SPAȚIILE ȘI LOJELE ETAJULUI

SUPRAMEZOCOLIC
 Cuprins

Introducere................................................................................................................................3
Etajul supramezocolic..............................................................................................................4
Spațiile etajului supramezocolic..........................................................................................4
1. Recesul subfrenic drept.................................................................................................4
2. Recesul subfrenic stâng.................................................................................................4
3. Recesul subhepatic.........................................................................................................4
4. Spațiul perisplenic.........................................................................................................4
5. Bursa omentală..............................................................................................................5
Lojele etajului supramezocolic.............................................................................................7
Loja gastrică.......................................................................................................................7
Loja hepatică......................................................................................................................7
Loja splenică......................................................................................................................8
Concluzii....................................................................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................................9

2
 Introducere
Cavitatea abdominală este o cavitate viscerală , de formă ovoidală cu axul mare
orientat vertical. Dupa cum s-a vazut, ea depăşeste la ambele sale extremităti limitele
superficiale ale abdomenului.
Cavitatea abdominală este tapetată de peritoneul parietal, care reprezintă planul
profund al regiunilor parietale. Între acesta şi planurile musculare ale pereţilor se găseşte
spaţiul extraperitoneal, ocupat de fascia extraperitoneală, ce face parte integrantă din regiunile
parietale. La nivelul peretelui posterior al cavităţii abdominale, unde spaţiul extraperitoneal
(retroperitoneal) are o grosime mult mai mare decât la nivelul celorlalţi pereţi, sunt dispuse
câteva organe, care, nefiind învelite de peritoneu, se numesc organe retroperitoneale. In
cavitatea abdominală se găsesc însă viscere aşezate la distanţă de pereţii excavaţiei. In dreptul
lor, peritoneul parietal se desprinde de pe pereţi, pentru a forma peritoneul visceral, care le
înveleşte. Intre pereţi şi organele respective se formează astfel mezouri sau ligamente
peritoneale. Între cele două lame - parietală şi viscerală - ale peritoneului, se delimitează
cavitatea peritoneală. Astfel, această cavitate devine „un sac fără deschizătură" (Bichat).
Afirmatia este valabilă doar la bărbat, deoarece la femeie cavitatea peritoneală comunică, cu
exteriorul prin intermediul tractului genital. Organele învelite de peritoneul visceral se
numesc organe intraperitoneale.
Prezenţa acestora, ca şi a unor formaţiuni peritoneale de legătură între ele, sau între
organele intraperitoneale şi pereţii cavităţii - mezouri, ligamente peritoneale - subîmpart
cavitatea peritoneală abdominală într-o serie de subdiviziuni.
Astfel, deschizând abdomenul prin incizia peretelui anterior, se pătrunde în cavitatea
peritoneală mare. Ea este denumită mare întrucât există şi o cavitate peritoneală mică,
insinuată înapoia stomacului şi denumită bursa omentală. In cavitatea peritoneală mare, se
recunosc uşor în partea superioară - deşi acoperite parţial de grilajul costal - ficatul şi
stomacul. Mai jos, viscerele sunt acoperite mai mult sau mai puţin, de o formaţiune
peritoneală care pare să coboare de la stomac; acesta este omentul mare. Spaţiul virtual dintre
peretele abdominal anterior, căptuşit de peritoneul parietal - şi organele menţionate (ficat,
stomac, oment mare), reprezintă spaţiul previsceral al cavităţii peritoneale mari.
Dacă se ridică omentul mare, o dată cu el se ridică şi colonul transvers; acesta este
fixat totuşi de peretele abdominal posterior printr-o altă formaţiune peritoneală, mezocolonul

3
transvers, dispus într-un plan aproximativ transversal. În acest fel, colonul si mezocolonul
transvers separă alte două subdiviziuni ale cavităţii mari peritoneale: etajul supramezacolic și
etajul submezocolic.
Inserția mezocolonului transvers încrucișează duodenul și capul pancreasului, după
care urmează marginea inferioară a corpului pancreasului astfel încât, cele două organe se
găsesc - atât în etajul supramezocolic, prima porțiune a duodenului și jumătatea superioară a
celei de-a doua porțiune duodenale și a capului pancreasului, corpul și coada acestuia, - cât și
în etajul submezocolic restul din duoden și jumătatea inferioară a capului pancreasului.
Etajul supramezocolic
Limite: Aceste etaj este limitat înainte de peritoneul parietal anterior, înapoi de cel
posterior, în sus de peritoneul care tapetează fața inferioară a diafragmei, iar în jos de colonul
și mezocolonul transvers.
Etajul supramezacolic, ascuns în mare parte de baza cutiei toracice (etaj toraco-
abdominal), conţine trei organe mari, fiecare situat în câte o lojă proprie. De la dreapta spre
stânga, acestea sunt: loja hepatică, ce conţine ficatul şi căile biliare extrahepatice; loja
gastrică, ce conţine stomacul; loja splenică, ce conţine splina.
Spațiile etajului supramezocolic
1. Recesul subfrenic drept - se află între hemidiafragma dreaptă și colonul transvers,
la dreapta coloanei vertebrale.
2. Recesul subfrenic stâng -este situat la stânga coloanei vertebrale, între
hemidiafragm stângă și colonul cu mezocolonul transvers. Ligamentul falciform separă
complet recesul subfrenic drept, care este mai bine limitat și mai important, de cel stâng.
3. Recesul subhepatic sau spațiul subhepatic este localizat între diafragm şi lobul
drept al ficatului. El este marginalizat în stânga de ligamentul falciform; anterior şi superior
respectiv de peretele anterior al abdomenului şi diafragm, posterior de ligamentul coronar şi
cel triangular drept al ficatului. Inferior spațiul subhepatic comunică cu canalul paracolic
drept al etajului inframezocolic. Spațiul respectiv permite inspectarea lobului drept al ficatului
şi cupolei drepte a diafragmului.
Acest spaţiu, foarte important în patologie, conţine: a) pediculul hepatic cu porţiunea
sa diverticulară (vezicula biliară), b) pilorul, c) prima porţiune a duodenului, precum şi d)
comuicarea dintre marea şi mica cavitate peritoneală la nivelul hiatului lui Winslow.
Afecţiunile organelor din spaţiul subhepatic sunt frecvente şi cointeresează peritoneul, dând

4
peritonitele subhepatice, care difuzează cu uşurinţă în loja gastrică, în spaţiul previsceral şi în
spaţiul paracolic drept.
4. Spațiul perisplenic se găsește în jurul splinei, superior de ligamentul suspensor al
unghiului colic stâng.
5. Bursa omentală este delimitată anterior: de faţa posterioară a stomacului, faţa
posterioară a micului epiploon; posterior de peritoneul parietal ce tapetează peretele posterior
al abdomenului, pancreasul, duodenul, aorta şi vena cavă inferioară; inferior de faţa
superioară a mezocolonului transvers. Bursa respectivă este concepută ca o mică cavitate
peritoneală, separata, care comunică cu restul cavităţii peritoneale prin orificiu epiploic
(Winslow). Orificiul poate fi localizat palpând cu degetul de-a lungul marginii libere a
omentului mic. De obicei in acest orificiu pot fi introduse două degete.

Figură 1 Bursa omentală (K Moore, A. Dalley, A. Agur-Anatomie Clinică, fundamente și aplicații)

Acesta este delimitat anterior de ligamentul hepatoduodenal, care conține vena portă,
artera hepatică și ductul biliar; superior de lobul caudat al ficatului, acoperit de peritoneu
visceral; inferior de porţiunea superioară a duodenului, iar posterior de peritoneul ce acoperă
vena cavă inferioară. Bursa omentală are mai multe componente: vestibulul bursei omentale,
situat în vecinătatea orificiului epiploic; recesul superior, care se prelungeşte până la diafragm
şi partea stângă a cardiei stomacului; recesul lienal care se răspândeşte până la hilul splinei şi
recesul inferior, mai dezvoltat la nou-născut, şi care inferior se prelungeşte între două lamele
ale marelui epiploon (cavitas omentalis).

5
 Vestibulul bursei omentale sau bursa omentala mică este un spațiu paralelipipedic
neregulat, îngust, posterior omentului mic, prezintă șase pereți și o prelungire superioară.
- Peretele anterior este reprezentat de o foiță postero anterioară a omentului mic, care se inseră
superior, pe buza posterioară a hilului ficatului și în lungul șanțului lui Arantius, iar inferior,
pe curba mică gastrică și pe prima porțiune a duodenului.
- Peretele posterior este constituit din peritoneul parietal posterior, care corespunde regiunii
celiace a lui Luschcka .
- Peretele superior este oblic anteroinferior, aproape vertical, reprezentat de fața posterioară a
lobului caudat al ficatului, acoperit de peritoneu.
- Peretele stang este reprezentat de orificiul bursei omentale, delimitat de coasa arterei gastrice
stângi și a arterei hepatice.
Diverticulul superior corespunde - anterosuperior, lobului caudat al ficatului și venei
cave inferioare - la dreapta, esofagului și coase artere gastrice - la stânga.
Recesul superior omental urcă până la diafragm și corespunde polului superior al
stomacului; se află superior de corpul pancreasului, este cel mai îngust, uneori prezintă bride
peritoneale congenitale sau câștigate.
Recesul inferior omental este bine reprezentat în viața embrionară, plâns sacul
epiploic; odată cu obliterarea sa, recesul inferior omental se află inferior stomacului, la nivelul
colonului transvers.
Recesul lienal se întinde până la splină și este delimitat: - posterior de epiplonul
pancreatico splenic, iar - anterior, de epiplonul gastrosplenic.

6
 Figură 2 Bursa omentală: stomacul ridicat (F. Netter-ATLAS de ANATOMIE a OMULUI)

Lojele etajului supramezocolic

Etajul supramezacolic, conţine trei organe mari, fiecare situat în cate o lojă proprie.
Acestea sunt: loja gastrică, loja hepatică și loja splenică.
Loja gastrică
Loja gastrică în care este situat stomacul, are șase pereți și e astfel delimitată: pereții
superior, posterior și lateral stâng sunt formați de bolta diafragmei; peretele anterior, de
diafragmă și peretele abdominal anterior, peretele inferior, de colonul transvers cu mezoul
său. Medial, loja nu are un perete care s-o izoleze, așa că la acest nivel ea comunică larg cu
loja hepatică.
Limitele exterioare ale lojii gastrice sunt: în sus, un plan orizontal care trece prin
coasta a-5-a stângă; în jos, un plan orizontal ce trece prin ombilic; medial, planul medio-
sagital al corpului; lateral, planul sagital tangent la peretele stâng al toracelui.
Grație peritoneului care îl învelește și care este lucios, stomacul se poate mișca în loja
lui ca un cap articular într-o cavitate.
Proiecția lojei gastrice
Loja gastrică se proiectează pe peretele abdominal anterior prin o linie orizontală
craniană ce trece prin spațiul V intercostal stâng, o linie orizontală caudală ce unește
marginile caudale ale coastelor X ( posterior corespunzând vertebre L4), lateral stâng de un

7
plan tangent la torace și lateral drept de o linie verticală paramediană ce depășește spre
dreapta cu 1-2 cm planul mediosagital al corpului.
Loja hepatică
Loja hepatică este delimitată astfel: în jos, de colonul și mezocolonul transvers;
înainte, lateral și posterior de pereții corespunzători ai abdomenului și de baza toracelui; în
sus, de bolta diafragmei; medial loja hepatică comunică larg cu loja gastrică.
Proiecția lojei hepatice
Proiecția lojii hepatice la suprafața corpului constituie regiunea hepatică. Aceasta se
face pe o suprafață delimitată de o linie cranială orizontală ce trece prin spațiul V intercostal
drept; o linie caudală tot orizontală ce trece la nivelul vertebrei ultime dorsale; o linie mediană
ce trece vertical la 5-6 cm lateral și la stânga liniei mediane a corpului.

Figură 3 Loja hepatică (F. Netter- ATLAS de ANATOMIE a OMULUI)

Loja splenică
Loja splenică are formă paralelipipedică, cu şase pereţi: pereţii superior, lateral şi
posterior sunt reprezentaţi de cupola diafragmatică tapetată de peritoneul parietal; peretele
inferior este format de flexura colică stângă, mezocolonul transvers şi ligamentul frenicocolic
8
stâng; pereţii medial şi anterior lipsesc, la acest nivel realizându-se o comunicare largă cu loja
gastrică.
Proiecția lojei splenice
Proiecția lojei splenice se face pe o suprafață delimitată de o linie orizontală craniană
ce trece prin spațiul V intercostal stâng, o linie orizontală caudală ce trece prin marginea
inferioară a toracelui; extern o linie tangentă la corp în stânga și intern linia mamelonară
stângă.
Concluzii
În concluzie, cavitatea peritoneală și compartimentele acesteia trebuie cunoscute foarte
bine deaoarece organizarea complexă a cavității determină direcțiile de curgere și locurile de
acumulare a fluidului in exces (lichid de ascită) care opucă cavitatea peritoneală în diferite
situații patologice. De asemenea, această zonă prezintă interes și în abordul chirurgical.

Bibliografie

1. Dr. M. Chiriac, Dr. M. Zamfir, Dr. D.Antohe, Anatomia trunchiului vol. II, Editura
Iași, 1995
2. I. Albu, R. Georgia, Anatomie clinică, Editura ALL, 2014
3. Prof. Z. Iagnov, Prof. E. Repciuc, Prof. G. Russu, Anatomia omului viscere, Editura
Medicală București, 1958
4. https://anatomiaomului.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/68/files/sites/68/2014/09/Anatomia-functionala-a-peritoneului.pdf
5. K. L. Moore, A. F. Dalley, A. M. R. Agur, Anatomie Clinică-fundamente și aplicații,
Editura Callisto, 2012
6. V. Papilian, Anatomia omului splanhnologia 2, ediția a XII-a, Editura ALL, 2003
7. N. Diaconescu, N. Rottenberg, V. Niculescu, Noțiuni de anatomie practică, Editura
Facla Timișoara, 1979
8. S. Bolintineanu, M. Vaida, A. Șișu, L. Roșu, A. Motoc, A. Faur, I. Petre, E. Pop, C.
Matu, A. Pusztai, C. Petrescu, Anatomia omului Volumul III: cavitatea abdomino-
pelvină Semestrul II, Editura „Victor Babeș” Timișoara 2018
9. F. H. Netter, MD, Atlas de Anatomie a Omului, ediția a-5-a, Editura Callisto, 2012