Contabilitate

BILANŢUL ŞI CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

2.1. Patrimoniul agenţilor economici

2.2. Bilanţul – model privind poziţia financiară a întreprinderii. Conţinutul şi structura bilanţului
2.3. Modificări bilanţiere. Influenţa operaţiilor economice şi financiare asupra bilanţului
2.4. Contul de profit şi pierdere – model privind rezultatul financiar al întreprinderii

2.1. Patrioniul agenţilor economici

Desfăşurarea activităţii în cadrul entităţilor presupune existenţa unui patrimoniu.
Definiţie: Patrimoniul constituie expresia bănească a bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei
persoane fizice sau juridice.
Noţiunea de patrimoniu este o noţiune complexă, cu o sferă largă de aplicare şi cu o serie de
semnificaţii. Dintre aceste semnificaţii, mai importante sunt cea economică şi cea juridică.
În sens economic, patrimoniul arată:
 dotarea agenţilor economici cu valori materiale şi băneşti;
 utilizarea valorilor materiale şi băneşti în cadrul procesului de producţie;
 utilizarea rezultatului folosirii lor.
În sens juridic, patrimoniul reflectă raportul de proprietate asupra valorilor materiale şi băneşti aflate la
dispoziţia unităţilor economice. Acest raport de proprietate poate să apară sub formă de:
 Drepturi – posesorul de patrimoniu este titular iar pentru bunurile aflate în dotarea sa nu trebuie să
plătescă un echivalent valoric sau să efectueze o contraprestaţie.
 Obligaţii – titularul de patrimoniu trebuie să acorde un echivalent valoric sau sa efectueze o
contraprestaţie pentru o parte din bunurile aflate în folosinţa sa.
Figura nr.1
Semnificaţia economică şi juridică a patrimoniului în cadrul entităţilor

Structural, noţiunea de patrimoniu cuprinde atât patrimoniul economic cât şi patrimoniul jurdic, întrucât
baza relaţiilor juridice o constituie relaţiile economice. Astfel, pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare
două elemete interdependente:
- persoana fizică sau juridică - ca subiect de drepturi şi obligaţii;
1

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

- drepturile şi obligaţiile cu valoare economică.

Mărimea şi structura unui patrimoniu se determină în raport de felul şi volumul producţiei pe care
agenţii economici trebuie să o obţină.
Activele economice reprezintă utilizarea valorilor materiale şi băneşti în activitatea entităţilor. Ele
exprimă destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice. În funcţie de rolul pe care îl au în desfăşurarea activităţii
societăţilor, acestea se împart în: active imobilizate şi active circulante.
Activele imobilizate denumite şi imobilizări sau bunuri imobile, reprezintă valori economice de
investiţie cu lichiditate şi perioada de utilizare de peste un an, ca urmare, recuperarea valorii lor se face într–un
interval mai lung, prin participarea la mai multe cicluri de producţie.
În raport de natura lor, activele imobilizate se împart în: imobilizări necorporale, corporale, financiare.
a) Imobilizările necorporale (imobilizări nemateriale sau intangibile) reprezintă valori economice de investiţie
care nu îmbracă forma fizică a unor bunuri materiale. Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc
imobilizările necorporale ca fiind active identificabile, nemonetare, fără suport material. Ele includ:
– Cheltuielile de constituire (cheltuieli de fondare), cuprind cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea sau
fuzionarea societăţilor comerciale: taxe de înregistrare şi înmatriculare, cheltuielile cu emisiunea şi vânzarea
de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate.
– Cheltuieli de cercetare–dezvoltare –cuprind cheltuieli efectuate pentru achiziţia sau producţia de produse
sau tehnologii noi. Conform standardelor internaţionale de contabilitate, cercetarea şi dezvoltarea sunt
definite astfel:
 Cercetarea – investigaţie originală şi planificată, efectuată în scopul dobândirii de noi cunoştinţe sau
pentru o mai bună înţelegere a celor existente.
 Dezvoltarea – constă în aplicarea rezultatelor cercetării într-un proces de obţinere de aparate,
produse, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial înaintea lansării producţiei de serie.
– Fondul comercial – cheltuieli efectuate pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului de activitate al
entităţii: clientela, cheltuieli pentru menţinerea unui sector din piaţa de desfacere, păstrarea renumelui
firmei, emblema, concurenţa etc. Fondul comercial mai poate fi definit ca o cheltuială ce îi obligă pe clienţi
să vină la firma respectivă.
– Concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabricaţie şi alte valori similare cuprind cheltuielile efectuate pentru
achiziţia dreptului de exploatare a unui bun sau serviciu cuprins în oricare din situaţiile de mai sus.
b) Imobilizările corporale (active fixe), reprezintă valori economice de investiţie a căror perioadă de utilizare
şi lichiditate este mai mare de un an.
Standardele Internaţioanle de Contabilitate definesc imobilizările corporale ca fiind active destinate a fi
utilizate în procesul de producţie, spre a fi închiriate terţilor sau utilizate în scopuri administrative, posibil a fi
folosite pe o perioadă mai mare de un an.
În contabilitatea din România, sunt cuprise în categoria imobilizărilor corporale obiectul sau complexul de
obiecte care îndeplinesc cumulativ două condiţii: au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege şi o
perioadă de utilizare mai mare de un an. Astfel, în categoria imobilizărilor corporale sunt cuprinse terenurile,

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

clădiri, construcţiile speciale, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalţii de măsurare, control şi
reglare, animale şi plantaţii, unelte, dispozitive, mobilier şi aparatură birotică.
În măsura în care imobilizările corporale achiziţionate sau construite nu sunt terminate sau recepţionate până
la închiderea exerciţiului financiar, acestea sunt clasificate în categoria imobilizărilor corporale în curs.
Cu excepţia terenurilor, imobilizările corporale îşi pierd treptat din valoarea, ca urmare a uzurii fizice sau
morale. Uzura fizică se produce ca urmare a folosirii imoblizărilor corporale în procesul de producţie, cât şi a
acţiunii factorilor de mediu iar uzura morală intervine ca urmare a progresului tehnic. Constatarea contabilă a
acestei pierderi de valoare şi includerea ei în cheltuieli este numită amortizare.
a) Imobilizările finaciare sunt valori economice de investiţie deţinute de titularul de patrimoniu în capitalul
altor societăţi cu scopul obţinerii de profit sau a altor avantaje economice. Din această categorie fac parte:
- Titlurile de participare sunt acţiuni deţinute în capitalul altor societăţi. Deţinerea acestor titluri permite
exercitarea unui control în gestiunea societăţii emiţătoare de titluri iar amortizarea lor se realizează sub
forma dividendelor încasate din profitul net al societăţii emiţătoare.
- Creanţe ataşate participaţiilor – sunt drepturi generate de împrumuturi pe termen lung acordate unor
societăţi la care firma deţine titluri de participare.
- Titluri datorate ca imobilizări – sunt alte titluri de valoare pe care societatea are intenţia de a le conserva pe
termen lung sau pe care nu le poate revinde pe termen scurt.
- Titluri sub formă de interese de participare – titluri deţinute în capitalul altor societăţi fără o intervenţie în
gestiunea acestora cu scopul de a obţine la scadenţă o numită rentabilitate.
Activele circulante, denumite şi active curente, reprezintă valori economice de exploatare sau de trezorerie a
căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mică de un an. Din punct de vedere economic şi financiar,
principala trăsătură a activelor circulante este aceea că se află într-o continuă fluenţă valorică, schimbându-şi
perioadic forma pe traseul bani-stocuri-creanţe-bani.
Figura nr. 2
TRASEUL PARCURS DE ACTIVELE CIRCULANTE ÎN CADRUL ENTITĂŢILOR

•STOCURI •PRODUSE
FINITE/
STOCURI IN
EXECUTIE
faza de
faza de
aprovizionar
productie
e

faza de
decontari
desfacere

•DREPTURI DE
•DISPONIBILITĂŢI INCASAT
BĂNEŞTI (BANI)

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

- În faza de aprovizionare: activele circulante apar sub formă de bani şi se transformă în stocuri de materii
prime şi materiale;
- În faza de producţie: stocurile se consumă integral sau parţial rezultând produse finite sau stocuri în
execuţie;
- În faza de desfacere: sunt vândute produsele finite, operaţie care generează creanţe de încasat imediat sau
creanţe care se realizează într–un interval mai lung de timp, aceste creanţe, prin încasare se transformă din
nou în bani.
Se poate spune că activele circulante intră şi ies din cadrul agenţilor economici de mai multe ori sau cel
puţin o singură dată în cadrul unui exerciţiu financiar.
În raport de forma concretă pe care o îmbracă şi destinaţia pe care o au în cadrul circuitului economic,
activele circulante, se pot grupa astfel: active circulante materiale (stocuri şi producţia în curs de execuţie),
active circulante în decontare (creanţe), investiţii financiare pe termen scurt, active circulante băneşti
(disponibilităţi băneşti).
a) Activele circulante materiale – intervin în activitatea desfăşurată de entităţi prin crearea unor stocuri de
valori materiale destinate să asigure continuitatea procesului de producţie.
Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile ca fiind:
- destinate a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
- sub formă de produse în curs de execuţie/produse finite destinate a fi vândute în aceleaşi condiţii ca mai sus.
- sub formă de materii prime şi materiale consumabile destinate a fi consumate în procesul de producţie.
În România, contabilitatea include în categoria stocurilor, obiectele de inventar, baracamentele şi
amenajările provizorii.
− Materiile prime: bunuri folosite pentru fabricarea altor bunuri (strugurii în centrele de vinificaţie, făina
pentru obţinerea pâinii, etc)
− Materialele consumabile: bunuri folosite în procesul de producţie, dar care nu se regăsesc în produsul finit
şi care pot fi procurate din afara sau din interiorul societăţii (îngrăşăminte chimice, erbicide, combustibil,
seminţe, material de plantat, furaje, etc)
− Produsele finite: bunuri obţinute în urma procesului de producţie destinate valorificării (grâu, porumb,
lapte, tomate, struguri, etc).
− Animale tinere şi la îngrăşat precum şi păsările, coloniile de albine, pentru a fi valorificate.
− Materialele de natura obiectelor de inventar: bunuri economice care nu îndeplinesc una din cele două
condiţii necesare pentru a fi incluse în categoria imobilizărilor corporale, respectiv fie au o valoare mai mare
decât limita legală, dar o perioadă de utilizare mai mică de un an, fie au o perioada de utilizare mai mare de
un an, dar au o valoare mai mica decât limita legală. Astfel, obiectele de inventar sunt bunuri economice de
valoare mică sau de durată scurtă. În această categorie sunt incluse: echipamente de protecţie, îmbrăcăminte
specială de lucru, scule, dispozitive şi verificatoare, modele, ştanţe, matriţe, etc.
− Baracamentele şi amenajărie provizorii sunt bunuri achiziţionate sau construite în vederea executării
lucrărilor şi prestaţiilor de construcţii din care prin demolare sau demontare se recuperează materialele.

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

− Producţia în curs de execuţie: conţine acele bunuri care au calitatea de producţie neterminată, respectiv
constituie consumuri efectuate la încheierea exerciţiului financiar curent iar producţia se obţine anul următor
(însămânţările de toamnă, ogoarele, întreţinerea ovinelor în semestrul IV, lucrările efectuate în plantaţiile pe
rod după recoltare).
− Cheltuieli înregistrate în avans: consumuri efectuate în decursul anului financiar iar producţia se obţine în
următorii ani (cel mult 4 ani) (înfiinţarea culturilor deplante perene, scarificările, culturile de zmeur şi
căpşun, amendarea solurilor, etc).
− Mărfurile: bunuri achiziţionate de către agenţii economici în vederea vânzării.
− Semifabricatele: bunuri al căror proces tehnologic nu s–a încheiat, urmând a fi predate în continuare, pentru
prelucrare, altui sector sau vândute terţilor (vinul la învechit, brânzeturile).
− Furnizorii debitori pentru cumpărări de stocuri fac şi ei parte din categoria stocurilor şi reprezintă avansuri
în bani platite furnizorilor în vederea achiziţiei ulterioare de stocuri.
b) Active circulante băneşti – cuprind toate valorile economice care îmbracă sau îndeplinesc funcţia de bani,
din acest motiv ele mai pot fi denumite şi valori financiare sau valori de trezorerie. În componenţa lor
intră: disponibilităţile băneşti şi plasamentele.
- Disponibilităţile băneşti ale agenţilor economici pot să apară în lei sau în devize. Prin devize se înţeleg
mijloace de plată utilizate în relaţiile internaţionale. Actualmente se utilizează ca devize o monedă de
circulaţie internaţională care are la bază economiile naţiunilor foarte dezvoltate (dolar american, euro, liră
sterlină). Aceste disponibilităţi pot să apară:
o Sub formă de numerar: Casa în lei sau Casa în devize;
o La bancă: Conturi curente la bănci, de asemenea în lei sau în devize.
Pentru disponibilităţile băneşti ale agenţilor economici aflate în conturi curente la bănci, se primesc
dobânzi. Cu ajutorul contului curent se înregistrează toate operaţiile băneşti dintre bancă şi agent economic şi
dintre diverşi agenţi economici. În situaţia în care încasările sunt mai mari decât plăţile, soldul contului indică
disponibilităţile băneşti ale societăţii, iar în situaţia în care încasările sunt mai mici decât plăţile, soldul arată
creditele acordate de bancă, situaţie în care agentul economic plăteşte dobânzi.
De asemenea, băncile efectuează operaţii de încasare şi plată când agenţii economici o cer, operaţie care
poartă numele de decontare. Decontarea este operaţia de anulare a obligaţiilor, respectiv a drepturilor dintre
două persoane fizice sau juridice. De obicei, decontările între agenţi economici se fac fără numerar şi ele poartă
numele de decontări prin virament. Viramentul constituie trecerea scriptică a unei sume din contul unui agent
economic în contul altui agent economic.
Tot din categoria disponibilităţilor băneşti mai fac parte:
 Carnetele de cecuri cu limită de sumă – mijloacele băneşti sub forma documentelor−valoare, folosite
pentru efectuarea plăţii unor servicii sau achiziţionarea de bunuri. Aceste carnete se păstrează la bancă într–
un cont distinct.
 Acreditivul –mijloacele băneşti aflate la bancă într–un cont distinct la dispoziţia agenţilor economici, din
care se efectuează plăţi în măsura livrării anumitor bunuri.

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

- Plasamentele sau investiţiile financiare pe termen scurt: titluri de valoare sub formă de acţiuni sau
obligaţiuni achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe termen scurt, profitul obţinut ca diferenţă între
preţul de vânzare mai mare şi cel de cumpărare mai mic. Spre deosebire de titlurile de participare a căror
utilizare şi lichiditate este mai mare de un an, lichiditatea investiţiilor financiare pe termen scurt este sub un
an.
Devizele constau în:
c) documente de plată (cec, cambia, bilet la ordin, etc);
d) hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de proprietate) exprimate într–o valută;
e) valutele aflate în casă sau contul curent.
Cambia: titlu de credit folosit ca instrument de plată şi arată o obligaţie pe termen scurt, restituibilă la
scadenţă.
Titlul de credit: act juridic de o formă specială care conferă celui care îl deţine drept de creanţă sau de
asociere. Este purtător de dobândă, dividend, sau altă formă de venit.
Creanţa arată dreptul de a primi la o anumită dată o sumă de bani sau alte bunuri economice de către o
persoană fizică sau juridică.
Bunuri economice: bunuri care au capacitatea de a satisface o necesitate şi care au caracter limitat, de
obicei 1 an.
Biletul la ordin: instrument de plată prin care persoana emiţătoare îşi asumă sarcina de a plăti într–un
anumit loc şi la un anumit termen o sumă de bani altei persoane.
Acţiunea: hârtie de valoare care atestă participarea la capitalul unei societăţi. Pentru acţiunile deţinute,
posesorii primesc o parte din profitul net al societăţii numit dividend.
Obligaţiunea: hârtie de valoare emisă de stat sau de alte instituţii cu titlu de creanţă, în vederea lansării unui
împrumut.
Titlul de proprietate: act juridic care atestă dreptul real asupra bunurilor economice, mobiliare şi imobiliare
aflate în posesia unei persoane fizice sau juridice sau chiar a statului. Acestea, se pot înstrăina prin vânzare,
moştenire sau donaţie. Bunurile imobiliare: terenuri, construcţii, clădiri. Bunurile mobiliare: hârtii de valoare,
metale şi pietre preţioase, bijuterii, opere de artă.
c) Active circulante în decontare (creanţe sau valori în decontare) – reflectă drepturi asupra altor persoane
fizice sau juridice şi reprezintă valori economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice pentru
care urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Din această categorie fac parte:
− Clienţii: arată creanţe faţă de terţi determinate de vânzarea unor bunuri, prestarea de lucrări sau servicii care
fac obiectul activităţii entităţii. Decontarea dintre societate şi client se face ulterior.
− Clienţi incerţi: când creanţele nu s–au încasat la termenul fixat şi există condiţii ce arată lipsa de
solvabilitate a acestora.
− Clienţi în litigiu: apar în situaţia în care societatea a deschis o acţiune juridică pentru decontarea creanţei.
− Efecte comerciale de primit: titluri de valoare negociabilă care atestă existenţa unei creanţe în cadrul
relaţiilor de decontare cu clienţii. Ele circulă cu denumirea de cambii, bilet la ordin, etc.

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

− Debitori –diverşi: persoane fizice sau juridice care au beneficiat de o valoarea avansată şi care urmează să
acorde un echivalent valoric.
Tot în categoria creanţelor se includ: decontări cu asociaţii pentru capitalul promis de aceştia la
constituirea societăţii, creanţe rezultate din relaţiile de decontare cu bugetul de stat, cu bugetul asigurărilor
sociale, cu personalul, debitori-diverşi rezultaţi din vânzarea imobilizărilor corporale, a titlurilor de participare,
a investiţiilor financiare pe termen scurt, pagube materiale imputabile, etc.
Cel de–al doilea aspect al patrimoniului exprimă raporturile de proprietate prin intermediul cărora se
procură şi se gestionează bunurile aflate în administrarea agenţilor economici. Pentru procurarea activelor
economice, entităţile pot utiliza finanţările proprii şi finanţările străine, numite capitaluri, fonduri sau surse.
a) Capitalurile proprii exprimă sursele proprii de finanţare fiind formate din:
Capitalul social: constituit la înfiinţarea societăţii, are caracter avansabil, iar menţinerea lui este o condiţie
a existenţei întreprinderii. Capital social poate fi:
Capital social subscris nevărsat : aportul promis de asociaţi sau acţionari la constituirea societăţii dar care
nu a fost fizic depus la dispoziţia acesteia.
Capital social subscris vărsat: este partea din capitalul nevărsat care a fost fizic depus la dispoziţia
societăţii.
Primele legate de capital: reprezintă capitalul adiţional creat din prime de emisiune, prime de fuziune,
prime de aport. Primele de emisiune şi cele de aport apar ca diferenţă între preţul de emisiune (mai mare) şi
valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Primele de fuziune apar în situaţia fuziunii a două sau mai multe
societăţi şi reprezintă diferenţa între valoarea contabilă a acţiunilor mai mare şi valoarea nominală a acestora
mai mică. Ele stau la baza creşterii capitalului.
Rezervele din reevaluare: plusuri de valoare constatate cu ocazia reevaluări imobilizărilor.
Rezervele: părţi din profit capitalizate în mod durabil de o societate şi pot fi:
- Rezerve legale: se constituie anual din profitul brut cu scopul protejării capitalului social. Mărimea rezervei
legale nu poate depăşi un anumit procent din capitalul social (20% la societăţile cu capital romînesc şi
regiile auronome şi 25% la societăţile cu capital străin).
- Rezerve statutare (contractuale): se constituie din profitul net al societăţii, în măsura prevederilor din
statutul sau contractul acestora, având ca scop temperarea acţionarilor de a pretinde dividende prea mari în
detrimentul altor obligaţii ale întreprinderii.
- Alte rezerve: constituie fonduri create prin hotărârea adunării generale, din profitul net al anilor cu rezultate
financiare bune şi foarte bune, destinate finanţării parţialea noilor investiţii de imobilizări.
Rezultatul exerciţiului - profitul sau pierderea înregistrată la finele exerciţiului financiar.
Rezultatul reportat – reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită la sfârşitul execiţiului
financiar.
Subvenţii pentru investiţii (subsidii de capital): sume obţinute de la buget sau de la alte instituţii,
destinate achiziţionării sau creării unor active imobilizate sau finanţării unor activităţi pe termen lu7ng,
respectiv prime de dezvoltare pentru agenţii economici care crează noi locuri de muncă. Potrivit normelor
legale în vigoare, sunt incluse în categoria veniturilor în avans.

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

Fondul de participare la profit: constituit din profitul unităţilor şi utilizat pentru cointeresarea materială
a angajaţilor.
Fondul social, cultural şi sportiv: creat din profit şi alte surse şi utilizat pentru acoperirea unor activităţi
cu caracter social, cultural şi sportiv.
Alte fonduri: fonduri create din profitul net cu scopul creşterii surselor proprii şi a altor fonduri prevăzute
de lege (fondul pentru organizarea şantierului).
Provizioanele: întrucât activitatea din cadrul unui agent economic se desfăşoară în condiţii de risc şi
incertitudine apare necesitatea ca unităţile economice sa creeze o serie de fonduri care să le permită să facă faţă
acestor situaţii, intitulate provizioane.
În contabilitatea internaţională, sunt considerate datorii din provizioane în raport cu plasarea lor în timp, şi
sunt tratate ca datorii pe termen lung sau datorii pe termen scurt (curente).
Definiţie: Provizioanele reprezintă datorii incerte din punct de vedere al plasării în timp sau de mărimea
valorii. Ele mai sunt definite ca:
- Datorii incerte sub aspectul exigibilităţii (decontarea plăţii) în perioadele viitoare;
- Resurse constituite prin autofinanţare din rezultatul propriu în scopul acoperirii unor cheltuieli probabile în
perioadele viitoare.
Crearea şi suplimentarea unui provizion presupune pentru societate creşterea cheltuielilor la sfârşitul
exerciţiului financiar pentru pierderi, riscuri probabile, iar diminuarea sau anularea acestuia presupune creşterea
veniturilor. Din această categorie fac parte: provizioane pentru litigii, provizioane pentru garanţii acordate
clienţilor, provizioane pentru restructurare.
Finanţările străine denumite capitaluri străine, datorii sau obligaţii exprimă fondurile sau capitalul
avansat de terţe persoane faţă de titularul de patrimoniu pentru care trebuie să plăteasca un echivalent valoric
sau o contraprestaţie. Toate persoanele fizice sau juridice care au avansat valori economice şi urmează să
primească echivalentul valoric se numesc creditori. Din această categorie fac parte:
Datoriile financiare – exprimă sumele primite de la bancă sau de la alte instituţii de credit, rambursabile la
sadenţă şi purtătoare de dobândă.
– Creditele pe termen scurt, destinate activităţii curente sau de exploatare;
– Creditele pe termen mediu şi lung destinate finanţării investiţiilor.
– Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni constituie resurse financiare pe termen lung asigurate prin
vânzarea titlurilor de credit. Vânzarea se face prin intermediul unor instituţii financiare. Societatea care
emite un astfel de împrumut se angajează să ramburseze la termen ratele scadente şi să plătească o dobândă
sub forma cupoanelor ataşate acestor titluri.
 Datoriile comeciale – apar în cadrul relaţiilor dintre agenţi economici privind aprovizionarea cu materiale,
prestarea unor lucrări sau servicii. În contabilitate apar sub denumirea de furnizori şi efecte de plătit.
- Furnizorii sunt persoane fizice sau juridice care au livrat bunuri sau au prestat servicii altor
societăţi şi care nu au primit contravaloarea acestora, respectiv arată datoria sau obligaţia
unităţii faşă de furnizori.

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

- Efectele de plătit: reprezintă titluri de valoare care arată o obligaţie de plată a sociatăţii în
cadrul relaţiilor cu terţii (cambia, bilet la ordin).
 Datoriile fiscale cuprind obligaţiile agenţilor economici faţă de bugetul statului (impozite şi taxe).
 Datoriile salariale: se referă la salarizarea şi alte drepturi cuvenite angajaţilor (personal-salarii datorate).
 Datoriile sociale cuprind pe de o parte obligaţia societăţii privind contribuţia la asigurările sociale, fondul
de şomaj, fondul de sănătate, etc., iar pe de altă parte obligaţia personalului în cadrul relaţiilor de decontare,
respectiv entitatea face reţinerea pensiei, sănătate, somaj, etc.urmând a fi decontate în conturile respective.
 Datoriile faţă de asociaţi, arată obligaţia societăţii pentru rambursarea de capital faţă de asociaţi când
aceştia se retrag, plata dividendelor datorate în cazul obţinerii de profit, etc.
 Alte datorii – sunt cuprinse în categoria creditori diverşi şi includ sumele datorate terţilor pe bază de titluri
executorii, achiziţia cu plată ulterioară a investiţiilor financiare pe termen scurt).
financiară a întreprinderii.

2.2. Conţinutul şi structura bilanţului

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii entităţilor e cunoaşterea la anumite perioade a situaţiei
de ansamblu a patrimoniului dar şi a rezultatelor finale obţinute în perioada respectivă, acest fapt realizându-se
prin bilanţul contabil.
Elementele patrimoniale se reflectă în bilanţ dub două aspecte:
 Sub aspectul componenţei, al modului de utilizare în activitatea societăţilor, bunuri pentru care se
utilizează noţiunea de active;
 Sub aspectul provenienţei, respectiv al relaţiilor de proprietate şi destinaţia elementelor patrimoniale,
aspect pentru care se mai utilizează şi noţiunea de capitaluri, surse, fonduri.

Datorită varietăţii elementelor patrimoniale, acestea se prezintă în bilanţ în etalon valoric. Prezentarea
patrimoniului societăţilor sub dublu aspect, determina ca, din punct de vedere grafic, bilanţul să se prezinte
sub forma unui tabel. Cele două secţiuni ale bilanţului sunt activul şi pasivul.
Denumirea de activ provine de la caracteristicile elementelor patrimoniale de a se afla într-o continuă
mişcare şi transformare în activitatea societăţilor.
Elementele patrimoniale din pasivul bilanţului, apar ca fiind statice, ele nu-şi schimbă volumul şi
structura în mod independent, modificările lor fiind condiţionate de transformările elementelor patrimoniale
din activ. De la această caracteristică statică a lor, această parte a bilanţului a fost denumită pasiv.
9

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

ACTIV PASIV

Static,
Elementele modificările
patrimoniale sale fiind
se află în condiţionate
continuă de
transformare transformăr
în activitatea ile
entităţilor. elementelor
patrimonial
e de activ.

Activul şi pasivul pot fi definite simultan prin prisma juridică, economică şi financiară.
Din punct de vedere juridic, activul prezintă bunurile reale şi creanţele, iar pasivul curpinde capitalurile
proprii şi datoriile.
ACTIV: PASIV:
Bunuri reale Capitari proprii
Creanţe Datorii

Juridic

Din punct de vedere economic, activul este împărţit în capital fix şi capital circulant, iar pasivul în
capital propriu şi capital străin.
ACTIV: PASIV:
capital fix Capital propriu
capital circulant Capital strain

Economic

Din punct de vedere financiar, activele sunt grupate în funcţie de lichiditate (termenul de
transformare în bani), iar pasivele în funcţie de exigibilitate (termenul de plată). Astfel, ordinea de aşezare a
elementelor în activul bilanţier este cea inversă lichidităţii, de la cele mai puţin lichide (exemplu:
construcţiile), până la disponibilităţile băneşti care îmbracă deja forma de bani, iar ordinea de aşezare a
elementelor în pasiv, este cea inversă exigibilităţii, de la capitalurile proprii care devin exigibile la lichidare,
până la datoriile pe termen scurt. Din acest punct de vedere, activele sunt grupate în: active permanente
(stabile) şi active curente, iar pasivul în capitaluri permanente şi datorii pe termen scurt.

10

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

ACTIV PASIV
(în funcţie de lichiditate): (în funcţie de exigibilitate):
Active permanente (stabile) Capital permanente
Active curente Datorii pe termen scurt

Financiar

Pornind de la cel trei interpretări, contabilitatea le conciliază, oferind o optică hibridă. Astfel, activul
evidenţiază destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul grupează sursele de finanţare în funcţie
de modul de constituire şi exigibilitate.

Sistematizarea în bilanţ se face în trepte, pornind de la sfere largi care grupează elementele patrimoniale
după criterii generale, la sfere restrânse, ceea ce are drept consecinţă gruparea elementelor patrimoniale în
grupe, capitole şi posturi.
Grupa este prima treaptă de generalizare, capitolul constituie a doua treaptă de detaliere şi aceasta
subdivide grupa după anumite caracteristici. Postul este ultima treaptă de detaliere şi constituie o grupă
omogenă de elemente patrimoniale exprimată valoric şi trecută în bilanţ.
Directivele europene prevăd două modele (scheme) privind bilanţul contabil. Primul model este denumit
modelul cont sau modelul cu două secţiuni separate şi are la bază ecuaţia:
ACTIV = PASIV

sau

ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII

Schema simplificată a bilanţului cont se prezintă astfel:

11

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

BILANŢ CONTABIL
întocmit la data de......
-Simplificat-
Specificare Exerciţiul Specificare Exerciţiul
ACTIV CAPITAL PROPRIU +
N-1 N DATORII N-1 N

I.ACTIVE I.CAPITAL PROPRIU

IMOBILIZATE
II.ACTIVE II. PROVIZIOANE
CIRCULANTE
III.ACTIVE DE III.DATORII
REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE IV.PASIVE DE
REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
(TOTAL CAPITALURI
PROPRII ŞI DATORII)

Cel de-al doilea model, adoptat şi în contabilitatea din România este denumit modelul listă sau diferenţă şi
are la bază ecuaţia:
TOTAL ACTIV–DATORII = CAPITAL PROPRIU

BILANŢ CONTABIL
întocmit la data de......
-Simplificat-
Specificare elemente Exerciţiul

N-1 N

I.ACTIVE IMOBILIZATE
II.ACTIVE CIRCULANTE
III.CHELTUIELI ÎN AVANS
IV.DATORII PE TERMEN SCURT
V. ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII
CURENTE NETE (II +III IV)
VI. TOTAL ACTIV-DATORII CURENTE (I+V)
VII. VENITURI ÎN AVANS
VIII. DATORII PE TERMEN LUNG
IX.PROVIZIOANE
X. CAPITAL PROPRIU (VI-VIII-VII-IX)

12

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

Spre deosebire de directivele contabile europene, standardele internaţionale de contabilitate prevăd un

model de bilanţ care are la bază principiul minimului de informaţii, trecerea de la minumul de informaţii la
maximul de informaţii realizat pe baza raţionamentului profesional. Modelul unui bilanţ bazat pe principiul
minimului de informaţii se prezintă astfel:

BILANŢ CONTABIL
întocmit la data de......
-Simplificat-

ACTIV CAPITAL PROPRIU şi DATORII

1.ACTIVE NECORPORALE 1.CAPITAL SUBSCRIS VĂRSAT

ŞI REZERVE
2.ACTIVE CORPORALE 2.DATORII PE TERMEN LUNG
PURTĂTOARE DE DOBÂNDĂ
3.ACTIVE FINANCIARE 3. DATORII FISCALE

4. ACTIVE FISCALE 4. DATORII COMERCIALE ŞI

ALŢI CREDITORI
5. STOCURI
6.CREANŢE COMERCIALE ŞI ALŢI
DEBITORI 5. PROVIZIOANE
7. NUMERAR ŞI ECHIVALENTE DE
NUMERAR
În concluzie, bilanţul constituie un tabel sau o situaţie în care se prezintă la o anumită dată patrimoniul
unui agent economic exprimat valoric şi sub dublu aspect, precum şi performanţa economică a acestuia.
Bilanţul se întocmeşte la înfiinţarea unui agent economic şi se numeşte bilanţ iniţial. Pe parcursul
funcţionării agentului economic, bilanţul se întocmeşte trimestrial şi anual, conform reglementărilor în vigoare,
şi poartă numele de bilanţ curent.
Bilanţul contabil anual este precedat de inventarierea generală. După întocmire, bilanţurile contabile sunt
supuse verificării de către comisia de cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, după caz, în condiţiile
stabilite de lege. După verificare şi aprobare de către adunarea generală sau consiliul de administraţie, bilanţul
însoţit de raportul de gestiune, se depune la minister de finanţe, administraţia financiară, etc.
Bilanţul contabil se mai întocmeşte şi în situaţia în care are loc fuziunea sau când are loc lichidarea sau
divizarea unui agent economic şi se numeşte bilanţ final.
Bilanţul se păstrează în cadrul societăţii timp de 50 ani. În cazul în care are loc încetarea activităţii agentului
economic, bilanţul contabil şi celelalte documente se predau la arhivă, corespunzător Legii fondului arhivistic
naţional al României.

13

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

2.3. Modificări bilanţiere. Influenţa operaţiilor economice şi financiare asupra bilanţului

Activitatea desfăşurată de agenţii economici, generează o multitudine de operaţii economice şi

financiare, respectiv o serie de modificări în masa patrimoniului (ex: aprovizionarea cu materiale, eliberarea
acestora pentru consum în procesul de producţie, obţinerea produselor finite, etc).
Operaţia economică se referă la raporturile patrimoniale privind producţia sau altfel spus, schimbul de
valori materiale. Operaţiile financiare reflectă mişcări de valori fără echivalent sau transferuri de valori
nerambursabile (ex: plata unui impozit).
În bilanţ se prezintă mărimea şi structura patrimoniului la o anumită dată. Ca urmare, orice operaţie
economică sau financiară care are loc ulterior, provoacă modificări în mărimea şi structura patrimoniului.
Aceste modificări se regăsesc sub formă de creşteri sau micşorări, egalitatea bilanţieră păstrându-se
întotdeauna (Activ = Capitaluri proprii + Datorii).
Analizate prin prisma efectului lor asupra ecuaţiei generale a patrimoniului în bilanţ (Activ= Capitaluri
proprii + Datorii), operaţiile economice şi financiare determină următoarele tipuri de modificări, respectând
regula: o singură operaţie economică sau financiară determină în masa patrimonială modificarea a două posturi
şi anume:
 Modificări atât în activul cât şi în capitalurile proprii şi datorii, situaţie în care semnul modificării
rămâne acelaşi, după formulele:
, când are loc creşterea simultană şi cu aceeaşi valoare a unui element de activ şi a
A+x=CP+D+x unui element din structura capitalurilor proprii sau datoriilor.
, când are loc micşorarea concomitentă şi cu aceeaşi valoare a unui element de
A–x=CP+D–x activ şi a unui element din structura capitalurilor proprii sau datoriilor.

 Modificări numai în activul sau numai în capitalurile proprii şi datorii, situaţie în care un post creşte şi
altul scade cu aceeaşi valoare, după formulele:
, când are loc creşterea unui element de activ, concomitent cu micşorarea altui
A+x–x=CP +D
element patrimonial de activ cu aceeaşi valoare.

A=CP+D+x–x , când are loc creşterea unui element de capitaluri proprii sau datorii, concomitent
cu micşorarea altui element de capitaluri proprii sau datorii cu aceeaşi valoare.
Pentru exemplificarea celor patru tipuri de modificări bilanţiere, se presupune următorul bilanţ contabil
iniţial (simplificat):
BILANŢ CONTABIL INIŢIAL
ACTIV SUME PASIV SUME
(CAPITAL PROPRIU + DATORII)
Materii prime 40000 Capital social 50000
Cont curent la banci 30000 Rezerve 10000
Casa 10000 Furnizori 20000
Total activ 80000 Total pasiv 80000

14

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

1. Se ridică de la bancă suma de 15000 lei care se depune la casierie.

Operaţia în cauză determină o creştere a numerarului din casă de la 10000 la 25000 lei, concomitent cu
scăderea disponibilităţilor din contul curent la bancă de la 30000 la 15000 lei. Bilanţul cont întocmit în urma
operaţiei 1., se prezintă astfel:
BILANŢ CONTABIL nr. 1
ACTIV SUME PASIV SUME
(CAPITAL PROPRIU +
DATORII)
Materii prime 40000 Capital social 50000
Cont curent la banci 15000 Rezerve 10000
Casa 25000 Furnizori 20000
Total activ 80000 Total pasiv 80000

2. Pentru a identifica cea de-a doua modificare, se presupune următoarea operaţie economico-financiară: în
vederea majorării capitaluri social, de la 50000 la 55000 lei, concomitent cu scăderea rezervelor de la 10000 la
5000 lei.
BILANŢ CONTABIL nr. 2
ACTIV SUME PASIV SUME
(CAPITAL PROPRIU +
DATORII)
Materii prime 40000 Capital social 55000
Cont curent la banci 15000 Rezerve 5000
Casa 25000 Furnizori 20000
Total activ 80000 Total pasiv 80000

3. Se achiziţionează cu plata ulterioară un stoc de materii prime de la furnizori în valoare de 10000 lei. Operaţia
determină o creştere a stocului de materii prime de la 40000 la 50000 lei, concomitent cu o creştere a datoriei
faţă de furnizori determinată de plata ulterioară a contravalorii materiilor prime cumpărate la 20000 la 30000 lei
BILANŢ CONTABIL nr. 3
ACTIV SUME PASIV SUME
(CAPITAL PROPRIU +
DATORII)
Materii prime 50000 Capital social 55000
Cont curent la banci 15000 Rezerve 5000
Casa 25000 Furnizori 30000
Total activ 90000 Total pasiv 90000

4. Se plăteşte din contul curent o parte a datoriei faţă de furnizori în suma de 5000 lei. Operaţia determină o
scădere a disponibilităţilor din contul curent de la 15000 lei la 10000 lei, concomitent cu diminuarea datoriei
faţă de furnizori de la 30000 la 25000 lei.

15

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

BILANŢ CONTABIL nr.4

ACTIV SUME PASIV SUME
(CAPITAL PROPRIU +
DATORII)
Materii prime 40000 Capital social 55000
Cont curent la banci 10000 Rezerve 5000
Casa 25000 Furnizori 25000
Total activ 85000 Total pasiv 85000

2.4. Contul de profit şi pierdere – model privind rezultatul financiar al întreprinderii

Activitatea economică este consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate care produc

transformări ce sunt analizate cu ajutorul contului de profit şi pierdere. Structurile calitative existente în acest
cont veniturile şi cheltuielile.
Veniturile, în expresie monetară, reflectă bogăţia creată de entitate din vânzări, lucrări executate şi
servicii prestate, proprietăţi deţinute sau subvenţiile primite, iar cheltuielile, în expresie monetară, desemnează
consumul acestei bogăţii.
Conform Standardelor Internaţionele de Contabilitate, veniturile şi cheltuielile sunt definite prin prisma
noţiunii de capitaluri proprii:
- veniturile sunt creşteri ale capitalurilor proprii înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub
formă de intrări sau creşteri de active sau scăderi de datorii, concretizate în creşteri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţia acţionarilor la capitalul social.
- cheltuielile sun scăderi ale beneficiilor economice, înregistrate pe parcursul perioadei contabile
sub formă de ieşiri sau scăderi de active sau creşteri de datorii, concretizate în scăderi ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din retrageri ale acţionarilor.

Clasificarea cheltuielilor şi veniturilor

Nr. Criteriu de clasificare CHELTUIELI VENITURI
Crt.
1. În funcţie de natura lor Cheltuieli de exploatare Venituri de exploatare
(activitatea curentă sau productivă) (activitatea curentă sau
productivă)
Cheltuieli financiare Venituri financiare
(pierderi din investiţii financiare pe (câştiguri din investiţii
termen scurt) financiare pe termen scurt)
2. După destinaţie sau Cheltuieli directe de producţie Venituri din vânzări
funcţia lor în cadrul (cheltuieli cu materiile prime şi (cifra de afaceri)
întreprinderii materialele consumate,

16

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

salariile muncitorilor direct

productivi şi asigurările sociale
aferente acestor salarii)
Cheltuieli indirecte de producţie Alte venituri din exploatare
(cheltuieli comune ale secţiilor:
cheltuieli cu întreţinerea şi
funcţionarea utilajelor, cheltuieli
generale ale secţiei)

Cheltuieli de distribuţie Venituri financiare

(cheltuieli de desfacere sau vânzare)
Cheltuieli generale de
administraţie

Tipologia cheltuielilor şi a veniturilor pe activităţi

Nr. Specificare Cheltuieli Venituri
Crt.
1. Activitatea de Cheltuieli cu materiile prime Venituri din vânzarea
exploatare Cheltuieli cu materialele consumabile produselor finite
Cheltuieli privind energia şi apa Venituri din vânzarea
Cheltuieli privind mărfurile semifabricatelor
Cheltuieli privind ambalajele Venituri din lucrări executate şi
Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile servicii prestate
Cheltuieli cu redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii Venituri din vânzarea
Cheltuieli privind primele de asigurare mărfurilor
Cheltuieli cu studii şi cercetări Venituri din producţia de
stocuri (variaţia stocurilor)

Cheltuieli privind comisioanele şi Venituri din producţia de

onorariile imobilizări necorporale
Cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate
Cheltuieli cu servicii poştale şi taxe de Venituri din producţia de
telecomunicaţii imobilizări corporale
Venituri din subvenţii de
exploatare
Alte venituri din exploatare
17

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

2. Activitatea Cheltuieli din diferenţe de curs valutar Venituri din investiţii

financiară
Cheltuieli privind dobânzile
Cheltuieli privind sconturile acordate
Alte cheltuieli financiare
financiare pe termen scurt
Venituri din diferenţe de curs
valutar
Venituri din dobânzi
Venituri din sconturi primite
Alte venituri financiare

Contul de profit şi pierdere este prezentat în patru scheme şi modele, în funcţie de criteriul de clasificare
a cheltuielilor şi veniturilor: după natura lor sau după destinaţia acestora în cadrul întreprinderii, astfel
modelul acestuia putând fi de forma: tablou cu două secţiuni separate sau modelul listă sau diferenţă.
În contabilitatea din România, schema contului de profit şi pierdere adoptată este cea listă sau diferenţă
cu clasificarea cheltuielilor şi a veniturilor după natura lor, prezentat mai jos.
Contul de profit şi pierdere
întocmit la data de.......
INDICATORI EXERCIŢIUL
N-1 N
I. VENITURI DIN EXPLOATARE
II. CHELTUIELI PRIVIND EXPLOATAREA
A. REZULTATUL DIN EXPLOATARE (I-II)
PROFIT
PIERDERE
III. VENITURI FINANCIARE

IV. CHELTUIELI FINANCIARE

B. REZULTATUL FINANCIAR (III-IV)
PROFIT
PIERDERE
C. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (A+B)
PROFIT
PIERDERE
V. IMPOZIT PE PROFIT
D. TOTAL VENITURI (I+III+V)
E. TOTAL CHELTUIELI (II+IV+VI+VII)
F. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI ( E-F)
PROFIT
PIERDERE

18

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

 Contabilitate

Având la bază clasificarea veniturilor şi cheltuielilor după destinaţie, modelul contului de profit şi pierdere
listă sau diferenţă se prezintă astfel:
Contul de profit şi pierdere
întocmit la data de.......
INDICATORI EXERCIŢIUL
N-1 N
(+) VENITURI DIN AFACERI (CIFRA DE AFACERI)
(-) COSTUL DE CUMPĂRARE AL BUNURILOR
VÂNDUTE
(=) MARJA BRUTĂ
(+) ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

(-) ALTE CHELTUIELI DIN EXPLOATARE, în care:

 CHELTUIELI GENERALE DE
ADMINISTRAŢIE
 CHELTUIELI DE DISTRIBUŢIE
(DESFACERE)
 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

(=) REZULTATUL DIN EXPLOATARE

PROFIT
PIERDERE
(+) VENITURI FINANCIARE
(-) CHELTUIELI FINANCIARE, din care:
 DOBÂNZI ŞI DIVIDENDE
 ALTE CHELTUIELI FINANCIARE
(=) REZULTATUL FINANCIAR
PROFIT
PIERDERE
(-) IMPOZIT PE PROFIT
REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI
(=)
PROFIT
PIERDERE
NUMĂR DE ACŢIUNI
(=) REZULTATUL PE ACŢIUNE
(REZULTATUL NET / NUMĂRUL DE ACŢIUNI)

19

FACULTATEA DE INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE