Conceptul de personalitate

Personalitatea este obiectul mai multor stiinte, fiecare dintre acestea

considerând-o dintr-un unghi specific (antropologia biologică si culturală, sociologia,
stiintele educatiei, medicina psihosomatică, istoria).
Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, care se constituie
fundamental în conditiile existentei si activitătii, începând cu primele etape ale
dezvoltării individului în societate.
Din punct de vedere psihologic, trebuie făcută distinctia în cadrul sistemului
psihic uman, dintre fenomenele locale, accidentale, variabile si cele constante, invarianti,
sub formă de trăsături sau structuri în organizarea psihologică a subiectului.
Fiecare ne nastem cu un potential uman nativ care se valorifică si dezvoltă
treptat prin socializare si enculturatia (asimilarea valorilor si comportamentelor sub
forma unei învătări continue).

Personalitatea reprezintă un ansamblu sistemic, deosebit

de complex al programelor, structurilor profunde,
trăsăturilor, precum şi organizarea lor privind omul
concret în ceea ce are el unic, original, relativ stabil.
 TEMPERAMENTUL
LATURA DINAMICO-ENERGETICĂ A PERSONALITĂȚII

Hipocrate și Galenus Pavlov C.G. Jung Eysenck

Criteriu: cele 4 umori Criteriu: Activitatea nervoasă Criteriu: Criteriu: Extroversiunea-
organice: sânge, limfă, superioară, cu cele 3 caracteristici: Sociabilitate vs. Introversiunea vs.
bilă galbenă, bilă Forță echilibru Închidere în sine Stabilitate afectivă-
neagră) mobilitate Instabilitate afectivă
COLERIC Puternic-neechilibrat- excitabil Extroverți Instabil afectiv
(Extroversiunea)

coleric
SANGVINIC Puternic-echilibrat-mobil
melancolic

Introvert Extrovert
FLEGMATIC Puternic-echilibrat-inert Introverți
(Introversiunea)

MELANCOLIC Slab flegmatic sangvinic

Stabil afectiv

Notă: Citiți din manual descrierea tipologiei temperamentale a lui Hipocrate și Galenus.

Cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrate, urmat de Galenus, cu
privire la temperament, care este explicat naiv, prin amestecul celor patru humori
socotite ca fundamentale (sânge, fiere neagră, fiere galbenă si salivă) din care una ar
domina, de unde si denumirile care s-au păstrat de: coleric, sangvinic, flegmatic si
melancolic. Ipoteza humorală a fost eliminată, dar este confirmat faptul că teoria este
constitutiv-organică.
O altă tipologie ar fi cea a lui Pavlov. Acest fiziolog rus Ivan Petrovici Pavlov
spune că diferenţele temperamentale ţin de caracteristicile sistemului nervos central
sau activității nervoase superioare:
- Forţa sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos şi se exprimă prin
rezistenţa mai mare sau mai mică la excitanţi puternici sau la eventuale situaţii
conflictuale. Din acest punct de vedere vorbim despre sistem nervos puternic şi sistem
nervos slab;
- Mobilitatea se referă la uşurinţa cu care se trece de la excitaţie la inhibiţie şi invers,
în funcţie de solicitări. Dacă trecerea se face rapid, sistemul nervos este mobil, dacă
trecerea este greoaie sistemul nervos este inert.
- Echilibrul sistemului nervos se referă la repartiţia forţei celor două procese (excitaţia
şi inhibiţia). Dacă ele au forţe aproximativ egale, vorbim despre un sistem nervos
echilibrat. La sistemul nervos neechilibrat predomină excitaţia.
Din combinarea acestor însuşiri rezultă patru tipuri de sistem nervos care sunt
corelate de Pavlov cu cele patru temperamente descrise în antichitate de Hippocrate şi
Galenus astfel:
1. tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)
2. tipul puternic – echilibrat – mobil ( corelat cu temperamentul sangvinic);
3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic);
4. tipul slab ( corelat cu temperamentul melancolic).

Psihiatrul elveţian Carl Jung a constatat că în afara unor diferenţe individuale,

între oameni există şi deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientaţi predominant spre
lumea externă şi intră în categoria extrovertiţilor, în timp ce alţii sunt orientaţi
predominant spre lumea interioară şi aparţin categoriei introvertiţilor. Extrovertiţii sunt
firi deschise, sociabili, comunicativi, optimişti, senini, binevoitori, independenţi,
pragmatici, rămân în relaţie cu cei din jur chiar şi după o ceartă. Introvertiţii sunt
firi închise, greu de pătruns, timizi, puţin comunicativi, înclinaţi spre reverie şi greu
adaptabili.

Hans Y. Eysenck (n.1916-psiholog britanic de origine germană) a utilizat pentru

identificarea aspectelor fundamentale ale personalitătii o tehnică ce poartă denumirea
de analiza factorială. El sustine că există 2 dimensiuni esentiale ale personalitătii în
functie de nivelul de nevrozism: instabilitate si stabilitate. Acestea se corelează cu
tipologia propusă de C.Gustav Jung (1875-1961), psihiatru elvetian bazată pe orientarea
predominantă spre lumea internă în functie de care a descris 2 tipuri: extrovert si
introvert.
Modelul de personalitate al lui H.Y.Eysenck ordonează pe două axe (una
verticală si una orizontală) cei 4 factori si astfel delimitează următoarele tipuri:
-extrovert stabil- sangvinic,
-introvert stabil- flegmatic,
-extrovert instabil-coleric,
-introvert instabil- melancolic.
Fiecare factor principal este compus din factori secundari: de exemplu pentru
extrovert acestia sunt dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a
riscurilor, impulsivitatea, expresivitea, chibzuinta si responsabilitatea în timp ce pentru
introvert sunt respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria si
vinovătia.
 Caracterizarea temperamentelor
Colericul este predominant extravert, instabil, excitabil, reactiv, impulsiv şi foarte activ.
Consumă o mare cantitate de energie nervoasă, dar acest consum nervos îl conduce la
epuizare, nu suportă activităţile monotone, tinde să ia iniţiativa, orientat spre
schimbare, dornic să conducă şi să se impună.
Sangvinicul este predominant extravert, stabil, dinamic, sociabil, prietenos, dependent
de grup, are nevoie de recunoaşterea grupului, leagă uşor prietenii, tinde să fie
superficial şi inconstant în sentimente. Acest timp de temperament se mai numește și
temperamentul bunei dispoziții, persoanele sangvinice fiind caracterizate predominant
de voioșie.
Flegmaticul este predominant introvert, constant, calm, echilibrat, leagă mai greu
prietenii, dar este constant în sentimente, este răbdător, perseverant, meticulous, rareori
izbucneşte, dar când o face, foarte rar, are manifestări explozive. Este cel mai calm cu
putință și poate fi un prieten adevărat, constant, care oferă încredere deplină.
Melancolicul este predominant introvert, instabil, înclinat spre autoanaliză excesivă,
neîncrezător în sine şi în ceilalţi, temător, nesigur, nesociabil, înclinat spre visare,
rezervat, pesimist, dar exigent cu sine, își risipește ușor energia și visează mult cu ochii
deschiși.

Temă de lucru: Identificați-vă, pe baza descrierilor de mai sus, propriul temperament,

pornind de la caracteristicile dominante. Țineți cont de toate informațiile pe care le
aveți, de pe ambele fișe, analizați-le corect și în conformitate cu modul vostru de a fi, de
a reacționa adesea. Pentru că temperamentul este, de fapt, firea omului, reprezentând
cantitatea de energie cu care ne nastem și care nu se schimbă pe parcursul vieții.