centrale şi
întreprinderi cu adepŃi ai noului regim, indiferent de
aptitudinile manageriale; reducerea săptămânii de
lucru la nivelul celor mai scăzute programe de muncă
din lume. Toate acestea au avut ca efect scăderea
drastică a PIB, inducerea în economie a fenomenului
inflaŃionist, un deficit al balanŃei contului curent şi
devalorizarea galopantă a monedei naŃionale.
Reformă Etapa a doua: reformă instituŃională şi
instituŃională şi legislativă (1990-1992). Regimul instalat la putere în
legislativă decembrie 1989 şi care a câştigat prin populism
alegerile din 1990, realizând că nu poate ignora faptul

că revoluŃia română a fost nu numai antidictatorială, ci
şi antisocialistă, a acceptat un guvern de specialişti
care să “reformeze” socialismul după modelul
gorbaciovian din fosta Uniune Sovietică. Sub acest
guvern au fost realizate schimbări fundamentale de
sistem politic şi economic în plan legislativ şi
instituŃional: adoptarea unei constituŃii democratice,
separarea puterilor în stat, abolirea sistemului
economic centralizat, liberalizarea preŃurilor şi
comerŃului, privatizarea întreprinderilor de stat.
Măsurile luate de noul guvern şi intenŃiile sale, Ńintind
mult mai departe decât modelul gorbaciovian, au
determinat înlocuirea lui în 1991 cu un guvern de
tehnocraŃi, având menirea de a gestiona criza
economică din Ńară care se accentuase şi pregătirea
noilor alegeri generale, preşedinŃiale şi parlamentare.
Etapa a treia: economia de piaŃă socială (1993- Economie de
1997). Câştigând din nou alegerile din 1992, regimul piaŃă socială
instalat la putere în decembrie 1989, a lansat teza
“economiei de piaŃă socială”, adică a unui “capitalism
socialist”. Guvernul a procedat în consecinŃă: reformă
graduală, “pas cu pas”; menŃinerea unui grad cât mai
ridicat de ocupare a forŃei de muncă; acordarea, în
acest scop, de subvenŃii de la bugetul de stat. Accentul
a fost pus pe expansiunea fiscală (stimularea
producŃiei). Ca rezultat, PIB a înregistrat o creştere.
Costul acestei politici a fost persistenŃa unei rate înalte
a inflaŃiei, majorarea stocurilor de mărfuri
nevandabile, accentuarea blocajului financiar şi
creşterea gradului de îndatorare externă.
Etapa a patra: pseudo-capitalism (1997-2000) Pseudo-
Deteriorarea standardului de viaŃă, accentuarea capitalism
fenomenului de sărăcie au determinat populaŃia să
voteze în 1996 pentru “schimbare”, pentru un nou
regim, fără a realiza, însă, în planul vieŃii cotidiene
consecinŃele acestei schimbări. Noul guvern, pentru a
dispune de o majoritate parlamentară, a fost de
coaliŃie, cu susŃinerea unui spectru eterogen de partide
politice: Ńărănesc şi creştin democrat (o îmbinare

doctrinară nefirească), democrat (de orientare social-
democrată), liberal (după denumire de dreapta, dar
oscilant în acŃiune) şi minoritar naŃional (reprezentând
interesele populaŃiei maghiare din România, pe fond
de orientare liberală). În aceste condiŃii, este de înŃeles
că acest guvern nu a putut să promoveze o politică
coerentă de tranziŃie spre capitalism. Au fost făcuŃi,
totuşi, unii paşi în direcŃia macrostabilizării,
restructurării şi privatizării. Accentul a fost pus pe
politica monetară, ceea ce a condus la deteriorarea, în
continuare, a standardului de viaŃă şi la menŃinerea
unei rate ridicate a şomajului. În planul politicii
externe este de remarcat nominalizarea României drept
candidată la aderarea la Uniunea Europeană şi NATO.
Social- Etapa a cincea: social-democraŃie (2001-2004)
democraŃie Dezamăgită de performanŃele slabe ale schimbării de
regim, populaŃia s-a reorientat în decembrie 2000 spre
un guvern care se proclamă social-democrat, fiind
recunoscut ca atare pe plan european. Programul său
îşi propune pe termen scurt măsuri pentru atenuarea
fenomenului sărăciei şi pentru relansarea producŃiei
agricole şi industriale, iar pe termen mediu
implementarea strategiei convenită în 1999 cu UE
pentru perioada 2000-2004, cu accentuarea măsurilor
de protecŃie socială pasivă şi activă, fără o
fundamentare riguroasă în ceea ce priveşte resursele.
În această etapă se menŃin obiectivele strategice de
aderare la NATO care s-a produs în 2004 şi la UE în
2007, condiŃia esenŃială fiind recunoaşterea României
ca Ńară cu economie de piaŃă funcŃională.
5. Perspective în procesul de tranziŃie la

economia de piaŃă dezvoltată
Organismele economice internaŃionale monito-

rizează progresele diferitelor state în tranziŃia spre un
sistem politic democratic şi un sistem economic de
piaŃă, pentru considerente de ordin general, dar mai
ales pentru scopul eligibilităŃii Ńărilor la integrarea în

structurile europene şi euroatlantice, în raport cu
criteriile de performanŃă stabilite.
În privinŃa perspectivei sunt edificatoare
proiecŃiile realizate de economistul Jeffray Sachs din
cadrul FMI referitoare la numărul de ani necesari
Ńărilor în tranziŃie din Europa Centrală şi de Est
pentru a atinge un PIB pe locuitor (criteriu de bază
urmărit de UE pentru Ńările recent aderate), la nivelul
celor mai puŃin dezvoltate Ńări din Uniune, respectiv
Grecia şi Portugalia. Prognoza a fost realizată pe baza
supoziŃiei ca Ńările în tranziŃie vor înregistra o creştere
anuală de 4-8% în următoarele decenii, iar Grecia şi
Portugalia de 2%. Chiar şi în aceste condiŃii, Ńărilor din
Europa Centrală şi de Est luate în ansamblu le-ar fi
necesari aproape 20 de ani pentru a ajunge la nivelul
Greciei, din care Cehiei 10 ani, Ungariei 17 ani,
Poloniei 18 ani, Bulgariei 28 de ani, României 35 de
ani şi Albaniei 63 de ani.
Desigur, aceste cifre pot suferi modificări
radicale în funcŃie de ritmul evoluŃiei economice din
Ńările aflate în tranziŃie, care, la rândul său, depinde în
mare măsura de amploarea, coerenŃa şi intensitatea
procesului de reformă.
Etapa a şasea: guvernare de „dreapta” . AlianŃa
D.A. (PD – popular, PNL – centru-dreapta) a câştigat
alegerile pe baza unui program de dreapta, având ca
pivot “cota unică de impozit de 16 %”. A început o
perioadă de creştere economică, s-a produs aderarea la
NATO (2004) şi la UE (2007). La începutul lui 2007,
PD a fost scos de la guvernare, iar PNL, aflat în
minoritate, a beneficiat de sprijinul social-
democraŃilor, cu preŃul unor măsuri de stânga,
nesustenabile.
In aprilie 2008 s-a întrunit la Bucureşti cel mai
mare summit NATO, având ca obiectiv lărgirea spre
Balcani şi spre Rusia, ceea ce a provocat o reacŃie
rusească negativă explicită.
Sistem politic SeparaŃia puterilor

Sistem economic DemocraŃie funcŃională
DemocraŃie Economie de piaŃă
Economie de piaŃă funcŃională
(capitalism) Stabilizare
Totalitarism macroeconomică
Economie central- Liberalizarea preŃurilor şi
planificată (socialism) comerŃului
Război rece Privatizare
Marxism-leninism InstituŃii ale economiei de
Valoarea muncă piaŃă
Plusvaloare ProtecŃie socială
Exploatare AsistenŃă externă
Concentrarea capitalului Terapie de şoc
Exproprierea Reformă graduală
expropriatorilor Populism
Comunism Reformă instituŃională
Recompensarea capitalului Reformă legislativă
Economie în tranziŃie Economie de piaŃa socială
Reformă Pseudo-capitalism
PosttranziŃie Social-democraŃie
Pluripartidism Perspective
Probleme
1. Care este deosebire dintre teoria valorii muncă şi

teoria costului total? ArgumentaŃi de ce teoria
costului total este corectă din punct de vedere
economic.
2. Guvernul Ńării X doreşte să realizeze o economie

de piaŃă promovând proprietatea privată, dar
controlând preŃurile şi salariile. RăspundeŃi dacă
este sau nu realizabil un astfel de obiectiv.
ArgumentaŃi răspunsul.
3. Care dintre următoarele fenomene economice

exprimă echilibrul macroeconomic: o rată a
inflaŃiei scăzută; o rată a şomajului moderată;
dobânzi bancare şi curs de schimb în creştere;

subvenŃionarea producŃiei şi exportului; deficit în
balanŃa comercială; deficit bugetar. ArgumentaŃi
sensul în care fiecare din aceste fenomene
influenŃează procesul de macrostabilizare
(influenŃe pozitive sau negative).
4. Ce înseamnă, în politica economică şi practică,

liberalizarea preŃurilor şi comerŃului?
5. MenŃionaŃi două argumente pro şi două contra

“terapiei de şoc” şi “gradualităŃii”.
Teste grilă
1. Prin ce termeni definiŃi sistemul economic:

a) democraŃie;
b) capitalism;
c) dictatură;
d) socialism;
e) totalitarism.
2. IndicaŃi termenii care se referă la sistemul politic:

a) democraŃie;
b) capitalism;
c) dictatură;
d) socialism;
e) economie de piaŃă.
3. Echilibrul macroeconomic presupune:

a) expansiunea ofertei de bani pe piaŃă;
b) reglementatea preŃurilor şi tarifelor;
c) deficit bugetar redus;
d) balanŃă deficitară a contului curent;
e) rată scăzută a inflaŃiei.
4. În mecanismul tranziŃiei de sistem economic, de

la socialism la capitalism, care dintre cerinŃe nu
este imperativă:
a) stabilizare macroeconomică;
b) privatizare;
c) dereglementarea preŃurilor şi liberalizarea
comerŃului;
d) terapie graduală;
e) stabilirea instituŃiilor de sprijinire a economiei de
piaŃă.
5. Economiile socialiste se caracterizau prin:

a) preponderenŃa proprietăŃii private;
b) adoptarea descentralizată a deciziilor;
c) preŃuri libere;
d) piaŃă funcŃională a muncii;
e) preponderenŃa proprietăŃii de stat.
6. Potrivit teoriei neoclasice, valoarea unei mărfi

depinde de:
a) cantitatea de muncă trecută necesară pentru
producerea ei;
b) valoarea mărfii respective pe piaŃa internaŃională;
c) “preŃul” fiecărui factor de producŃie;
d) cantitatea de muncă prezentă necesară pentru
producerea ei;
e) cantitatea de muncă (trecută şi prezentă) necesară
producerii ei.
7. Care dintre următoarele elemente este specific

capitalismului:
a) dictatură a proletariatului;
b) proprietate de stat;
c) gestionare central-planificată a economiei;
d) libertate şi iniŃiativă individuală;
e) plan de comerŃ exterior.
8. Sunt instituŃii de sprijinire a economiei de piaŃă:

a) organizaŃiile neguvernamentale pentru protecŃia
copiilor instituŃionalizaŃi;
b) comitetele sportive;
c) comisiile naŃionale ale valorilor mobiliare;
d) partidele politice;
e) fondurile private de pensii.
9. Între măsurile populiste adoptate în procesul

tranziŃiei se numără:
a) liberalizarea comerŃului exterior;
b) acordarea de majorări salariale neconexate de
creşterea productivităŃii muncii;
c) importuri masive de bunuri de consum;
d) liberalizarea preŃurilor;
e) autonomizarea întreprinderilor cu capital de stat.
10. Ce presupune “capitalismul socialist” în procesul

tranziŃiei:
a) privatizare;
b) eliminarea subvenŃiilor;
c) lichidarea întreprinderilor nerentabile;
d) demonopolizare;
e) subvenŃionarea producŃiei pe stoc.
CAPITOLUL XIX.
TENDINłE DE GLOBALIZARE A
ECONOMIEI INTERNAłIONALE CA
SISTEM DE RELAłII ECONOMICE
DINTRE STATE
În dezbaterile politice şi economice

internaŃionale un subiect tot mai frecvent abordat este
fenomenul globalizării economiei internaŃionale ca
sistem de relaŃii economice dintre state. Acestui
subiect i-au fost dedicate cele mai importante reuniuni
economice la nivel înalt de la finele secolului trecut şi
începutul actualului secol: Adunarea Generală jubiliară
a ONU (New York, SUA), Consiliul Ministerial al
OMC de la Seattle (SUA), Reuniunile anuale ale FMI
şi BIRD, Sesiunea a IX a UNCTAD de la Bangkok
(Thailanda), ConferinŃa OMC (Doha, Qatar),
ConferinŃele anuale ale oamenilor politici şi de afaceri
de la Davos (ElveŃia), ConferinŃa OMC de la Cancun
(Mexic).
Deşi pentru fenomenul globalizării nu există
încă o definire consacrată, putem afirma că prin
aceasta se înŃelege liberalizarea şi extinderea
accentuată a relaŃiilor economice dintre state, tendinŃa
de globalizare a pieŃelor produselor, financiară şi a
forŃei de muncă, integrarea tot mai profundă a
economiilor naŃionale la scară mondială, exprimată
sintetic prin ponderea crescândă a activităŃilor
economice externe în PIB naŃional şi mondial.
TendinŃe de globalizare a economiei internaŃionale 359
1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului

internaŃional
a) ComerŃul internaŃional şi produsul intern
brut (PIB)
În ultimii 250 de ani, cu excepŃia unei scurte
perioade de timp (1913-1950), creşterea comerŃului a
depăşit constant creşterea economică de ansamblu.
Între 1720 şi 1913, creşterea comerŃului a surclasat de
1,5 ori creşterea PIB. Creşterea redusă a PIB în
perioada 1913-1950, în care s-a înregistrat de altfel cea
mai redusă rată din 1820, a fost însoŃită de o creştere şi
mai redusă a comerŃului, cele două războaie mondiale
şi protecŃionismul subminând evoluŃia pozitivă a
comerŃului internaŃional. Această perioadă a inclus
marea criză economică mondială (1929-1933).
ComerŃul a înregistrat, în termeni cantitativi, o
reducere fără precedent, cu 60%, naŃiunile încercând
să-şi exporte propriile crize economice, inclusiv
şomajul, prin intermediul barierelor comerciale
protecŃioniste.
În ultimii 50 de ani ai secolului XX, comerŃul ComerŃul şi
s-a dezvoltat mai rapid decât producŃia, crescând producŃia
astfel gradul în care economiile naŃionale se bazează
pe schimburile internaŃionale în activitatea economică
de ansamblu. Între 1950-2007, creşterea medie anuală
a exporturilor de mărfuri a fost peste 6%, comparativ
cu o creştere a producŃiei mai mică de 4%. Astfel,
comerŃul s-a multiplicat de 17,5 ori, iar PIB a crescut
de circa 6,5 ori. În cazul produselor manufacturate,
comerŃul s-a multiplicat de 30,5 de ori, în timp ce PIB
a crescut de 8,5 ori.
În anul 2001, pe fondul recesiunii economiei
mondiale, comerŃul internaŃional a înregistrat un recul,
pentru ca în 2002 şi 2003 să crească din nou. La
nivelul anului 2003, măsurat prin export, volumul
comerŃului mondial cu mărfuri şi servicii, s-a situat în
jurul cifrei de 9000 miliarde dolari. Se apreciază că în
anul 2004 PIB mondial creşte cu 3,7% faŃă de anul
2003, iar exportul mondial cu 7,5%.
Transporturi TendinŃele de creştere a comerŃului sunt

internaŃionale reflectate în creşterea transportului internaŃional. Se
estimează că la nivelul anului 1950, transportul
maritim de mărfuri s-a ridicat la 500 milioane tone, în
2003 ajungându-se la peste 5.000 milioane tone ceea
ce indică înzecirea cantităŃii transportate. În perioada
1950-2003, distanŃele exprimate în kilometrii parcurse
în cazul transportului aerian s-au majorat cu peste 20%
anual. În aceeaşi perioadă, din punct de vedere al
tonelor transportate pe kilometru, rata anuală medie de
creştere a fost de peste 10%. În ceea ce priveşte
transportul informaŃiilor prin intermediul reŃelelor de
telecomunicaŃii, creşterea înregistrată a fost mult mai
accelerată.
b) Orientarea geografică a comerŃului

internaŃional
Din datele prezentate rezultă că, actualmente,
economiile naŃionale se bazează într-o măsură mult
mai mare pe comerŃ comparativ cu situaŃia existentă la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
Grad de Globalizarea a afectat tot mai multe Ńări. Între
deschidere a 1985-2002, în Ńările dezvoltate, gradul de deschidere
economiilor
spre exterior, exprimat prin ponderea exportului în
PIB, a crescut de la 15% la 25%, iar în Ńările în curs de
dezvoltare de la 20% la 40%.
Creşterea mai rapidă a deschiderii Ńărilor în curs
de dezvoltare explică majorarea ponderii lor în
comerŃul mondial, de la mai puŃin de 25% la circa
30%, în timp ce ponderea Ńărilor dezvoltate a scăzut de
la 75% la 70%. Ponderea în exporturile mondiale a
Europei Occidentale şi Americii de Nord a fost relativ
stabilă în decursul perioadei 1950-2003, oscilând între
40% şi 45% pentru Europa Occidentală şi 15-20% în
cazul SUA. Ponderea Asiei în comerŃul mondial a
crescut de la aproximativ 15% în 1950 la 30% în 2002,
în cazul Americii Latine înregistrându-se o diminuare
de la 10% la 5% şi Africii de la 5% la 2%. Ponderea
Europei Centrale şi de Est a cunoscut o evoluŃie
oscilantă, creşterea din intervalul 1950-1970 fiind

urmată de un declin care s-a accentuat în anii '90,
ajungând la sub 5%.
Cu toate că ponderile relative pentru anumite
regiuni s-au diminuat, în termeni valorici comerŃul a
cunoscut un trend pozitiv accentuat în toate regiunile.
c) Structura comerŃului internaŃional

Structura pe mărfuri a comerŃului s-a schimbat Mărfuri
radical în perioada 1950-2002, îndeosebi în cazul
produselor agricole şi manufacturate. În 1950,
exporturile de produse agricole reprezentau aproape
50% din exporturile totale de mărfuri, la nivelul anului
2007 ponderea deŃinută de acestea fiind sub 10%.
Exporturile de produse manufacturate au crescut de la
40% în 1950 la peste 80% în 2007. Ponderea deŃinută
de produsele minerale în exporturile totale de mărfuri
a fost mai stabilă, fluctuaŃiile din cursul perioadei
analizate reflectând mai ales evoluŃiile preŃurilor,
îndeosebi în cazul ŃiŃeiului.
ComerŃul internaŃional cu servicii a crescut Servicii
aproape de două ori mai rapid decât comerŃul cu
mărfuri. În anul 2007, comerŃul cu mărfuri a însumat
11762 miliarde dolari (peste 81% din comerŃul
mondial), iar comerŃul cu servicii 2710 miliarde dolari
(aproape 19% din comerŃul mondial).
2. EvoluŃii de ansamblu ale investiŃiilor

internaŃionale
Intensificarea relaŃiilor economice internaŃio-

nale este ilustrată şi de creşterea investiŃiilor străine
directe. Din păcate, nu există date disponibile pentru
întreaga perioadă postbelică. Între 1970-2003,
investiŃiile străine directe au crescut de circa 30 de ori,
de la 20 miliarde dolari la circa 600 miliarde dolari.
Stocul de investiŃii străine directe s-a majorat de la 150
miliarde dolari la finele lui 1970 la circa 4000 miliarde
în anul 2003.
Filialele din exterior ale întreprinderilor

multinaŃionale livrează o parte tot mai mare din
producŃia mondială. La nivelul anului 2003, acestea
deŃin 10% din PIB mondial şi peste 20% din producŃia
mondială de produse manufacturate.
Nu numai investiŃiile străine directe au cunoscut
o evoluŃie pozitivă. Şi alte tipuri de fluxuri de capital
pe termen scurt şi lung au evoluat în mod asemănător,
îndeosebi în ultimii ani. De exemplu, operaŃiunile
zilnice de pe piaŃa valutară au crescut de la 200
miliarde dolari la mijlocul anilor '80 la peste 1500
miliarde dolari în 2003, ceea ce reprezintă 85% din
rezervele valutare ale tuturor Ńărilor şi evidenŃiază
dificultăŃile pe care acestea le întâmpină atunci când
doresc să-şi influenŃeze cursurile de schimb.
3. RelaŃiile economice internaŃionale şi

progresul economic
Creştere şi Creşterea accelerată a comerŃului internaŃional
comerŃ şi investiŃiilor în străinătate din ultimele cinci decenii
ale secolului XX a fost însoŃită de rate de creştere
ridicate ale PIB. Exprimat în preŃuri constante şi
ajustat în funcŃie de creşterea populaŃiei, PIB mondial
a crescut în medie cu 2% pe an în intervalul 1950-
2003, ceea ce din punct de vedere istoric reprezintă o
evoluŃie pozitivă, creşterea medie a venitului pe
locuitor în perioada 1820-1913 fiind de numai 0,9%
pe an. Aceste performanŃe ale creşterii nu au fost, însă,
identice. Între finele celui de-al doilea război mondial
şi până la primul şoc petrolier, creşterea PIB/locuitor a
fost de aproape 3%. După ce creşterea a fost încetinită
datorită celor două şocuri petroliere, între 1990-2000
urmează o perioadă de creştere semnificativă de 1,5%,
performanŃă îmbunătăŃită în cea de-a doua parte a
anilor '90. În anii 2001-2003, creşterea PIB/locuitor
s-a încetinit, datorită, în principal, stagnării economice
din Ńările UE şi Japonia.
ExperienŃe de succes pot fi remarcate în anumite

Ńări în curs de dezvoltare cu o puternică orientare
comercială, mai ales din Asia, cu rate medii de creştere
între 5-7% anual de la începutul anilor '60. Drept
rezultat, a avut loc o scădere substanŃială a sărăciei,
între 1975-2003 aceasta fiind redusă la jumătate.
łările cu o mai redusă orientare comercială au
înregistrat performanŃe de creştere economică relativ
precare. Cu toate acestea, din populaŃia lumii, de
aproximativ 6 miliarde, 2,8 miliarde de oameni trăiesc
cu mai puŃin de 2$ pe zi, iar 1,2 miliarde cu mai puŃin
de 1$ pe zi.
De-a lungul timpului, comerŃul internaŃional a
îndeplinit un rol decisiv în dezvoltarea anumitor Ńări
sau regiuni, această contribuŃie putând fi remarcată
mai ales începând cu Evul mediu. Oraşe cum ar fi
Genova, Amalfi, VeneŃia au cunoscut o evoluŃie
economică oscilantă în funcŃie de performanŃele
comerciale. De asemenea, este recunoscut faptul că
schimburile comerciale internaŃionale şi investiŃiile
străine au fost un element hotărâtor al procesului de
industrializare. Totodată, sunt recunoscute efectele
negative ale protecŃionismului comercial.
Schimbarea structurii comerŃului mondial şi Structura
creşterea investiŃiilor străine au fost însoŃite de producŃiei
modificarea structurilor producŃiei şi a PIB naŃional.
Cea mai mare creştere a producŃiei şi a ocupării forŃei
de muncă în Ńările industrializate în ultimii 25 de ani a
fost înregistrată în acele sectoare care au suferit
schimbări tehnologice rapide şi în sectorul terŃiar.
Concomitent, numeroase Ńări în curs de dezvoltare s-au
orientat către producŃia produselor manufacturate
(textile, produse siderurgice, bunuri electronice de larg
consum etc.) pentru care Ńările industrializate erau
principalii furnizori. Astfel, s-a produs o creştere
explozivă a exporturilor de produse manufacturate din
Ńările în curs de dezvoltare. Datorită schimbării
structurii producŃiei şi comerŃului s-au produs ajustări
considerabile datorate globalizării şi comerŃului.
Stabilitate politică În ciuda existenŃei războiului rece, perioada

postbelică s-a caracterizat prin stabilitate politică,
afirmarea păcii în majoritatea Ńărilor, evoluŃie fără
precedent în acest secol. În această perioadă nu au
existat conflicte armate între Ńările industrializate, dar
numeroase Ńări sărace au suferit în urma conflictelor
civile.
4. Cauzele globalizării activităŃilor economice
Din punct de vedere economic, pot fi

InterdependenŃe
internaŃionale identificate trei tendinŃe principale drept cauze ale
creşterii comerŃului internaŃional şi investiŃiilor în
străinătate şi ale fenomenului de globalizare. Prima
dintre acestea, cea care are cele mai profunde
implicaŃii, este reprezentată de schimbările tehnolo-
gice. În al doilea rând, tot mai multe guverne au
promovat politici liberale, de deschidere a pieŃelor şi
de eliminare a obstacolelor administrative ce
împiedică derularea activităŃilor economice. În al
treilea rând, acŃiunea conjugată a noilor tehnologii şi a
existenŃei unor pieŃe mai libere a permis
întreprinderilor din tot mai multe Ńări să-şi
internaŃionalizeze activitatea, creându-se la nivelul
economiei mondiale un ansamblu de activităŃi
intercorelate. Aceste tendinŃe au determinat accentua-
rea interdependenŃelor economiilor naŃionale, creând
oportunităŃi fără precedent, dar şi noi provocări
economice, politice şi sociale.
a) Schimbările tehnologice
Începând cu revoluŃia industrială de la sfârşitul
secolului XVIII şi începutul secolului XIX, inovaŃiile
tehnologice au determinat creşterea productivităŃii şi
diminuarea costurilor transporturilor. Motorul cu abur
a precedat apariŃia căilor ferate şi mecanizarea unui
număr crescând de activităŃi care se bazau anterior pe
munca fizică. Descoperirile şi invenŃiile care au
urmat, cum ar fi electricitatea, telefonul, automobilul,
navele port-container, transporturile speciale prin

conducte magistrale, au atras schimbări ale producŃiei,
comunicaŃiilor şi transporturilor, de neimaginat pentru
generaŃiile anterioare.
Recent, evoluŃiile din domeniul tehnologiei Tehnologia
informaŃiei au modificat influenŃa timpului şi informaŃiei
distanŃelor asupra capacităŃii indivizilor şi întreprin-
derilor de a intra în legătură şi de a derula tranzacŃii în
întreaga lume.
Desigur, inovaŃiile tehnologice vor continua, Biotehnologie,
nu numai în domeniul tehnologiei informaŃiei, miniaturizare
determinând creşterea veniturilor şi a nivelului de trai.
De exemplu, biotehnologia şi miniaturizarea inerentă
în cazul sistemelor microelectrochimice vor determina
în anii ce vor urma proliferarea unor noi activităŃi şi
industrii.
RevoluŃia industrială şi progresul tehnic au atras
diminuarea continuă a costurilor transportului şi
comunicaŃiilor. Pe parcursul secolului XIX, transportul
feroviar a dus la reducerea costurilor transporturilor cu
85-95%. Deasemenea, apariŃia vapoarelor cu abur,
realizarea unor noi canale de navigaŃie, cum ar fi
Canalul Panama, au determinat reducerea costurilor
transportului maritim. Mai mult, în ultimii 10-15 ani,
costurile unitare ale navlului s-au redus în termeni
reali cu circa 70%. În aceeaşi perioadă, costurile
unitare ale frahtului aerian s-au diminuat cu 3-4% pe
an.
Dar, cele mai rapide schimbări s-au produs în
domeniul tehnologiei informaŃiei şi în sectorul
telecomunicaŃiilor. Între 1960-2003, costurile unor
componente ale calculatoarelor s-au diminuat cu peste
100%. Vânzările anuale de calculatoare personale au
depăşit 50 milioane unităŃi, surclasând în prezent
vânzările de automobile. Actualmente, în întreaga
lume există peste un miliard de conectări la reŃelele de
telefonie fixă şi mobilă. Se estimează că în prezent 300
milioane de consumatori (5% din populaŃia globului)
sunt conectaŃi la Internet. Creşterea productivităŃii în
sectorul tehnologiei informaŃiei (5% anual în perioada

1970-2003 în Ńările membre OCDE) este de cinci ori
mai mare decât creşterea de ansamblu a productivităŃii.
În prezent, acest sector deŃine 25% din creşterea
economică a SUA.
Având în vedere faptul că progresul tehnic a
extins sfera produselor fabricate şi localizarea
producŃiei şi că progresele din transporturi şi
comunicaŃii au continuat să contribuie la aproprierea
oamenilor şi întreprinderilor, au fost cu mult depăşite
limitele produselor şi serviciilor ce pot fi
comercializate. În perioada anterioară revoluŃiei
industriale erau tranzacŃionate produse uşoare, cu
valoare adăugată ridicată, cum ar fi aur şi textile.
Transportul feroviar, existenŃa navelor port-container
şi transporturile speciale prin conducte magistrale au
impulsionat comercializarea produselor de masă.
Recent, ieftinirea transporturilor şi telecomunicaŃiilor a
determinat comercializarea tot mai multor servicii, de
la turism la servicii financiare.
ComerŃ ComerŃul electronic derulat prin intermediul
electronic Internetului reprezintă cea mai nouă evoluŃie, care
marchează apariŃia unei economii mondiale fără
graniŃe. Se apreciază că aproximativ 300 milioane de
utilizatori Internet apelează la comerŃul electronic la
începutul noului mileniu, această activitate depăşind
300 miliarde dolari.
b) Liberalizarea comerŃului şi investiŃiilor

Liberalizarea continuă a comerŃului
internaŃional şi investiŃiilor în străinătate a determinat
apariŃia unui mediu politic care favorizează relaŃiile
economice internaŃionale. Liberalizarea a permis
exploatarea noilor tehnologii pe pieŃele mondiale.
Numeroase Ńări au devenit tot mai dependente de
pieŃele internaŃionale care oferă condiŃii favorabile
creşterii şi dezvoltării. Liberalizarea s-a concentrat pe
regimurile aplicate comerŃului şi investiŃiilor şi pe
anumite probleme de reglementare, Acordul General
pentru Tarife şi ComerŃ (GATT) şi OrganizaŃia

Mondială a ComerŃului (OMC) îndeplinind un rol
central în cadrul acestui proces.
- Liberalizarea comerŃului
Sistemul GATT/OMC a contribuit semnificativ GATT/OMC
la reducerea sau eliminarea barierelor comerciale
aplicate la frontierele naŃionale, prin derularea a opt
runde de negocieri comerciale multilaterale. Tarifele
vamale ale Ńărilor industrializate au fost reduse de la
nivele ce depăşeau cu mult două cifre în perioada
imediat următoare încheierii celui de-al doilea război
mondial la mai puŃin de 10% la finele anilor '60 şi mai
puŃin 4% în prezent, după aplicarea prevederilor
Rundei Uruguay. În acelaşi timp, majoritatea
restricŃiilor cantitative, cu excepŃia celor impuse din
motive de sănătate, securitate a consumatorilor sau alte
motive legate de asigurarea securităŃii publice, au fost
eliminate.
În urma Rundei Uruguay, produsele textile, Runda Uruguay
articolele de îmbrăcăminte, produsele agricole au fost
incluse în cadrul sistemului comercial multilateral,
fiind supuse unui proces de liberalizare progresiv.
Deasemenea, au fost elaborate reglementări referitoare
la drepturile de proprietate intelectuală.
Reglementările referitoare la comerŃul cu servicii au
fost incluse în aşa-numitul Acord General pentru
ComerŃul cu Servicii (GATS), guvernele angajându-se
în liberalizarea acestui comerŃ. Acordurile recente
privind serviciile de telecomunicaŃii de bază şi
serviciile financiare au accelerat tendinŃa de
deschidere a pieŃelor serviciilor. În ceea ce priveşte
comerŃul cu mărfuri, acordurile de eliminare a taxelor
vamale pentru o gamă largă de produse ale tehnologiei
informaŃiei încheiate după încheierea Rundei Uruguay
pregătesc economiile naŃionale pentru oportunităŃile şi
provocările secolului XXI.
În urma aplicării depline a prevederilor Rundei
Uruguay, liberalizarea comerŃului va determina
creşterea veniturilor mondiale cu 1% anual sau cu 200-
500 miliarde dolari, comerŃul mondial crescând cu 6-

12%. Mai mult de o treime din aceste evoluŃii pozitive
se aşteaptă să fie datorate liberalizării comerŃului cu
produse textile, articole de îmbrăcăminte, o altă treime
fiind pusă pe seama liberalizării comerŃului cu alte
produse manufacturate, liberalizarea din domeniul
produselor agricole contribuind cu 10-30%.
- Liberalizarea investiŃiilor străine
Liberalizare
cont curent şi
Liberalizarea tranzacŃiilor contului de capital şi
de capital a contului curent, dezvoltarea pieŃelor financiare
internaŃionale şi-au adus, deasemenea, contribuŃia la
accentuarea procesului de globalizare.
În prezent, aproape 150 de Ńări aplică
prevederile Articolului VII al statutului FMI privind
eliminarea restricŃiilor la operaŃiunile de cont curent,
ceea ce reprezintă dublarea numărului de Ńări
înregistrat în 1990, cuprinzând mai mult de 75% din
membri FMI.
Începând cu anii '70, contul de capital şi
tranzacŃiile valutare au fost liberalizate în numeroase
Ńări, astfel încât în prezent cursurile de schimb şi ratele
dobânzii sunt stabilite mai ales de piaŃă, făcându-şi,
totodată, apariŃia noi instrumente financiare. Aceşti
factori au facilitat atât comerŃul internaŃional, printr-un
mai mare acces la finanŃare, cât şi investiŃiile în
străinătate.
c) InternaŃionalizarea activităŃilor economice

Barierele comerciale mai reduse, în general
liberalizarea au permis tot mai multor companii să-şi
globalizeze structurile de producŃie prin intermediul
investiŃiilor în străinătate, acestea din urmă
constituindu-se ele însele într-un factor stimulator al
comerŃului. Din punct de vedere tehnologic, creşterea
fluxurilor de informaŃii şi facilitarea tranzacŃionării
mărfurilor şi serviciilor au influenŃat în profunzime
deciziile de localizare a unităŃilor productive. Din ce în
ce mai mult, întreprinderile au posibilitatea de a-şi
localiza diferitele faze ale proceselor productive în
diverse Ńări şi regiuni, menŃinându-şi însă identitatea.

Datorită faptului că întreprinderile apelează la
prelucrarea pe bază de contract (subcontractare) pentru
anumite părŃi ale proceselor de producŃie, intrând
astfel în relaŃii cu filialele lor sau alte întreprinderi din
străinătate, are loc un transfer la nivel mondial al
locurilor de muncă, tehnologiilor, capitalului şi
practicilor manageriale.
În prezent, din ce în ce mai puŃine produse pot InternaŃionalizarea
fi realizate competitiv numai pe baza input-urilor producŃiei şi
naŃionale. De exemplu, pentru producŃia unei anumit produselor
automobil fabricat de unul dintre marii producători
americani, nu mai puŃin de nouă Ńări sunt implicate în
anumite aspecte ale producŃiei, marketingului şi
vânzării. Circa 30% din valoarea automobilului merge
în Coreea de Sud pentru asamblare, 17,5% în Japonia
pentru componente şi tehnologie avansată, 7,5% în
Germania pentru design, 4% în Taiwan şi Singapore
pentru mici componente, 2,5% în Marea Britanie
pentru publicitate şi servicii de marketing şi 1,5% în
Irlanda şi Barbados pentru prelucrarea datelor, ceea ce
înseamnă că numai 37% din valoarea producŃiei
acestei maşini "americane" este însuşită de către SUA.
Se estimează că producŃia mondială de
componente reprezintă aproape 1000 miliarde dolari
sau 30% din comerŃul mondial cu produse
manufacturate. Mai mult, comerŃul cu părŃi şi
componente creşte mult mai rapid decât comerŃul cu
produse finite, evidenŃiind creşterea interdependenŃelor
dintre naŃiuni datorate producŃiei şi comerŃului.
O formă particulară a partajării producŃiei,
anume activităŃile de asamblare, este de o importanŃă
crucială pentru multe Ńări în curs de dezvoltare.
Acestea importă părŃi şi componente pe care le
reexportă apoi sub formă de produse finite în Ńările de
origine. Asemenea acorduri pot implica existenŃa unor
facilităŃi vamale (neplata taxelor vamale) pentru părŃile
şi componentele încorporate în produsele finite.
5. Globalizarea şi creşterea economică
Numeroase experienŃe practice demonstrează că

cele mai mari beneficii ale liberalizării comerŃului şi
investiŃiilor străine nu apar imediat, ci în timp.
Ritm de
Un exerciŃiu util pentru ilustrarea politicilor
creştere şi venit
naŃional care accelerează creşterea economică este analiza
perioadelor în care se dublează venitul naŃional în
condiŃiile diverselor rate de creştere. De exemplu, în
cazul unei rate de creştere anuală de 1% sunt necesari
aproximativ 70 de ani pentru dublarea veniturilor.
Dacă, în urma aplicării unor politici economice
adecvate, creşterea atinge un procent de 2%, veniturile
se pot dubla în 35 de ani.
O creştere economică de 2% este considerată
modestă, îndeosebi în cazul Ńărilor în curs de
dezvoltare, care dispun de un considerabil potenŃial de
creştere. Înaintea declanşării recentei crize financiare
asiatice, "tigrii" din această zonă (Malayezia, Taiwan,
Coreea de Sud, Singapore) au înregistrat, timp de
câteva decenii consecutive, rate de creştere de 6-7% ca
urmare a liberalizării economice şi integrării în
circuitul economic mondial. În condiŃiile unor
asemenea rate de creştere veniturile se dublează la
fiecare 10 ani.
Economii Creşterea economică a Ńărilor în curs de
orientate dezvoltare dinamice depinde de numeroşi factori,
spre exterior între care se numără investiŃiile în capital uman şi
capital fix. Orientarea către exterior a acestor Ńări a
fost hotărâtoare. Majoritatea studiilor empirice arată
existenŃa unei interacŃiuni pozitive între gradul de
liberalizare a comerŃului şi investiŃiilor şi creşterea
economică. Analizând economiile a 41 de Ńări în curs
de dezvoltare în funcŃie de politica comercială
aplicată, Banca Mondială şi Fondul Monetar
InternaŃional disting patru categorii: economii puternic
autarhice, economii moderat autarhice, economii
moderat orientate către exterior, economii puternic
orientate către exterior. Luându-se în considerare atât
orientarea politicii comerciale, cât şi creşterea

PIB/locuitor în decursul a patru perioade (1963-1973,
1974-1985, 1986-1996 şi 1997-2007) a rezultat că
economiile orientate către exterior cresc în medie mult
mai rapid decât cele autarhice.
Creşterea economică nu trebuie, însă, atribuită
numai liberalizării comerŃului. EficienŃa politicii
comerciale trebuie corelată cu echilibrul de ansamblu
al politicilor economice, care, deasemenea,
influenŃează creşterea. Evident, studiile care includ şi
alte variabile denotă existenŃa unui impact mai redus al
regimului comercial, dar şi în cadrul acestora este
considerat drept un factor semnificativ.
a) Creşterea economică în cadrul modelelor

tradiŃionale
În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii Creştere şi
economice, motorul creşterii este considerată investiŃii
acumularea de capital. Deasemenea, se presupune că
investiŃiile sunt finanŃate în întregime prin intermediul
economisirii interne. În acest fel, rata economisirii
interne devine primordială pentru creşterea economică.
łările care economisesc mai mult sunt capabile să
investească mai mult şi, în consecinŃă, înregistrează o
creştere economică mai mare. IniŃial, investiŃiile
generează profituri ridicate care cu timpul se vor
diminua, pe măsură ce stocul de capital se
consolidează. Aceasta se datorează diminuării
profiturilor, economia naŃională având un surplus de
investiŃii. Prin urmare, rata de creştere economică se
reduce odată cu creşterea "bogăŃiei naŃionale".
În cadrul acestor modele creşterea economică
este influenŃată indirect de liberalizarea comerŃului şi
investiŃiilor. Orice politică care majorează eficienŃa
economiei naŃionale, inclusiv liberalizarea comerŃului
şi investiŃiilor, determină o creştere temporară mai
mare, întrucât veniturile suplimentare generează
sporirea economisirii şi a investiŃiilor.
Procesul reprezintă, de fapt, versiunea dinamică

a celebrului multiplicator keynesian, în cadrul căruia o
sporire a cheltuielilor publice poate determina
creşterea PIB într-o mai mare măsură decât stimularea
iniŃială a economiei, îndeosebi în perioadele în care se
remarcă existenŃa unui şomaj de masă. În orice caz,
efectul multiplicatorului investiŃional este prea redus
pentru a explica diferenŃele ratelor de creştere ale
economiilor deschise sau autarhice.
O altă relaŃie între comerŃ şi creştere este
evidenŃiată în cadrul versiunilor multisectoriale ale
modelului. În acest sens, liberalizarea comerŃului şi
investiŃiilor şi restructurarea economică care însoŃeşte
acest proces pot sta la baza creşterii economice timp
de câteva decenii, proces ce se poate remarca în cazul
Asiei de Sud-Est. Limitele creşterii sunt impuse de
capacitatea economiilor interne şi a investiŃiilor străine
de a finanŃa sectoarele în creştere, precum şi de riscul
saturării pieŃei mondiale. Însă, odată cu restructurarea
economiei, ratele de creştere se vor reduce în mod
inevitabil la niveluri mult mai normale. Desigur, în
urma acestui proces acea Ńară nu mai poate fi
considerată drept o naŃiune "săracă" sau cel puŃin nu
atât de săracă ca înainte de reforma comerŃului
exterior.
b) Creşterea economică în cadrul noilor

modele
Creştere endogenă În ultimele trei decenii ale secolului trecut a
şi exogenă avut loc o dezvoltare apreciabilă a teoriei creşterii
economice. În centrul preocupărilor economiştilor s-a
aflat tranziŃia de la prezumŃia creşterii economice
exogene (independente) la o creştere economică
endogenă (dependentă) dictată de forŃele pieŃei. Aşa se
explică de ce noile modele sunt întâlnite în literatura
de specialitate şi sub denumirea de "modele endogene
ale creşterii economice". Acestea şi-au găsit utilitatea
în înŃelegerea implicaŃiilor creşterii asupra unui întreg
set de politici (politica fiscală, cheltuielile publice,
politica educaŃională, politica comercială).

De aceea, trebuie subliniat faptul că schimburile
comerciale şi investiŃiile străine constituie doar un
element al ecuaŃiei creşterii. După cum s-a mai
menŃionat, numărul mare de variabile care sunt
corelate cu creşterea economică sugerează faptul că
performanŃa economică a unei Ńări depinde de calitatea
de ansamblu a politicilor economice şi sociale, între
care sunt incluse nivelul sistemului de învăŃământ,
stabilitatea macroeconomică, funcŃionarea aparatului
de justiŃie, flexibilitatea pieŃei muncii, o infrastructură
viabilă ş.a.m.d. Cu siguranŃă, promovarea unei politici
liberale în materie de comerŃ şi investiŃii nu va
compensa deficienŃele celorlalte sectoare.
O modalitate de conexare a modelului Legile
productivist de legităŃile pieŃei rezidă în aplicarea învăŃării
legilor învăŃării: cu cât o Ńară produce mai mult un
anumit produs, cu atât devine mai competitivă în
realizarea acestuia. Un exemplu îl constituie
componentele pentru industria aeronautică, precum şi
cele pentru calculatoare, domenii în care costurile au
scăzut semnificativ odată cu acumularea experienŃei în
producerea lor.
În acest sens, se disting două efecte directe ale
comerŃului şi investiŃiilor. În primul rând, o Ńară va
acumula experienŃă mai rapid în sectoarele aflate în
expansiune şi mai încet în sectoarele aflate în declin.
Impactul net asupra creşterii este influenŃat de sfera de
cuprindere a legilor învăŃării în sectoarele în
expansiune faŃă de cea întâlnită în sectoare în scădere.
În al doilea rând, având în vedere faptul că comerŃul şi
investiŃiile facilitează difuzarea tehnologiilor de vârf,
Ńările nu vor învăŃa numai din propria lor experienŃă de
producŃie, ci şi din cea a partenerilor lor externi.
Aşa cum am văzut, o serie de modele recente Cercetare -
consideră cercetarea - dezvoltarea drept motorul dezvoltare
creşterii. O prezumŃie de bază a acestor modele constă
în faptul că cercetarea - dezvoltarea generează două
tipuri fundamentale de output-uri şi anume: noul
proces sau noul produs ca atare; informaŃiile

tehnologice încorporate în noile produse.
ProtecŃia Se presupune că inovatorul dispune de dreptul
informaŃiei exclusiv de comercializare, de exemplu prin
intermediul protecŃiei oferite de brevet. ProtecŃia
legală a drepturilor de proprietate intelectuală este
necesară pentru a permite firmelor inovatoare să-şi
recupereze cheltuielile de cercetare-dezvoltare şi să
continue activitatea în acest domeniu.
Diseminarea ProtecŃia informaŃiilor tehnice este mult mai
informaŃiei dificil de realizat. De exemplu, chiar dacă un
medicament este protejat printr-un brevet, inventatorul
nu va putea împiedica companiile farmaceutice rivale
să asimileze principiile de bază. Analiza compoziŃiei
chimice ("reverse engineering") şi studierea
aplicabilităŃii brevetului şi a documen-taŃiei tehnice
pot furniza informaŃii detaliate în privinŃa
medicamentului. Aceste informaŃii pot permite
concurenŃilor fabricarea de produse asemănătoare, dar
care sunt suficient de diferenŃiate pentru a nu intra sub
incidenŃa brevetului de bază. Această interferenŃă între
inovaŃie, diseminarea tehnologiilor şi a inovaŃiilor
ulterioare reprezintă motorul creşterii în cadrul acestei
categorii de modele.
În cadrul acestor modele, liberalizarea
comerŃului şi investiŃiilor străine poate accelera
inovaŃia şi creşterea în anumite Ńări, în cadrul altora
putându-se înregistra stagnarea acestora. Un efect
pozitiv în direcŃia creşterii economice este posibil
pentru toate Ńările participante în cazul în care
comerŃul internaŃional şi investiŃiile străine facilitează
diseminarea tehnologiilor şi a cunoştinŃelor.
Flux de factori Localizarea producŃiei

InvestiŃii directe Subcontractare
InvestiŃii de portofoliu Rate de creştere
Flux de capital Economie autarhică
Flux de forŃă de muncă Economie orientată spre
Grad de deschidere exterior
Tehnologii de vârf Modele tradiŃionale ale
Liberalizare schimburi creşterii
InternaŃionalizarea Rata economisirii
producŃiei Limitele creşterii
Societate informaŃională Multiplicator keynesian
ComerŃ electronic Creştere endogenă
Companii multinaŃionale Creştere exogenă
Cont curent EcuaŃia creşterii
Cont de capital Legile învăŃării
Taxă vamală Cercetare-dezvoltare
RestricŃie cantitativă InformaŃii tehnologice
Date statistice
Tabel XIX.1
Valoarea comerŃului internaŃional în 2006
(miliarde dolari SUA)
Export de mărfuri 11.762

Export de servicii 2.710
Total 14.472
Tabel XIX.2
Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri,
a producŃiei şi PIB pe plan mondial
1990 = 100
PIB
Anul Export mondial
Mondial
1950 9 19
1960 18 30
1970 41 50
1980 68 74
1990 100 100
2000 170 125
2006 203 140
Tabel XIX.3
Structura pe mărfuri a exportului mondial (%)
Anul Grupe de produse

Agricole Miniere Manufacturate
1960 18 9 73
1970 16 8 76
1980 13 13 74
1990 12 7 81
2000 11 6 83
2006 9 11 80
Tabel XIX.4
Principalele Ńări comerciale ale lumii în anul 2006
Ponderea (%) în exportul

łara
mondial de mărfuri
Germania 9,5
SUA 8,8
China 8,2
Japonia 5,5
FranŃa 4,2
Anglia 3,8
Italia 3,5
Canada 3,3
Rusia 2,6
Mexic 2,1
Total 10 Ńări 51,5
Tabel XIX.5
Structura geografică a comerŃului internaŃional
(anul 2006, miliarde dolari)
Regiuni / Ńări Export

Mondial 11.762
America de Nord 1675
- SUA 1037
America de Sud şi Centrală 426
- Brazilia 137
Europa 4.957
- UE 4.527
CSI 422
- Rusia 305
Africa 361
Orientul Mijlociu 644
Asia 3.276
- China 969
- Japonia 647
Teste grilă
1. Istoric, care sunt indicatorii economici care au

crescut cel mai rapid?
a) PIB;
b) Exportul mondial de mărfuri;
c) Exportul mondial de produse minerale;
d) Exportul mondial de produse manufacturate;
e) Exportul mondial de produse agricole.
2. Sistemul comercial multilateral este reprezentat

de:
a) FMI;
b) UNCTAD;
c) OMC;
d) BIRD;
e) UE.
3. PrecizaŃi trăsătura ultimilor 50 de ani:

a) menŃinerea structurii producŃiei;
b) dublarea cantităŃilor transportate;
c) conflicte armate între Ńările industrializate;
d) creşterea fluxurilor de capital;
e) diminuarea ponderii Ńărilor în curs de dezvoltare în
comerŃul internaŃional.
4. Care dintre următoarele tendinŃe sunt cauze ale

globalizării activităŃilor economice:
a) accentuarea schimburilor culturale;
b) progresul tehnic;
c) politicile de substituire a exporturilor;
d) liberalizarea fluxurilor de produse, capital şi forŃă
de muncă;
e) integrarea economică regională.
5. Reprezintă efecte ale schimbărilor tehnologice:

a) reducerea productivităŃii muncii;
b) creşterea costurilor comunicaŃiilor;
c) reducerea costurilor unitare ale navlului;
d) localizarea producŃiei în zonele abundente în
resurse;
e) extinderea sferei produselor fabricate.
6. PrecizaŃi domeniul care a fost abordat pentru

prima oară în cadrul Rundei Uruguay:
a) liberalizarea pieŃei muncii;
b) liberalizarea comerŃului cu produse minerale;
c) liberalizarea comerŃului cu produse manufacturate;
d) liberalizarea tranzacŃiilor contului curent;
e) liberalizarea comerŃului cu servicii.
7. Care dintre următoarele afirmaŃii este veridică:

a) economiile autarhice cresc mai repede decât
economiile orientate spre exterior;
b) creşterea economică nu depinde de apartenenŃa la
diferitele grupări economice regionale;
c) economiile orientate spre exterior cresc mai
repede decât cele autarhice;
d) politica comercială nu are influenŃă asupra
creşterii economice;
e) creşterea economică este independentă de
orientarea politică a partidului de guvernământ.
8. În cadrul modelelor tradiŃionale ale creşterii,

motorul acestui proces este considerată:
a) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare;
b) finanŃarea externă a investiŃiilor;
c) acumularea de capital;
d) calitatea politicii sociale;
e) inovarea.
9. Limitele creşterii, în cadrul modelelor

tradiŃionale, sunt date de:
a) saturarea pieŃei interne;
b) capacitatea de finanŃare a industriilor în creştere;
c) ponderea deŃinută în comerŃul internaŃional;
d) saturarea pieŃei externe;
e) rata economisirii externe.
10. Care sunt efectele directe ale aplicării legilor

învăŃării:
a) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele
aflate în expansiune;
b) creşterea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare;
c) acumularea mai rapidă a experienŃei în sectoarele
aflate în declin;
d) acumularea experienŃei partenerilor externi;
e) acumularea în acelaşi ritm a experienŃei în
sectoarele aflate în expansiune şi în cele aflate în
declin.
CAPITOLUL XX.
DEZVOLTARE DURABILĂ
Conexe interdependenŃelor macroeconomice,

dar nu mai puŃin importante, sunt cele privind mediul,
populaŃia, alimentaŃia şi energia. SocietăŃile moderne
încep să realizeze că sunt pe cale nu numai de a-şi
distruge mediul, dar chiar de a-şi submina propriul
viitor.
Construirea unui viitor stabil, adaptat
necesităŃilor ecologice, necesită o viziune clară asupra
mai multor subiecte. Cu ce pot fi înlocuiŃi
combustibilii fosili, baza energetică a societăŃilor
actuale? Dacă pădurile nu mai trebuie tăiate pentru a
face loc culturilor alimentare, cum va fi hrănită o
populaŃie în continuă creştere? Dacă o civilizaŃie a
consumului conduce, în mod inevitabil, la poluare şi la
secătuirea resurselor, cum pot fi satisfăcute nevoile
materiale? În concluzie, dacă actuala cale de
dezvoltare este, în mod evident, periculoasă, ce
viziune asupra viitorului ne-ar putea ghida acŃiunile
către realizarea unei comunităŃi globale care să poată
dura?
Dezvoltare durabilă 381
1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă
Conceptul de dezvoltare durabilă apare pentru

prima dată în raportul Brudtland "Notre avenir à tous"
(1987), redactat la iniŃiativa ONU, fiind definită ca
"dezvoltarea sau co-evoluŃia sistemului economic şi
biosferei, la modul în care producŃia provenită din
primul asigură reproducerea celui de-al doilea".
Aşadar, o societate viabilă este aceea care îşi
satisface nevoile fără a pune în pericol perspectivele
generaŃiilor viitoare, ceea ce presupune
responsabilitatea fiecărei generaŃii pentru asigurarea
posibilităŃii ca următoarea generaŃie să beneficieze de
o zestre naturală şi economică nediminuată. Acest
concept, al echităŃii intergeneraŃii, este încălcat în
nenumărate moduri de către societatea noastră actuală.
Până în prezent, nu au fost elaborate modele
pentru o societate viabilă. În ultimele decenii ale
secolului trecut, cea mai mare parte a naŃiunilor în curs
de dezvoltare au aspirat către economii bazate pe
combustibili fosili şi centrate în jurul automobilului,
de tipul celor din Ńările dezvoltate. Dar, plecând de la
problemele locale privind poluarea ireversibilă a
atmosferei şi ajungând la ameninŃarea globală pe care
o reprezintă schimbarea climei, reiese concluzia clară
că aceste societăŃi sunt departe de a fi durabile.
Banca Mondială a încercat să evalueze efectele
secundare ale proiectelor luate în considerare pentru
finanŃare asupra mediului. Totuşi, nici unul din statele
membre ale acestei organizaŃii nu are un plan de
acŃiune coerent, îndreptat spre atingerea viabilităŃii,
care, în mod logic, ar trebui să asigure baza adoptării
deciziilor viitoare referitoare la investiŃiile prioritare.
În ultimii douăzeci de ani, Statele Unite au urmat un
curs similar, adoptând Legea privind politica naŃională
în domeniul mediului, destinată evaluării impactului
ecologic al principalelor acŃiuni propuse de guvern,
dar şi aceasta reprezintă un mod de abordare defensiv,
respectiv încearcă numai îndepărtarea efectelor

nedorite, în loc să genereze consecvent şi semnificativ
tranziŃia către o economie viabilă.
Pentru a schiŃa o societate durabilă, specialiştii
pornesc de la câteva presupuneri importante referitoare
la orizontul de timp, tehnologii, sisteme energetice,
populaŃie şi economie.
a) Orizontul de timp
Pentru ca lumea să devină viabilă, obiectivul
trebuie atins în următorii 30 de ani, în caz de nereuşită,
deteriorarea mediului şi declinul economic se vor
alimenta reciproc, împingându-ne pe o spirală de
dezintegrare socială.
b) Tehnologii
Lumea nu se va limita, în perspectivă, numai la
tehnica actuală. Cu 50 de ani în urmă, de exemplu,
multe dintre tehnologiile disponibile în prezent pentru
utilizarea surselor regenerabile de energie nu existau.
Sub presiunea necesităŃii de a găsi mijloace pentru
încetinirea încălzirii globale, este probabil că ştiinŃa va
dezvolta o serie de noi tehnologii energetice.
c) Sisteme energetice
Economia mondială a anului 2030 nu se va mai
baza preponderent pe energia obŃinută cu ajutorul
cărbunelui, petrolului sau gazelor naturale. Este deja
unanim acceptat faptul că, dacă se continuă utilizarea
masivă a combustibililor fosili, pot avea loc schimbări
catastrofale ale climei. Evitarea acestora şi eventuala
stabilizare a climatului depind de reducerea emisiilor
globale de carbon la 2 miliarde tone, ceea ce reprezintă
o treime din cuantumul actual. Date fiind perspectivele
creşterii populaŃiei, în anul 2030 degajările de carbon
pe cap de locuitor se vor situa la o optime faŃă de
nivelul actual din Europa de Vest. În acest caz, va
trebui aleasă ca piatră unghiulară a sistemelor
energetice fie energia solară, fie cea nucleară. Se
consideră că viitoarele societăŃi vor respinge energia

nucleară datorită numeroaselor probleme economice,
sociale şi ambientale pe care le ridică.
d) PopulaŃie
Estimările actuale ale ONU prevăd, pentru anul
2030, o populaŃie mondială de peste 8 miliarde.
Această cifră implică dublarea sau triplarea
populaŃiilor din Etiopia, India şi Nigeria şi Ńine cont şi
din alte Ńări în care populaŃia depăşeşte, deja,
capacitatea sistemelor naturale de a asigura
subzistenŃa. Aceste societăŃi trebuie să încurajeze
familiile mici şi să reducă procentul naşterilor sau, în
caz contrar, rata mortalităŃii cauzată de foamete şi
malnutriŃie va Ńine sub control creşterea populaŃiei.
e) Economie
În anul 2030 se va ajunge la o economie mult
mai echitabilă şi mai sigură. Resursele şi motivaŃiile de
a investi pentru o economie viabilă vor deveni, pur şi
simplu, inadecvate în cazul în care datoria Ńărilor în
curs de dezvoltare nu poate fi redusă până la punctul în
care să se restabilească fluxul net de capital din Ńările
industrializate spre cele în curs de dezvoltare.
2. Problema energiei
În anii ’80 ai secolului trecut, politicienii au Combustibili

presupus că schimbările în cadrul sistemului energetic fosili
mondial vor fi puse în mişcare de epuizarea resurselor
de combustibili fosili: pe măsură ce rezervele de
petrol, cărbune şi gaze naturale vor fi consumate, vom
fi nevoiŃi să dezvoltăm alternative. O astfel de tranziŃie
s-ar fi desfăşurat într-un ritm confortabil, extinzându-
se pe o perioadă de timp de peste un secol.
Dar, acum, omenirea este confruntată cu un Încălzirea
nou set de probleme. Mult înainte ca aceşti planetei
combustibili fosili să fie epuizaŃi, creşterea globală de
temperatură datorată folosirii lor ar putea să ducă la
distrugerea civilizaŃiei, în forma pe care o cunoaştem

la ora actuală. Din aceste motive, este posibil ca în
anul 2030 sistemul energetic mondial să semene prea
puŃin cu cel din prezent. Nemaifiind dominat de
combustibilii fosili, el va funcŃiona pe baza resurselor
solare alimentate zilnic de afluxul luminii soarelui şi
de energia geotermală.
Energie Începutul secolului XXI reprezintă zorii epocii
solară solare. Au fost dezvoltate o serie de tehnologii care
permit captarea efectivă a energiei Soarelui, dar
acestea nu sunt încă puse în practică pe scară largă, iar
impactul lor tehnologic potenŃial este abia imaginat.
Atunci când se discută despre tehnologiile solare,
liderii politici actuali, captivaŃi încă de energia pe bază
de resurse fosile sau nucleară, sunt asemenea celor
care priveau cu scepticism maşina cu aburi în secolul
XVIII. Optimiştii întrezăresc cu speranŃă o nouă eră.
Unele naŃiuni, ca de exemplu Norvegia şi Brazilia,
obŃin deja peste jumătate din energia necesară din
surse regenerabile, iar aceste resurse sunt disponibile
în cantităŃi imense. Departamentul Energiei din SUA
estimează că afluxul anual de resurse regenerabile
accesibile în mod curent este în Statele Unite de 250
de ori mai mare decât consumul anual de energie al
întregii Ńări.
Energia solară este diversă prin natura sa,
diversitatea surselor de energie reflectând climatul şi
resursele caracteristice fiecărei regiuni. De exemplu,
este probabil că nordul Europei se va baza, în mare
măsură, pe energia eoliană şi hidroelectrică.
Economiile din nordul Africii şi Orientul Mijlociu pot
utiliza, în schimb, direct lumina soarelui. Japonia şi
Filipinele vor capta abundenta lor energie geotermală,
iar economiile din Asia de Sud-Est vor folosi pe scară
largă, alături de lumina solară, energia rezultată prin
arderea lemnului şi a deşeurilor agricole.
a) Lumina soarelui
Conversie Conversia directă a energiei solare va
directă reprezenta piatra de hotar a unui sistem energetic
mondial viabil. Nu numai că lumina soarelui este

disponibilă în cantităŃi uriaşe, dar este mult mai larg
distribuită decât orice altă resursă regenerabilă.
Peste 30 de ani, termocentralele solare vor fi
răspândite de-a lungul deşerturilor din SUA, Africa de
Nord şi Asia Centrală. Pe măsură ce tehnologiile vor fi
mai cunoscute şi mai răspândite, aceste regiuni ar
putea deveni mari exportatoare de electricitate.
Deasemenea, ele ar putea deveni furnizoare de
combustibili pe bază de hidrogen, fabricat în uzinele
solare din deşert şi transportat, apoi, prin conducte,
pentru a pune în mişcare automobilele din oraşele
aflate la mare distanŃă.
Fiind rezultatul unor tehnologii din domeniul
semiconductorilor, celulele fotovoltaice transformă
lumina solară direct în electricitate, fără să mai
utilizeze procesele mecanice implicate în conversia
termosolară. La ora actuală, sistemele fotovoltaice sunt
mai puŃin eficiente şi mai scumpe de aproximativ patru
ori decât capacităŃile termosolare, dar ele sunt utilizate,
deja, în aşezări izolate şi, probabil, costurile vor scădea
rapid. În curând, ar putea fi disponibile sisteme de
acest gen cu un randament apropiat de 20%, iar
oamenii de ştiinŃă speră ca, în acest domeniu, costurile
să scadă sub 10 cenŃi per kilowatt-oră.
b) Energia eoliană
Este o formă indirectă a energiei solare,
generată de încălzirea diferită a atmosferei planetei de
către Soare. Pe parcursul ultimelor decenii ale
secolului trecut, costul energiei eoliene a scăzut, deja,
cu aproape 70% până la 6-8 cenŃi per kilowatt-oră,
aceasta ajungând mai ieftină cu cel puŃin 40% faŃă de
energia produsă de noile centrale nucleare din SUA şi
aproape competitivă cu cea realizată în noile
termocentrale pe bază de cărbune.
Inginerii sunt încrezători că, în curând, vor Turbine
îmbunătăŃi turbinele eoliene - economice nu numai în eoliene
trecătorile montane bătute de vânturi din California,
unde deja fermele eoliene generează anual electricitate

în valoare de 30.000 dolari per hectar, dar şi pe vastele
întinderi ale câmpiilor din nordul SUA, de pe coasta
de nord a Marii Britanii şi din Europa Centrală. Printre
alte regiuni pentru care se află pe planşetă proiectele
unor importante ferme eoliene se numără Germania şi
India. În anul 2030, Statele Unite ar putea să obŃină 10
- 20% din energia electrică necesară pe seama
vântului.
Este posibil ca energia eoliană să rivalizeze cu
hidroenergia în privinŃa preŃului de cost scăzut şi,
astfel, să atragă noi industrii în regiunile cu vânturi
puternice. Aceste întreprinderi vor fi organizate astfel
încât să se utilizeze forŃa vântului oricând acesta va fi
disponibil, ca de exemplu în orele de la mijlocul
nopŃii, când, în mod normal, cererea de energie
electrică este foarte scăzută.
Resursele eoliene ale marilor câmpii din SUA
care, timp îndelungat, au fost folosite la pomparea apei
necesare milioanelor de vite, vor putea fi utilizate
pentru a genera importante cantităŃi de electricitate,
comercializabilă în Denver, Kansas City şi în alte mari
oraşe. Pe locurile mai bune, veniturile pe hectarul de
turbine eoliene, de 30000 dolari, realizate prin
vânzarea de energie electrică pot surclasa cu circa 500
dolari per hectar pe cele obŃinute prin cultura
nutreŃurilor, tentând, astfel, mulŃi crescători de vite să
devină şi “fermieri eolieni”.
c) Energia hidroelectrică
Microhidrocentrale Actualmente, furnizează circa 20% din
electricitatea mondială, cele mai promiŃătoare creşteri
viitoare se estimează că vor avea loc în Ńările în curs
de dezvoltare, unde există, încă, un important potenŃial
nefolosit.
Este probabil că se va apela mai mult la proiecte
pe scară mică decât la planuri masive de genul celor
favorizate în ultimele decenii de guverne şi de
organizaŃiile financiare internaŃionale. În toate
cazurile, în anul 2030, investiŃiile din domeniul

hidroenergetic vor rivaliza cu cele destinate eficienŃei
energetice sau altor surse regenerabile de energie.
d) Plantele
Prin intermediul fotosintezei, plantele convertesc
lumina soarelui în biomasă, care poate fi arsă. Până la
revoluŃia industrială, lemnul asigura cea mai mare
parte a energiei necesare lumii. Astăzi, el furnizează
aproximativ 10% din total, în special în Ńările în curs
de dezvoltare, sub formă de lemne de foc şi de cărbune
din lemn.
Utilizarea bioenergiei se va extinde, cu Plante
bioenergetice
siguranŃă, în următorii 30 de ani, dar acest proces va
întâmpina dificultăŃi considerabile. łinând cont de
suprasolicitarea majorităŃii pădurilor şi terenurilor
agricole, de presiunea pe care nevoile alimentare o
exercită asupra resurselor agricole, ar trebui să se ia în
considerare că, de exemplu, etanolul derivat din
porumb sau trestie de zahăr nu poate furniza decât o
mică fracŃiune din combustibilul lichid necesar pe plan
mondial.
O abordare promiŃătoare ar fi cultivarea
plantelor bioenergetice pe terenurile marginale
neutilizate pentru culturi alimentare. Pe terenurile
situate pe pante prea abrupte, insuficient de fertile sau
prea umede pentru a produce recolte, se pot planta
arbori care să fie tăiaŃi periodic. Lemnul poate fi apoi
ars, direct în centrale termoelectrice, sau poate fi
convertit în etanol. Institutul de Cercetări pentru
Energia Solară a pus la punct un procedeu care
coboară preŃul etanolului sub 1,35 dolari per galon.
e) Energia geotermală
Are la origine uriaşul rezervor de căldură care Resursă
se află sub suprafaŃa pământului, constituind singura regenerabilă
sursă regenerabilă care nu depinde de lumina solară.
Din acest motiv, resursele geotermale trebuie să fie
exploatate destul de încet, pentru a nu se epuiza
rezervele de căldură accesibile şi, în acest mod, să

poată fi, într-adevăr, regenerabile.
PerfecŃionările tehnologice continue vor permite
inginerilor să folosească rezervoarele cu temperatură
mai scăzută, actualmente neexploatabile, care sunt de
sute de ori mai abundente decât cele date în folosinŃă
în prezent. În viitor, multe Ńări pot să se găsească în
poziŃia actuală a Kenyei, Nicaraguei sau Filipinelor,
care obŃin o mare parte a electricităŃii necesare prin
exploatarea resurselor geotermale. În mod virtual,
toate Ńările care înconjoară Pacificul, la fel ca şi cele
situate de-a lungul marii falii din Africa de Est şi
Marea Mediterană, sunt bine înzestrate cu energie
geotermală. Printre naŃiunile dotate cu cel mai mare
potenŃial se numără Islanda, Indonezia şi Japonia.
Energia geotermală poate fi utilizată nu numai
pentru obŃinerea electricităŃii, care este transportată
apoi la mari distanŃe, dar poate fi folosită şi pentru
încălzire directă în industriile localizate în apropierea
importantelor rezervoare de căldură subterană.
3. EficienŃă energetică
Pentru ca emisiile globale de carbon să coboare

sub 2 miliarde de tone pe an, este necesară o creştere
importantă a eficienŃei energetice. Sunt deja puse la
punct o serie de tehnologii acceptabile din punct de
vedere economic şi capabile să realizeze acest lucru.
De exemplu, pentru a micşora la jumătate consumul
de combustibil al automobilelor, pentru a tripla
eficienŃa sistemelor de iluminat sau pentru a reduce cu
75% cheltuielile necesare pentru încălzire, nu sunt
necesare noi descoperiri ştiinŃifice sau realizări tehnice
epocale. Fără îndoială, tehnologiile ce vor fi
dezvoltate în deceniile care urmează vor permite
câştiguri şi mai mari.
a) Consum personal
În anul 2030, automobilele vor fi capabile să se
deplaseze o sută de mile cu un galon de combustibil,
de patru ori mai puŃin decât media realizată de noile
maşini de astăzi. Peste 30 de ani becul cu filament
incandescent al lui Thomas Edison va putea fi găsit
numai în muzee, fiind înlocuit de o varietate de noi
sisteme de iluminat, incluzând lămpile cu halogen sau
vapori de sodiu. Cea mai importantă sursă de iluminat
ar putea fi noul bec fluorescent compact care, de
exemplu, în loc de 75 W utilizează numai 18 W,
producând aceeaşi intensitate luminoasă.
Este probabil că, în anul 2030, locuinŃele vor
avea o izolaŃie foarte eficientă şi, întrucât nu vor mai fi
atât de vulnerabile faŃă de vreme, nu vor mai trebui
încălzite în aceeaşi măsură. În provincia canadiană
Saskatchewan există, deja, case izolate din punct de
vedere termic atât de etanş construite încât nu necesită
cheltuieli pentru instalarea unei sobe, fiind suficient un
încălzitor electric obişnuit.
b) Consum industrial
Necesitatea de a îmbunătăŃi eficienŃa energetică Siemens-Martin
va remodela şi industria. OŃelul va fi produs
preponderent în cuptoare electrice cu arc mai eficiente,
care consumă numai jumătate din energia necesară
celor Siemens-Martin. Unele materiale, ca de exemplu
aluminiul, vor fi utilizate numai pentru aplicaŃii
speciale, fiind înlocuite, în mare măsură, cu materiale
sintetice mai puŃin energointensive. Chiar şi numai
perfecŃionarea proiectării şi întreŃinerii motoarelor
electrice ar putea face inutile sute de termocentrale de
mari dimensiuni din lumea întreagă.
ProducŃia combinată de căldură şi de Cogenerare
electricitate (cogenerarea) va juca, deasemenea, un rol
foarte important. Multe fabrici îşi vor asigura energia
electrică necesară cu ajutorul biomasei, utilizând
căldura reziduală atât pentru procese industriale, cât şi
pentru încălzire sau răcire. Astfel de sisteme au, chiar
şi în prezent, o largă utilizare în unele părŃi ale lumii şi

pot ridica eficienŃa totală a unei fabrici de la 50-70%
până la 90%. Energia electrică în exces va putea fi
transferată în reŃeaua electrică şi utilizată de alŃi
consumatori.
c) Transporturi
În preajma anului 2030, va exista un set de
opŃiuni mult mai diverse pentru mijloacele de
transport.
Oraşele japoneze de astăzi sunt, probabil,
reprezentative pentru viitor. Puternica reŃea urbană de
căi ferate şi de autobuze transportă oamenii, în mod
eficient, între locuinŃă şi locul de muncă. În Tokyo,
numai 15% din salariaŃi folosesc, în acest scop,
automobilul personal. Este probabil că lumea anului
2030 va prefera să se bazeze în special pe o reŃea
feroviară urbană, sistem construit la nivelul străzii,
relativ ieftin, care va permite deplasarea rapidă a
oamenilor în împrejurimi.
Fără îndoială că, peste trei decenii, automobilele
vor fi încă utilizate, dar numărul şi rolul lor vor fi mai
mici. În interiorul oraşelor, probabil că va fi permisă
numai circulaŃia vehiculelor “curate”, acŃionate
electric sau având motoare cu hidrogen. Energia
necesară punerii lor în mişcare va putea fi produsă,
foarte bine, în centrale solare. În timpul vacanŃelor,
familiile vor putea închiria vehicule mai mari, foarte
eficiente.
TelecomunicaŃii Multe deplasări vor fi înlocuite prin
telecomunicaŃii. O mare parte din oameni vor putea
lucra acasă sau în birouri satelite şi, în loc să
aglomereze străzile, vor fi conectaŃi cu colegii şi
supervizorii prin linii electronice. Deplasările zilnice
la birou pot fi înlocuite prin vizite ocazionale. Timpul
economisit şi lipsa frustrării vor conduce atât la
creşterea productivităŃii, cât şi la îmbunătăŃirea calităŃii
vieŃii. Nevoia curentă a multor oameni de afaceri de a
călători frecvent cu avionul dintr-un loc în altul poate
fi înlocuită prin utilizarea ingenioaselor comunicaŃii

electronice, iar trecerea de la serviciile de distribuŃie
nocturnă la transmiterea computerizată a facsimilelor
va fi aproape completă.
4. Reutilizarea şi reciclarea materialelor
În cadrul unei economii viabile şi eficiente,

industriile specializate în reciclarea deşeurilor vor
înlocui, pe scară largă, actualele companii de colectare
şi depozitare a reziduurilor. Societatea de consum, care
a apărut la sfârşitul secolului XX, utilizează atât de
multă energie, emite atât de mult carbon, generează
într-o măsură atât de mare poluarea aerului, ploi acide,
poluarea apei, reziduuri toxice şi gunoaie, încât se
înnăbuşă singură.
Multe materiale utilizate astăzi sunt aruncate
după o singură utilizare: aproximativ două treimi din
aluminiu, trei pătrimi din oŃel şi hârtie, o parte chiar
mai mare din materialele plastice. Societatea va deveni
cu mult mai puŃin energointensivă şi mai puŃin
poluantă numai dacă mentalitatea orientată către
consum va fi înlocuită printr-una care să ia în
considerare reciclarea. Pentru a recicla aluminiul este
nevoie de numai 5% din cantitatea de energie necesară
producerii lui din bauxită. În cazul oŃelului produs din
fier vechi, economiile se ridică la două treimi. Ziarele
realizate din hârtia reciclată necesită cu o pătrime sau
chiar cu trei cincimi mai puŃină energie decât dacă se
pleacă de la pulpa lemnoasă, iar reciclarea sticlei
economiseşte până la o treime din energia inclusă în
produs.
Politica din domeniul materialelor poate să fie Reutilizare,
ghidată de o ierarhizare a opŃiunilor. Prima prioritate reciclare,
este, desigur, evitarea utilizării oricărui reper extragere
neesenŃial. A doua constă în reutilizarea directă a energie
produsului, de exemplu, reîmbutelierea sticlelor de
bere. A treia rezidă în reciclarea materialului pentru
elaborarea unui nou produs. În al patrulea rând,
materialul poate fi ars pentru a fi extrasă energia pe

care o conŃine, dar numai dacă aceasta se poate realiza
în siguranŃă. Ultima etapă va fi depozitarea în locuri
amenajate a deşeurilor nerecuperabile.
Primul obstacol care a stat în calea tranziŃiei
mondiale către o societate de consum s-a ivit în anii
’70 din secolul trecut, cu ocazia creşterii vertiginoase a
preŃurilor petrolului şi produselor petroliere. Costurile
energetice în creştere au făcut reciclarea mai atractivă,
schimbând tendinŃa de a fi risipit metalul, sticla şi
hârtia. Al doilea a apărut pe parcursul anilor optzeci,
pe măsură ce multe spaŃii de depozitare a deşeurilor
urbane au devenit neîncăpătoare, forŃând conducerile
municipale să transporte gunoaiele în locuri aflate la
distanŃe mult mai mari. Pentru multe din marile oraşe
ale SUA, costul depozitării gunoaielor a crescut de
câteva ori în cursul ultimului deceniu, devenind astfel
mai ieftină sprijinirea înfiinŃării unor industrii de
reciclare decât costurile pe care le reclamă terenurile
de depozitare.
Cu mult înainte de anul 2030, această orientare
va fi impulsionată de necesitatea reducerii emisiilor de
carbon, poluării aerului, ploilor acide şi a deşeurilor
toxice. În etapele iniŃiale, Ńările se vor îndrepta spre o
reciclare sistematică şi cuprinzătoare a metalului,
sticlei, hârtiei şi a altor materiale, începând cu
separarea lor încă de la nivelul consumatorului. Multe
comunităŃi din Europa, Japonia şi, mai recent, din
Statele Unite s-au orientat, deja, în această direcŃie.
a) Materii prime reciclate

De-a lungul timpului, industria producătoare de
oŃel s-a concentrat pe lângă zonele bogate în cărbune
şi minereu de fier, cum ar fi łara Galilor, în Marea
Britanie, sau Pennsylvania, în Statele Unite. În
preajma anului 2030, această industrie va fi foarte
dispersată. Cuptoarele cu arc pot funcŃiona oriunde se
găseşte energie electrică şi fier vechi, putând fi
dimensionate în funcŃie de volumul materiei prime
colectate pe plan local. OŃelăriile viitorului vor fi

aprovizionate cu precădere de fierul vechi rezultat în
urma scoaterii din uz a automobilelor, instalaŃiilor
casnice şi a echipamentului industrial. Pe lângă faptul
că vor elimina o sursă de deşeuri, ele vor furniza locuri
de muncă şi câştiguri pe plan local.
Într-o economie viabilă, principala sursă de
materiale pentru industrie va fi reprezentată de
bunurile reciclate. Majoritatea materiei prime pentru
obŃinerea aluminiului va proveni de la centrele locale
pentru colectarea deşeurilor şi nu din minele de
bauxită. Hârtia şi produsele din hârtie vor fi fabricate
în uzine de reciclare, trecând succesiv prin mai multe
etape calitative: de la hârtia de scris de înaltă calitate,
la cea pentru ziare şi, apoi, la ambalaje din carton.
Atunci când, în final, fibrele reciclate nu vor
mai putea fi reutilizabile, ele vor putea fi folosite drept
combustibil şi arse într-o centrală cogeneratoare de
energie termică şi electrică. Pentru o industrie a
hârtiei, care va folosi în mod continuu materialele
reciclate, pulpa de lemn va juca un rol minor.
Industriile se vor baza, în cea mai mare parte, pe ceea
ce se va afla deja în interiorul sistemului, materiile
prime virgine fiind necesare numai pentru înlocuirea
pierderilor care vor apărea pe parcursul reciclării.
b) Ambalaje
O altă sursă potenŃială majoră de reducere a
deşeurilor constă în simplificarea ambalării
alimentelor. În anii ’90 ai secolului trecut,
consumatorii din SUA au cheltuit pentru ambalarea
alimentelor mai mult decât au câştigat fermierii din
vânzarea recoltelor. În scopul atragerii consumatorilor,
produsele sunt uneori învelite în trei sau patru straturi
de ambalaje. Pentru transportul final de la supermarket
până acasă, se mai foloseşte încă un set de materiale,
sub forma unor pungi de plastic sau de hârtie, care,
deasemenea, se aruncă în mod curent după o singură
întrebuinŃare.
Peste treizeci de ani este posibil să existe reglementări

guvernamentale care să elimine ambalarea excesivă.
Pungile cu o singură întrebuinŃare vor fi înlocuite cu
pungi refolosibile, confecŃionate din pânză rezistentă
sau din alt material adecvat.
c) NutriŃie
Pe lângă reciclarea şi reutilizarea metalului,
sticlei şi hârtiei, o societate viabilă trebuie să recicleze
şi substanŃele nutritive. În natură, deşeurile produse de
un organism reprezintă un mijloc de subzistenŃă
pentru un altul. În societăŃile urbane, apele şi
reziduurile menajere rezultate ca urmare a activităŃii
umane au devenit, totuşi, o sursă de poluare
periculoasă pentru râuri, lacuri şi apele de coastă.
Japonia, Coreea de Sud şi China oferă un model pentru
restul lumii anului 2030. În aceste Ńări, apele menajere
sunt răspândite pe terenurile centurilor legumicole din
jurul marilor oraşe. Culturile intensive situate pe
aceste terenuri produc legume în tot timpul anului în
sere sau solarii din folie de plastic, care prelungesc
sezonul de creştere. Unele oraşe vor găsi, probabil, că
este mai eficientă utilizarea apelor menajere pentru
fertilizarea culturilor acvatice. Realizarea unui flux
uniform de substanŃe nutritive între reziduurile umane
şi bazinele piscicole poate să furnizeze hrana unei
viguroase culturi de alge care, la rândul lor, sunt
consumate de peşti.
Composturi Pe măsură ce, pe parcursul următorilor 30 de
ani, reciclarea va atinge întregul său potenŃial,
reziduurile şi gunoaiele din curtea fiecărei familii vor
începe să fie transformate în composturi, în loc să fie
depozitate pentru a fi ridicate de serviciile salubrităŃii.
Realizarea composturilor, o îndeletnicire uitată de
multe comunităŃi, nu numai că reduce cantitatea
curentă de gunoaie, dar reprezintă, totodată, o bogată
sursă de humus pentru grădinărit, limitând nevoia de a
cumpăra îngrăşăminte chimice pentru menŃinerea
fertilităŃii peluzelor şi grădinilor.
Prin reducerea sistematică a fluxului de deşeuri

şi prin reciclarea şi reutilizarea majorităŃii materialelor,
necesităŃile de bază ale numărului crescând de oameni
de pe planeta noastră pot fi satisfăcute fără a fi distruse
sistemele vitale de bază. TranziŃia în această direcŃie
nu numai că va crea un mediu mult mai locuibil, cu
mai puŃină poluare a aerului, apei şi solului, dar va
elimina, totodată, reziduurile care degradează peisajul
multor societăŃi industrializate de astăzi.
5. Biologie
Să ne imaginăm provocarea de a satisface

nevoile de hrană, combustibil şi lemn ale unei
populaŃii de circa 8 miliarde de oameni, cu 2 miliarde
mai mare decât cea actuală, cu un strat de sol fertil
redus cu aproape 1000 miliarde de tone (mai mult
decât dublul cantităŃii de pe toate terenurile agricole
din SUA) şi cu o suprafaŃă acoperită de copaci mai
mică de 400 milioane de hectare (mai mult decât
jumătate din întinderea continentală a Statelor Unite).
Acestea ar fi, pe scurt, dificultăŃile întâmpinate de
lumea anului 2030, dacă eroziunea solului şi
despăduririle vor continua în acelaşi ritm pe parcursul
următorilor 30 de ani.
Dacă terenurile agricole, pădurile şi celelalte
suprafeŃe ale planetei nu vor fi restaurate şi stabilizate
cât mai devreme, populaŃia lumii ar putea atinge
această cifră? Numărul oamenilor nu va scădea
datorită malnutriŃiei, foametei şi creşterii ratei
mortalităŃii?
a) Terenuri – culturi
Spre anul 2030, societatea va exploata terenurile
în mod intensiv, deoarece altfel nu vor putea fi
satisfăcute necesităŃile unei populaŃii mai mari cu o
treime decât cea actuală. Dar, spre deosebire de
prezent, modelele de exploatare a pământului vor Ńine
seama de principiile de bază ale stabilităŃii biologice:
reŃinerea substanŃelor nutritive, echilibrul carbonului,

protecŃia solului, păstrarea apei şi conservarea
diversităŃii speciilor. În loc ca productivitatea
procesului terestru de fotosinteză să se diminueze, ca
până acum, ea va fi păstrată sau chiar mărită. Recoltele
şi tăierile de păduri vor depăşi rareori nevoile de
subzistenŃă.
Satisfacerea necesităŃilor de hrană va pune
probleme majore, după cum rezultă din simpla
enunŃare a câtorva date. În prezent, fiecărui locuitor al
planetei, bărbat, femeie sau copil, îi revin circa 0,30
hectare de teren agricol; presupunând că suprafaŃa
terenurilor agricole se va mări cu 5% şi că populaŃia
globului va ajunge la 8 miliarde, în jurul anului 2030
suprafaŃa de teren arabil pe cap de locuitor va scădea
la circa 0,20 hectare, cu o treime mai puŃin decât
astăzi, într-o lume hrănită în mod inadecvat. De fapt,
toată Asia, în special China, va lupta pentru a putea
asigura hrana populaŃiei sale de pe urma unor
suprafeŃe agricole pe cap de locuitor mult mai mici
decât media.
Agrosilvicultură Probabil că, în virtutea acestor constrângeri,
peisajele rurale ale anului 2030 vor prezenta o mai
mare diversitate. Varietatea solurilor, înclinărilor,
condiŃiilor climatice şi a cantităŃilor de apă disponibile
va necesita diversificarea modelelor de exploatare a
terenurilor şi de stimulare a culturilor agricole, astfel
încât să se obŃină recolte maxime. De exemplu,
fermierii pot adapta numeroase forme de
agrosilvicultură, o combinaŃie între culturile agricole
şi creşterea arborilor, care asigură hrană, biomasă şi
furaje, mărind simultan cantitatea de substanŃe
nutritive din sol şi controlând scurgerea apei. Multe
astfel de sisteme sunt deja utilizate cu succes.
Este dificil de anticipat dacă vastele întinderi
rezervate monoculturii grâului, orezului şi
porumbului, cruciale pentru asigurarea globală a
hranei la sfârşitul secolului XX, vor juca un rol la fel
de important şi în anul 2030. Fără îndoială că, în aşa-
numita “cultură a porumbului” din Statele Unite,

fermierii vor proceda la rotaŃia culturilor pe o scară
mult mai extinsă, pentru a preveni eroziunea solului, a
conserva umiditatea şi a reduce utilizarea pesticidelor
şi fertilizanŃilor, tendinŃă deja semnalată.
În unele părŃi ale lumii, fermierii ar putea să Plante perene
opteze pentru cultivarea ierburilor perene producătoare
de seminŃe, creând un model de cultură agricolă care
seamănă mai mult cu preria originară decât cu
agricultura modernă care a înlocuit-o. La fel ca şi
monoculturile rivale, astfel de “policulturi” ar putea
asigura grăunŃe comestibile, uleiuri şi alte produse. Ele
vor avea avantajul diversităŃii naturale a preriei, al
rezistenŃei la secetă şi al capacităŃii de regenerare a
solului, reducându-se astfel în mod drastic nevoia de
chimicale, irigaŃii şi alte consumuri intensive.
O altă opŃiune care stă la dispoziŃia unor
fermieri este aceea a întreprinderilor complexe care să
producă atât alimente, cât şi energie. Ei ar putea
cultiva cereale de iarnă, cum ar fi grâul, pe care să le
înlocuiască, în cursul verii, cu plante având un
potenŃial energetic însemnat, ca de exemplu sorgul
dulce, care pot fi utilizate pentru a produce etanol. Pe
lângă creşterea cuantumului luminii solare convertite
în energie biochimică, acest model de cultură ajută la
oprirea eroziunii solului, întrucât pământul este
acoperit în tot timpul anului.
b) Păduri
Reuşita adaptării la regimurile climatice
modificate, în urma încălzirii datorate efectului de
seră, la penuria rezervelor de apă şi la alte limitări ale
resurselor, depinde şi de munca pe care oamenii de
ştiinŃă o vor depune pentru lărgirea şi diversificarea
bazei de culturi agricole. În anul 2030, pădurile şi
jungla vor fi mult mai apreciate din mai multe motive.
Mantaua de copaci a planetei, redusă deja cu o treime
faŃă de era preagricolă şi restrângându-se actualmente
cu ceva mai mult de 10 milioane de hectare pe an, va
rămâne stabilă sau se va extinde, ca urmare a

serioaselor eforturi depuse pentru încetinirea ritmului
despăduririlor şi replantarea unor vaste suprafeŃe.
Defrişările vor trebui să înceteze în majoritatea
pădurilor tropicale cu mult înainte de anul 2030. Dat
fiind că aceste sisteme biologice fixează substanŃele
nutritive mai degrabă în frunzele şi biomasa vegetaŃiei
decât în sol, activităŃile care păstrează coronamentul
pădurii rămân singurele viabile.
Prin definiŃie, o societate viabilă nu va realiza
tăieri masive şi nu-şi va degrada pădurile pentru a
obŃine cherestea sau alte produse lemnoase.
Exploatările forestiere actuale deteriorează sau chiar
distrug arii silvice întinse, iar reglementările
guvernamentale din acest domeniu, inclusiv cele
referitoare la reîmpăduriri, sunt de obicei ignorate.
Eforturile menite să clarifice cum se poate realiza o
exploatare raŃională a pădurilor fără a le diminua
productivitatea, diversitatea speciilor şi starea de
sănătate generală sunt încă timide.
Deoarece societatea va recicla majoritatea
produselor de hârtie, necesarul de pulpă lemnoasă pe
cap de persoană poate fi mai mic în anul 2030 decât
astăzi. Mai mult, largi întinderi parŃial deşertificate,
aflate la cumpăna apelor, terenuri adiacente căilor
ferate sau autostrăzilor şi alte suprafeŃe rurale
neocupate vor fi reîmpădurite. Eforturile serioase care
trebuie depuse pentru soluŃionarea crizei lemnului de
foc în Ńările în curs de dezvoltare, pentru reducerea
efectelor inundaŃiilor şi alunecărilor de teren în
Ńinuturile deluroase, pentru a veni în întâmpinarea
nevoilor de material lemnos ale industriei într-un mod
viabil şi pentru a reduce emanaŃiile de bioxid de
carbon pot să conducă la reîmpădurirea suplimentară a
circa 20 milioane de hectare.
PlantaŃii intensive Multe dintre aceste plantaŃii vor aparŃine
de arbori fermelor particulare, ca o parte componentă a
sistemelor agrosilvice, dar plantaŃiile pot avea un rol
chiar şi mai important. ComunităŃile orăşeneşti şi
săteşti vor folosi plantaŃiile intensive de arbori de la

periferie pentru a-şi asigura o parte din combustibilul
necesar pentru încălzirea hranei sau obŃinerea energiei
electrice. Lemnul produs de aceste păduri va înlocui o
parte din consumul de cărbune şi petrol, iar silvicultura
aşezată pe baze viabile nu va determina acumulări
semnificative de bioxid de carbon în atmosferă.
6. Economie şi societate viabilă
Schimbările fundamentale din domeniul

energetic, silvicultură, agricultură şi din alte sisteme
fizice, care au fost evidenŃiate, nu pot avea loc fără
schimbări fundamentale în planul caracterului social,
economic şi moral al societăŃii umane. În timpul
tranziŃiei spre o societate viabilă, atât liderii politici,
cât şi cetăŃenii, vor fi forŃaŃi să-şi reevalueze Ńelurile şi
aspiraŃiile, să-şi redefinească etaloanele reuşitei în
viaŃă şi să-şi adapteze munca şi petrecerea timpului
liber la un nou set de principii, care să aibă ca obiectiv
principal prosperitatea şi protecŃia generaŃiilor viitoare.
a) ForŃa de muncă
Printre cele mai evidente mutaŃii survenite în
cursul tranziŃiei vor fi cele legate de întrebuinŃarea
forŃei de muncă. Trecerea de la combustibilii fosili la
un set divers de surse regenerabile de energie,
extragerea din pământ a unor cantităŃi mai mici de
minereuri şi reciclarea mai multor materiale,
restructurarea practicilor legate de agricultură şi
silvicultură vor crea un număr foarte mare de
oportunităŃi în noi domenii şi chiar creşterea numărului
de locuri de muncă din unele ramuri tradiŃionale.
Pierderile de locuri de muncă înregistrate în Noi meserii
minele de cărbuni, producŃia de automobile,
construcŃiile de drumuri şi prospectarea metalelor vor
fi compensate de creşterea numărului celor ce se vor
ocupa cu fabricarea şi vânzarea celulelor solare
fotovoltaice, turbinelor eoliene, bicicletelor,
echipamentului pentru transportul în comun şi a

numeroase tehnologii pentru reciclarea materialelor. În
Ńările bogate în terenuri cultivabile şi în cele dispunând
de mari cantităŃi de deşeuri agricole, distilăriile de
alcool vor înlocui rafinăriile de petrol. Întrucât într-o
societate viabilă scoaterea planificată din uz a unor
produse va deveni desuetă, în activităŃile de reparaŃii,
menŃinere şi reciclare va fi folosit un număr de
muncitori cu mult mai mare decât în extragerea
materialelor virgine şi în producerea de noi bunuri.
Printre profesiile foarte căutate se vor număra
cele de prospector eolian, revizor al eficienŃei
energetice şi arhitect “solar”, impuse de tranziŃia către
o economie a energiei regenerabile şi a înaltei
eficienŃe. Numărând astăzi, poate, numai câteva mii,
locurile de muncă din aceste domenii pot ajunge, pe
plan mondial, de ordinul milioanelor în câteva decenii.
Tot mai multe oportunităŃi vor apărea în
silvicultură, odată cu nevoia de a proiecta şi extinde
sistemele agrosilvice cu productivitate înaltă, de a
exploata mai bine pădurile naturale şi de a planta şi
menŃine vaste suprafeŃe cu arbori. În mod similar, pe
măsură ce se vor răspândi noile modele agricole şi se
va reduce sau se va elimina utilizarea chimicalelor
toxice, va exista o cerere tot mai mare de agronomi, ca
şi de specialişti în metode biologice de combatere a
buruienilor.
MulŃi oameni îşi vor valorifica cunoştinŃele
profesionale în alte domenii de muncă. De exemplu,
geologii petrolişti pot fi recalificaŃi ca geologi
geotermali, în timp ce rolul tradiŃionalelor moaşe ar
putea continua să se lărgească, incluzând întregul
spectru de activităŃi legate de planificarea familiei.
b) Politica economică
Pe măsură ce tranziŃia spre o economie
ecologic-benignă va progresa, viabilitatea va eclipsa în
mod gradat creşterea economică şi va deveni
obiectivul principal al politicii economice. Peste
câteva decenii, strategiile guvernamentale vor încuraja

investiŃiile care promovează stabilitatea şi anduranŃa în
detrimentul acelora care vizează, pur şi simplu, o
producŃie pe termen scurt. În acest fel, companiile vor
aloca, de exemplu, o parte mai mare din capitalul
destinat investiŃiilor pentru convertirea la surse
regenerabile de energie şi pentru implementarea
tehnologiilor de reciclare şi, în mod proporŃional, mai
puŃin din acesta pentru creşterea volumului de bunuri
fabricate.
Considerat actualmente un etalon al progresului,
produsul intern brut (PIB) va fi privit ca un indicator al
bancrutei. Prin măsurarea fluxurilor de bunuri şi
servicii, PIB subevaluează calităŃile pentru care luptă o
societate viabilă, ca de exemplu durabilitatea şi
protecŃia resurselor, şi supraevaluează altele nedorite,
cum ar fi scoaterea din uz planificată şi risipa.
În anul 2030, planificatorii vor măsura Criterii viabile
progresul social şi economic utilizând criterii viabile de progres
şi nu, pur şi simplu, prin creşterea volumului
produselor de scurtă folosinŃă realizate. Apare
necesară o nouă direcŃie a progresului tehnic, care să
aducă mai multe servicii pe unitatea de materie primă,
faŃă de cea care nu face decât să ruleze mai multe
materii prime prin sistem. Atâta timp cât se consideră
că PIB măsoară bunăstarea umană, obstacolele ce stau
în calea schimbării sunt enorme. PiaŃa apreciază numai
eficienŃa, ea nu are organe pentru a auzi, a simŃi sau a
mirosi nici justeŃea, nici viabilitatea.
Într-o lume viabilă, bugetele militare naŃionale Bugete militare
vor prezenta numai o mică fracŃiune din ceea ce sunt
în prezent. Totalizând actualmente circa o mie de
miliarde de dolari anual, cheltuielile militare mondiale
vor fi reduse drastic pe măsură ce Ńările vor recunoaşte
că pericolele care ameninŃă mediul înconjurător
depăşesc tradiŃionalele ameninŃări militare. Mai mult,
viabilitatea nu poate fi atinsă fără o masivă trecere a
resurselor din domeniul militar în cel al eficienŃei
energetice, conservării solului, plantării arborilor,
planificării familiei şi al altor activităŃi care necesită a

fi dezvoltate.
Centralizare Fără îndoială că naŃiunile vor coopera la fel de
bine şi în numeroase alte moduri. Urmărirea atentă a
schimbărilor de natură chimică ale atmosferei,
acoperirea pământului cu păduri, productivitatea
terenurilor agricole şi resursele oceanice se vor
număra printre problemele studiate şi conduse de
echipe multinaŃionale de oameni de ştiinŃă şi experŃi
guvernamentali. Printre ironiile dezvoltării politice
viitoare ar putea fi şi faptul că, deşi statele tind spre
descentralizarea puterii şi a luării deciziilor în cadrul
propriilor graniŃe, pe plan internaŃional ele stabilesc,
simultan, relaŃii de cooperare şi coordonare într-o
măsură mult mai mare decât tot ce a cunoscut lumea
până acum.
Dezvoltare durabilă Reutilizare

Societate viabilă Reciclare
Tehnologii Materii prime reciclabile
Sisteme energetice Ambalaje
PopulaŃie NutriŃie
Energie solară Biologie
Lumină Terenuri-culturi
Energie eoliană Policulturi
Hidroenergie Păduri
Bioenergie Profesii noi
Energia geotermală Noi strategii ale politicii
EficienŃă energetică economice
Consum personal Tehnologii de reciclare
Consum industrial Bugete militare
Transporturi Centralizare
Probleme
1. ComentaŃi deosebirile dintre creştere economică

şi dezvoltare durabilă.
2. Care sunt formele energiei solare? De ce

hidroenergia este considerată ca făcând parte din
energia solară?
3. Ce tip de sistem energetic aŃi recomanda pentru

Ńările în curs de dezvoltare?
4. Care este corelaŃia dintre transport şi

telecomunicaŃii.
5. De ce se consideră că PIB nu mai este un

indicator adecvat pentru conceptul de dezvoltare
durabilă?
Teste grilă
1. Societate viabilă înseamnă:

a) societatea care are o creştere mare a PIB;
b) societatea care dispune de bogate resurse minerale;
c) societatea care îşi satisface nevoile fără a pune în
pericol perspectivele generaŃiilor viitoare;
d) societatea care are un mare consum de energie
bazată pe combustibili fosili;
e) societatea care are un PIB pe locuitor mai mare de
25000 $.
2. Care sunt elementele luate în considerare pentru

schiŃarea unui model de societate viabilă:
a) sistemul politic;
b) progresul tehnic;
c) raporturile rasiale;
d) creşterea populaŃiei mondiale;
e) perpetuarea sistemelor economice actuale.
3. Care dintre sistemele energetice poate asigura o

societate viabilă:
a) energia atomică;
b) energia solară;
c) energia bazată pe cărbune;
d) energia bazată pe petrol;
e) energia bazată pe gaze.
4. La cât va ajunge populaŃia mondială în 2030:

a) 5 miliarde;
b) 7 miliarde;
c) 8 miliarde;
d) 6 miliarde;
e) 9 miliarde.
5. Care dintre formele de energie menŃionate nu

este de natură solară:
a) energia eoliană;
b) energia geotermală;
c) hidroenergia;
d) bioenergia;
e) sistemele fotovoltaice.
6. Pentru satisfacerea necesităŃilor de hrană ale

unei populaŃii în continuă creştere este
imperativă:
a) exploatarea extensivă a terenurilor;
b) recoltele trebuie să depăşească nevoile de
subzistenŃă;
c) eliminarea principiilor stabilităŃii biologice;
d) diversificarea modelelor de exploatare a
terenurilor;
e) creşterea utilizării pesticidelor şi fertilizanŃilor
chimici.
7. Se constituie în modalităŃi de diminuare a

deşeurilor:
a) crearea de noi terenuri de depozitare;
b) creşterea ritmului exploatării materiilor prime
virgine;
c) reciclarea substanŃelor nutritive;
d) menŃinerea societăŃii de consum;
e) simplificarea ambalării produselor.
8. În lumea anului 2030 vor predomina:

a) transporturile aeriene;
b) termocetralele;
c) reŃelele feroviare urbane;
d) automobilele personale;
e) transporturile prin reŃelele de comunicaŃii.
9. Politica din domeniul reciclării materialelor

presupune:
a) reciclarea materialelor pentru elaborarea unor noi
produse;
b) ambalarea similară a produselor;
c) evitarea utilizării oricărui reper neesenŃial;
d) arderea materialelor indiferent de condiŃiile acestei
operaŃiuni;
e) depozitarea deşeurilor prin aceleaşi modalităŃi ca
cele din prezent.
10. O economie viabilă implică:

a) creşterea investiŃiilor pentru trecerea la resurse
energetice regenerabile;
b) creşterea bugetelor militare;
c) creşterea permanentă a PIB;
d) creşterea investiŃiilor pentru sporirea volumului de
produse de scurtă folosinŃă fabricate;
e) reducerea gradului de coordonare şi cooperare la
nivel internaŃional.
406 Răspunsuri teste grilă
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ
ÎNTREBĂRI
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
INTR cd ad c d e a b c bd ac
I d d ad bd d cd c b e be
II d ac bd ad be b d c a e
III de b ac c d e d ac cd a
IV bc e bd ae c b ad b c b
V e ae c e b ce ac bc d d
VI bd ae ab cd d e b c a e
VII c ac ce bd e d b b c ce
CAPITOL
VIII bd ac d d c be c be d b
IX b d cd c d b cd ce b ad
X c ce bc a e bd c ad d e
XI ac bc cd c b ad b a d c
XII ac bc cd c b ad b a d c
XIII c e e bd bc b ac ab e b
XIV e c bd ce d b c ad c cd
XV c ac bc c ae ce c d b d
XVI de d ad c de c b de a d
XVII bc b ad de be c a c b d
XVIII bd ac ce d e c d c bc e
XIX d c d bd ce e c c bd ad
XX c bd b c b d ce ce ac a
Index de grafice si figuri 407
INDEX GRAFICE ŞI FIGURI
1. Grafic I.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie ..................... 26

2. Grafic I.2 Ofertă şi cerere relativă ......................................... 32
3. Grafic II.1 Frontiera posibilităŃilor de producŃie în modelul
cu factori specifici .................................................................. 47
4. Figura II.1 LanŃul de valoare .................................................. 55
5. Figura III.1 Componentele politicii comerciale ..................... 78
6. Grafic IV.1 IncidenŃa taxei vamale ........................................ 85
7. Grafic IV.2 IncidenŃa restricŃiei cantitative ............................ 87
8. Grafic IV.3 IncidenŃa subvenŃiei ............................................ 89
9. Grafic VI.1 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibru
parŃial .................................................................................. 124
10. Grafic VI.2 Crearea şi deturnarea de comerŃ. Echilibrul
general .................................................................................... 126
11. Figura VIII.1 Cele trei tipuri ale tranzacŃiilor internaŃionale 156
12. Grafic XII.1 Componentele PIB ........................................... 213
13. Grafic XIII.1 Cursul de schimb în relaŃie cu schimbările în
preŃurile relative ..................................................................... 228
14. Grafic XIII.2 Efectul schimbării dobânzii la $ …………….. 230
15. Grafic XIII.3 InfluenŃa politicilor macroeconomice asupra
contului curent ........................................................................ 234
16. Grafic XV.1 IntervenŃia guvernamentală pe piaŃa valutară ... 272
408 Index tabele
INDEX TABELE
1. Tabel I.1 Demonstrarea specializării în producŃie şi

avantajului din comerŃ prin prisma avantajului absolut ......... 28
2. Tabel I.2 UnităŃi de muncă (ore) necesare pentru producŃia
produselor X şi Y ................................................................... 33
3. Tabel I.3 Necesarul unitar de muncă în Ńările A şi B ............ 36
4. Tabel II.1 AbundenŃa relativă de resurse, intensitatea în
factori şi specializarea prin comerŃ ....................................... 44
5. Tabel V.1 Nivelul mediu al taxelor vamale înainte de Runda
Uruguay şi după aplicarea concesiilor convenite în cadrul
rundei (produse industriale, în %) ......................................... 106
6. Tabel VI.1 EvoluŃii în stadiul de integrare ............................ 118
7. Tabel VI.2 Principalele aranjamente comerciale
preferenŃiale regionale ............................................................ 121
8. Tabel VI.3 Principalele aranjamente comerciale
preferenŃiale interregionale .................................................... 122
9. Tabel VII.1 Principalii indicatori statistici pentru tarile
asociate la UE ........................................................................ 145
10. Tabel VIII.1 Clasificarea centrelor financiare offshore ........ 165
11. Tabel X.1 Principalele companii multinationale in functie de
activele detinute in strainatate la nivelul anului 2002 ........... 188
12. Tabel XII.1 Schema de principiu a balanŃei plăŃilor externe 218
13. Tabel XII.2 Indicatorii stării de sănătate a economiei în
relaŃiile economice internaŃionale .......................................... 219
14. Tabel XIII.1 Cursurile de schimb $/£ şi preŃul relativ al unei
perechi de jeans americani faŃă de un pulover englezesc ....... 225
15. Tabel XIII.2 BilanŃul Băncii Centrale .................................... 235
16. Tabel XIV.1 Cursuri SWAP .................................................. 255
17. Tabel XIV.2 OperaŃiuni speculative ...................................... 257
18. Tabel XV.1 EvoluŃia cursurilor de schimb în perioada 1971-
2000 ....................................................................................... 275
19. Tabel XV.2 Impactul EMU asupra creşterii economice
(deviaŃii procentuale faŃă de un scenariu liniar de bază) ....... 279
20. Tabel XVI.1 FuncŃiile statului în economie .......................... 290
Index tabele 409
21. Tabel XVI.2 Instrumentele politicii industriale ..................... 294

22. Tabel XVI.3 Argumente pro şi contra politicii industriale .... 297
23. Tabel XVII.1 Indicatori ai dezvoltării economice
(aproximări 2000) ................................................................. 316
24. Tabel XVII.2 Datoria externă totală (oficială şi privată) a
unor Ńări (1999, miliarde dolari) ............................................ 329
25. Tabel XVII.3 Valoarea împrumuturilor Ńărilor în curs de
dezvoltare pe piaŃa secundară (% din valoarea iniŃială) ......... 332
26. Tabel XIX.1 Valoarea comerŃului internaŃional în 2000
(bilioane dolari SUA) ............................................................. 375
27. Tabel XIX.2 Ritmul de creştere a comerŃului internaŃional
cu mărfuri, a producŃiei şi PIB pe plan mondial .................... 376
28. Tabel XIX.3 Structura pe mărfuri a exportului mondial (%) 376
29. Tabel XIX.4 Principalele Ńări comerciale ale lumii ............... 376
30. Tabel XIX.5 Structura geografică a comerŃului internaŃional
(%) .......................................................................................... 377
410 Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
Karl Aingiger Shaping the Industrial Development, Viena, 1993

Ioan Bari Economie Mondială,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997
William Baumal, Economies,
Alan Blinder Third Edition, HBJ, San Diego, 1985
Alan Blinder Hard Heads, Soft Heads,
Adisson Wesley Publishing Company,
Menlo Park, California, 1987
Laster Brown Probleme globale ale omenirii,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
Karl Case, Ray Fair Principles of Economics,
Fourth Edition, Prentice Hall Inc., Upper Saddle
River, New Jersey, 1996
Richard Caves, World Trade and Payments,
Jeffrey Frankel, Fifth Edition, Scott-Faresman, Glenview, Illinois,
Ronald Jones 1990
Colin Champman How The New Stock Exchange Works,
Hutchinson Business Book, Londra, 1986
David Colander Economics, Irwin, Burr Ridge, Illinois, 1994
Mircea Coşea Jurnal în tranziŃie,
Editura Expert, Bucureşti, 1995
Peter Drucker Inovation and Entrepreneurship,
Harper Business, New York, 1993
Peter Drucker The New Realities in Government and Polities,
Harper and Row, New York, 1989
Stelian Dumitrescu Economie Mondială,
Universitatea Ecologică, Deva, 1992
Doru Fărcaş, Diagnosticul şi decizia strategică,
Dan Cândea Editura Expert, Bucureşti 1997
David Friedman Price Theory, South-Western Publishing Co,
Cincinati, Ohio, 1986
Milton şi Rosa Free to Choose, Harcourt Brace Jovanovici, New
Friedman York, 1980
John Galbraith The New Industrial State, Second Edition, New
American Library, New York, 1972
Bibliografie 411
Andrew Graham, Government and Economies in the Postwar

Anthony Seldom World, Routlage, London, 1990
Robert Grasse, International Business,
Duane Kujawa Richard Irwin Inc., Boston, 1992
Herbert Grubel International Economics,
Richard Irwin Inc., Homewood, Illinois, 1981
Dawid Kidwell, Markets and Money, Fourth Edition,
Richard Peterson The Dreden Press, Chicago, 1990
Andre Kovacs Les stratégies de la nouvelle Bourse,
Les Edition d’Organisation, Paris, 1990
Paul Krugman, International Economics, Theory and Policy,
Maurice Obstfeld Harper Collins Publisher Inc., New York, 2006
Edwin Mansfield Economics, Sixth Edition,
WW Norton&Company, New York, 1989
J. R. Markusen International Trade: Theory and Evidence,
Mc Grow Hill, New York, 1995
Mişu NegriŃoiu Salt Înainte,
Editura Pro şi Expert, Bucureşti, 1996
Joon Park, International Banking,
Jack Zwick Addison Wesley Publishing Company,
Menlo Park, California, 1985
Michael Porter L’avantage concurrentiel,
Economica, Paris, 1982
Anthony Puxty, Financial Management,
Colin Dodds Chapmen and Hall, Londra, 1991
Tom Riddel, Economics, A Tool for Understanding Society,
Jean Shackerford, Fourth Edition, Addison-Wesley Publishing
Steve Stamos Company, New York, 1991
Ronald Robinson, Financial Markets,
Dwayne Wrightsman Mc Grow-Hill Book Company, New York, 1980
Franklin Root International Trade and Investments,
Fourth Edition, South Western Publishing Co,
Cincinnati, Ohio, 1978
Paul Samuelson Economies, Eleventh Edition,
Mc Grow-Hill Book Company, New York 1980
Ion Stoian ComerŃ internaŃional, Editura Caraiman, 2000
Nicolae Sută ComerŃ internaŃional şi politici comerciale
contemporane, Editura All, Bucureşti 1995
412 De acelaşi autor
DE ACELAŞI AUTOR
(cărŃi, manuale, tratate)
Titlu Calitatea Editura

Către o nouă ordine în Editura politică,
Coautor
comerŃul internaŃional Bucureşti, 1977
Spre o nouă ordine în
Editura Scrisul
comerŃul internaŃional
Coautor românesc, Craiova,
(premiul Aurelian al
1985
Academiei)
Tehnica tranzacŃiilor de Coordonator şi Editura Scrisul
comerŃ exterior (manual) coautor românesc, Craiova,
1987
Tratat de economie Editura politică,
Coautor
contemporană (tratat) Bucureşti, 1987
Negociere şi diplomaŃie Coordonator şi Editura Recoop,
comercială internaŃională autor principal Bucureşti, 1988
Risc şi asigurare în Coordonator şi Editura JECO
comerŃul exterior autor principal Trading SA,
Bucureşti, 1991
Bursa la dispoziŃia Coordonator şi Editura Mondo-Ec.,
întreprinzătorului autor principal Craiova, 1992
Politici comerciale Coordonator şi Editura Arta Grafică,
(manual) autor principal Bucureşti, 1993
Economie mondială Editura Academiei
(International Economics) Autor unic României,
(manual) Bucureşti, 1994
Strategii de management Editura Economistul,
Coautor
Bucureşti, 1995
ComerŃ internaŃional şi
Editura SITECH,
politici comerciale Autor unic
Craiova, 1996
internaŃionale (manual)
ComerŃ exterior – teorie şi Editura ALMA,
Autor unic
practică (tratat) Craiova, 1997
Economie mondială
Editura ALMA,
(International Economics), Autor unic
Craiova, 1997
ediŃia a doua (manual)
De acelaşi autor 413
Politică comercială aplicată Reprografia UniversităŃii

Autor unic
(manual) din Craiova, 1998
Contractarea în comerŃul Reprografia UniversităŃii
Autor unic
exterior (manual) din Craiova, 1998
Negocieri comerciale Reprografia UniversităŃii
Autor unic
internaŃionale (manual) din Craiova, 1998
Editura EXPERT,
PiaŃa acŃiunilor Autor unic
Bucureşti, 1999
Editura Alma,
Economie internaŃională Autor unic
Craiova, 1999
ComerŃ internaŃional şi
Editura Alma,
politici comerciale Autor unic
Craiova, 2000
internaŃionale
Editura Universitaria,
Istoria integrării economice Coautor
Craiova, 2000
Editura Universitaria,
Macro şi Microeconomie Coautor
Craiova, 2000
ComerŃ internaŃional şi Editura Universitaria,
Autor unic
politici comerciale Craiova, 2002
Managementul Editura Sitech,
Autor unic
portofoliului de titluri Craiova, 2003
InvestiŃii profesionale pe Editura Sitech,
Autor unic
piaŃa acŃiunilor Craiova, 2005
Integrarea României în UE: Editura Universitaria,
Autor unic
ante şi post aderare Craiova, 2008

Economie Internationala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie Internationala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FOTA CONSTANTIN

- trecut, prezent, viitor -

- trecut, prezent, viitor -

Prof. Univ. dr. Costea Munteanu – ASE Bucureşti

Toate drepturile aparŃin autorului.

INTRODUCERE. OBIECTUL ŞI METODELE DE

1. Economia naŃională bază a economiei internaŃionale… 11

PARTEA ÎNTÂI. COMERłUL INTERNAłIONAL

CAPITOLUL I. TEORIA CLASICĂ A COMERłULUI

1. Mercantilism (modelul William Petty, Thomas Mun şi

CAPITOLUL II. TEORIA MODERNĂ A COMERłULUI

1. Resursele şi comerŃul (modelul Eli Heckscher - Bertil

CAPITOLUL III. POLITICA COMERCIALĂ ……………. 63

1. Concept, tipologie, instrumente ………………………. 63

3. Politica netarifară ……………………………………. 68

CAPITOLUL IV. ŞTIINłA POLITICII COMERCIALE … 84

1. Cazul de comerŃ liber …………………………………. 84

CAPITOLUL V. NEGOCIERI INTERNAłIONALE DE

1. Bilateralism …………………………………………… 101

CAPITOLUL VI. REGIMURI COMERCIALE

1. Baza juridică şi tipologia regimurilor preferenŃiale …... 116

CAPITOLUL VII. REGIMURI PREFERENłIALE ŞI

1. Uniunea Europeană (UE) …………………………….. 134

PARTEA DOUA. FLUXURILE INTERNAłIONALE

CAPITOLUL VIII. PIAłA INTERNAłIONALĂ A

1. Eurovalute ……………………………………………. 157

CAPITOLUL IX. INVESTIłII DE CAPITAL IN

1. Conceptul de investiŃie ……………………………….. 173

CAPITOLUL X. COMPANIILE TRANSNAłIONALE

1. Conceptul de companie multinaŃională ………………. 184

CAPITOLUL XI. MIGRAłIA INTERNAłIONALĂ A

1. Procesul migratoriu …………………………………… 201

PARTEA A TREIA. ECONOMIA DESCHISĂ ŞI

CAPITOLUL XII. BALANłA DE PLĂłI …………………. 212

1. Contul venitului naŃional ……………………………... 212

CAPITOLUL XIII. CURSUL DE SCHIMB ……………….. 224

1. EsenŃa cursului de schimb …………………………….. 224

CAPITOLUL XIV. PIAłA VALUTARĂ …………………... 241

1. Structura şi actorii pieŃei valutare ……………………. 242

CAPITOLUL XV. SISTEMUL MONETAR

1. Gold standard (etalon aur) ……………………………. 266

PARTEA A PATRA. PROBLEME ECONOMICE

CAPITOLUL XVI. łĂRILE DEZVOLTATE ŞI

1. Rolul statului în economie ……………………………. 286

CAPITOLUL XVII. łĂRILE IN CURS DE

1. Trăsături macroeconomice ale Ńărilor in curs de

CAPITOLUL XVIII. łĂRILE IN TRANZIłIE ŞI

1. Sisteme politice şi economice ………………………… 340

CAPITOLUL XIX. TENDINłE DE GLOBALIZRE A

1. EvoluŃii de ansamblu ale comerŃului internaŃional …… 359

CAPITOLUL XX. DEZVOLTARE DURABILĂ ………….. 380

1. Societate viabilă şi dezvoltare durabilă ………………. 381

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ .............................................. 406

INDEX GRAFICE ŞI FIGURI ............................................... 407

INDEX TABELE ...................................................................... 408

BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 410

DE ACELAŞI AUTOR ............................................................. 412

Obiectul şi metodele de studiu ale

În limbajul uzual folosim o serie de termeni şi

1. Economia naŃională – bază

Economiile naŃionale au apărut odată cu Schimb intern

muncii. Ca structură, economia naŃională

În cadrul noilor strategii economice externe a